Fenomenul Noul Ierusalim de la Pucioasa

[vsovi]

În prealabil postat de mariamargareta

Fără îndoială că sunt trâmbitze, şi fiecare a trâmbitzat în felul lui...Dar nu sunt cele şapte trâmbiţe apocaliptice. Nu orice trombonist este trâmbiţă apocaliptică. Trâmbiţele apocaliptice sunt îngeri care pregătesc sfârşitul. Interpretarea lor diferă de la un cult la altul. Iată, spre exemplu , o interpretare liberă (cu care eu nu sunt neapărat de acord, deoarece abundă în speculaţii gratuite) care prezintă punctul de vedere al unei biserici paralele cu B.O.R.:

[COLOR=darkred]Înaintemergătorii lui Antihrist sau cele şapte trâmbiţe apocaliptice[/COLOR]
[COLOR=darkred]Tâlcuirea celor şapte trâmbiţe, care sunt descrise în Apocalipsă (cap. 8), se oglindeşte în realitatea vieţii pământeşti. Ele fac referire la evenimente ale trecutului sau altele, ce urmează a se împlini în viitor.[/COLOR]
[COLOR=darkred]La prima trâmbiţă este descrisă arderea unei treimi din pământ - copacii şi iarba: „şi a ars din pământ a treia parte, şi a ars din copaci a treia parte, iar iarba verde a ars-o de tot" (Apoc. 8, 7) – după cum putem vedea incendiile datorate încălzirii globale. Incendiile de pădure din California, SUA, Alaska, Italia, Spania (din anul 2007), au avut influenţe negative asupra atmosferei; numai incendiile din California au pompat în atmosferă aproape 8 milioane de tone de dioxid de carbon. Cantitatea emisă de incendii într-o singură săptămâna este echivalentul a unui sfert din emisiile pe o lună la nivelul întregului stat californian. Studiul experţilor estimează că incendiile din SUA şi Alaska eliberează aproximativ 290 de milioane de tone metrice de dioxid de carbon pe an, echivalentul a 4% până la 6% din emisiile SUA, rezultate din arderea unor combustibili fosili precum cărbunele sau petrolul.[/COLOR]
[COLOR=darkred]La a doua trâmbiţă, este descrisă contaminarea unei treimi din mări, a peştilor din apă şi a corăbiilor ce o străbat (Apoc. 8, 8-9, după cum putem vedea şi astăzi: poluarea mărilor, moartea peştilor, şi descompunerea navelor, ca urmare a crizei navale mondiale. [/COLOR]
[COLOR=darkred]La a treia trâmbiţă, este descrisă contaminarea a o treime din râuri şi ape, din pricina stelei Absintos, precum şi moartea multor oameni, ca urmare a acestei contaminări (contaminarea de la Cernobâl, care în ucraineană înseamnă Absintos): „şi a treia parte din ape s-a facut ca pelinul” (Apoc. 8, 11). [/COLOR]
[COLOR=darkred]La a patra trâmbiţă, este descrisă micşorarea luminii soarelui, a lunii şi a stelelor cu o treime (eclipse ale soarelui şi ale lunii). [/COLOR]
[COLOR=darkred]La a cincea trâmbiţă, este descrisă încordarea suferinţei şi suferinţa unui înfricoşător război - cel de-al treilea război mondial, când oamenii vor chema moartea. Va fi o predispoziţie spre sinucidere datorată telepatiei electronice, ce implică unde ELF şi VLF (de frecvenţă extrem de joasă şi foarte joasă), care vor tulbura gândirea oamenilor. Aceştia vor simţi că ceva dinlăuntrul lor îi tulbură. Mulţi, înşelându-se, vor socoti că Dumnezeu le vorbeşte. Această telepatie electronică va institui gândirea artificială a omului, care va fi difuză şi controlată prin cipuri, prin care omului i se implantează în subconştient idei şi sentimente străine, precum sinuciderea sau apostazia.[/COLOR]
[COLOR=darkred]La a şasea trâmbiţă, sunt descrise dezastrul şi catastrofa războiului. Două sute de mii de ostaşi (calculatoare) vor lua parte la aceasta acţiune. Războiul nu va mai fi corp la corp, ci prin intermediul computerelor. Vor fi omorâţi o treime din oameni. Acestea se vor petrece în timpul războiului nuclear, care va dura 5 luni. „De aceste trei plăgi: de focul şi de fumul şi de pucioasa, care iese din gura lor, a fost ucisă a treia parte din oameni" (Apoc. 9, 18). Va urma propovăduirea celor doi prooroci, Ilie şi Enoh, timp de 42 de luni, după care va urma moartea acestora, apoi un cutremur mare, spaimă şi pocăinţa multora (Apoc. 1-14). [/COLOR]
[COLOR=darkred]La a şaptea trâmbiţă, care prevesteşte calamităţi, tunete, cutremure, grindină nemaivăzută, va veni Antihrist, care va fi propovăduit drept dumnezeu, şi va stăpâni toate statele. Ruşii vor fi biruiţi de restul statelor în al treilea război mondial. Antihrist se va instala în Ierusalim (în noul Templu, reconstruit de iudei pe locul Templului lui Solomon) şi va împărţi oamenilor bunuri materiale, vreme de trei ani şi jumătate Oamenii se vor pecetlui pe frunte sau pe mâna dreaptă, pentru a-şi procura cele necesare traiului: „încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adica numele fiarei" (Apoc. 13, 17). Dupa aceasta perioadă, Antihrist îşi va arăta faţa satanică şi va fi biruit de lumina slavei lui Dumnezeu. [COLOR=blue](text copiat de pe http://www.mitropoliaslatioara.ro/controverse.php)[/COLOR][/COLOR]

[COLOR=blue]Câte bordeie, atâtea obiceie...[/COLOR]

adica cele 7 Trambitze sunt trombonishti? asta-i buna, poi trombonist e un mincinos, ala e trombonist, shi spune-mi mie care din cele 7 trambitze a mintzit?

iar interpretarea asta e fara nici o valoare, sunt speculatzii ieftine, caci scrie foarte clar acolo: O TREIME din... deci este vorba despre Duhovnicia acestora, despre durerea de la patima lor care o vor suferii aceia care se vor afla in ele... shi cum toate se inchina sfintei Treimi, shi cum toate se eclipseaza spre a-shi pleca luminile lor Adevaratei shi sfintei Lumini a Domnului Domnilor...

deci ca sunt ingeri, este scris, dar dumneata ai studiat viatza celor 7 Trambitze ale Domnului? au dus ei sau n-au dus viatza ingereasca inca din trup?

atunci cand vor venii ingerii din Ceruri, atunci deja e sfarshitul... shi nu mai este ce sa se trambitzeze, ci atunci v-a spune Domnul celor Dreptzi "Venitzi de moshtenitzi imparatzia Cerurilor, Binecuvantatzii tatalui Meu" shi v-a mai zice "savarshitu-sa" iar ingerii vor pune in granar granele, in corabie binecuvantatzii, iar pe cei rai ii vor arunca in intunericul cel veshnic, in iadul ce arde cu pucioasa... dar pana atunci iata ca au sunat shi suna Trambitzele Domnului pentru pregatirea poporului, pentru intampinarea Domnului... sau nu asha ceva trebuie priceput? ca doar nu ma pricep, nu-s teolog sa talmacesc ceva, ci doar un mirean pacatos... nu-s preot shi nici monah ori calugar... deci nu am pretentzia ca zic bine... dar nici aiurelile astea lipsite de orice duhovnicie, nishte interpretari gLumeshti aiuritoare... ca poluarea, ca marea, ca... asha de parca am fi de la partidul verzilor shi de la cercetashi ori de la ecologishti... fii draga serioasa...

[mariamargareta]

[COLOR=Red]Notă: Textul care urmează este reprodus de pe site-ul [COLOR=Blue]noul-ierusalim.info[/COLOR], cu acordul administratorilor .

