A iubi inseamna a ierta

[OvidiuO]

Daca ingerii au cazut din iubire prin mandrie, inseamna ca oamenii pot cadea din mandrie prin iubire ? Ce legatura este intre smerenie si iubirea aproapelui ?

Pai, toata legatura aia despre care am vorbit noi pana acuma. Da, prin iubire iesi din mandrie, cea mai scurta cale. Numai ca asta-i un dar dumnezeiesc.

Ce sa faci atunci cand cineva drag si-a schimbat brusc atitudinea, a devenit distant si te simti vinovat pentru raceala lui, dar nu stii cu ce ai gresit. Sa vorbesti cu el, sau sa lasi lucrurile sa evolueze de la sine ?

Sa-l lasi. Pai, cine stie ce are ? O sa-i treaca. Ce sa-l provoc acuma ? Are el vreo suparare, n-are chef acuma, cine stie ce si-a adus aminte ? Poate a intalnit vreun vechi prieten, poate si-a intalnit prima dragoste, cine stie ce-a patit ? Lasa-l, c-o sa-i treaca. Nu-l provocam indata.

[OvidiuO]

Cum sa iubim fara sa ne impatimim ?

Dar cum sa iubesti si sa te impatimesti ? Iubirea este dincolo de impatimire. Daca ne impatimim, inseamna ca avem altfel de iubire.
Sa incercam sa vedem pe toti oamenii la fel. Ca daca zic, eu o iubesc pe Angela, de ex. tot ce am acolo dau, nu faci mare treaba. Sa-ti pastrezi dragostea ta in asa fel ca sa o poti da tuturor cate putin.
Celui ce vine la tine nu-i da tot deodata, pentru ca o sa vina altul si n-o sa-i poti da si o sa zica: "A inseamna ca nu ma iubesti" Daca vezi zece copii cersetori si ai cinci mii de lei, decat sa le dai la doi dintre ei si la ceilalti sa nu le dai, mai bine nu dai la nimeni. Da, asta-i dupa dragoste, pentru ca nu-i folosesc atat de mult pe cei doi la care le-am dat cate doua mii, pe cat ii mahnesc pe ceilalti opt care se cearta jumatate de zi intre ei, zicand ca lor nu le-am dat. Sa daidin ce ai pentru toti la fel, sau sa nu dai deloc.
Asa este in orice lucru, chiar si cu deschiderea sufleteasca pe care o avem. Pai, a venit la mine un om, i-am acordat cinci minute, iar altuia un ceas si s-a suparat. Poti mahni pe cineva si cu milostenia ta, din cauza asta pe toate trebuie sa le facem tainic, cu intelepciune.
Sa ne gandim la toti oamenii, asta inseamna sa iubim fara patima. sa nu daruim unuia mai mult decat altuia. Trebuie sa vedem cat e de mare turta noastra, cati suntem si cum o taiem. Asta inseamna sa biruim in noi iubirea patimasa - sa ne daruim in egala masura tututror oamenilor si, cand nu putem, sa ne abtinem. Asa crestem in timp si ajungem sa nu mai gresim prin incercarea noastra de a iubi.

[OvidiuO]

Daca Dumnezeu ma iarta in masura in care iert, atunci ca sa ma ierte nu e neaparat sa ma schimb ? Ajunge sa iert la randul meu ?

