Bucuria Craciunului!...

Obiceiul in sine nu dauneaza credintei. E nociv fata de ortodoxie atunci cand i se da aceeasi credibilitate.

In Baltagul doamna Lipan se duce la popa si apoi la vrajitoare inainte sa plece in cautarea barbatului ei, asa cum taranul despre care vorbeam dadea aceeasi valoare de adevar Bibliei si legendei lui Craciun. Aici cred eu ca e buba, in momentul in care misticismul, credinta in superstitii sunt echivalate cu religia crestina: fata de la tara nu pune busuioc sub perna doar ca sa pastreze traditia, ci chiar chiar crede ca-si va vedea viitorul sot in vis.

Ori, la urma urmei, nu exista superstitii si superstitii inofensive, din punctul de vedere al ortodoxiei.

[alicia]

Cunosc oameni care sunt crestini si sunt superstitiosi ,daca si ei cred in astea atunci ce crestin mai esti?am observat la fff multi oameni si toate varstele aceste superstitii dar ei cred ca sunt f adevarate cum poti indrepta un asemenea om care a crescut si imbatranit asa?

[silverstar]

În prealabil postat de alicia

Cunosc oameni care sunt crestini si sunt superstitiosi ,daca si ei cred in astea atunci ce crestin mai esti?am observat la fff multi oameni si toate varstele aceste superstitii dar ei cred ca sunt f adevarate cum poti indrepta un asemenea om care a crescut si imbatranit asa?

[COLOR=green]Nu faceti confuzii intre superstitii si obiceiuri/traditii...[/COLOR]

[silverstar]

[COLOR=green]Stimati colegi, foarte multi dintre Dvs ati intrat pe acest blog pe care eu il doresc un blog al bucuriei, ca sa va manifestati frustrarile. Cei care au venit cu comentarii rautacioase sunt oameni seci, reci, oameni fara sentimente, oameni care au uitat ca au fost candva copii. Nu stiu ce vreti sa demonstrati prin aceasta atitudine... Ca sunteti credinciosi, ca sunteti placuti lui Dumnezeu? Va rog, fiti logici... Sunteti niste bieti jalnici. Atat! [/COLOR]
[COLOR=green]Si lasati-ne în pace, nu ne mai deranjati, pe noi, cei care credem ca niste copii în bucuria Craciunului. [/COLOR]
[COLOR=green]Dvs vorbiti, in continuare despre 666, despre sfarsitul lumii si tot ce va poate schilodi sufletul. Eu promit sa nu va deranjez, dar incetati de a mai intra pe acest blog.[/COLOR]
[COLOR=green]Aici, pe acest blog, este loc pentru toată lumea buna la suflet, este loc pentru oamenii care stiu sa ofere si sa primeasca bucurie... [/COLOR]
[COLOR=green]Sper sa intelegeti apelul facut...[/COLOR]
[COLOR=green]Va multumesc![/COLOR]

[silverstar]

În prealabil postat de alicia

Cunosc oameni care sunt crestini si sunt superstitiosi...

[COLOR=green]Da, cunosc si eu. Si cred ca si supersitia s-a nascut tot din necunoastere, nestiinta, lipsa de educatie si neputinta de a explica niste lucruri care s-au nascut din coincidente prost intelese. [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Superstitia este o credinta gresita, un eres, ca trebuie, neaparat, sa se intample ceva ca urmare a unei alte actiuni.[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Ex cu pisica neagra care-ti poate aparea in cale in timp ce mergi sa rezolvi o problema. Daca o ignori si-ti vezi de treaba, totul e ok. [/COLOR]
[COLOR=green]Dar, daca iti programei mintea/ghinionul // "mi-a ieşit pisica-n drum, nu fac nimic, oricat m-as zbate"//sigur ca nu rezolv nimic. Insuccesul nu se datoreaza pisicii negre care, intamplator, avea si ea drum prin zona in care treceai, ci gandului tau negativ pe care l-ai programat singur... [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Daca cei care cred in superstitii ar putea sa inteleaga cat rau isi fac singuri, cu puterea gandului lor, ar fi scutiti de foarte multe rele... Ei, cei din preajma lor dar si pamantul pentru ca, sa nu uitam, ca tot ce vorbim, tot ce gandim, toate faptele si gesturile noastre, se aduna undeva, la marginile universului si, cand pamantul/universul nu mai poate cuprinde atata rautate, se produc catastrofe... [/COLOR]

[silverstar]

În prealabil postat de alicia

daca si ei cred in astea atunci ce crestin mai esti?

[COLOR=green]Nu se poate spune despre un crestin care crede in superstitii, ca este credincios.[/COLOR]
[COLOR=green]Noi, oamenii - ca oameni liberi, vorbesc! avem posibilitatea de a alege: credinta sau necredinta... [/COLOR]
[COLOR=green]Cine a optat pentru Dumnezeu, merge cu Dumnezeu si crede in Dumnezeu.[/COLOR]
[COLOR=green]Cine crede in superstitii, nu poate fi si credincios pentru ca nu poti sluji la doi stapani... Ori Dumnezeu, cu suflet curat, ori diavolul - cu superstitii. [/COLOR]
[COLOR=green]Asa ca exista posibilitatea alegerii. Optati pentru ce vi se potriveste. Alegerea va apartine...[/COLOR]

[silverstar]

În prealabil postat de alicia

...cum poti indrepta un asemenea om care a crescut si imbatranit asa?

