Everghetinosul

[OvidiuO]

Cand Sfantul Savva cel Sfintit era incepator la Manastirea Sfantului Euthimie, inca tanar fiind, i s-a dat ca indatorire sa pregateasca painea pentru frati. Intr-o zi ploioasa, in timp ce framanta painea, un frate a venit la brutarie si si-a pus hainele ude pe cuptor sa se usuce. Savva, care nu vazuse ce facuse fratele, a aprins cuptorul. Intre timp, fratele a venit sa-si ia hainele si, vazand cuptorul aprins, aproape ca l-a podidit plansul, fiindca nu avea alte haine, iar cele pe care le purta erau imprumutate.
Vazand nelinistea fratelui, Sfantul Savva nu a pierdut nici o clipa. Dintr-o saritura a patruns in cuptor si i-a scos hainele.
Mare minune ! Nici hainele nu fusesera atinse de foc, dar nici tanarul novice plin de intelegere nu a suferit nimic. Flacarile nu l-au ars, nu atat din pricina credinciosisi lui, asa cum s-a intamplat cu cei Trei Tineri din vechime, ci datorita dragostei sale pentru fratele sau.

Trei frati s-au nevoit sa curete cincisprezece acri de pamant. Totusi, chiar din prima zi cand au inceput munca, s-a intamplat ca unul dintre ei sa se imbolnaveasca si a fost nevoit sa se intoarca la schit.
Ceilalti doi care au ramas si-au zis intre ei: oare putem noi, cu putina osteneala in plus, sa curatam si partea care a fost data fratelui nostru ? Cu binecuvantarea lui, vom termina si acea bucata.
I-au dus la cunostinta hotararea lor si au purces la lucru. Dupa ce au terminat curatatul tarinei, l-au chemat si pe fratele lor sa-si primeasca plata.
Ce plata, i-a intrebat el. Eu nu am pus mana deloc la curatat.
Ceilalti doi i-au raspuns: Cu binecuvantarea ta, munca a fost terminata cum se cuvine. Vino deci, si primeste-ti rasplata.
Intrucat fratele nu voia sa primeasca plata, iar ceilalti doi insistau sa i-o dea, pentru a nu se certa, s-au dus la un Batran din vecinatate, sa-l roage sa incheie pricina.
Avva, a inceput a zice fratele care se imbolnavise, toti trei ne-am dus sa curatam o tarina. Eu insa, inainte de a pune mana pe secera, m-am imbolnavit si am plecat. Uite fratii incearca sa ma sileasca sa iau o parte din plata, desi nu am lucrat nimic. Crezi ca e drept ?
Avva, continuara ceilalti, noi trei ne-am angajat sa curatam cincisprezece acri. Daca am fi lucrat impreuna fara indoiala am fi terminat munca la timpul fixat. Insa, cu binecuvantarea fratelui, am reusit sa terminam mult mai repede. Nu se cuvine atunci sa-l platim si pe el ?
Batranul s-a minunat de dragostea acelor trei frati. A luat de indata ciocanul de lemn si i-a chemat pe freti la adunare.
Veniti, Parinti si frati, avem astazi prilej de judecata, le spunea el in timp ce se adunau si le-a explicat apoi tarasenia.
Drept urmare, fratele a fost silit sa-si primeasca plata. Acesta a inceput sa se tanguiasca mereu, zicand ca fratii i-au facut in acea zi o mare nedreptate.

[OvidiuO]