Da, daca ierti, Dumnezeu te iarta. In Patericul Egiptean se povesteste o intamplare. A murit un frate care era cunoscut ca fiind foarte nepasator. Se mai imbata, glumea, nu-si facea pravila. Si iata ca s-a apropiat ziua sa moara. Fratele era bucuros, linistit, fericit. S-au apropiat Batranii, care stiau ce inseamna o astfel de moarte, pentru ca omul pacatos inaintea mortii este panicat, este speriat...si l-au intrebat: "Frate, ce esti asa bucuros, ce esti asa vesel ? Mergi la Dumnezeu la judecata si noi te stim ca nu prea te-ai ingrijit de randuiala calugareasca...ce pricini ai sa te bucuri ?" Fratele a zis: "E, Parintilor, eu toata viata mea una am pazit, pentru ca s-a zis: nu judecati si nu veti fi judecati;si acum astept sa ma duc la Dumnezeul mau ca sa faca ceea ce a zis, pentru ca eu nu am judecat pe nimeni in viata mea" Si Parintii au zis: "Bine a facut fratele nostru si drept este cuvantul lui." Asa ca sa facem si noi asa. Pai daca a zis Mantuitorul, ce-o mai sucim ? Daca nu judecam, avem nadejde de mantuire mai mult decat pentru oricare alta nevointa, pentru ca El nu a zis: "Precum postiti, asa vi se va ierta, ci precum iertati, asa vi se va ierta". Este virtutea care ne da cea mai mare nadejde dintre toate, pentru ca Hristos a revenit obsedant cu fagaduinta ca o va rasplati cu iertare. Asa ca sa indraznim, daca am iertat, sa indraznim sa cerem de la Dumnezeu iertare. Dar inima singura simte asta. Incepe sa simta mila lui Dumnezeu, incepe sa simta dragostea lui Dumnezeu. In masura in care iarta, omul incepe sa-l vada pe Dumnezeu milostiv, bun.*
* Nimeni nu poate ierta fara ca mai intai sa-si schimbe omul launtric, fara sa-si inabuse egoismul si rautatea din sine. Omul firesc nu iarta, el din instinct se apara si se indreptateste, si chiar ataca pentru a se pastra pe sine, ca un animal. Iertarea este cu putinta doar in Duhul Sfant, Care se agoniseste print-o lucrare neincetata - chiar daca nevazuta in afara - este o insusire a noii fapturi in Hristos.

[OvidiuO]

Dintotdeauna am simtit in mine parca doua firi: una care iubeste si iarta si alta care uraste pe Dumnezeu. Cum sa le impac ?

Ei, cealalta este un drac, pentru ca numai diavolul uraste pe Dumnezeu. E glasul vrajmasului care ne ispiteste, sa nu dam prea multa atentie. Noi nu putem uri pe Dumnezeu, ce-a facut El ca sa-l urim ? A murit pentru noi, ne-a daruit toata dragostea Lui...Nu, omul nu poate uri pe Dumnezeu. Nu gasim nici o pricina pentru care sa-l urim. Asa ca toate gandurile astea vin de la vrajmasul, sunt ganduri de hula pe care ni le insufla duhurile necurate. Nu le atragi atentia. Nu faceti din asta o preocupare si o obsesie si o sa scapati de ele. Cand ne vin astfel de ganduri, sa cantam: "Domnul este intarirea mea si scaparea mea si izbavitorul meu".

[OvidiuO]

Daca nu pot accepta anumite comportamente ale unei persoane si o mustru, inseamna ca nu mai am iubire ?

Depinde si de "comportament". O data il mustri pe om, de doua ori, dar daca vezi ca o face tot pe a lui, nu-l mai schimbi. Ce-o sa te certi cu el pentru...Asa-i el. Acuma, si noi avem tot felul de deprinderi si de obiceiuri. Daca nu vrea sa primeasca, nu mai fa din asta prilej de cearta, lasa-l sa faca asa cum stie el.

[OvidiuO]

Ce sa facem cu persoanele care se supara repede ?

Nu le mai suparati. Este mare lucru sa te feresti sa faci faptele care stii ca-l supara pe aproapele tau. Si-acum in incheiere sa va povestesc o intamplare cu parintele Selafiil, ca sa vedeti cat de atenti pot fi oamenii lui Dumnezeu in a nu rani cugetul aproapelui. Eram la Noul Neamt si nu mai aveam carti, pentru ca le-am lasat pe unde am fost, si am rugat un prieten din Romania sa-mi aduca niste carti, ca sa am sa citesc la chilie. Au dat zvon pe la edituri si mi-au adus o masina de carti. M-am dus la chilie la Parintele si i-am zis ca am primit multe carti cu Sfintii Parinti din Romania. Parintele nu mai vedea de 23 de ani, dar era atat de insetat de invataturile Sfintilor, la cei 97 de ani ai lui, parca era la inceput.
Si a vrut sa vada el ce fel de carti din Sfintii Parinti am primit, sa puna el mana pe ele, pentru ca nu mai vedea, si sa-i spun despre fiecare ce fel de carte este. A cerut sa fie ridicat la marginea patului, pentru ca nu mai putea sa se intoarca singur in pat, pentru ca era cu totul bolnav si cerea sa fie luat in brate cand se punea la rugaciune sau primea oaspeti.
Acum statea la marginea patului si astepta sa vada ce fel de carti din Sfintii Parinti avem noi. Am tras masina. Dar parintele se opreste si zice: "Mai, da s-o-nserat afara ?" Zic: "Nu, Parinte, inca nu". "Ei-zice Parintele-, hai mai bine sa mai asteptam oleaca sa se-nsereze. Ca daca aducem amu cartile poate sa vada vreun frate si sa se mahneasca, sa zica: uite cate carti au astia !" Atat de atent era Parintele, ca nu cumva, fratele vazand, sa vrea si el din cartile alea si sa se mahneasca. Si-am asteptat sa insereze, ca nu cumva sa atingem cugetul cuiva si sa-l bagam in ispita.
Ce sa mai vorbim despre suparaciosi. Sigur ca trebuie sa ne ferim si sa nu dam nimanui prilej de suparare.
Asta inseamna dragostea. Nu "tot smintitul se sminteste". Sigur ca nu putem sa le intram tuturor in voie, dar pe cat se poate, sa avem aceasta delicatete si atentie.
Asa ca, Dumnezeu sa ne ajute sa vedem viata duhovniceasca in esenta ei si s-o lucram dupa puteri spre bucuria aproapelui nostru si a noastra si spre slava lui Dumnezeu Care a binevoit sa ne descopere noua taina dragostei, taina veacului viitor. Pentru ca veacul viitor este un veac al iubirii neclintite si vesnice. Pentru aceasta ne ostenim, pentru aceasta ne indureram, pentru aceasta suspinam, caci nimic altceva nu merita efortul in afara dragostei.

