BARBA

[andreicozia]

Cind ai sa cresti mai mare o sa intelegi mai multe despre importanta barbii in dobindirea curateniei sufletesti si a vindecarii fiintei noastre.

Barba este foarte necesara,.l. daca nu era, sfintii ar fi taiat-o...este ceva ce tine de curaj , infruntarea lumii, si de barbatie.

[claudiu-marius]

În prealabil postat de cozia

Barba, conform recomandarilor bisericii Ortodoxe, il cam face pe preot.

Recomandarile includ purtarea barbii si a parului lung, in vederea luptei cu simturile si care duc, prin aceste mici/mari detalii, la cel mai important lucru: curatirea simturilor, si capatarea Duhului Sfint si a darurilor Sale

asta a fost demult!canonul privind purtatul barbii e pur disciplinar in consecinta se poate reactualiza de catre sinoadele bisericilor locale sau se acorda dispense de catre epicopii titulari Barba e necesara la preoti dar nu e definitorie nu te ajuta la mantuire!La fel si baticul ,daca porti batic si iesi din biserica si te duci in club si dansezi la bara e zero,asa
si cu barba degaba o ai daca esti rau desfrinat sau fatarnic.Echilibrul vine din rugaciune
si viata ordonata autimpusa.

[tigerAvalo9]

Cozia,eu nu o sa am barba niciodata pentru ca nu-mi place,dar asta nu inseamna ca pacatuiesc ,nu inseamna ca nu am sufletul curat,nu inseamna ca nu sunt credincios.Barba e doar un ACCESORIU!Am mai spus-o si o mai spun:SUFLETUL CONTEAZA !

[cristiboss56]

În prealabil postat de tigerAvalo9

Cozia,eu nu o sa am barba niciodata pentru ca nu-mi place,dar asta nu inseamna ca pacatuiesc ,nu inseamna ca nu am sufletul curat,nu inseamna ca nu sunt credincios.Barba e doar un ACCESORIU!Am mai spus-o si o mai spun:SUFLETUL CONTEAZA !

Da şi nu ! Dar ai dreptate în mare parte. Barba = Credinţă şi Credinţa= Barbă .

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Da şi nu ! Dar ai dreptate în mare parte. Barba = Credinţă şi Credinţa= Barbă .

Să nu se înţeleagă greşit că Barba este egal credinţă şi şansa mântuirii noastre va sta în Barbă saţ că va fi un element hotărâtor . Nici pe departe !

[windorin]

În prealabil postat de tigerAvalo9

Barba e doar un ACCESORIU!Am mai spus-o si o mai spun:SUFLETUL CONTEAZA !

Spune aceasta parintilor cu viata imbunatatita, fie ei calugari ori casatoriti. Si pregateste'te pentru primirea raspusurilor.

Daca tu esti alcatuit doar din suflet, este ok, ai dreptate in aceasta vedere a lucrurilor.
Dar, in general, oamenii au trup si suflet, iar ambele sunt de aceeasi valoare. Deci indraznesc sa spun: "Si trupul conteaza!" Iar asta nu neaga afirmatia: "Sufletul conteaza!", ci o intareste si mai mult. Nu poti spune ca "sufletul este mai important" decat atunci cand il compari cu ceva rau, iar a spune ca "sufletul conteaza" este totuna cu a spune ca este mai important decat trupul, prin urmare, ca trupul este rau. Deci mare grija.

Toate au un rost.
Faptul ca noi am cazut in asa masura incat nu mai vedem aceste rosturi, nu ne indreptateste a renunta la unele lucruri.

[andreicozia]

În prealabil postat de tigerAvalo9

Cozia,eu nu o sa am barba niciodata pentru ca nu-mi place,dar asta nu inseamna ca pacatuiesc ,nu inseamna ca nu am sufletul curat,nu inseamna ca nu sunt credincios.Barba e doar un ACCESORIU!Am mai spus-o si o mai spun:SUFLETUL CONTEAZA !

Tiger,
Credinta si DEPLINA dobindire a ei este un fenomen foarte complex si alunecacios. Se poate afirma ca are multe fatete si depinde de foarte multe trucuri(in sens ziditor) pentru a o tine "pe linga tine". Cine este sincer cu el si serios intelege ce vreau sa spun.

Dupa cum vezi dracii cu vicleniile lor ne agata de nas din toate partile nu numai frontal. De aceea nu poti afirma niciodata ca gata! ai pus laba pe credinta, ca esti experimentat, versat si nu te mai lasi pacalit de siretlicuri... intelegi?