[COLOR=green]Extrem de greu, dar nu imposibil. Si trebuie multa rabdare si puterea exemplului personal...[/COLOR]

[silverstar]

[COLOR=green]Mos Craciun nu este superstitie, este un obicei, o traditie.[/COLOR]
[COLOR=green]Sa ne amintim ca nasterea unui copil este intotdeauna o bucurie. O bucurie a fost si acum 2000 de ani cand s-a nascut Domnul nostru Iisus Christos. Obiceiul pomului de Craciun s-a nascut in timp din dorinta omului de a-si manifesta veselia/fericirea/bucuria pentru acest eveniment. L-am mostenit si avem datoria sa-l transmitem mai departe. Nu avem voie/nu avem dreptul sa nesocotim obiceiurile pamantului pe care ne-am nascut si nu ne este permis nimanui sa intineze, nici chiar cu gandul ceea ce am primit ca mostenire... [/COLOR]
[COLOR=green]De aceea eu propun sa lasam discutiile contradictorii, sa ne bucuram de sarbatoarea care va veni si s-o primim "dupa datina strabuna" cum se cere si intr-un colind...[/COLOR]

[silverstar]

[COLOR=green][SIZE=3]Poezioală desple Mos Clăciun[/SIZE]

Copiii lăi, m-au supălat
La glădiniţă cu o veste,
Că Mos Clăciun, e o poveste,
Nu e, si nu a ezigstat,

Că nu ale nici sănioală,
Nici balbă albă, nasu’ losu,
Chial au si lâs, că noaptea Mosu’
Pe cosu casei nu coboală ;

Am fost atât de indispus
Si-am plâns cu laclimi suspinând,
Pe Mos Clăciun îl stiu decând
Pe mine balza m-a adus,

Da’ ca să mă conving, am stat
Cu ochii mici sub plăpumioală,
Făcându-mă că dolm de-aseală
Să-l văd si io măcal odat’ ;

Întl-un tâlziu, palcă plin vis,
L-am auzit plin dolmitol
Pe la pălinţi, venind în zbol,
Că ei aveau geamul deschis,

Tiptil apoi, în pas glăbit,
Tlecu plin hol cu sacu-i plin,
Că i-am văzut umbla puţin,
La pomu’ male-mpodobit,

Sub cale-a pus Mosu’, galant
Si giucălii si ciocolată….
Vă povestesc io altădată
Că alţeva-i mai impoltant,

Că după ţe a fost el gata
Si cum pe toate el le stie,
A tlas din sticla de lachie
Pitită în balcon de tata,

S-a dus si în bucătălie,
Şi- tot cătat plin fligidel,
Că nu i-e flică lui de gel,
Mâncând cu poftă din piftie

Si tot tiptil a si plecat,
Mai vesel palcă si vioi,
Da’ milosea a ustuloi
Pe flunte când m-a sălutat,

Asa că io, as vlea să stie
Copiii lăi, că Mos Clăciun
Ezigstă si e tale bun……
Si fălă să fac băscălie,
Îi plaţe ţuică si piftie….
Cledeţi-mă când io v-o spun !

P.S.
Am povestit ţe s-a-ntâmplat
Si lu tăticu’ si mămica,
Si flate, toată ziulica
Atât de mult s-au minunat !

Gata!

Valeriu Cercel[/COLOR]
[COLOR=green]Canada[/COLOR]

[silverstar]

[COLOR=green][SIZE=3]Scrisoare catre Mos Craciun[/SIZE]

Mos Clăciune, Mos Clăciune,
Anul ăsta tot, pe bune,
Că am fost băiat cuminte,
Am la tine-o lugăminte :
Noaptea aia de-ai să vii,
Nu-mi aduce giucălii,
N-am nevoie de patine
Sau vle-un tlenuleţ pe sine,
Nu vleau puscă, niţi pistol,
Oli vle-un ulsuleţ nasol,
Să n-aud de tlotinetă,
Niţi volbă de tliţicletă,
Sau vleo balcă cu motol,
Vleau si io un flăţiol,
Că fiind singul meleu
Habal n-ai cât mi-e de gleu,
N-am cu ţine mă giuca,
Povesti sau discuta
Chestiuni ca întle flaţi,
Sau gagici, ca-ntle bălbaţi,
Că volbind io cu mămica
Şi tăticu’ şi bunica,
Am concluzionat, să stii,
Că doal tu mă poţi selvi:
Ştii tu balza aia chioală
Lătăţită-odinioală
La adlesa de mai sus
Când pe mine m-a adus?!
Fălă băscălie-ţi spun,
Îţi plomit c-am să fiu bun
Înc-un an, poate chial doi,
Las’ că ne-nţelegem noi!...
Ia-o tu, mai pe depalte
Si esplică-i, că ea poate,
Vino cu o stangă nouă,
Unge-o cu o pană, două
Să mai fac-un gest, de milă,
Nu c-as poseda vleo pilă,
Doal asa, un mic ocol,
Să-mi aduc-un flăţiol,
Cât mai lepede, ulgent,
Stiu cât esti de competent,
Ială de va faţe gât
Că timp n-ale pentlu-atât,
Tleţem deţi, la planul doi,
Da’ lămâne întle noi:
Dăluieste-le-o vacanţă,
Asta-n ultima instanţă,
Că la fel, si-ai mei pălinţi,
Sunt de-o vleme-asa cuminţi,
Timp nu au, de-i noapte, zi,
Să mai facă nebunii! [/COLOR]

[COLOR=green]Primită de la Dl Valeriu Cercel
Ontario, Canada[/COLOR]