[/COLOR] [COLOR=purple]27. Misterele Pucioasei (XXIII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap. XII :[/COLOR] Mesaje contradictorii şi exagerări [COLOR=blue]) [COLOR=Blue]Partea I[/COLOR][/COLOR]

Studiu independent despre fenomenul religios [COLOR=blue]NIP[/COLOR]
( ”[COLOR=blue]Noul Ierusalim[/COLOR] de la Pucioasa” )

[COLOR=blue]“Ai să zici: “Amăgitorule, de ce m-ai amăgit?””[/COLOR]
(din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 9 septembrie 1973)


[COLOR=blue]1. [/COLOR]Fiul vine acum pe pământ “[COLOR=blue]a treia oară[/COLOR]”, ca să-Şi anunţe apropiata Sa “[COLOR=blue]a doua arătare[/COLOR]”, proorocită în Sfânta Scriptură pentru vremurile de la sfârşit, în care El, iată, vine acum pentru “[COLOR=blue]ultima dată[/COLOR]”, aşa cum este scris
[COLOR=blue]a)[/COLOR] Domnul vine a treia oară:
[COLOR=blue]“…O, copiii Mei, am venit [/COLOR][COLOR=fuchsia]a treia oară[/COLOR][COLOR=blue]. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Prima dată[/COLOR][COLOR=blue] am venit şi am făcut om şi tot ce se vede şi am pus o hotărâre să o păzească, să fie bine de el şi de toţi urmaşii lui, şi au greşit. Am venit [/COLOR][COLOR=fuchsia]a doua oară[/COLOR][COLOR=blue] în trup. M-am născut cu trup din Fecioară… …Iată, am venit [/COLOR][COLOR=fuchsia]a treia oară[/COLOR][COLOR=blue]. Acum sunt în Duh şi M-am pogorât în mai multe locuri să vă îndemn la viaţă şi trăire curată şi sfântă, că e gata să se sfârşească totul…” (22 iunie 1957)[/COLOR]
[COLOR=blue]b)[/COLOR] Domnul Îşi pregăteşte cea de-a doua venire:
[COLOR=blue]“Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu şi am venit să vorbesc pe pământ, să-Mi gătesc calea celei de [/COLOR][COLOR=fuchsia]a doua[/COLOR][COLOR=blue] arătări, aşa precum este scris în cartea Mea[/COLOR][COLOR=blue] “ (30 aprilie 1955)[/COLOR]
[COLOR=blue]c)[/COLOR] Domnula venit pentru ultima oară, deci nu mai este altă venire. Înseamnă că suntem martorii celei de-a doua veniri, cea proorocită în Apocalipsa:
[COLOR=blue]“Fiilor, copiii Mei, pentru [/COLOR][COLOR=fuchsia]ultima dată[/COLOR][COLOR=blue] am venit iarăşi” (21 aprilie 1966)[/COLOR]
[COLOR=blue]d) [/COLOR]Domnul este venit pentru ultima dată, căci Se pregăteşte să părăsească pământul:
[COLOR=blue]“ Domnul Iisus e gata [/COLOR][COLOR=fuchsia]să părăsească pământul[/COLOR][COLOR=blue] acesta...” ([/COLOR][COLOR=red]17/[/COLOR][COLOR=blue]30 iunie 1975)[/COLOR]
[COLOR=blue]e)[/COLOR]După 2000 de ani de absenţă, Dumnezeu S-a coborât la oameni ca să-i conducă:
[COLOR=blue]“…dar la voi, măi fiilor, s-a coborât [/COLOR][COLOR=fuchsia]Dumnezeu[/COLOR][COLOR=fuchsia]să[/COLOR][COLOR=blue] vă [/COLOR][COLOR=fuchsia]conducă [/COLOR][COLOR=blue]cu toate lucrurile Sale…” (3 mai 1963)[/COLOR]
[COLOR=blue]f)[/COLOR]Domnul Iisus Hristos a coborât pe pământ în Duhul Sfânt:
[COLOR=blue]“O, Israele tată, s-a coborât Domnul Iisus din cerul sfânt [/COLOR][COLOR=fuchsia]în Duhul Sfânt[/COLOR][COLOR=blue] pe pământ”. (14 iunie 1974)[/COLOR]
[COLOR=blue]g)[/COLOR]Persoana care a coborât acum pe pământ este Duhul lui Hristos:
[COLOR=blue]“ A venit vremea Mea. Nu este Noe, nu este Lot, ci [/COLOR][COLOR=fuchsia]Duhul lui Hristos[/COLOR][COLOR=blue]. Pace vouă copiii Mei, amin.” (1 mai 1960)[/COLOR]
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Duhul Domnului Iisus Hristos[/COLOR][COLOR=blue] astăzi e pe pământ, dar în curând nu va mai fi.” ( 21 ianuarie/3 februarie 1978.)[/COLOR]
[COLOR=blue]h)[/COLOR]A Doua Venire a lui Hristos a avut loc deja, dar nu s-a văzut, însă se va vedea:
[COLOR=blue]“ Că astăzi [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu s-a văzut[/COLOR][COLOR=blue] nici un lucru, dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]se va vedea[/COLOR][COLOR=blue], se va da pe faţă toată lucrarea făcută de Domnul Iisus Hristos, care [/COLOR][COLOR=fuchsia]a fost făcută de două ori pe pământ[/COLOR][COLOR=blue]. Şi nu s-a abătut nici în stânga, nici în dreapta şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]a venit ca să împlinească lucrarea făcută de prima dată[/COLOR][COLOR=blue]…”(12 august 1977)[/COLOR]
[COLOR=blue]i)[/COLOR] Hristos n-a coborât pe pământ a doua oară de bunăvoie, ci Verginica l-a coborât pe Hristos:
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Tu L-ai coborât încă odată pe pământ[/COLOR][COLOR=blue] şi te-ai făcut Lui casă şi templu şi S-a sălăşluit întru tine în taină mare, ascuns de ochii lumii şi a adunat de pe la răspântii pe orbi şi pe ologi şi pe surzi şi pe leproşi şi pe toţi sărmanii, ca să-i aşeze la această masă.” (27 noiembrie 1990)[/COLOR]

[COLOR=blue].[/COLOR]
[COLOR=blue].[/COLOR]
[COLOR=blue]2. [/COLOR]În 1955, două Persoane Sfinte au coborât pe pământ: Fiul, împreună cu Duhul Sfânt
Consemnăm aşadar aici o a doua “Pogorâre a Duhului Sfânt”, după Cincizecimea din vremea Apostolilor:
[COLOR=blue] “ …În 1955 când [/COLOR][COLOR=fuchsia]M-am coborât cu Duhul[/COLOR][COLOR=fuchsia]pe pământ[/COLOR][COLOR=blue] era un buchet de creştini, nu mare, ci mititel şi M-am bucurat de el, ca de Lot şi de Avraam, ca de Iacov şi Isaac. Prin ei am împlinit un lucru care l-am avut de împlinit. Dar astăzi cu cine să mai împlinesc veacul şi lucrul dumnazeiesc? ” (7 ianuarie 1977)[/COLOR]

