sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti

[iustin10]

În prealabil postat de George.m

Iubeste pre aproapele tau ca insuti pre tine.

"Mi s-a dat sa inteleg aceasta porunca in chipul unui arbore, cosmic, urias, a carui radacina este Adam. Eu nu sunt decat o mica frunza pe un ram al acestui arbore. Insa arborele nu-mi este strain: este temeiul meu. Ii apartin. A te ruga pentru lumea intreaga este a te ruga pentru acest arbore in intregul sau, cu miliardele sale de frunze" (Cuviosul Sofronie Saharov).

Cam care e legatura ce ati intentionat sa o aratati cu sinele,cu iubirea de sine?
Adica frunza se roaga de fapt pt intreg arborele ?Si arborele se regaseste egal in fiecare frunza?

[George.m]

În prealabil postat de iustin10

Cam care e legatura ce ati intentionat sa o aratati cu sinele,cu iubirea de sine?
Adica frunza se roaga de fapt pt intreg arborele ?Si arborele se regaseste egal in fiecare frunza?

Am vrut sa evidentiez legatura existenta intre sinele meu si intreaga omenire. In mod firesc, iubirea de sine trebuie sa se rasfranga asupra aproapelui.

Imi place tare mult tabloul zugravit de Parintele Sofronie prin cuvintele de mai sus. Cred ca, om al rugaciunii fiind, a inteles - sau, mai bine spus, a simtit - ca e legat de intreaga umanitate: arborele nu-mi este strain:este temeiul meu. Ii apartin.

E trist ca betia pacatului ne impiedica sa percepem,sa simtim legatura dintre noi si intreaga omenire. Zapacit fiind de rautate, omul de langa mine imi pare un strain; simt ca nu am vreo legatura cu el; imi e indiferenta existenta lui sau chiar deranjanta.

[George.m]

E mare lucru ca omul sa-L iubeasca pe Dumnezeu si pe aproapele sau. Iubirea aceasta e primita in dar din mana lui Dumnezeu.
Insa, chiar daca nu ne-am invrednicit a primi acest dar, chiar de nu ne iubim aproapele, ar trebui cel putin sa ne purtam cu el ca si cum l-am iubi.
Dar de prea multe ori parca preferam sa ne inveninam din ce in ce mai mult impotriva semenului nostru, nedorind sub nicio forma sa ne izbavim de rautate. Ne impotrivim lui Dumnezeu, nu voim sa-L lasam sa inmoaie inimile noastre cele impietrite cu harul cel sfant al iubirii.

Cuviosul Sofronie marturiseste: "Intr-o zi un om in trecere pe la Muntele Athos a pus aceasta intrebare mai multor Stareti: Care este lucrul cel mai important din viata voastra? De fiecare datam i s-a raspuns: Dragostea dumnezeiasca; a iubi pe Dumnezeu si a iubi pe aproapele.
El a zis: Eu nu am dragoste nici pentru rugaciune, nici pentru Dumnezeu, nici pentru ceilalti. Ce-i de facut? Apoi a hotarat de la sine: Voi face ca si cum as avea aceasta dragoste. Treizeci de ani mai tarziu Duhul Sfant i-a dat harul dragostei".