Citate diverse din Sfintii Parinti

Intr-adevar, foarte sugestiva comparatia.

[OvidiuO]

Despre Imparatia Cerurilor

"Domnul Insusi zice: "Imparatia cerurilor inlauntrul vostru este"(Luca 17,21). Dar ca imparatia este inlauntru, ce ar arata altceva, decat veselia cereasca a Duhului se intipareste limpede in sufletele vrednice. Caci sufletele vrednice primesc inca de aici, impartasirea lucratoare de Duh, de care vor avea parte sfintii in Imparatia lui Hristos intru lumina vesnica" - Sfantul Simeon Metafrastul

"Cand Iisus spune ca fericiti vor fi cei saraci cu duhul, ca a lor este Imparatia Cerurilor (Matei 5, 3), intelegem ca Imparatia aceasta va fi intalnirea celui smerit nu numai cu Dumnezeu, ci si cu oamenii fata de care s-a smerit, deschizandu-le acelora inima, si prin aceasta si prin unirea lor cu aceia simtind intalnirea cu Dumnezeu." - Pr. Dumitru Staniloae

[OvidiuO]

Despre nepatimire

"Multe patimi sunt ascunse in sufletul nostru; ele ies la iveala de abia atunci cand se arata lucrurile.
Cineva poate sa nu fie tulburat de patimi, cand lipsesc lucrurile, bucurandu-se de o partiala nepatimire; cand insa se arata lucrurile, indata rapesc patimile mintea.
Nu socoti ca ai ajuns la nepatimire desavarsita, cata vreme lipseste lucrul. Cand se arata insa si te lasa nemiscat atat lucrul cat si amintirea lui de dupa aceea, sa stii ca ai intrat in hotarele ei. Totusi, nici atunci sa nu dispretuiesti grija, deoarece numai virtutea prelungita omoara patimile, pe cand cea neglijata le scormoneste iarasi." - Sfantul Maxim Marturisitorul

[OvidiuO]

Despre teologie

"Teologia este cuvantul lui Dumnezeu ce se percepe de sufletele simple, smerite si renascute duhovniceste, iar nu cuvintele frumoase ale mintii ce se alcatuiesc prin tehnica filologica si se exprima prin duh juridic sau lumesc." - Cuviosul Paisie Aghioritul

" Cel ce cauta intelesurile poruncilor fara porunci, dorind sa le afle prin invatatura si citire, este asemenea celui ce-si inchipuie umbra drept adevar. Caci intelesurile adevarului se daruiesc celor ce se impartasesc de adevar." - Sfantul Grigorie Sinaitul

Teologia si pocainta

"Nici celui ce teologhiseste nu i se potriveste pocainta, nici celui ce se pocaieste, teologia*. Caci pe cat sunt de departe rasariturile de apusuri, pe atat e mai inalta teologia decat pocainta. Caci precum se vaita un om aflat in boala si neputinte, sau precum striga un cersetor imbracat in zdrente, asa face cel ce se afla in pocainta si savarseste cu adevarat faptele pocaintei. Iar cel ce teologhiseste este asemenea celui ce petrece in curtile imparatesti imbracat in stralucirea vestmantului imparatesc si vorbeste neincetat cu imparatul ca un intim al lui si aude de la el in fiecare moment poruncile si voile lui." - Sfantul Simeon Noul Teolog

*=Cei ce studiaza teologia ca stiinta nu sunt indreptatiti sa spuna: " Noi teloghisim, deci nu ni se potriveste pocainta!", deoarece ei nu teologhisesc, ci doar invata teologia ca stiinta, invata ceea ce au teologhisit Sfintii Parinti. Fara pocainta si smerenie nu se poate ajunge la adevarata Teologie. Fara harul lui Dumnezeu nu exista Teologie.