[COLOR=blue]3.[/COLOR] Persoana sfântă care vorbeşte prin Verginica este fie Persoana Tatălui, fie Persoana Fiului venită în trup, fie Persoana Fiului venită în duh, fie Persoana Duhului Sfânt, fie Însuşi Dumnezeu Cel întreit în Persoane
.
[COLOR=blue]a)[/COLOR]PersoanaTatălui este Cea care vorbeşte, prin Duhul Sfânt:
[COLOR=blue]“…Fiule, nu acest trup vorbeşte, că e ţărână. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Dumnezeu Tatăl vorbeşte[/COLOR][COLOR=blue] prin Duhul Sfânt cu voi” (6/19 octombrie 1973)[/COLOR]
.
[COLOR=blue]b)[/COLOR] Persoana Fiului vine azi şi se arată în trup şi vorbeşte.
[COLOR=blue]“Am cerut de la Tatăl să Mă arăt [/COLOR][COLOR=fuchsia]în trup[/COLOR][COLOR=blue] ca să nu mai cădeţi. Copii, glasul ce-l auziţi acum, acela va judeca! Vine foamete mare, mare, dar Eu tot vă vorbesc, tot Mă mai cobor [/COLOR][COLOR=fuchsia]să vă vorbesc[/COLOR][COLOR=blue] .”(6 februarie 1959)[/COLOR]
[COLOR=blue]“Eu, Domnul Iisus Hristos [/COLOR][COLOR=fuchsia]sunt trimis[/COLOR][COLOR=blue] de ce este scris în Carte să vin iarăşi [/COLOR][COLOR=fuchsia]cu trupul[/COLOR][COLOR=blue], da nu se mai zideşte ca la început, ce s-a zidit de la început.” (25 ianuarie 1966)[/COLOR]
[COLOR=blue].[/COLOR]
[COLOR=blue]c)[/COLOR]Persoana Fiului vine azi şi se arată cu duhul, şi este în Duh şi vorbeşte.
[COLOR=blue]“Am venit din cer pe pământ [/COLOR][COLOR=fuchsia]cu duhul[/COLOR][COLOR=blue], căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]cu trupul nu pot[/COLOR][COLOR=blue]. Am fost odată cu trupul. M-am născut din Fecioară…” (2 iulie 1959)[/COLOR]
[COLOR=blue]“Nu sunt în trup, ci sunt [/COLOR][COLOR=fuchsia]în Duh[/COLOR][COLOR=blue].” (30 aprilie 1955)[/COLOR]
[COLOR=blue]“ Iată, M-am pogorât la voi, copilaşii Mei, dar nu M-am pogorât în trup ca altădată, ci M-am pogorât [/COLOR][COLOR=fuchsia]în Duh[/COLOR][COLOR=blue]… …Am venit în trup şi M-aţi răstignit. Am venit [/COLOR][COLOR=fuchsia]în Duh[/COLOR][COLOR=blue] şi vă arăt şi vă chem. Şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]vă spun[/COLOR][COLOR=blue] să credeţi în Mine… …Eu nu mă tem că sunt [/COLOR][COLOR=fuchsia]în Duh[/COLOR][COLOR=blue] şi zbor sus, dar Mi-e milă de vasul Meu!” (14 mai 1957)[/COLOR]
[COLOR=blue]“Acum sunt [/COLOR][COLOR=fuchsia]în Duh[/COLOR][COLOR=blue] şi M-am pogorât în mai multe locuri …” (22 iunie 1957)[/COLOR]
[COLOR=blue]“…dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi vedea odată, căci cum M-am pogorât odată în trup să vindec trupurile, tot aşa M-am pogorât acum [/COLOR][COLOR=fuchsia]în duh[/COLOR][COLOR=blue] să vindec sufletele.” (8 iunie 1958 )[/COLOR]
[COLOR=blue]“Nu am venit în trup, ci [/COLOR][COLOR=fuchsia]în Duh[/COLOR][COLOR=blue]…O, copilaşii Mei, venit-a [/COLOR][COLOR=fuchsia]Duhul Meu[/COLOR][COLOR=blue] ca să se împlinească ce am zis când eram în trup.” (1 mai 1960)[/COLOR]
[COLOR=blue]“Eu sunt Domnul Iisus Hristos [/COLOR][COLOR=fuchsia]în Duh[/COLOR][COLOR=blue].” (25 ianuarie 1966)[/COLOR]
[COLOR=blue]“ Domnul Iisus Hristos a coborât din cerul sfânt pe acest pământ, nu cu trupul ci [/COLOR][COLOR=fuchsia]cu Duhul[/COLOR][COLOR=blue]. Domnul cutreieră pământul în lung şi în lat şi lucrează. Prin Cuvânt [/COLOR][COLOR=fuchsia]grăieşte[/COLOR][COLOR=blue] către globul pământesc…”(20 martie 1976)[/COLOR]
[COLOR=blue]“ Eu, Domnul Iisus Hristos M-am pogorât din Cerul Sfânt pe pământ, nu cu Trupul, ci [/COLOR][COLOR=fuchsia]cu Duhul[/COLOR][COLOR=blue]. Acest Eu nu e trupul acesta, ci [/COLOR][COLOR=fuchsia]e Duh[/COLOR][COLOR=blue] şi plutesc prin văzduh şi grăiesc [/COLOR][COLOR=fuchsia]cu Duhul[/COLOR][COLOR=blue]. După Mine nu mai vine nimeni şi la venirea Domnului Iisus Hristos va fi greu de cele ce nu s-au împlinit când am fost cu voi. Înainte de Domnul Iisus Hristos vin profeţii Enoh, Ilie, şi Ioan şi vor pregăti masa Mea, nu masă de mâncare, ci masă de judecată…”[/COLOR][COLOR=blue]( 6 mai 1977)[/COLOR]
[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]Duhul[/COLOR][COLOR=blue] care s-a coborât [/COLOR][COLOR=fuchsia]este Domnul Iisus[/COLOR][COLOR=blue]”(29 august 1979)[/COLOR]

[mariamargareta]

[COLOR=purple]27. Misterele Pucioasei (XXIII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap. XII :[/COLOR] Mesaje contradictorii şi exagerări [COLOR=blue]) [COLOR=Blue]Partea a II-a

[/COLOR][/COLOR] [COLOR=blue]d)[/COLOR]PersoanaDuhului Sfânt vine azi şi vorbeşte, după ce a vorbit Tatăl, şi după ce a vorbit Fiul. După El nimeni nu mai vorbeşte.
[COLOR=blue]“Când era Domnul Iisus Hristos în Iordan, a vorbit Tatăl. A vorbit Domnul Iisus Hristos trei ani şi jumătate. Azi [/COLOR][COLOR=fuchsia]vorbeşte Duhul Sfânt[/COLOR][COLOR=blue] şi după Duhul Sfânt [/COLOR][COLOR=fuchsia]nimeni nu mai vine să vorbească[/COLOR][COLOR=blue]” (15 mai 1963)[/COLOR]
[COLOR=blue]“Iată, copii, vin copii din alte sate să asculte,să stea de vorbă cu [/COLOR][COLOR=fuchsia]Duhul lui Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue]care [/COLOR][COLOR=fuchsia]vorbeşte prin acest vas[/COLOR][COLOR=blue] al Meu pe care l-am găsit curat şi smerit” (2 iulie 1959)[/COLOR]
[COLOR=blue]“Pogorâtu-M-am din cer, nevăzut, în [/COLOR][COLOR=fuchsia]Duh Sfânt[/COLOR][COLOR=blue]” (11 iunie 1961)[/COLOR]
[COLOR=blue]“Iar [/COLOR][COLOR=fuchsia]gura[/COLOR][COLOR=blue] Lui prin [/COLOR][COLOR=fuchsia]care grăieşte[/COLOR][COLOR=blue] cuvintele pe care voi le auziţi [/COLOR][COLOR=fuchsia]este[/COLOR][COLOR=fuchsia]Sfântul Duh[/COLOR][COLOR=blue]. Şi să ştiţi cu toţii căci gura Domnului [/COLOR][COLOR=fuchsia]grăieşte[/COLOR][COLOR=blue] aceste cuvinte pe care voi le auziţi. Adică Duhul Domnului, pentru că [/COLOR][COLOR=fuchsia]Sfîntul Duh[/COLOR][COLOR=blue] se numeşte: [/COLOR][COLOR=fuchsia]gura lui Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue] …” (10 mai 1972)[/COLOR]
.
Adepţii Noului Ierusalim pretind însă că după moartea Virginiei Tudorache n-a vorbit numai Duhul Sfânt, ci au vorbit Tatăl, Fiul, Maica Domnului, sfânta Virginia şi un însemnat număr de alţi sfinţi din cer. De asemenea, au vorbit şi morţii (doar unii dintre ei, mai însemnaţi), deci avem de-a face la Pucioasa cu autentice şediţe de spiritism. Adepţii sunt convinşi că Grădina Întâlnirii de la Pucioasa este locul unde se adună sufletele celor adormiţi, care se plimbă printre copaci, admiră şi miros florile grădinii.
.
[COLOR=blue]e)[/COLOR]Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt nu sunt Persoane, ci Puteri, care vorbesc prin sfânta Virginia:
[COLOR=blue]“ Dar lucrarea ce se face prin tine o face [/COLOR][COLOR=fuchsia]Tatăl şi Fiul, prin Duhul Sfînt[/COLOR][COLOR=blue]. Aceste [/COLOR][COLOR=fuchsia]trei Puteri[/COLOR][COLOR=blue] Îşi ocupă misiunea de pregătire pentru ziua de apoi, şi tu, Verginico, să-ţi preţuieşti darul, căci nici pe sfert nu ţi s-a descoperit să ştii ce se lucrează şi ce se va mai lucra.” (16/29 mai 1965)[/COLOR]
[COLOR=blue].[/COLOR]
[COLOR=blue]f)[/COLOR]Fiul este Omul, iar Omul este Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt; Cei Trei sunt Domnul, Care nu este trup, ci este glasul care este Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt:
[COLOR=blue]“…Eu sunt [/COLOR][COLOR=fuchsia]Omul[/COLOR][COLOR=blue] pe care-L înjură lumea. Eu sunt [/COLOR][COLOR=fuchsia]Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt[/COLOR][COLOR=blue]. Nu acest trup sunt Eu, [/COLOR][COLOR=fuchsia]Domnul[/COLOR][COLOR=blue], ci [/COLOR][COLOR=fuchsia]glasul[/COLOR][COLOR=blue] pe care îl auziţi voi este [/COLOR][COLOR=fuchsia]Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt[/COLOR][COLOR=blue]” (27 octombrie 1966)[/COLOR]
[COLOR=blue].[/COLOR]
[COLOR=blue]g)[/COLOR] Însuşi Domnul grăieşte prin Duhul Sfânt:
.
[COLOR=blue]“Dar la voi, nu prooroci au venit, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]Însuşi Domnul[/COLOR][COLOR=blue] a venit să vă [/COLOR][COLOR=fuchsia]grăiască prin Duhul Sfânt[/COLOR][COLOR=blue]” (1/14 ianuarie 1966)[/COLOR]
[COLOR=blue].[/COLOR]
[COLOR=blue]h)[/COLOR]Fiul S-a îmbrăcat din nou în Duh ca să poată grăi cuvinte mari:
[COLOR=blue]“ Fiule, M-am [/COLOR][COLOR=fuchsia]îmbrăcat din nou în Duh[/COLOR][COLOR=blue] ca să spun celor rămaşi la ziua de apoi, aceste cuvinte mari.” (13 octombrie 1965)[/COLOR]

