![]() |
![]() |
|
|
#1
|
|||
|
|||
![]()
Va citesc de catava vreme pe voi, pe altii si ma intreb care este de fapt scopul credintei pentru voi.
Multi spun de mantuire. Adica voi credeti ca sa va mantuiti, si atat? Dar invers se poate (adica sa te mantuiesti pentru ca ai crezut si ca ai fost bun, fara sa tinzi spre asta neaparat)? Mantuirea este scopul credintei? Dar nu se contrazice cu smerenia, ca doar inseamna mandrie si vrei ceva peste puterile si meritele tale? Pentru mine notiunea de mantuirea e cam confuza. Stiu ca este o stare ideala, de lipsa de pacate si de sfintenie la care tindem. Dar nu stiu daca asta ar trebui sa ne fie un scop. Noi traim si avem nevoie sa credem pentru noi si pentru cei din jur. Avem nevoie de acesti parinti din ceruri (Tatal, Fiul Sfantul Duh, Fecioara Maria ca mama buna) si de credinta in ei pentru a putea trai in pace. Ei ne ajuta si ne mangaie, ei ne pedepsesc cand gresim, ai lor suntem. Daca mantuiesc sau nu, sau ce va fi dupa, nu stiu. Eu stiu ce trebuie sa fac aici, atat. Credinta ma ajuta sa fiu mai buna, sa-i iubesc si ajut pe altii, dar sfanta n-am sa fiu niciodata, fiind om. |
#2
|
|||
|
|||
![]() Citat:
noi am fost creeati de Dumnezeu cu acel chip spiritual care reflecta iubirea, pacea, bucuria, independenta de orice patimi , cazand in pacat omul a murdarit acest chip a rupt legatura cu Tatal Astfel a fost nevoie de o refacere a acestei legaturi, omul a rupt-o dar nu a putut-o reface, a fost nevoie ca insusi Dumnezeu sa refaca aceasta legatura si prin Jertfa lui hristos ni sa deschis calea spre mantuire Da draga Sophia, asta este scopul nostru ca fiinte creeate de Dumnezeu si care-l marturisim, mantuirea, refacereea chipului nostru firesc, Dumnezeu nu e acolo doar sa ne ajute in nevoi si sa ne pedepseasca la abateri, El e acolo sa ne pregateasca locul firesc in care trebuie sa fim in care ne este menirea sa traim alaturi de Tatal Ceresc E o problema draga mea daca te numesti crestin si nu iti pui problema mantuirii, deoarece, ne-mantuirea sufletului este automat privarea de prezenta lui Dumnezeu Pentru mantuire avem si credinta si nadejde si dragoste, Hristos e tinta noastra, de asta suntem indemnati sa urmam calea cea stramta ca sa fim ai Lui, sa fim in turma Lui, cine isi pune nadejdea doar in aceasta lume, doar in lucrurile de aici, mai are de lucrat la capitolul credinta, si relatie cu Mantuitorul Hristos
__________________
"Cine seamana in firea pamanteasca va secera din firea pamanteasca putrezirea dar cine seamana in Duhul va secera din Duhul Viata Vesnica"Galateni 6;8 Pacea lui Hristos, la care ați fost chemați, ca să alcătuiți un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, și fiți recunoscători.(Coloseni 3:15) |
#3
|
||||
|
||||
![]() Citat:
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#4
|
|||
|
|||
![]()
Sfantul Serafim de Sarov spunea ca scopul vietii crestine ar trebui sa fie dobandirea Preasfantului Duh. Exista si un alt fel de fericire - fericirea de care s-au invrednicit sfintii inca din viata aceasta. Sub straie modeste sau chiar ponosite se poate ascunde uneori un om mai fericit decat ne-am putea inchipui, care traieste in permanenta comuniune cu Dumnezeu si care simte dorinta arzatoare de a face mereu voia Sa.
Sfantul Ioan Gura de Aur de asemenea ne indemna sa valorificam duhovniceste la maximum fiecare clipa, deoarece timpul este o comoara pe care n-o mai putem recupera. In fiecare om exista o particica de dumnezeire pe care o putem mentine pe parcursul vietii sau o putem alunga, prin pacate. Cred ca e important sa facem in primul rand voia lui Dumnezeu, stiind ca El nu ramane dator niciodata. Credinta, nadejde si dragoste! |
#5
|
|||
|
|||
![]()
Cuvântul "CRED", este de origine latină și înseamnă "A PRIMI, A MĂRTURISI, și a înfăptui, ceea ce învață BISERICA despre Dumnezeu. Când spunem cuvântul "CRED", sufletul se înalță cu Harul Duhului Sfânt la Dumnezeu, care este plinitorul credinței. În LUMEA CREATĂ, au darul de a crede: 1. ÎNGERII, care CRED, dar și văd ceea ce CRED. CREDINȚA ÎNGERILOR, nu este virtute,deoarece ei nu fac nici un efort pentru a CREDE căci ei îl văd pe Dumnezeu, pentru că au darul vederii lui Dumnezeu. Dintre PUTERILE ÎNGEREȘTI, Sfinții Arhangheli, au darul de a înmulți și spori CREDINȚA CEA ADEVĂRATĂ (ORTODOXĂ) între oameni pe pământ, luminând înaintea lor, cu ÎNVĂȚĂTURA SFINTEI EVANGHELII. 2. DIAVOLII, care CRED ÎN DUMNEZEU și SE CUTREMURĂ" (Iacob 2, 19). Diavolii nu-L văd pe Dumnezeu, și fac întotdeauna răul, CREDINȚA DIAVOLILOR în Dumnezeu, este Creațională, și este pervertită în a-L urî pe Dumnezeu. În ei, s-a înveșnicit răul, iar această ură este spre pierzarea lor. Când oamenii rătăciți de la ADEVĂRATA CREDINȚĂ, vorbesc despre CREDINȚA ORTODOXĂ cu ură, să știți că ei sunt sub influența Diavolilor. 3. Creștinii Ortodocsi, care prin SFÂNTUL BOTEZ (Galateni 3. 17) CRED ÎN DUMNEZEU, dar nu-L pot vedea cu ochii trupești ci numai cu ochii sufletești (Matei 5, 6).