Odata, patru prieteni s-au hotarat sa imbratiseze viata de schimnicie. Trei s-au dedicat nevointelor schimnicesti, iar al patrulea si-a luat asupra sa sarcina de a-i sluji. El ducea rucadeliile lor la piata din satul invecinat si apoi aducea proviziile trebuincioase la schit.
Dupa cativa ani, doi din cei patru au raposat, lasand in urma pe prietenul care se daruise slujirii celorlalti si pe unul dintre schimnici. Ingrijitorul, care era mai tanar decat toti, a cazut intr-o zi in mare pacat in satul unde mergea sa-si vanda marfa.
Un sfant eremit, care primise de la Dumnezeu darul vederii, incat el vedea cu ochii sufletului ceea ce nimeni nu putea vedea cu ochii trupesti, si-a ridicat coliba in apropierea schitului. Acestui Batran Sfant i s-a dezvaluit ca cei doi schimnici din Ceruri s-au rugat lui Dumnezeu sa ingaduie ca fratele care cazuse in pacat sa fie devorat de o fiara salbatica si astfel pacatul sa-i fie spalat cu sangele sau si sa nu piarda Raiul si sa fie despartit de ei.
Asadar, in timp ce ingrijitorul se intorcea din sat, un leu salbatic i-a aparut pe neasteptate in fata, gata sa-l sfasie in bucati. Cu toate acestea, celalalt frate, care locuia mai sus de schit, a vazut de departe primejdia si, plin de groaza, a cazut la pamant si s-a rugat lui Dumnezeu sa-l izbaveasca pe frate de coltii fiarei.
In tot acest timp, Parintele vazator ii vedea pe cei doi frati in Ceruri, rugandu-se fierbinte lui Dumnezeu: Doamne, indura-Te si lasa sa fie sfasiat in bucati de fiara, pentru ca prin aceasta pacatul sa-i fie spalat.
Doamne, izbaveste pe robul tau de coltii fiarei, striga schimnicul jos pe pamant, scaldat in sudoare si dandu-se de ceasul mortii.
Atunci, ceva neasteptat s-a intamplat. Desi leul african inspaimantator isi tintuise victima la pamant si o prinsese de gat cu labele din fata, dintr-o data s-a intors si a disparut in jungla din apropiere, manat parca de o forta nevazuta. Iar Sfantul eremit a auzit o voce spunandu-le celor doi frati din Cer:
Se cuvine ca ruga celui care inca se nevoieste jos pe pamant in trup sa fie ascultata. Caci voua va este indeajuns odihna si fericirea acestui loc.
Plin de mahnire si pocainta din pricina caderii sale si, desigur, si datorita primejdiei pe care o vazuse cu proprii sai ochi, ingrijitorul s-a intors la fratele sau si, dupa ce si-a marturisit pacatul fratelui, s-a zavorat in chilia sa si si-a plans pacatul pana la sfarsitul vietii.
Dupa cativa ani, si ceilalti doi prieteni care supravietuisera au murit, iar sfantul eremit i-a vazut pe toti patru impreuna in Ceruri.

[OvidiuO]

Doi calugari tineri se duceau in cetate spre a-si vinde cosurile. Pentru o scurta vreme, cei doi s-au despartit si, in acest timp, unul dintre ei a savarsit un mare pacat trupesc.
Dupa aceea , intunecat de deznadejde, nu a mai voit in nici un chip sa se intoarca in pustie.
Intoarce-te singur, eu voi ramane aici, i-a zis el celuilalt calugar, indata ce s-au intalnit.
De ce frate ? Ce s-a intamplat cu tine ? l-a intrebat cu blandete celalalt calugar, fara a avea nici cea mai mica idee despre motivul care l-a impins pe calugar sa nu se mai intoarca in desert.
O, daca tot starui sa stii, afla ca, dupa ce ne-am despartit, m-am dus la o femeie. Acum mi-am pierdut sufletul. Ce ma mai poate astepta in pustie ?
Calugarul cel neprihanit a fost zdruncinat la auzul pacatului in care fratele sau cazuse.
Cu toate acestea, el nu a lasat sa se vada. Iar pentru a-si salva fratele din ghearele crunte ale disperarii, a pretins ca acelasi lucru i s-a intamplat si lui.
Vino sa ne intoarcem in pustie, frate, i-a zis el cu lacrimi in ochi, si sa ne nevoim impreuna. Dumnezeu, Tatal iubitor de oameni, va vedea cainta noastra si ne va ierta.
Cu acestea si alte cuvinte de mangaiere, el l-a induplecat pe calugarul care gresise sa il urmeze in pustie. Cand au ajuns la schit, amandoi s-auy marturisit si au fost pusi sub canon aspru de Parinti.
Timp de un an intreg, calugarul neprihanit s-a cait si s-a nevoit cu dragoste fata de fratele vinovat, luand asupra sa toata rusinea unui pacat la care nici macar nu se gandise vreodata.
Dumnezeu i-a primit jertfa si l-a rasplatit pe acest calugar astfel :
Intr-o noapte, in timp ce unul dintre marii Parinti ai schitului se ruga, acesta a auzit o voce, care i-a zis :
Datorita marii iubiri a calugarului neprihanit, Il voi ierta pe cel vinovat.
Dupa aceasta, Parintii le-au ridicat celor doi canonul de pocainta, fara a sti vreodata care dintre cei doi a fost vinovat cu adevarat.

