De ce trebuie sa ierte omul?

[AndruscaCIM]

Pai asa simtim noi, ca e frumos si sanatos sa iertam?...sau ne gasim de fapt un fel de pretext pentru slabiciunile noastre si pentru incapacitatea de a proceda in asa fel incat sa evitam sa fim raniti..sa preintampinam cumva aceste situatii neplacute?

Exista situatii in care singura optiune este aceea de a ierta si depasi situatia neplacuta, de a te detasa de ea cumva...insa pe mine daca ma zgarie pe creier ceva si iau pozitia de pisica stufoasa, spunand printre dinti " Daca ma mai enervezi mult, te trasnesc de nu te vezi!"...deja am de iertat extrem de putin, si nu mai lungesc pelteaua la nesfarsit...ca in timp ce respectivul ar ajunge sa ma trateze cum vrea el si cum permit eu ( evident) eu sa ma consider mucenica...

[Irina-Magdalena]

Pentru ca daca nu iertam traim fara iubire.. Iar viata fara iubire e iad. E frig sufletesc si trupesc, e intuneric inauntru si in afara, e lipsa de nadejde.. e deznadejde. Ce poate fi mai cumplit?
Asa cum spune Parintele Rafail Noica in conferinta intitulata "Postul si iertarea - destin si vocatie in ortodoxie" iertarea e manifestarea iubirii. Iar dragostea e insasi legea vietii si a vesniciei.

Cel care iubeste si deci iarta sufera caderea celuilalt, se "raneste", cum zice parintele, dar se ridica deasupra pacatului facut de acela si se mantuie. Cel ce moare e cel care nu iubeste, care incalca dragostea, cel care nu poate ierta..

Toate bune si frumoase veti spune dar ne omoara practica. Cum iertam?
Desigur ca sunt pe lume experiente cumplite, mari rele, cruzimi si faradelegi, josnicii si silnicii. Putem trece peste orice? Indura orice? Ierta totul? Nu. Fara Domnul Iubirii nu putem nimic, fiindca nu suntem nimic. Tot parintele Rafail spune ca Iisus nu ne cere in legea noua altceva decat imposibilul.. Sa ne iubim vrajmasii. Pe cei care ne fac rau, ne asupresc.. Sa-i iertam si sa-i iubim. Fara harul Domnului in noi, primit prin rugaciune, in smerenie, in nevointa, nu ne ridicam deasupra lui "dinte pentru dinte.." nu putem.

Oameni rai, cu desavarsire rai nici nu cred ca exista (suntem doar "dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu Tatal). Iar raul sau pacatul facut, care o fi el, e doar greseala ( "si ne iarta noua gresalele"), iar de gresit gresim cu totii.. Daca Iisus a stat pe cruce langa talhari, si a inteles si a iertat greseala unuia, e drept marturisita, si tot Hristos a iertat si pe calaii sai care nu aveau nici urma de mila sau de cainta - "iarta-i Doamne, ca nu shtiu ce fac", inseamna ca pilda ne-a dat noua si iertare de pacate tuturor prin jertfa SA.

Si OM a fost facand acestea si.. DUMNEZEU. Este deci OMENESTE posibil sa iertam, chiar imposibilul daca ne indumnezeim. "Indrazniti, eu am biruit lumea" asta inseamna: "Indrazniti sa va ridficati deasupra slabiciunilor lumii acesteia. Eu am reusit ca OM"

Acum, o sa va zic ca cele mai grele pacate in viata, cele ce-mi apasa cugetul in tot ceasul, si care ma vor urma pana la moarte si dupa, sunt din neiertare. Cu lacrimi as vrea sa pot schimba ceva.. Din pacate persoana careia nu i-am gresit astfel nu mai e printre noi.
Sa iertam cat e inca posibil. Sa iertam intotdeauna fara sa asteptam cainta celuilalt. Ea poate sa existe, poate nu, ce conteaza? PENTRU NOI IERTAM.

Iertati-ma si voi pentru un mesaj foarte lung si cumva filozofic, desi fara intentie. O sa ma rezum de-acum incolo la mai putina "coaja" si mai mult "miez".

[amatyyy]

În prealabil postat de crazylove

De ce trebuie sa ierte omul?