[OvidiuO]

Asa, in incheiere la acest minunat topic, minunat prin simtirea si intelegerea si practicarea a ceea ce scrie in titlu binenteles, o sa postez CEA MAI DUHOVNICEASCA INTAMPLARE DUHOVNICEASCA A PR. SAVATIE

- Care a fost cea mai marcanta intamplare duhovniceasca din viata Sfintiei voastre ?

- eu nadajduiesc ca cea mai duhovniceasca sa fie in viitor. toate au fost duhovnicesti, si caderile, si ridicarile, toate mi-au folosit si, va spun drept, daca am dobandit ceva de la Dumnezeu, este tocmai intelegerea ca din toate ne putem folosi: si din bucuria aia din noaptea calugariei, dar si din spaima imediata dinaintea ei,cand imi venea sa-i iau pe toti la bataie si sa plec, sa nu ma mai intorc niciodata acolo, pe care, totusi, am invins-o si am vazut ca-i buna si aia. Toate sunt bune, sunt duhovnicesti, toate, daca ne intoarcem la Hristos si cu ranile noastre, si cu micile noastre biruinte. Biruinta este a nu te sinucide. Stiti!? Si, iata ca inca suntem biruitori - slava Domnului ! - toti cei care mai suntem aici. Asa ca, asta a fost cea mai duhovniceasca intamplare din viata mea, cand am inteles ca orice poate aduce folos duhovnicesc, daca ai ochi si vrei sa intelegi asta.

Doamne ajuta-ne !

[sofiaiuga]

DACA ITI DUCI DARUL TAU LA ALTAR ,MERGI INAINTE SI TE IMPACA CU CEI CU CARE ESTI CERTATdc. vrei ca Dumnezeu sa iti primeasca darul.
IMPACA-TE CU PIRISUL TAU PINA ESTI PE DRUM,adica cu propria constiinta pina esti in viata,caci nu poti fi linistit dc esti in cearta cu cineva sau dc. urasti pe cineva.

[cozia]

În prealabil postat de sofiaiuga

IMPACA-TE CU PIRISUL TAU PINA ESTI PE DRUM,adica cu propria constiinta

Aici cred ca este marea PROBLEMA, ca nu este vorba de constiinta, CA AR FI USOAR:D, aici este vorba de pesoane fizice, in carne si oase cu care te-ai balacarit, te-ai certat, si ti-ai jurat sau nu ca nu mai vorbesti cu ele, aici este MAREA INCERCARE, sa reusesti sa te aduni si sa te duci sa bati la usa/poarta familiei respective si ASA DIN SENIN, sa ceri iertare, impacare,....oare PUTEM FACE ASTA? eu nu am facut-o de multe ori dar cind mi-am luat inima-n dinti si am facut-o o data:D m-am simtit ca dupa spovedanie si impartasanie puse-npreuna!

[sofiaiuga]

PIRISUL este constiinta ca ai facut acest pacat-cearta,ura,clevetire,vb grele,iar ca sa te impaci cu constiinta ta tre sa actionezi asa cum ai zis sa ceri iertare celui pe care l-ai suparat, nedreptatit,