Eh..., barba, imbracamintea, parul, baticul chiar si aspectul deseori neingrijit este unul din aceste siretlicuri cu care-i dam peste nas lui Azazelo, intelegi.... noi care traim in lume si trebuie sa defilam cu ea , cu aceasta societate, o facem in mai mica masura, ma refer, insa, la calugarii care de mii de ani sunt in "lupte" si ca urmare au pus la punct diverse stategii de aparare

Postul si rugaciunea sunt esentiale pentru suflet asa cum zici si tu. Insa cu timpul monahii si-au dat seama ca sunt atacati si PACALITI si prin alte apucaturi si obiceiuri personale lumesti, NEEVIDENTE cu "ochiul liber" care practic ucideau puterea rugaciunii facindu-le inutila nevointa de minastire.

Deci stiu ei de ce fac acest lucru!

Uite de exemplu, noi ne barbierim sau ne tundem sport de ce?...o dam chipurile pe igiena personala...dar de fapt este pentru ca nu suntem acceptati de societate...sotia care nici nu vrea sa auda,..gagici, prieteni care rid de noi, serviciul care nu accepta asa ceva...intelegi?

....este complicat, si important este sa nu le consideri importante, sa te tina agatat, dependent si atunci scapam...

Din acest motiv spun sfintii ca cei care reusesc sa se mintuiasca in orase au cu mult mai multe cununi in cer decit cei din pustie.

SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR – [COLOR=#FF00FF]BĂRBAŢII (purtarea lor)[/COLOR]
,,Femeile pe de-o parte se rugau în biserică şi proroceau cu capul descoperit – căci pe atunci femeile proroceau – iar pe de altă parte bărbaţii purtau părul lung, ca unii ce petreceau în filosofie, şi când se rugau prin biserici sau proroceau îşi acopereau capul, iar amândouă aceste abateri erau din legile elinilor. Deci fiindcă pentru toate acestea el îi sfătuise şi fiind de faţă, şi poate că unii au ascultat, iar alţii nu au crezut, pentru aceea apostolul, ca un adevărat doftor, vine şi prin epistola aceasta şi îndreaptă păcatul.” (Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni, omilia XXVI, p. 267)
,,Păi atunci când îl văd pe bărbat cu aurării, înfrumuseţat, cu frizura aranjată, mirosind a parfum, îmbrăcat cu haine moi şi cu mersul de femeie, luând aminte la desfătări, cum aş mai putea să-l numesc bărbat pe unul ca acesta, care şi-a trădat nobleţea firii sale şi s-a potrivit firii femeieşti? Căci dacă Pavel nu o socoteşte vrednică să se numere printre cei vii pe o femeie care face asemenea lucruri, ci o scoate din ceata celor însufleţiţi şi o aşază cu cei morţi, zicând că cea care trăieşte în desfătări este moartă (I Tim., 5, 6), cum mai poate un bărbat care face acestea să mai fie numărat în ceata bărbaţilor, de vreme ce şi o femeie care face aşa ceva a pierdut viaţa ?” (Omilia aceluiaşi, rostită în biserica Sfintei Irina, despre râvna celor prezenţi la biserică şi despre uşurătatea celor care lipsesc şi despre cântare; şi că firea nu este pricină s-o oprească pe femeie de a apuca pe calea virtuţii, în vol. Cateheze maritale, p. 77)
[COLOR=#FF00FF]BĂRBAŢII (se cuvine ca bărbaţii să se roage cu capul descoperit)[/COLOR]
,,Poate ar fi cineva aici în nedumerire şi s-ar întreba în sine: Ce păcat poate fi a se ruga femeile cu capul descoperit, iar bărbaţii cu capul acoperit? Care anume păcat este, află de aici. Multe semne au fost date, atât bărbatului cât şi femeii, deosebite unele de altele, unuia semne de stăpânire, celeilalte semne de supunere; pe lângă acestea, femeia să-şi acopere faţa şi capul, iar bărbatul să aibă capul descoperit. Deci dacă acestea sunt semne sau simvoluri de stăpânire şi de supunere, apoi amândoi păcătuiesc dacă amestecă rolurile şi buna rânduială, trecând pe deasupra poruncii lui Dumnezeu şi călcându-şi rânduiala lor, bărbatul lăsându-se în micimea femeii, iar femeia răsculându-se asupra bărbatului prin felul de a se înfăţişa. Că dacă nu este slobod a schimba hainele, nici femeia de a îmbrăca hlamidă, şi nici bărbatul de a pune pe faţă farosul sau voalul, după cum zice: Să nu se îmbrace femeia cu haine bărbăteşti, nici bărbatul să se îmbrace cu haine femeieşti (Deut. 22, 5), cu atât mai vârtos nu trebuie a le schimba.
Toate acestea s-au fost legiuit de oameni, deşi mai pe urmă le-a întărit şi Dumnezeu, celelalte însă – vorbesc adică de a se acoperi şi a nu se acoperi – sunt de la fire. Şi când zic fire, înţeleg pe Dumnezeu, fiindcă cel ce a făurit firea el este. Deci când răstorni hotarele acestea, priveşte câtă vătămare se face. Şi să nu-mi spui că păcatul acesta este mic, căci este mare şi prin sine însuşi, fiindcă este nesupunere şi neascultare. Dacă poate a fost mic, dar iată că acum s-a făcut mare, fiindcă este simvol a mari fapte. Cum că este mare, se vede din cele ce aduc atâta bună-rânduială în neamul nostru omenesc, poruncind în lume şi stăpânului şi celui stăpânit. Astfel că cel ce calcă aceste rânduieli toate le amestecă, şi darul lui Dumnezeu îl trădează, în acelaşi timp şi cinstea dată lui de sus o aruncă jos la pământ, nu numai bărbatul, ci şi femeia. Căci şi pentru femeie este mare cinste a-şi ţine rânduiala în care se găseşte, după cum este şi ruşine ca ea să se răzvrătească.
Pentru aceea apostolul a spus acest lucru pentru amândoi, zicând: Tot bărbatul, rugându-se, sau prorocind cu capul acoperit, ruşinează capul lui, şi toată femeia, rugându-se sau prorocind cu capul dezvelit, ruşinează capul ei, că totuna este ca şi cum ar fi rasă (1 Cor. 11, 4-5). Erau pe atunci, după cum am mai spus, şi bărbaţi care proroceau, şi femei care aveau acest har, ca de pildă fetele lui Filip, ca şi altele mai înainte ca acestea, despre care şi Prorocul zicea de la început: Şi vor proroci, zice, fiii voştri, şi fiicele voastre vedenii vor vedea (Ioil 2, 28).
Deci pe bărbat nu-l sileşte a fi întotdeauna cu capul descoperit, ci numai când se roagă. Tot bărbatul, zice, rugându-se sau prorocind cu capul acoperit, ruşinează capul său – pe când femeii îi porunceşte a fi cu capul acoperit întotdeauna. Pentru aceea, spunând: şi toată femeia, rugându-se sau prorocind cu capul dezvelit, ruşinează capul său – nu a stat numai aici, ci încă a şi desluşit pricina, zicând: că totuna este ca şi cum ar fi rasă. Dar dacă a se rade este întotdeauna ruşinos lucru, apoi se vădeşte că şi a sta cu capul descoperit este ruşinos totdeauna.
Şi nu s-a mulţămit numai cu aceasta, ci încă a mai adăogat, zicând: Pentru aceea datoare este femeia să aibă învălitoare pe cap, pentru îngeri, arătând prin aceasta că ea nu numai în timpul rugăciunii trebuie a fi acoperită, ci mereu. Pentru bărbat el nu face vorbă de învelitoare sau acoperământ, ci numai de părul cel lung. A fi acoperit îl opreşte numai atunci când se roagă, iar a-şi lăsa părul lung îl opreşte pentru totdeauna.” (Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni, omilia XXVI, pp. 271-272)