[COLOR=blue]i)[/COLOR]Fiul nu a venit în Persoană, nici în trup, nici în duh, ci a venit doar cu suflul gurii Sale:
[COLOR=blue]“ Şi astăzi, Domnul Iisus Hristos [/COLOR][COLOR=fuchsia]a venit[/COLOR][COLOR=blue] din cer pe pământ, [/COLOR][COLOR=fuchsia]cu suflul gurii Sale[/COLOR][COLOR=blue], şi aceasta este o mare lucrare care se face cu poporul Său şi care v-a învăţat să postiţi şi să vă rugaţi, dar nu v-a obligat.” ( 21 ianuarie/3 februarie 1978.)[/COLOR]
[COLOR=blue].[/COLOR]
[COLOR=blue]4. [/COLOR]Sfinţii nu mai vin; dar Hristos vine cu sfinţii, şi ei vin cu El

[COLOR=blue]a) [/COLOR]Sfinţii nu mai vin.
Deşi există o proorocie care spune că Domnul va veni însoţit de zeci de mii de sfinţi (v. [COLOR=#993300]Iuda, 1:14[/COLOR]) aici se anunţă ceva diferit:
[COLOR=blue]“Sfinţiţi-vă voi, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]sfinţii nu mai vin[/COLOR][COLOR=blue], că e vremea lui antichrist” (2 iulie 1959)[/COLOR]
[COLOR=blue]b)[/COLOR]Sfinţii vin, totuşi, însoţindu-L pe Hristos:
[COLOR=blue]“Iată, măi copii, în mijlocul vostru a venit Domnul Iisus Hristos şi se uită în stânga şi în dreapta, şi nu a venit singur, [/COLOR][COLOR=fuchsia]a venit cu cei doisprezece apostoli[/COLOR][COLOR=blue]” (14 mai 1957)[/COLOR]
[COLOR=blue]“Domnul Iisus Hristos S-a pregătit [/COLOR][COLOR=fuchsia]să vină[/COLOR][COLOR=fuchsia]cu oastea Sa de sfinţi[/COLOR][COLOR=blue]. Vine, toate sunt pregătite, dar aveţi grijă, că mai e o vreme scurtă şi nimeni să nu vă ispitească pe voi, căci acum este răbdarea voastă şi credinţa la putere” (25 februarie/10 martie 1971)[/COLOR]

[COLOR=blue]5.[/COLOR] Sfântul Ilie va veni după Hristos, dar nu se ştie precis cum va veni: uneori se spune că va veni în duh, uneori se spune că va veni în trup

[COLOR=blue]a)[/COLOR] Sfântul Ilie va veni în duh, nu în trup:
[COLOR=blue]“…[/COLOR][COLOR=green]după Mine vine Ilie[/COLOR][COLOR=blue] şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu este trup[/COLOR][COLOR=blue], ci [/COLOR][COLOR=fuchsia]este duh[/COLOR][COLOR=blue]” ( 1 mai 1960)[/COLOR]
În primul rând că Biblia spune altceva: că Ilie a şi venit, [COLOR=green]înainte[/COLOR] de Hristos, şi nu [COLOR=green]după[/COLOR] El:
[COLOR=#993300]“Eu însă vă spun vouă că Ilie [/COLOR][COLOR=fuchsia]a şi venit[/COLOR][COLOR=#993300], dar ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el câte au voit; aşa şi Fiul Omului va pătimi de la ei.”(Matei, 17, 12)[/COLOR]
Dar nu numai Biblia spune asta, ci chiar “Cuvântul” (desigur, în altă parte, contrazicându-se ca de obicei):
[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=green]Înainte de Domnul Iisus Hristos[/COLOR][COLOR=green]vin [/COLOR][COLOR=blue]profeţii Enoh, [/COLOR][COLOR=green]Ilie[/COLOR][COLOR=blue], şi Ioan şi vor pregăti masa Mea, nu masă de mâncare, ci masă de judecată…”[/COLOR][COLOR=blue]( 6 mai 1977)[/COLOR]
În al doilea rând, este inacceptabil să afirmi că Ilie s-a despărţit de trupul cu care s-a suit la ceruri. Există câţiva sfinţi, cum ar fi Enoh şi Ilie, care nu s-au despărţit de trup atunci când au fost mutaţi la ceruri. Dacă Ilie ar veni în duh, atunci ar trebui ca el să treacă mai întâi prin moarte, singura care i-ar aduce despărţirea duhului de trup, ceea ce este inacceptabil, căci nu degeaba Ilie s-a suit cu trupul la cer (v. [COLOR=#993300]IV Regi, 2:11[/COLOR]).
Deşi Sfântul Ilie s-a ridicat cu trupul la cer, Verginica pretinde cu insistenţă că acum este în duh, fără trup, şi aşa va veni la Judecată:
[COLOR=blue]“ Aşteptaţi pe Ilie în trup? A fost în trup, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]astăzi e în duh[/COLOR][COLOR=blue] şi îl veţi vedea la judecată.” (3/16 aprilie 1975)[/COLOR]
Înseamnă că sfântul Ilie ori şi-a pierdut trupul pe drumul spre cer, ori a murit între timp, ca să se despartă de trup după obşteasca rânduială, şi să rămână numai în duh.