De foarte multe ori apar in viata noastra aceste "de ce-uri". Imi amintesc de cuvintele cuiva, de mai demult: "Veti vedea cat de greu este in viata, sa-ti dai seama unde ai gresit?" Si totusi, celui care se ghideaza dupa legile divine nu-i este deloc greu sa inteleaga "de ce?"

De obicei, nu am facut ceva fara sa inteleg de ce fac acel lucru. Este important sa stii ce faci si de ce faci totul, de ce si pentru ce traiesti, de ce si pentru ce lupti.

Si totusi, de ce trebuie omul sa ierte? Poate foarte bine sa nu ierte, nu este obligatoriu nici sa ierti, nici sa incerci sa devii mai bun, sa-ti depasesti conditia, sa devii un supraom in sensul vietii sfintilor martiri. De ce oare tine Dumnezeu atat de mult la iertare? In primul rand, pentru ca El este atat de a toate iertator incat un servitor al Sau care nu poate in sufletul sau sa ierte, este nedemn de Dumnezeu, de iertarea Sa. Mai apoi, ma gandesc mereu la cuvintele unui bun amic (pagan, culmea!) care imi spunea: "Pentru mine, cel mai important lucru in viata este dragostea Lui Dumnezeu. Daca am dragostea Lui, le am pe toate". Cred ca este ceva dincolo de conditia umana efemera sa gandesti astfel.

Cred ca fiinta umana trebuie sa ierte, sa devina fiinta iertatoare pana si a celor mai grave greseli ale aproapelui pentru ca daca nu ar ierta, s-ar face dusman al Lui Dumnezeu, L-ar ofensa in mod direct. Pe de alta parte, aceasta neiertare produce o intrerupere in continuitatea si unitatea creatiei divine, un fel de scurt circuit energetic. Este incredibil ce sentiment monstruos este ura in sufletul unui om. Acest sentiment poate sa aiba intensitatea unei arme de distrugere. In primul rand, de autodistrugere pentru ca pentru cineva care nu este obisnuit cu acest sentiment, el este ceva nou, inedit, ceva care este total strain de sufletul sau. Ori in momentul in care simti asa ceva, este groaznic, simti cum efectiv acest sentiment te imbolnaveste, iti cuprinde tot sufletul si cel mai grav: simti cum devii din ce in ce mai vulnerabil atacurilor malefice. Este ingrozitor sa urasti, nimic nu poate fi mai teribil. O incarcare energetica atat de negativa incat simti ca poti sa explodezi.

Asadar, ura fata de aproapele nostru este o intrerupere a relatiei noastre cu Dumnezeu. Ura in sine este un pacat groaznic. Mai apoi, imi aduc aminte mereu de cartea Kathrinei Baxter "O revelatie divina despre iad", vorbind acolo de o femeie care se afla in iad cu toate ca toata viata ei fusese o crestina desavarsita, care ducea o viata lipsita de pacat, evlavioasa. Si totusi, ea se afla in iad pentru un singur pacat: acela ca efectiv nu putuse sa-si ierte sotul atunci cand aflase ca acesta o inselase cu o alta femeie. Cu toate ca acesta isi ceruse iertarein fata ei, ea nu a putut niciodata sa-l ierte, fapt care i-a adus pierderea sufletului ei. Groaznic!

Mai cred ca intelepciunea divina este covarsitoare, in comparatie cu cea profana. De foarte multe ori, Dumnezeu este, de fapt, un pedagog in relatie cu servitorii sai. Si aici iarasi apare un de ce: de ce ii lasa Dumnezeu sa cada in pacat pe cei care totusi, sunt robii Sai? Cred ca este mare lucru ca Dumnzeu nici macar sa nu te duca in ispita darmite sa te mai si lase. Cred ca din cauza unui orgoliu nemasurat. Dar iertand, poate ca obtinem astfel si iertarea Lui Dumnezeu fata de noi. Si ce lucru poate sa fie mai important pe lume decat sa obtii iertarea si dragostea Lui Dumnezeu?

Solul Golgotei

--------------------------------------------------------------------------------

Mihai Codreanu (1876-1957)

Iisus veni si-n casa mea-ntr-o seara:
Era-ntr-un tainic si suav apus...
Si-am stat in casa singur cu Iisus...
Si-afara era blinda primavara.

Atunci mi-a spus cu vocea Lui cea clara
Ca oamenii sunt buni, desi L-au dus
Sa-L bata-n cuie pe Golgota, sus,
Fiindca i-a iubit din cale-afara.

