smerenia

[C-tin]

În prealabil postat de nairda

costel si C-tin, va multumesc. Cel putin pe mine m-ati ajutat mult sa-mi indentific pacatoasele dimensiuni.

Mi-am revazut postarile...! Ma bucur pt tine daca ti-au fost de folos:) si ma intristez pentru mine ca desi le-am scris nu le traiesc :)

[costel]

[SIZE=3]Smerenia este cugetul inimii noastre, care ne incredinteaza ca suntem mai pacatosi decat toti oamenii si nevrednici de mila lui Dumnezeu. Cand ne defaimam pe noi insine, nu inseamna ca avem smerenie. Ci, atunci cand altul ne ocaraste si ne defaima, inca in public, iar noi rabdam si zicem: „Dumnezeu i-a poruncit fratelui sa ma ocarasca pentru pacatele mele“, aceasta este smerenia cea adevarata. Deci, sa primim toate ca din mana si cu voia lui Dumnezeu. Cand te ocaraste cineva, Dumnezeu ii porunceste sa te ocarasca. Cand iti ia cineva vreun lucru, Dumnezeu ii porunceste sa-l ia, ca sa te faca calugar. Cand te muta de ici-colo mai marele tau, Dumnezeu iti schimba locul, ca sa-ti schimbi si naravul si obiceiul. Asta ar fi smerenia cea adevarata. Iar mandria, dimpotriva, este atunci cand te increzi in tine, in mintea si puterile tale; cand socotesti ca esti mai priceput decat altul, mai bun decat altul, mai frumos decat altul, mai sporit in fapte bune si mai placut lui Dumnezeu decat altul. Atunci esti stapanit de pacatul cel urat al mandriei, de care sa ne fereasca pe toti Dumnezeu, Cel ce S-a smerit pentru mantuirea noastra. Sa ne smerim, fratilor, ca cel mandru nu se poate mantui. Sa plangem pacatele noastre aici, ca sa ne bucuram dincolo in veci, ca dupa plecarea noastra din trup, toti ne vor uita. Sa nu ne punem nadejdea in oameni, ci numai in Domnul. Ca omul se schimba. Azi iti da si maine iti cere; azi te lauda si maine te ocaraste. Ci, sa ne punem nadejdea in mila lui Dumnezeu si nu vom gresi niciodata. (Parintele Paisie)[/SIZE]

[geo.nektarios]

[COLOR=Red]SMERENIA ESTE SA ITI CUNOSTI LOCUL IN RAPORT CU DUMNEZEU! (+IPS.Nicolae Mladin)[/COLOR]

acolo unde este multă gălăgie, autoreclamă, căutarea popularităţii cu orice preţ, adică - acolo unde lipseşte în mod evident smerenia şi se observă dorinţa de slavă sau de preamărire a sinelui în faţa altora prin intermediul unor fapte şi merite reale sau exagerate şi închipuite - acolo nu este o veritabilă slujire a lui Dumnezeu. Şi ce este acolo? Acolo este numai făţărnicie, spune Sfântul Ierarh Ignatie, citându-l pe Sfântul Tihon Zadonski.

“Teme-te de această făţărnicie“, ne învaţă mai departe Episcopul Ignatie: “teme-te de făţărnicie, în primul rând în tine însuţi, apoi în ceilalţi; teme-te de aceea, că este în spiritul timpului, fiind în stare să molipsească pe oricine, la cea mai mică înclinare spre purtare uşuratică... Urmăreşte făţărnicia în tine însuţi, izgoneşte-o dinăuntrul tău; fereşte-te de gloatele molipsite de ea, care acţionează voit sau inconştient în această direcţie, mascând slujirea lumească prin slujirea lui Dumnezeu, căutarea bunurilor trecătoare prin căutarea bunurilor veşnice, ascunzând sub masca sfinţeniei un trai şi un suflet vicios, supus în întregime pasiunilor“.

Iată o trăsătură extrem de caracteristică, proprie mai ales vremurilor noastre, dezvăluită nouă de către Sfântul Ierarh Ignatie pentru a ne preveni, ca un cunoscător experimentat al vieţii duhovniceşti.