,Că bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, chipul şi slava lui Dumnezeu fiind (1 Cor. 11, 7). Aceasta este o altă pricină. Nu trebuie a-şi acoperi capul nu numai fiindcă are de cap pe Hristos, zice, ci şi pentru că stăpâneşte pe femeie. Stăpânitorul trebuie a avea cu sine simvolul stăpânirii când se înfăţişează înaintea împăratului. Deci cum nimeni dintre stăpânitori (arhonzi) nu ar cuteza a se înfăţişa înaintea celui ce poartă diademă fără cingătoare şi fără hlamidă, tot aşa şi tu fără simvolurile stăpânirii, care sunt de a nu-ţi acoperi capul şi de a nu avea păr lung, să nu te rogi la Dumnezeu, ca să nu te batjocoreşti nici pe tine, şi nici pe cel ce te-a cinstit. Acelaşi lucru s-ar putea zice şi de femeie, fiindcă şi dânsa se batjocoreşte când nu poartă cu sine simvolurile supunerii. Iar femeia, zice, este slava bărbatului. Deci stăpânirea bărbatului este firească. Apoi fiindcă a hotărât, el pune iarăşi alte pricini, ducându-se până la întâia zidire şi zicând astfel: Că nu este bărbatul din femeie, ci femeia din bărbat (1 Cor. 11, 8). Dar dacă a fi din cineva, aceasta este slava celui din care este, apoi cu atât mai mult când este icoană sau chip. Că nu s-a zidit bărbatul pentru femeie, ci femeia pentru bărbat (1 Cor. 11, 9). Iată aici a doua întâietate a bărbatului, sau mai bine zis, şi a treia, şi a patra. Întâia, că Hristos este capul nostru al bărbaţilor, iar noi cap femeii; a doua, că noi suntem slava lui Dumnezeu, iar femeia este slava noastră; a treia, că nu noi suntem din femeie, ci femeia din noi; a patra, că nu noi suntem făcuţi pentru femeie, ci femeia pentru noi.” (Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni, omilia XXVI, p. 273)
[COLOR=#FF00FF]
[/COLOR]
[COLOR=#FF00FF]BĂRBĂŢIA (adevărata bărbăţie)[/COLOR]
,,[COLOR=#339966]Să nu îmi arăţi că cineva este bărbat din aceea că poartă veştminte bărbăteşti şi centură, nici din faptul că se poartă cu autoritate şi înfricoşare acasă, ci vădeşte-mi că este bărbat din mintea lui cea iubitoare de înţelepciune, din aceea că îşi ţine din scurt patimile, că biruie bolile sufletului său, că îşi cârmuieşte şi este stăpân în casa lăuntrică a inimii şi nu se lasă dus încoace şi-ncolo de gândurile cele fără de rânduială. Acest lucru îl face mai cu seamă bărbat. Iar dacă se ţine de beţii şi de orgii şi îşi pierde toată ziulica în ospeţe şi jocuri şi discuţii la un pahar cu vin şi se face, sub tirania patimii, mai moale decât orice ceară, cum mai poţi să-l numeşti pe unul ca acesta bărbat, de vreme ce este prins cu totul şi rob vândut, dedându-se la toate patimile? Pe un astfel de om cu apucături femeieşti şi molatic şi iubitor de desfătări, călcat în picioare de toţi, oare mai este cu putinţă să-l pui în ceata bărbaţilor?[/COLOR] Sau nu ştiţi că lupta şi războirea noastră nu este cu oameni de o fire cu noi, ci cu puterile cele nevăzute, cu armiile demonilor, după fericitul Pavel? Că zice el: Lupta noastră nu este împotriva sângelui şi a cărnii, ci împotriva începătoriilor şi a stăpâniilor (Efes., 6, 12).
Acest lucru ţine mai cu seamă de bărbat. Însă cel ce se împodobeşte, dar nu e plin de elan, cel ce se înfrumuseţează, dar este lipsit de bărbăţie, cum să stea în ceata de bătaie? Sau cum să fie numit bărbat un om cu o dispoziţie lăuntrică mai moale decât orice femeie? Tot aşa, după cum pe acesta nu l-aş numi bărbat, ci mai muieratic decât o femeie, la fel şi o femeie plină de bărbăţie poate fi mai tare decât orice bărbat, dacă mânuie armele cele duhovniceşti şi îmbracă platoşa dreptăţii, dacă îşi ia coiful mântuirii şi îşi pune în faţă scutul credinţei, dacă se încinge cu cingătoarea adevărului şi ia sabia Duhului. Una ca aceasta, care străluceşte înveşmântată cu armele, să stea în ceata de luptă. Căci este mai presus decât cerurile în cugetul ei şi împrăştie oştile demonilor şi nimiceşte tirania diavolului, alungă patimile şi după ea rămân mai multe cadavre decât de pe urma războaielor, nu cadavre ale oamenilor, ci ale gândurilor necuviincioase.” (Omilia aceluiaşi, rostită în biserica Sfintei Irina, despre râvna celor prezenţi la biserică şi despre uşurătatea celor care lipsesc şi despre cântare; şi că firea nu este pricină s-o oprească pe femeie de a apuca pe calea virtuţii, în vol. Cateheze maritale, pp. 77-78)

[florinbrasov0]

Bărbat nu vine de la barbă? Interesanta observatie pe care a facut-o cineva cu care discutam pe tema bărbii. La urma urmei daca ne-a dat-o Dumnezeu ar trebui sa o purtam ...