|
#6
|
|||
|
|||
![]()
ADEVĂRATA CREDINȚĂ, este un DAR DUMNEZEIESC (Rom. 12, 3; Efes. 2, 8; Filip 1, 29, 2) însoțit de efortul omului de a-L cunoaște pe Dumnezeu și de a se asemăna cu Dumnezeu prin sfințenie, care se obține prin practicarea virtuților (împlinirea Poruncilor Dumnezeiești). Creștinul care CREDE în Dumnezeu și împlinește PORUNCILE DUMNEZEIEȘTI, va moșteni RAIUL și se va îndulci veșnic de SLAVA LUI DUMNEZEU. Există un SINGUR DUMNEZEU și o SINGURĂ CREDINȚĂ ADEVĂ- RATĂ - CREDINȚA ORTODOXĂ (Efeseni 4, 5). Celelalte credințe sunt deviate și rătăcite, sau dețin frânturi de adevăr, insuficient mântuirii. CREDINȚA ADEVĂRATĂ - ORTODOXĂ, este O PUTERE DUMNEZEIASCĂ (1 Corinteni 2, 5) și O VIRTUTE CREȘTINĂ, care întărește toate virtuțile și puterile sufletului. Pentru noi creștinii Ortodocsi, CREDINȚA, este un mare HAR și o MARE PUTERE în lupta acestei vieți pământești. (Filipeni 1, 29; 1 Cor. 12, 9). CREDINȚA ÎN SFÂNTA TREIME (Isaia 6, 3), este PUTEREA NOULUI TESTAMENT. CREDINȚA CREȘTINĂ ORTODOXĂ, este ÎNVĂȚĂTURA DUMNEZEIASCĂ, mai presus de cuvânt și de rațiune. ÎNVĂȚĂTURA DE CREDINȚĂ ORTODOXĂ, se cuprinde pe scurt în "SIMBOLUL CREDINȚEI" (CREZUL). Prin MĂRTURISIREA DE CREDINȚĂ, spunând zilnic "CREZUL" și mai ales noaptea, înainte de a adormi, PUTERILE ÎNGEREȘTI ne acoperă și ne păzesc, ca pe o ființă binecunoscută, iar duhurile diavolești se îndepărtează neputincioase. CREDINȚA ADEVĂRATĂ - ORTODOXĂ este PUTEREA, HARUL DUMNEZEIESC (2 Petru 1, 1), cu ajutorul căruia primim ca neîndoielnic, tot ce a descoperit Dumnezeu și învață SFÂNTA ȘI DUMNEZEIASCA BISERICĂ ORTODOXĂ, pentru mântuirea noastră. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, ca să credeți în Hristos. Acela pe care El L-a trimis (Matei 6, 29). CREDINȚA ORTODOXĂ, se află prin lucrarea Duhului Sfânt în om (Galateni 5, 22), prin iradierea unei FORȚE DIVINE, când omul se face vrednic prin, sfințenie de ea. ÎNVĂȚĂTURA DE CREDINȚĂ CREȘTINĂ ORTODOXĂ, este cuprinsul DESCOPERIRII DUMNEZEIEȘTI. Creștinul Ortodox trebuie să cunoască foarte bine ÎNVĂȚĂTURA DE CREDINȚĂ ORTODOXĂ, pentru a nu fi amăgit de alte învățături eretice. Prin PUTEREA CREDINȚEI, cunoaștem ceea ce nu putem vedea cu ochii trupești și adeverim ceea ce nădăjduim de la Dumnezeu. Prin CREDINȚĂ, pricepem că s-au întemeiat veacurile cu CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (Evrei 11, 3), prin CREDINȚĂ primim ca adevărată DESCOPERIREA DUMNEZEIASCĂ - CUVÂNTUL SFINTEI SCRIPTURI, PRIN CREDINȚĂ primim minunile și proorociile, prin CREDINȚĂ dobândim făgăduințele (Evrei 11, 3). De aceea Duhul Sfânt prin Sfântul Apostolul Pavel ne spune: "CREDINȚA, este adeverirea celor nădăjduite și dovedirea lucrurilor celor nevăzute (Evrei 11. 1). Deci CREDINȚA ADEVĂRATĂ, este primirea de către om, prin intermediul Duhului Sfânt și a vederii sufletești, a tuturor ADEVĂRURILOR pe care le avem prin DESCOPERIREA DUMNEZEIASCĂ, în scopul mântuirii noastre. CREDINȚA ORTODOXĂ, este învoirea liberă a sufletului, vederea sufletească a unui lucru nevăzut, statornicia în ceea ce este adevărat, înțelegerea celor nevăzute, potrivită firii. (Sf. Teodoret al Ciprului). Credința pe care o are un om în ceea ce îi spune un alt om, este o încredere, care își poate găsi întărirea în dovedirea sau arătarea văzută a lucrului care a fost susținut de unul și crezut