[OvidiuO]

Teologia, lucrare a Duhului Sfant

Vino, fiul meu, sa te ocupi aici cu cercetarea dumnezeiestilor filosofii. In tine se va naste, o noua lume, un duh nou, alt cer, care nu-ti sunt cunoscute. Cei cu care ai stat de vorba pana acum nu stiu despre acestea. Monahul nu este acela pe care il intalnesti tu si depre care auzi vorbindu-se cuvinte fara rodire. Adevaratul calugar este rod al Duhului Sfant.
Si cand, in ascultare si in liniste, se vor curati simturile tale si se va odihni mintea ta si se va curati inima ta, atunci vei primi har si luminarea cunostintei. Vei deveni in intregime lumina, in intregime minte, in intregime straveziu.
Si izvoraste din tine asa o teologie, incat daca ar fi trei care sa scrie in acelasi timp, nu ar putea sa cuprinda raurile care ies cu repeziciune si care raspandesc pace si deplina nemiscare a patimilor in tot trupul. Se aprinde inima de iubirea dumnezeiasca si striga : « Tine, Iisuse al meu, valurile harului Tau, ca ma topesc ca ceara ! » Si intr-adevar se topeste, netinandu-l. Si mintea este rapita in contemplatie, in vederea cea dumnezeiasca. Si se savarseste unirea. Se transforma omul si devine una cu Dumnezeu, incat nu se mai cunoaste si nu se mai distinge sinele sau, precum fierul inrosit in foc, cand se aprinde si se face una cu focul.
Pe toate acestea le vei gusta si tu cand te vei alipi de un Parinte (Gheron) duhovnicesc si cu experienta si vei lucra rugaciunea mintii. Ma ai si pe mine. Eu iti voi scrie des si iti voi descrie taine din care, daca traiesti in lume, nici picatura nu poti gusta din ele. Paraseste luptele si cuvintele umflate. Pe omul cel dinlauntru vrea Harul dumnezeiesc sa-l uneasca cu Dumnezeu. Atunci vei deveni folositor si altora.
Citeste, daca vrei, Istoria Bisericeasca a lui Meletie, Arhiepiscopul Atenei, sa vezi cati mari invatati, ca Origen si multi altii, au fost la inceput mari luminatori ai Bisericii, cu multa stiinta de carte, dar s-au slobozit in oceanul cunoasterii inainte de a primi in isihie curatenia simturilor, pacea si linistea Duhului ; s-au afundat in oceanul Sfintei Scripturi crezand ca este suficienta stiinta de carte, si nenumarati s-au pierdut si au fost anatemizati de sinoade, sinoade din care mai inainte faceau parte. Citeste si vei vedea. – Cuviosul Iosif Isihastul

[OvidiuO]

Judecarea aproapelui

"Sa ne aducem aminte fratilor, de Domnul, care zice: " Nu judecati ca sa nu fiti judecati !" si iarasi, de Apostolul, care ne invata pe noi, zicand: "Cel ce pare ca sta, sa se pazeasca sa nu cada". Si iarasi: Pazeste-te pe tine, ca nu cumva sa fii ispitit si tu ". Ca multi la aratare au gresit, dar in taina s-au pocait si iertare au dobandit si pe Sfantul Duh l-au primit." - Sfantul Atanasie

[OvidiuO]