[COLOR=blue]b)[/COLOR] Sfântul Ilie va veni în trup, nu în duh:
[COLOR=blue]“…Dumnezeu vă va da un somn greu când se va hotărî pieirea păcătoşilor, şi va alege un om care va veni şi va pedepsi şi pentru o ţigară. [/COLOR][COLOR=fuchsia]În trup va veni[/COLOR][COLOR=blue] un om ca şi tine. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Sfântul[/COLOR][COLOR=fuchsia]Ilie va veni[/COLOR][COLOR=blue]” (25 septembrie/8 octombrie 1972)[/COLOR]


[COLOR=blue]6.[/COLOR] Nu Iisus Hristos, ci Duhul Sfânt a fost în lume, unde Şi-a dat trupul Său pentru om
[COLOR=blue]“Tată, [/COLOR][COLOR=fuchsia]Duhul Sfânt[/COLOR][COLOR=blue] este înrolat asupra ta, căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]a fost în lume[/COLOR][COLOR=blue] şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]a dat[/COLOR][COLOR=fuchsia]trupul Său[/COLOR][COLOR=blue] pentru tine, dar lumea şi astăzi este în păcat” (6 octombrie 1965)[/COLOR]

[COLOR=blue][/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR]

[mariamargareta]

[COLOR=purple]27. Misterele Pucioasei (XXIII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap. XII :[/COLOR] Mesaje contradictorii şi exagerări [COLOR=blue]) [COLOR=Blue]Partea a III-a

[/COLOR][/COLOR] [COLOR=blue]7.[/COLOR] Fiul Se îmbracă (după împrejurări) fie în trup, fie în Duh, de mai multe ori
[COLOR=blue]a)[/COLOR] În Duh:
[COLOR=blue]“M-am îmbrăcat [/COLOR][COLOR=fuchsia]din nou[/COLOR][COLOR=fuchsia] în Duh[/COLOR][COLOR=blue] ca să spun celor rămaşi la ziua de apoi, aceste cuvinte mari” (13 octombrie 1965)[/COLOR](sublin. ns.)
[COLOR=blue]b)[/COLOR] În Duh, nu în trup:
[COLOR=blue]“ Dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]sunt în Duh[/COLOR][COLOR=blue], nu sunt în trup.[/COLOR][COLOR=blue]” (17 noiembrie 1978.) [/COLOR]
[COLOR=blue]c)[/COLOR]Într-un trup:
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Sunt într-un trup[/COLOR][COLOR=blue] în care tatăl Meu a binevoit să fiu…[/COLOR][COLOR=blue]”(17 noiembrie 1978.) [/COLOR]

[COLOR=blue]8.[/COLOR] Hrănirea cu carne este azi o problemă greu de rezolvat pentru “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa”
[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]De unde[/COLOR][COLOR=blue], fiul Meu Mihail, [/COLOR][COLOR=fuchsia]să iau carne[/COLOR][COLOR=blue]? Căci ei plâng şi Îmi cer carne. I-am lăsat să plângă.” (12/25 decembrie 1964)[/COLOR]
Aici,“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” Se plânge Arhanghelului Mihail că a rămas fără rezerve de carne. Să fi uitat de minunile Lui din vechime, pe când era Atotputernic?
Când I S-a cerut [COLOR=#ff6600]carne[/COLOR] de către poporul lui Israel, Dumnezeu a adus un stol de [COLOR=#ff6600]prepeliţe[/COLOR]:
[COLOR=purple]“Atunci s-a stârnit vânt [/COLOR][COLOR=#ff6600]de la Domnul, a adus prepeliţe[/COLOR][COLOR=purple] dinspre mare şi le-a presărat împrejurul taberei cale de o zi într-o parte şi cale de o zi în cealaltă parte împrejurul taberei, [/COLOR][COLOR=#ff6600]strat gros[/COLOR][COLOR=#ff6600]aproape de doi coţi[/COLOR][COLOR=purple] de la pământ.”(Numeri 11:31)[/COLOR]
Când Ilie era în retras la pârâul Cherit, pe vreme de mare secetă, Dumnezeu a trimis la el corbi [COLOR=#ff6600]cu carne[/COLOR] ca să-l hrănească:
[COLOR=purple]“Şi a zis Domnul către Ilie:[/COLOR]
[COLOR=purple]Apă vei bea din acel pârâu, iar mâncare [/COLOR][COLOR=#ff6600]am poruncit corbilor[/COLOR][COLOR=purple] să-ţi aducă acolo!"[/COLOR]
[COLOR=purple]Şi a plecat Ilie şi a făcut după cuvântul Domnului; s-a dus şi a şezut la pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului.[/COLOR]
[COLOR=#ff6600]Corbii îi aduceau[/COLOR][COLOR=purple] pâine şi [/COLOR][COLOR=#ff6600]carne [/COLOR][COLOR=purple]dimineaţa, pâine şi [/COLOR][COLOR=#ff6600]carne [/COLOR][COLOR=purple]seara; iar apă bea din pârâu.” (III Regi, 17:2-6)[/COLOR]
Erau alte vremuri…

[COLOR=blue]9.[/COLOR] Porunci cu două înţelesuri (“în pilde multe”)
[COLOR=blue]“…căci dacă un credincios a primit poruncă să nu bea vin, [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu acesta este cuvântul[/COLOR][COLOR=blue], că a spus Domnul să nu bea vin, ci cuvântul “să nu bei” [/COLOR][COLOR=fuchsia]este în pilde multe[/COLOR][COLOR=blue], şi pune-l în lucru, căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]vinul este lăsat să se bea[/COLOR][COLOR=blue], dar pune în practică ce este cuvântul acesta. Şi dacă un credincios a primit poruncă să nu sădească vie, credinciosul nu de la vie este oprit să nu sădească, căci mare este cuvântul “vie”. Iar dacă un credincios a primit să nu semene sămânţă, de ce a spus Domnul credinciosului să nu semene sămânţă? Oare, ce este să nu semene? Pune, credinciosule, în lucru aceste cuvinte, că a poruncit Domnul, credinciosului, casă să nu zidească. Oare ce are Dumnezeu cu tine, credinciosule? De ce nu te lasă să-ţi faci casă? Oare, ce ar însemna acest cuvânt?” (17/30 aprilie 1965)[/COLOR]
Aceste “porunci” cu două înţelesuri se vrea a fi lămurite aici prin nişte întrebări retorice, rămase fără răspuns.

[COLOR=blue]10.[/COLOR] Preoţii şi-au pierdut darul, dar au rămas cu harul
[COLOR=blue]“Şi preoţii şi-[/COLOR][COLOR=fuchsia]au pierdut darul[/COLOR][COLOR=blue] de la Dumnezeu; au rămas singuri, [/COLOR][COLOR=fuchsia]cu harul[/COLOR][COLOR=blue]. Încolo, au pierdut portul, chipul, postul şi viaţa de preot; şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]darul l-au pierdut[/COLOR][COLOR=blue]. “ (16/29 mai 1965)[/COLOR]

[COLOR=blue]11.[/COLOR] Deşi proorocia de la Pucioasa are un caracter exclusivist, se anunţă şi alte izvoare colaterale
Nu vor mai fi alte proorocii bune; dar vor mai fi altele rele:
[COLOR=blue]“ Învaţă de la Mine că nu va mai fi om pe pământ ca să îţi arate cărările. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Nu vor mai fi nici prooroci, nici profeţi[/COLOR][COLOR=blue]. Că cei ce vor fi , în loc să te îndrepte spre bine, te vor îndrepta spre rău.”(22 decembrie 1975)[/COLOR]
Vor mai fi şi alte proorocii bune; dar nu în felul acesta:
[COLOR=blue] “…Fiţi atenţi la viaţa voastră, că mulţi vor îndrăzni ca să se facă prooroci şi ca să proorocească, dar voi fiţi cuminţi, că Domnul Iisus Hristos [/COLOR][COLOR=fuchsia]se va mai arăta la altcineva[/COLOR][COLOR=blue], dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu în lucrarea aceasta[/COLOR][COLOR=blue], căci Dumnezeu [/COLOR][COLOR=fuchsia]în felul acesta nu va mai fi[/COLOR][COLOR=blue].” (12 noiembrie 1965)[/COLOR]
Şi totuşi, cei de la Noul Ierusalim pretind că, începând cu anul 1982, Dumnezeu “a mai fost în felul acesta şi S-a mai arătat la altcineva, tot în lucrarea aceasta”: Domnul Iisus Hristos S-a arătat Mariei, sora Virginiei Tudorache.
Cu toate că “[COLOR=blue]Domnul Iisus Hristos se va mai arăta la altcineva”[/COLOR] , este interzis a cerceta şi alţi profeţi:
[COLOR=blue]“O, copiii Mei[/COLOR][COLOR=fuchsia], nu mai mergeţi [/COLOR][COLOR=blue]din loc în loc [/COLOR][COLOR=fuchsia]după alţi profeţi[/COLOR][COLOR=blue], căci cine caută să aibă mai mult de-atât, la nici o masă nu va sta.”[/COLOR] [COLOR=blue](16 noiembrie 1965)[/COLOR]