Si mi-a mai spus ca poate fi iertat
Chiar Iuda ce-L vindu cu-n sarutat,
Ca sa-si sporeasca cu treizeci argintii.

Apoi, plecind, din prag mi-a spus asa:
Comoara sufletului ca si-a mintii
E sa iubesti, pentru-a putea ierta.

[costel]

Tocamai de aceea suntem asa departe unii de altii, pentru ca ne intrebam de ce trebuie sa iertam, cand iertarea ar trebui sa fie ceva firesc, precum respiratia.

[glykys]

Astazi mi s-a intamplat ceva ce m-a facut sa imi aduc aminte de pilda datornicului nemilostiv, caruia i s-a iertat o uriasa datorie, iar el, in schimb, ce a facut? nu a putut sa ii ierte unui om o datorie de nimic... Azi mi-a facut cineva un bine cu prisosinta, adica mai mult decat ii cerusem sa faca si a facut-o cu inima plina, si nu din obligatie. Si ma gandesc eu acum: de cate ori nu mi s-a intamplat asta, de cate ori am primit ajutor nesperat, de cate ori nu m-a lasat Dumnezeu in voia mea proasta... si uite asa am acumulat o datorie imensa, imensa, pe care nici nu stiu cum o voi putea plati vreodata... si daca as face bine tuturor persoanelor care imi cer ceva, tot nu as putea suplini tot ce am primit...

Iata,pentru cine doreste, un comentariu la pilda datornicului nemilostiv - de ce trebuie sa iertam - http://www.crestinortodox.ro/predici...a-dupa-rusalii

[windorin]

Cata inselare cuprinde pe acela care se crede crestin, neputand insa ierta "nimicurile" celor de langa el !
.

[andrei25]

Am momente cand sunt nemilostiv cu aproapele, si nu vreau sa-l iert, dar vine gandul cel bun si spune: "cate ai gresit tu si ti-a iertat Domnul, si tu nu vrei sa ierti". Si ma inmoi, si-mi dau seama ca in acel moment sunt infinit mai ticalos, decat cel care mi-a gresit. Asa cum faceau Sfintii Parinti, daca nu iertam nu mai putem spune rugaciunea Tatal nostru: "si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri". Doamne ajuta!

[eucred]

Omul trebuie sa ierte din dragoste.Atunci cand iubesti pe cei de langa tine,sufletul ti se inmoaie si esti capabil de iertare.Nu poti darui aproapelui nimic din cele ce ne invata Domnul,daca suntem in ratacire nu putem ajuta sau ierta,ci doar mai tare a nedumeri.Iertare nu e altceva decat dragoste,astfel esti capabil de iertare,sa treci peste o anumite suparare pricinuita decatre cineva.Omul are multe insuri si astfel posibilitatile de a savarsi binele sunt nenumarate numai sa vrem si sa ne dorim asta.Recurcand la fapte bune,reusim sa cream o alta stare si noua si celor din jur.In fiecare zi fapta buna insotita de rugaciune,nu e altceva decat un pas inainte catre o lume mai frumoasa.

[costel]

De ce trebuie sa ierte omul? Pentru ca trebuie sa ajunga la asemanarea cu Dumnezeu. Ori fara iertare nu putem dobandi asemanarea.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de windorin

Cata inselare cuprinde pe acela care se crede crestin, neputand insa ierta "nimicurile" celor de langa el !
.

Oare, vorbesti asa fara directie sa inteleg?

Dar de unde deduci tu ca eu nu iert nimicurile,bineinteles ca le iert dar le taxez si le retez din radacina ( cam de prima oara, si asta pentru ca nu vad sensul confruntarii cu nimicuri stupide in mod repetat)...nu ai prins ideea, sau te faci ca nu o intelegi?

Dar cel de langa tine de ce sa tot faca nimicuri la nesfarsit fara ca tu sa ii faci un bine si sa ii atragi atentia ca ar putea deranja poate si mai mult pe altii prin atitudinea lui?

Cum ramane cu uciderea sufletului celor apropiati, te bucuri oare ca poate or mai fi si altii in situatia ta si se mantuiesc prin rautatea si inselarea unuia care nu isi poate tine gura din lipsa de educatie sau bun simt?