Despre constiinta si despre judecata lui Dumnezeu

"Constiinta este o simtire a duhului omenesc, subtire, luminoasa, care deosebeste binele de rau.
Aceasta simtire deosebeste mai limpede binele de rau decat mintea. Este mai greu sa amagesti constiinta decat mintea. Si cu mintea amagita, care e sprijinita de voia iubitoare de pacat, constiinta se razboieste indelung.
Constiinta este legea fireasca.
Constiinta la calauzit pe om pana la Legea scrisa. Omenirea cazuta si-a insusit treptat un fel nepotrivit de a gandi cu privire la Dumnezeu, cu privire la bine si rau: ratiunea cu nume mincinos a impartasit nedreptatea sa constiintei. Legea scrisa a devenit un lucru de neaparata trebuinta pentru calauzirea spre adevarata cunostinta de Dumnezeu si spre lucrarea bineplacuta Lui.
Invatatura lui Hristos, pecetluita de Sfantul Botez, tamaduieste constiinta de viclenia cu care a molipsit-o pacatul (Evrei 10, 22) Dupa ce ni s-a inapoiat, lucrarea cea dreapta a constiintei e sprijinita si inaltata de urmarea invataturii lui Hristos.
Starea de sanatate a constiintei si lucrarea ei cea dreapta sunt cu putinta numai in sanul Bisericii Ortodoxe, fiindca orice gand nedrept primit de om are inraurire asupra constiintei, abatand-o de la lucrarea ei cea dreapta "
- Sfantul Ierarh Ignatie Briancianinov

Dumnezeu judeca faptele dupa intentiile lor. Caci zice: "Sa-ti dea tie Domnul dupa inima ta" (Ps. 19, 5) - Sfantul Marcu Ascetul

[OvidiuO]

Curatirea mintii

"Numai Duhul Sfant poate sa curateasca mintea. Caci de nu va intra Cel puternic sa dezarmeze si sa lege pe talhar, nu se va slobozi nicidecum prada." - Sfantul Ierarh Diadoh

[OvidiuO]

Despre relatia omului cu lumea materiala

"Exista oameni care se leaga de animale, le privesc, le mangaie si vorbesc cu ele. Acestia au parasit dragostea de Dumnezeu si, prin urmare, piere in ei si iubirea de frati, iubire pentru care Hristos Insusi a murit in mari chinuri si suferinte. Nu este cuminte sa facem asa.
A da hrana animalelor si vietatilor si a nu le bate inseamna bunatatea omului fata de ele. Dar a te lega de ele, a le iubi, a le privi si a vorbi cu ele este semnul unui suflet lipsit de minte.
Sufletul care a cunoscut pe Domnul sta pururea inaintea Lui cu frica si iubire. Cum mai este atunci cu putinta sa iubeasca animalele, pisici si caini, si sa vorbeasca cu ele ? Aceasta arata ca omul a uitat porunca lui Hristos de a iubi pe Dumnezeu "din toata inima, din tot sufletul si din tot cugetul; sau" (Matei 22, 37)
Fiarele salbatice, vitele si toate animalele sunt pamant. Si noi nu trebuie sa ne legam mintea noastra de pamant, ci sa iubim din toata puterea mintii noastre pe Domnul, pe Maica Lui Prea Curata, Ocrotitoarea noastra, si pe Sfinti, si sa-i cinstim. Ei se roaga pentru noi si se intristeaza cand calcam porunca lui Dumnezeu" - Sfantul Siluan Athonitul

" Sufletul care inca se mai uimeste de frumusetile lumii materiale dovedeste ca traieste inca viata cea desarta, de aceea este atras de zidire si nu de Ziditor, de lut si nu de Dumnezeu. Nu are importanta daca lutul acesta e curat si nu este noroi al pacatului, deoarece omul se inrudeste cu Duhul lui Dumnezeu si in duh se uneste cu Dumnezeu prin rugaciune" - Cuviosul Paisie Aghioritul

[OvidiuO]

Despre Sfintele Moaste

"Cand un om poarta harul Duhului Sfant atat in trupul cat si in sufletul lui, e iubirea desavarsita; oasele celui ce pastreaza acest har vor deveni Sfinte Moaste, cum au ajuns cele ale Mucenicilor, ale Proorocilor, ale Sfintilor Nevoitori Asceti si ale celorlalti mari Sfinti." - Sfantul Siluan Athonitul

" Doar in Biserica dreptmaritoare a lui Dumnezeu este nestricaciunea moastelor, iar in afara Bisericii nu - adica nici la catolici, nici la luterani, cu atat mai putin la evrei si mahomedani. Tineti-va de Biserica Ortodoxa cu inima nefatarnica!" - Sfantul Ioan din Kronstadt