[COLOR=blue]12.[/COLOR] Postul se face numai “cu dedicaţie”, altminteri, el nu are nici o valoare. Parastasele nu mai au nici o putere, chiar dacă faci cu sutele
[COLOR=blue]“ Postul, [/COLOR][COLOR=fuchsia]pentru anume lucruri[/COLOR][COLOR=blue] să-l pomeneşti. Dacă ai postit şi n-ai spus pentru ce e, e ca o hîrtie nescrisă. Dacă ai un tată, să posteşti ca să-l scoţi. Vă arăt o muceniţă care, după ce a murit, cineva a scos-o prin post. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Decât să faci o sută de parastase[/COLOR][COLOR=blue], cea mai bună faptă e să scrii zile de post şi îl vei scoate din a lui moarte. Nimic nu-i sfânt pe pământ ca postul. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Cu post vei scoate pe cei mai îndrăciţi[/COLOR][COLOR=blue] oameni.” (6/19 decembrie 1965)[/COLOR]

Asistăm aici la o inovaţie în materie de post: “postul cu dedicaţie”( în principal, pentru scoaterea din iad a celor dragi). El pune în umbră posturile făcute doar din devoţiune pentru Dumnezeu, şi prin care nu se cere nimic în schimb. Acestea nu-şi mai au nici un rost, dar nici alte slujbe (parastasele, exorcizările) nu-şi mai au vreun rost, îndată ce există “postul cu dedicaţie”, care scoate până şi “pe cei mai îndrăciţi”.
Textul de mai sus ridică şi o altă problemă delicată. Dacă muceniţa respectivă a fost mucenicită, de ce a mai ajuns în iad? Înseamnă că degeaba s-a mai mucenicit, ca să ajungă apoi la mila altora, adică dacă vor vrea ei să postească, sau nu, pentru ea, ca s-o scoată din iad.
Iar parastasele, mai au ele vreun rost, dacă prin postul “cu dedicaţie” se rezolvă lucruri aşa de măreţe? De altfel, îndemnul este foarte clar: decât să facem parastase cu sutele, mai bine să postim.
Ciudat este că numai peste câţiva ani se face un îndemn cu totul diferit: slujbele pentru morţi sunt absolut necesare şi trebuie să se facă! Iar eficienţa lor este incontestabilă: ele vor scăpa pe răposaţi de chinurile iadului! Bineînţeles că despre post, ca alternativă redutabilă, nu se mai spune aici nimic:
[COLOR=blue] “ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Rugaţi-vă[/COLOR][COLOR=blue], tată, că aveţi răposaţi care se chinuie în iad. [/COLOR][COLOR=red]Daţi[/COLOR][COLOR=fuchsia] milostenie[/COLOR][COLOR=blue] şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]sărindare[/COLOR][COLOR=blue] ca să scăpaţi pe cei răposaţi…” (25[/COLOR][COLOR=red]-26[/COLOR][COLOR=blue] mai 1978.)[/COLOR]
Versiunea din 2006 este uşor modificată:
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Rugaţi-vă[/COLOR][COLOR=blue], tată, că aveţi răposaţi care se chinuie în iad. [/COLOR][COLOR=red]Faceţi[/COLOR][COLOR=fuchsia] milostenie[/COLOR][COLOR=blue] şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]sărindare[/COLOR][COLOR=red],[/COLOR][COLOR=blue] ca să[/COLOR][COLOR=red]-i[/COLOR][COLOR=blue] scăpaţi pe cei răposaţi…” ([/COLOR][COLOR=red]12/[/COLOR][COLOR=blue]25 mai 1978.)[/COLOR]

[COLOR=blue][/COLOR]

[mariamargareta]

[COLOR=purple]27. Misterele Pucioasei (XXIII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap. XII :[/COLOR] Mesaje contradictorii şi exagerări [COLOR=blue]) [COLOR=Blue]Partea a IV-a

[/COLOR][/COLOR] [COLOR=blue]13.[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR]Poruncile aberante, care contrariază, este îngăduit a fi ignorate
[COLOR=blue]“Şi tot ce este poruncit de la Mine, să se împlinească cu voie bună, că dacă aş fi venit cu o poruncă să poruncesc unei femei să se facă bărbat, ori bărbatul să se facă femeie, cum se lucrează astăzi în lume de satana, această poruncă [/COLOR][COLOR=fuchsia]era îngăduit să nu o creadă[/COLOR][COLOR=blue]”. (7/20 octombrie 1970)[/COLOR]
Rezultă de aici că poruncile care sunt din sfera “firescului” trebuie crezute cu voioşie, iar cele considerate “absurde”, după mintea noastră, pot fi nesocotite fără menajamente. “Firescul” devine aşadar criteriul unic şi arbitrar care condiţionează ascultarea poruncilor. Ce să mai zicem atunci de săracul Iezechiel, căruia Dumnezeu i-a poruncit să-şi coacă pâinea la foc făcut cu baligă de bou, iar el, ca un lipsit de minte, L-a ascultat fără să crâcnească? Dar Osea, care a fost obligat de Domnul să-şi ia de nevastă o femeie desfrânată? Gesturile lor, absurde la prima vedere, nu erau însă mai presus de fire, şi pe deasupra mai aveau şi câte un mesaj ascuns, o parabolă vie care trebuia să ajungă la poporul cel îndărătnic. În schimb, porunci aberante, care aduc atingere însăşi creaţiei şi legilor firii nu pot fi asociate cu demnitatea lui Dumnezeu, deci nici nu pot fi puse în discuţie ca posibile. În consecinţă, o discuţie pe această temă nu mai are obiect.
Relativizarea poruncilor şi a demnităţii lui Dumnezeu, prin amestecarea lor în discuţii retorice şi silogisme sterile, pune deci la îndoială însăşi seriozitatea şi credibilitatea Persoanei divine, ameninţînd serios actul spontan şi firesc al credinţei omului în Dumnezeu.
Corect ar fi fost să se spună că toate poruncile dumnezeieşti trebuie respectate, dar fără a se mai sugera că acelea car par neobişnuite s-ar putea încadra în oarecare excepţii, deoarece creştinii trebuie să aibă convingerea fermă că niciodată Dumnezeu nu va da porunci aberante, lipsite de o motivaţie temeinică.

[COLOR=blue]14.[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR]Pedeapsa care se spune că vine de la Dumnezeu, omul şi-o face singur cu mâna lui
[COLOR=blue]“Pe Gheorghiţă de la Bucureşti [/COLOR][COLOR=fuchsia]l-am dat în mâna oamenilor[/COLOR][COLOR=blue] că el vorbea fără de rost din lucrurile Mele şi dădea din lucrarea Mea, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]el singur s-a dat în mâinile lor[/COLOR][COLOR=blue].” (11/24 aprilie 1967)[/COLOR]
Derutant este acest subiect multiplu: “Dumnezeu” îl dă în mâinile oamenilor pe acela care, de fapt, se dă el singur în mâinile lor.