[OvidiuO]

Nu merg niciodata la culcare avand in inima vreo mahnire fata de aproapele meu, zicea Avva Agathon. Si, in acelasi fel, in masura in care imi este cu putinta, nu las niciodata pe cineva sa adoarma suparat pe mine.

La fel, Avva Isaac zicea intotdeauna : Niciodata nu am lasat sa intre in aceasta chilie un gand vrajmas impotriva vreunui frate care m-ar fi suparat. In acelasi timp, am avut mereu grija ca nici un frate sa nu mearga la chilia lui cu gand rau asupra mea.

Avva Ioan a mers impreuna cu cativa frati sa cerceteze un schit indepartat. In timp ce mergeau, s-a intunecat, iar calugarul care ii conducea a pierdut drumul. Fratii au inteles ca el a ratacit calea si l-au intrebat de indata pe Batran: Ce sa facem, Avva ? Daca continuam sa-l urmam suntem in primejdie de a ne pierde in acest desert nemarginit.
Daca lasam sa afle ca stim ca a ratacit calea, fratele se va rusina si se va necaji, i-a zis bunul Batran. Mai bine, voi pretinde ca sunt obosit si ca nu pot merge mai departe si voi cere sa ramanem aici pana ce se va ridica soarele.
Si asa au facut, pentru ca nu cumva sa-si supere calauza neatenta.

Inainte ca Avva Pimen si cei patru frati ai sai sa se aseze la schit, acolo traia un anume anahoret. El era un bun duhovnic si multi crestini din orasele invecinate mergeau la el sa se marturiseasca si sa-i ceara sfatul.
Din momentul in care Sfantul Pimen a mers la schit, oamenii l-au parasit totusi pe anahoret si mergeau la Sfant. Acest lucru il framanta foarte mult pe Sfant, care le zicea adeseori fratilor : Ce sa ne facem cu acest mare Batran ? Oamenii ma pun intr-o situatie necuvenita. Trebuie sa facem ceva pentru a-l rasplati pe Batran pentru toate neajunsurile.
Intr-o zi, au pregatit o mancare aleasa, au pus putin vin intr-o carafa si s-au dus sa il cerceteze pe anahoretul vecin. Desi i-a vazut venind din departare, anahoretul s-a ascuns si i-a zis ucenicului sa le spuna ca nu poate primi oaspeti.
Frate, spune-i Batranului tau, i-a zis Sfantul pimen ucenicului, ca ne multumim sa asteptam aici toata ziua. Nu ne vom intoarce la chiliile noastre, pana cand nu vom fi aflati vrednici sa luam binecuvantarea lui.
Vazand dragostea si smerenia lor, anahoretul a iesit si i-a primit cu bucurie. Oaspetii s-au plecat inaintea lui si l-au implorat sa manance cu ei din hrana pe care o adusera. Miscat de bunatatea fratilor, la masa, in locul rugaciunii obisnuite, anahoretul a rostit urmatoarele cuvinte : se cade sa marturisesca ca toate cele auzite de mine nu sunt numai adevarate, dar mai sunt si altele pe care le-am vazut cu proprii mei ochi. Cu adevarat sunteti oameni ai lui Dumnezeu, nu numai in teorie, dar si in practica.
Din acea clipa, anahoretul si Sfantul Pimen au devenit cei mai apropiati prieteni.

[OvidiuO]

Doisprezece calugari strabateau un desert necunoscut pentru prima data. Cand s-a intunecat, calauza s-a incurcat si a luat o carare spre partea opusa. Fratii si-au dat seama de indata, insa fiecare a incercat toata noaptea sa ascunda acest lucru, pentru ca nu cumva sa-si supere calauza. Cand a rasarit soarele, greseala calauzei s-a vazut limpede.
Iertati-ma, fratilor, le-a zis calauza, stingherit. Mi se pare ca am luat o cale in partea opusa.
Stim, i-au raspuns ei, nu te ingrijora, n-avem decat sa facem cale intoarsa.
Si, fara a arata nici cea mai mica nemultumire pentru ca ratacisera fara rost toata noaptea, fratii au luat o cale noua.
Calauza, uimit de bunacuviinta lor, isi repeta mereu: oamenii lui Dumnezeu se stapanesc pana la moarte pentru as nu-si supara fratele !