de altul. Dar CREDINȚA ÎN DUMNEZEU,are o ÎNTĂRIRE TAINICĂ, NECLINTITĂ, prin PUTEREA DUHULUI SFÂNT, care se află în inima celui Botezat, care împlinește Poruncile Dumnezeiești. HARUL CREDINȚA ȘI FAPTELE BUNE, mântuiesc și înalță la Dumnezeu. Există O SINGURĂ CREDINȚĂ ADEVĂRATĂ - CREDINȚA ORTODOXĂ. Noi trebuie să mărturisim această CREDINȚĂ SFÂNTĂ ORTODOXĂ, în fața oamenilor, prin cuvânt și prin faptele noastre. Sfinții Părinți ai DUMNEZEIEȘTII BISERICI ORTODOXE, arată că, frica de Dumnezeu, este începutul CREDINȚEI, deoarece aceasta eliberează sufletul de teama păcatului și a morții celei veșnice, ajutându-l să intre sub stăpânirea Harului Dumnezeiesc(Matei 10, 28; Luca 12, 5). Prin CREDINȚĂ, începe și se sfârșește mântuirea, iar fără CREDINȚĂ, nu este cu putință a plăcea lui Dumnezeu (Evrei 11, 6). Credința vine și din auzirea Cuvântului lui Dumnezeu (Romani 10,17; Efeseni 1, 13
![]() |
#7
|
|||
|
|||
![]() Citat:
|
#8
|
||||
|
||||
![]()
Credința noastră nu este o credință care ne angajează față de niște reguli, spunea odată Arhimndritul Teofil Părăian. Dar în același timp nu poți să ții seama de Domnul Hristos, dacă nu ții seama și de cuvântul Lui. "Cel ce vă primește pe voi, pe Mine Mă primește, iar cel ce se leapădă de voi , de mine se leapădă". ( Luca 10, 16 ) . Marcu Ascetul accentuează : "Cel ce primește cuvintele Cuvântului lui Dumnezeu Îl primește pe Dumnezeu Cuvântul". Sfântul Apostol Pavel vorbește despre o trăire în Hristos, despre o trăire a lui Hristos în om. Toate acestea trebuie avute în vedere și, având niște rânduieli date de Domnul Hristos, noi trebuie să ne facem rânduială în suflet , in mintea noastră, pentru a nu apuca pe căi rătăcite.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#9
|
||||
|
||||
![]()
Unul dintre scopuprile credinței noastre , este izbăvirea de spaima cea fără de înțeles, de diavol, de pierzare. << Când Îl iubim pe Hristos, trăim viața lui Hristos. Îndată ce izbândim aceasta, cu harul lui Dumnezeu, trăim altă stare, una de invidiat. Pentru noi nu există nîci o spaimă. Nici moarte, nici diavol, nici pierzare. Toate acestea există pentru oamenii care se află departe de Hristos, pentru cei ce nu sunt creștini. Pentru noi , creștinii, cei ce facem voia Lui, aceste lucruri nu există. Adică când îl ucidem în noi pe omul cel vechi, dimpreună cu patimile și cu poftele lui ( Gal. 5, 24 ) , nu mai dăm însemnătate nici diavolului , nici răului ". ( părintele Porfirie ) . Scopul credinței noastre este până la urmă să ajungem la măsura de a simți bucuria, iubirea, slujirea lui Dumnezeu, fără nici o teamă, atunci putem să spunem : "Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine" ( Gal. 2 , 20 ) . Nimic nu ne împiedică să pătrundem această taină.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
![]() |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Care este scopul vietii? | amatyyy | Biserica Ortodoxa in relatia cu alte confesiuni | 53 | 23.05.2013 20:57:02 |
Care e scopul existentei lui Dumnezeu? | Archaeopteryx | Generalitati | 31 | 21.10.2011 23:09:14 |
Care este sfatul tau pentru mine,pentru ceilalti,pentru toti forumistii? | tigerAvalo9 | Generalitati | 84 | 05.09.2011 08:32:49 |
Scopul credintei-schimbarea omului vechi in om nou | dorinastoica14 | Biserica Ortodoxa si Massmedia | 7 | 06.08.2009 09:28:43 |
|