[COLOR=blue]15.[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR]Creştinii sunt îndemnaţi fie să fugă de cei care învie morţii, fie să-i caute pe cei care învie din morţi[COLOR=blue][/COLOR]
[COLOR=blue]“După aceasta se vor înmulţi proorocii. Vei auzi că acolo lucrează Dumnezeu; să nu te duci. Dincolo, [/COLOR][COLOR=fuchsia]vei auzi că înviază morţii; să nu te duci[/COLOR][COLOR=blue], că aceştia nu sunt proorocii Mei, şi aceia vă amăgesc pe voi..” (25 februarie/10 martie 1971)[/COLOR]
[COLOR=blue]“Verginico, ia cu tine bani şi du-te la femeia aceea şi o roagă să te ducă la acei preoţi care [/COLOR][COLOR=fuchsia]au scos pe fiica ei din foc[/COLOR][COLOR=blue] (episcopul Evloghie Oţa) şi spune-le lor de moartea ajutorului tău căci ei au mare credinţă şi mari puteri în rugăciunile lor, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]vei învia mortul care a murit[/COLOR][COLOR=blue] şi vei da de o viaţă mai fierbinte, ca la început. Verginico, să plăteşti cu bani grei viaţa acestui mort, că de n-aş avea nevoie de el, l-aş lăsa să putrezească, aşa, ca şi pe ceilalţi morţi.” (10/23 august 1972)[/COLOR]
S-ar putea obiecta că este vorba de situaţii distincte, şi că în al doilea caz nu e vorba de un “mort” mort, ci de un “mort” viu. Mai precis, că este vorba de Nicolae, soţul legitim al Verginicăi, care a decis să fugă de ”sfinţenie” unde s-o nimeri, ca să-şi întemeieze o viaţă normală. Fuga lui “în lume” este interpretată ca o “moarte spirituală”, din care el trebuia să “învieze” prin rugăciunile episcopului Oţa, cunoscut că ar fi scos morţi “din foc”. În cazul acesta, se pune întrebarea ce rost au mai avut aceste rugăciuni, îndată ce Nicolae nu s-a mai întors niciodată? Oare Dumnezeu nu ştia dinainte acest lucru? Dacă “avea nevoie de el”, aşa cum zice aici, oare n-ar fi putut găsi o soluţie eficientă ca să-l întoarcă? Iată că Nicolae nici nu s-a sinchisit: el şi-a luat altă nevastă, cu care a făcut copii, şi trăieşte şi-n ziua de astăzi. Ce rost a mai avut cheltuirea unor “bani grei” pe slujbe, dacă “mortul” tot n-a mai înviat? Aceasta pare a fi mai degrabă o înşelăciune programată. Mai ales, ea vine în contradicţie cu învăţăturile care vor urma, şi care condamnă drastic rugăciunile plătite cu bani, rugăciuni despre care se afirmă că nu mai ajung în ceruri, ci rămân pe pământ, deoarece au fost plătite. Iată că “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” s-a dovedit inconsecvent în propriile învăţături şi până la urmă, chiar neputincios: l-a lăsat pe Nicolae “să putrezească” în lume, deşi s-a lăudat că-l va scoate “din morţi”.
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]16. [/COLOR]Statistica prăpădului
[COLOR=blue] “Şi atunci va veni prăpădul. Dintr-o casă, dacă va mai rămânea cineva, [/COLOR][COLOR=fuchsia]unul la sută[/COLOR][COLOR=blue] dacă va mai rămânea. Eu vorbesc acest lucru…” (12 august 1973)[/COLOR]
O matematică foarte, foarte aproximativă. Dacă “cineva” rămas într-o casă este o singură persoană, care reprezintă un procent, înseamnă că în acea casă locuiau circa 100 de vieţuitori, ceea ce este imposibil. Dacă în casă rămân două persoane, casa ar fi avut 200 de vieţuitori înainte de prăpăd, ceea ce este absurd. În orice caz, Biblia spune cu totul altceva: [COLOR=purple]“…unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat” (Luca 17:34)[/COLOR]. În acest caz, în casă vor rămâne 50% şi nu 1%, cum reclamă această nouă “proorocie”.
Peste nici măcar o lună, o nouă proorocie schimbă radical datele problemei, avansând o prezumtivă valoare de zece procente pentru fericiţii care vor scăpa:
[COLOR=blue]“ O, ce război va fi între voi! Unul se va lua şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]zece se vor lăsa[/COLOR][COLOR=blue]” (27 august/9 septembrie 1973)[/COLOR]

[COLOR=blue]17. [/COLOR]([COLOR=red]Ne[/COLOR])concordanţa timpurilor
[COLOR=blue]“…O, Israele, când [/COLOR][COLOR=fuchsia]am plecat[/COLOR][COLOR=blue] cu trupul la Tatăl Meu şi Tatăl vostru ca să fac locuinţă pentru copiii Mei şi să vin înapoi, voi să staţi cuminţi şi să nu vă rătăciţi. Iată, [/COLOR][COLOR=fuchsia]am venit de mult[/COLOR][COLOR=blue] şi strig în toate părţile să vină la Mine şi puţini vin din cei ce aud” (5/18 august 1973)[/COLOR]
O neobişnuită (ne)concordanţă a timpurilor. Prezentul (proiectat spre viitor:[COLOR=blue] Să staţi…să nu vă rătăciţi…[/COLOR]) este condiţionat de o acţiune trecută ([COLOR=blue]când am plecat[/COLOR]) care însă este deja perimată şi nu se mai regăseşte în actualitate ([COLOR=blue]am venit de mult[/COLOR]).[COLOR=blue][/COLOR]

[COLOR=blue]18. [/COLOR]Numărătoarea oilor
“Păstorii” sunt mustraţi că nu sunt împlinitori, amânând sau uitând să facă numărătoarea creştinilor. Se simte chiar o undă de ameninţare, dacă vor continua să amâne de pe o zi pe alta ceea ce li s-a dat să facă:
[COLOR=blue]“ Fiule, câte oiţe sunteţi voi? [/COLOR][COLOR=fuchsia]S-a făcut numărătoarea? S-a făcut? De[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR][COLOR=fuchsia]ce nu s-a făcut?[/COLOR][COLOR=blue] Fiule, nu a fost glumă, nu a fost minciună. Voi de ce nu împliniţi toate câte s-au spus? Fiţi îngrijitori, să nu rămână nimic de azi pe mâine, că vine să se împlinească de Mine, şi ce veţi face?... …[/COLOR][COLOR=fuchsia]Israele, fă-ţi numărătoarea[/COLOR][COLOR=blue] şi pune-o la iconiţă şi vezi de oiţe şi de mieluşei…” (26 octombrie/8 noiembrie 1973)[/COLOR]
Două zile mai târziu, după terminarea numărătorii, păstorii sunt mustraţi pentru că… au făcut numărătoarea creştinilor! :
[COLOR=blue]“ Trezeşte-te, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu este bine, că s-a făcut numărătoare[/COLOR][COLOR=blue]. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Nu sunt semne bune că s-a făcut numărătoarea[/COLOR][COLOR=blue] lui Israel” (28 octombrie/10 noiembrie 1973)[/COLOR]
Cu aşa ordine, care se bat cap în cap, numai păstor al “oilor” de la Pucioasa să nu fii.
Apetitul pentru numărătoarea poporului nu va scădea nici cu trecerea anilor:
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Scrieţi numărul[/COLOR][COLOR=blue] celor ce aud cuvântul Meu, că e o ură înverşunată în poporul Meu, şi cine vă mai scapă? ” (31 octombrie/13 noiembrie 1975)[/COLOR]
[COLOR=blue]“…Israele, tată, de la mic şi până la mare, dacă vă aduceţi aminte de numărătoare, [/COLOR][COLOR=fuchsia]s-a făcut numărătoarea creştinilor[/COLOR][COLOR=blue] pe pământ… …Fiule, [/COLOR][COLOR=fuchsia]s-a făcut numărătoarea[/COLOR][COLOR=blue], să nu se rupă această hârtiuţă. Dacă numai câte o persoană de fiecare nume era, tot creştea numărul şi astăzi nu mai eram aici. Dar nu Mă ajută nimeni.” (24 ianuarie 1977)[/COLOR]

[mariamargareta]

[COLOR=purple]27. Misterele Pucioasei (XXIII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap. XII :[/COLOR] Mesaje contradictorii şi exagerări [COLOR=blue]) [COLOR=Blue]Partea a V-a

[/COLOR][/COLOR] [COLOR=blue]19. [/COLOR]Un limbaj colorat cu enormităţi
[COLOR=blue]“ Unde o fi Ioan de la Vladimireşti, care mărturisea [/COLOR][COLOR=fuchsia]mii şi mii într-o clipă[/COLOR][COLOR=blue]? Unde o mai fi acesta? (31 decembrie 1973/13 ianuarie 1974)[/COLOR]
Actul mărturisirii presupune multă responsabilitate, deci ea nu poate fi făcută pe bandă rulantă. O mărturisire atentă şi cumpănită nu poate depăşi “performanţa” de câteva zeci de enoriaşi mărturisiţi pe zi. A afirma că cineva poate mărturisi într-o clipă “mii şi mii” este un demers neserios şi iresponsabil. Un asemenea duhovnic nu există, dar aici iată, i se duce dorul.