Intr-o zi, un eremit si-a trimis ucenicul la oras sa aduca la schit o camila pentru a putea sa-si aduca cosurile la piata.
In timp ce se intorcea, ucenicul s-a intalnit cu un alt eremit, care locuia in vecinatate, si care i-a zis: Mai mare rusinea ca nu mi-ai spus ca mergi in oras. Ti-as fi cerut sa-mi aduci si mie o camila ca sa pot duce cosurile la piata.
Ucenicul i-a povestit aceasta Batranului. Batranul i-a poruncit ucenicului sa ia camila de indata si sa o dea vecinului lor si sa spuna ca se ingrijisera deja de toata incarcatura lor de cosuri.
Mergi cu el la oras si, dupa ce a terminat, adu indarat animalul, pentru ca apoi sa ne caram si noi marfa.
Ucenicul a implinit porunca Batranului cu sarguinta. Dupa ce Batranul si-a ispravit treaba, ucenicul a luat camila indarat.
Unde mergi, frate ? l-a intrebat vecinul.
Inapoi la schit ca sa ne caram si noi cosurile, cu binecuvantarea ta, Avva, i-a zis tanarul, plecand in graba pentru a se ingriji de treburi.
Indata ce vecinul a auzit ca ucenicul si Btranul isi intrerupsera treaba pentru a-l ajuta, s-a tulburat. Cand s-a intors in pustie, s-a dus la Batran si, plecandu-se inaintea lui, i-a zis: Iarta-ma, frate, insa dragostea ta cea mare a dobandit rodul trudei mele.

[cos]

:)Au aparut primele doua volume in limba romana la Editura Egumenita

Doamne ajuta!

[OvidiuO]

Da, multumim pentru anunt. Le-am cumparat deja. Intai a aparut vol II si acum nu demult, vol I. Oricum aici o sa mai postez cateva mesaje si apoi...spor la citit.:)
Doamne ajuta !

[OvidiuO]

Un frate, in timp ce se pregatea sa coase manerele la cosurile de paie pe care le pregatea pentru piata, l-a auzit pe vecinul sau zicandu-si: Lenesul de mine ! Uite, se apropie piata, iar eu nu am pregatit manerele pentru cosuri.
Asadar, fratele a luat propriile sale manere si s-a dus la vecin.
Mi-au mai ramas acestea, i-a zis el vecinului. Ai cumva nevoie de ele ?
Vecinul le-a acceptat cu usurare in suflet, ca pe un dar de la Dumnezeu, fara a avea nici cel mai mic gand ca fratele sau si-a lasat munca neterminata pentru a-l mangaia.

Doi confrati nevoitori au lucrat toata noaptea la rucadeliile lor. Ei torceau fire de canepa, pentru ca mai tarziu sa faca din ele franghii. Insa firul unuia dintre frati se rupea mereu. El a inceput sa-si piarda rabdarea si sa se supere pe confratele sau, a carui munca decurgea obisnuit. Celalalt a vazut aceasta si, pentru a nu fi motiv de suparare pentru fratele lui nerabdator, isi rupea si el propriile fire de canepa de fiecare data cand firele acestuia se rupeau. In acest chip, munca lor inainta in mod egal, iar cei doi si-au terminat lucrul fara ca ceva neplacut sa se intample intre ei.

Un calugar incepator s-a dus odata la un Batran pentru a primi indrumare. Au vorbit impreuna ore in sir despre lucruri legate de viata lor. Imbogatit si cu multumire, tanarul s-a sculat apoi sa plece.
Iarta-ma, Avva, a zis el, facand plecaciune inaintea Batranului, te-am luat de la rugaciune cu vizita mea.
Rugaciunea mea, fiule, i-a raspuns Batranul cu bunatate, este sa-ti dau mangaiere si sa te trimit la chilia ta imbogatit cu sufletul.

[cos]

:) Ovidiu, asta nu te opreste cu nimic sa ne dai in continuare portia zilnica de vitamina duhovniceasca! Multumim!

Doamne ajuta!

[OvidiuO]

Sper ca ai observat ca nu m-am oprit din postat.;)Multumesc si eu. Acest topic, oricum era cam pe finish, dar voi continua la Citate diverse din Sfintii Parinti, cu portia zilnica de vitamina duhovniceasca. Imi place cum suna. :)
Doamne ajuta !