[cristiboss56]

Citeam şi reciteam din multele invăţături ale Sfinţilor Părinţi ( Sf.Vasile cel Mare , Sf. Ioan Gură de Aur , Sf. Serafim de Sarov , Sf. Efrem Sirul , Sf. Maxim Mărturisitorul , Sf. Teofan Zăvorâtul şi mulţi , mulţi alţii ) şi toţi fac referire la smerenie ca o temelie de netăgăduit a virtuţilor. Am făcut o sinteză scurtă şi cred folositoare celor interesaţi de cele lăsate de Sfinţii noştri Părinţi , referitoare la atât de discutata şi rostita , smerenîe, dar pe atât de greu de înţeles şi mai ales de dobândit.
Credinţa este considerată o smerenie a minţii ; ascultarea, o smerenie a voii ; pocăinţa, o smerenie a poftelor şi a patimilor. De aceea, Domnul Hristos şi Sfinţii Apostoli îndeamnă cu multă insistenţă atât invăţăturile, cât şi prin exemplul vieţii lor, la dobândirea virtuţii smereniei. Iată ce ne spune Mântuitorul : "Invăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre ". Sfinţii Părinţi consideră smerenia ca una dintre cele mai alese virtuţi creştine, fiind numită şi temelia virtuţilor. Smerenia creştină trebuie să fie : 1 . Curată, adică să izvorască din inimă, altfel ea este făţărnicie şi mândrie tăinuită ; 2 . Să fie unită cu adevărata cinstire şi dragoste de sine şi cu încrederea în Dumnezeu, altfel ea este slăbiciune ; 3 . Să se arate prin fapte şi să fie statornică in toate împrejurările , altfel ea nu are nici o valoare morală. Pentru dobândirea smereniei, Părinţii Bisericii recomandă : 1 . Rugăciunea pentru dobândirea ajutorului lui Dumnezeu ; 2 . Luarea aminte la invăţătura Mântuitorului, la pilda vieţii Sale şi a sfinţilor ; 3 . Cunoaşterea adevărată de sine, pentru că cine se cunoaşte bine pe sine , îşi cunoaşte însuşirile sale bune, dar şi slăbiciunile şi pornirile sale pătimaşe şi işi doreşte să le stăpânească, poate evita faptele rele şi a stărui in cele bune. Roadele cele mai de seamă ale smereniei sunt : 1 . Ascultarea de Dumnezeu şi recunoştinţa faţă de El ; 2 . Căinţa pentru păcate şi dorul după conlucrarea cu harul sfinţilor ; 3 . Pacea sufletului ; 4 . Infrânarea dorinţei de a avea parte de laude şi măriri deşarte ; 5 . Cinstirea, dragostea şi îngăduinţa faţă de aproapele. Intr o postare viitoare voi arăta şi care sunt principalele păcate, împotriva smereniei, conform Invăţăturilor Sfinţilor Părinţi. Doamne ajută ! +

[cristiboss56]

Păcatele împotriva smereniei se cuprind în mândrie, adică în "patima de a se înălţa pe sine peste măsură", din care răsar multe alte rele . " Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har ", avertizează Sf. Apostol Petru. Căci , in timp ce mândria este moartea virtuţilor, smerenia este "moartea păcatelor şi viaţa virtuţilor." Un alt păcat împotriva smereniei, pe care l-am găsit in cele lăsate de Sf. Părinţi, este injosirea creştinului prin folosirea darurilor primite de la Dumnezeu, pentru lucrări nefolositoare.

[janina]

Eu niciodată nu l-am înțeles pe omul smerit dar pe cel cu dăruire da pt că are din toate virtuțile și smerenie.,

[Marius22]

[SIZE=2]Imi vin in minte cuvintele unui parinte din Pateric care arata prapastia dintre mandrie si smerenie. Ambele au la origine iubirea orientata insa in mod diferit: "mandria este iubirea de sine pana la dispretuirea lui Dumnezeu pe cand smerenia este iubirea lui Dumnezeu pana la [/SIZE][SIZE=2]dispretuirea de sine".[/SIZE]

[georgeval]

Pentru mine adevarat smerenie este atunci cand te raportezi la Dumnezeu si constientizezi "micimea", conditia marginita- vamesul din pilda ne este o dovada.

[costel]

Daca semnul pierzarii este a te mandri si cu fapte mici, semnul inaltarii spre asemnarea cu Dumnezeu se face prin smerenie: a cugeta neincetat la tine ca fiind cel mai neinsemnat, chiar si atunci cand ai savarsit fapte mari.