[COLOR=blue]20. [/COLOR]Drumul de la cer la pământ e plin de sticle goale
[COLOR=blue]“…Venind [/COLOR][COLOR=fuchsia]din cer către voi am întâlnit numai grămezi de sticle goale[/COLOR][COLOR=blue] şi e scris în carte, că în această zi nu se bea şi nu se mănâncă cu unsoare, dar am găsit carne multă. O, piere pământul cu carne cu tot…” (10 aprilie 1974)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]21. [/COLOR]Căsătoria e periculoasă: pe copiii zămisliţi din căsătorie îi fură şi îi creşte lupul
[COLOR=blue]“…dacă Domnul vă urseşte căsătoria, doresc din partea ta să fie ca şi când nu ai fi căsătorit. Că mai bine a ca femeia să se culce într-un pat şi bărbatul într-un pat, căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]copiii care se zămislesc, vine lupul şi îţi ia copilul de la piept, şi îl duce să îl crească el[/COLOR][COLOR=blue]…” (10 aprilie 1974)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]22. [/COLOR]Creştinii de la Pucioasa vorbesc cu morţii la telefon
[COLOR=blue]“ Mamă, mă cunoşti tu pe mine? Mamă, eu sunt [/COLOR][COLOR=fuchsia]Mihail, care vorbesc prin telefonul duhovnicesc[/COLOR][COLOR=blue]. Nu-mi pare rău că am plecat din lume, că m-am mutat de pe pământ la cerul sfânt… …Când voi împlini şapte ani,să mă scoţi şi să eliberezi zidurile şi să mă bagi în pământ. Auzi, mamă? Şi învaţă şi pe altcineva că piatra e grea, şi greu de văzut. Nu este de la Dumnezeu ca omul să-şi facă mormântul său cu piatră. Acum, mai e cum mai e sufletul, dar la judecată se alege…[/COLOR]
[COLOR=blue]…Mamă a sosit timpul să ne despărţim…[/COLOR]
[COLOR=blue]…Nenea Mişu, [/COLOR][COLOR=fuchsia]apropie-te de telefon[/COLOR][COLOR=blue]. Ai grijă de mama mea, întăreşte-o şi pe mama mea. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Eu sunt un fiu ucis de tâlhari[/COLOR][COLOR=blue]. Cu greu m-am despărţit de trup. ” (24 mai / 6 iunie 1974)[/COLOR][COLOR=blue][/COLOR]
Gura Virginiei se dovedeşte a fi multifuncţională: când trâmbiţă, când telefon…
Întrucât necromanţia (vorbirea cu morţii) este o formă de vrăjitorie, ea cade sub incidenţa unor interdicţii canonice (24 Ancira, 36 Laodiceea, 7,65,72,83 Vasile cel Mare, etc.)

[COLOR=blue]23. [/COLOR]Morţii îi văd pe cei vii prin “telefon”
[COLOR=blue]“… Rafaile arhanghele, du-te şi cheamă-l pe Mihail să se răcorească de dorul mamei lui.[/COLOR]
[COLOR=blue]– Mihaile, pleacă-te la picioarele Domnului şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]sărută de trei ori picioarele Domnului şi telefonul[/COLOR][COLOR=blue], în numele tatălui şi al Fiului şi al sfântului Duh. Amin…[/COLOR]
[COLOR=blue]– …Mamă, să te rogi mereu la Dumnezeu să mă aducă îngerul Rafail [/COLOR][COLOR=fuchsia]ca să te mai văd odată[/COLOR][COLOR=blue]…[/COLOR][COLOR=blue]” (2/ 15 septembrie 1974) [/COLOR]
Ori “telefonul” era “videofon”, ori e vorba de un număr de iluzionism, ori de spiritism, ori a fost o şarlatanie curată!

[COLOR=blue]24. [/COLOR] Cu duh şi fără duh
[COLOR=blue]“De aceea Îmi pare rău că a ieşit [/COLOR][COLOR=fuchsia]om din om[/COLOR][COLOR=blue] şi nu mai ia Duh din mâna Mea, şi ia duh din duhul rău. Crezi? Ce zici, Daniele, crezi? Se naşte [/COLOR][COLOR=fuchsia]om din pământ[/COLOR][COLOR=blue], [/COLOR][COLOR=green]fără duh[/COLOR][COLOR=blue]; [/COLOR][COLOR=green]ia duh din duh rău[/COLOR][COLOR=blue].” (22 iunie/ 3 iulie 1974)[/COLOR]
Aici apar o serie de inconsecvenţe:
-omul se naşte din om, sau din pământ?
-omul este [COLOR=green]fără duh[/COLOR], sau este cu duh pe care [COLOR=green]îl ia de la duhul rău[/COLOR]?

[COLOR=blue]25. [/COLOR]Trâmbiţa care vorbeşte şi trâmbiţa prin care se vorbeşte
[COLOR=blue]“ …Fiule, această [/COLOR][COLOR=fuchsia]trâmbiţă[/COLOR][COLOR=blue] s-o porţi la tine şi când ţi-e dor de Mine [/COLOR][COLOR=fuchsia]să vorbeşti[/COLOR][COLOR=blue] cu Mine. Trâmbiţa este acest trup şi glasul este al Domnului Iisus…” [/COLOR][COLOR=blue](23 august 1974)[/COLOR][COLOR=blue][/COLOR]
Este greu de înţeles cum putea cineva vorbi “prin trâmbiţă” îndată ce glasul trâmbiţei se pretinde a fi “[COLOR=blue] al Domnului Iisus[/COLOR]”. Mai plastică era figura de stil prin care se petindea că Verginica este “telefon”. Şi oricum, aserţiunea “[COLOR=blue]glasul este al Domnului Iisus…[/COLOR]” este falsă. Verginica nu se comporta ca un ventrilog, ci se folosea de glasul ei obişnuit. Glasul era al Verginicăi, nu “[COLOR=blue] al Domnului Iisus[/COLOR]”.


[COLOR=blue]26. [/COLOR]O exagerare laudativă[COLOR=blue][/COLOR]
[COLOR=blue] “Copilaşilor, fiţi atenţi ce vorbim Noi! [/COLOR][COLOR=fuchsia]Noi nu greşim când vorbim![/COLOR][COLOR=blue]Voi să fiţi ca sfinţii la cuvinte şi la priviri…” [/COLOR][COLOR=blue] (11 martie 1975)[/COLOR]
Ar fi frumos să fie aşa. Acest lucru este contrazis însă de miile (!) de “corecţii” pe care tromboniştii pucioşi s-au sârguit să le aplice mesajelor originale. Zeci de cacofonii cosmetizate, sute de inversiuni, adăugiri, ştergeri sau modificări, au alterat profund nu numai litera, dar în multe cazuri chiar şi spiritul textului original. Concluzia? Ori “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” a greşit mult şi grav pe când vorbea, ori corectorii pucioşi şi-au permis o impardonabilă imixtiune în scrierile pe care, altminteri, ei le consideră “sacre”, crezându-se astfel mai deştepţi decât Dumnezeu.

[COLOR=blue]27. [/COLOR]Harul se măsoară cu gramul
[COLOR=blue]“ Dintr-[/COLOR][COLOR=fuchsia]un gram de har[/COLOR][COLOR=blue] se va înmulţi pentru un ceas” (28 iulie 1975)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]28. [/COLOR]Vom urca, am urcat, dar n-aţi urcat, şi o să urci
[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]Vom urca[/COLOR][COLOR=blue] nu pământeşte, ci duhovniceşte. Nu fugiţi de ce v-am spus. Mereu [/COLOR][COLOR=fuchsia]am urcat[/COLOR][COLOR=blue], şi nu vi s-a părut greu, pentru că [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu aţi urcat[/COLOR][COLOR=blue]. Vine vremea [/COLOR][COLOR=fuchsia]să urci[/COLOR][COLOR=blue]…”(28 iulie 1975)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]29. [/COLOR]Vreme trece, vreme vine…
[COLOR=blue] a) [/COLOR]Domnul Iisus a trecut deja prin două vremi, şi mai urmează doar o vreme, un timp extrem de scurt, o clipită:[COLOR=blue][/COLOR]
[COLOR=blue]“ Eu, Domnul Iisus Hristos M-am coborât din cerul sfânt pe acest pământ şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]am trecut[/COLOR][COLOR=blue] prin [/COLOR][COLOR=fuchsia]două timpuri[/COLOR][COLOR=blue], prin [/COLOR][COLOR=fuchsia]două vremi[/COLOR][COLOR=blue]. Odată am petrecut în trup şi aceasta cu greu am petrecut şi a doua oară am petrecut cu Duhul……Şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]mai este un timp[/COLOR][COLOR=blue], şi ştiţi cât e? Cât ai deschide ochii şi i-ai închide…” (22 decembrie 1975)[/COLOR]
[COLOR=blue]b)[/COLOR] O altă afirmaţie arată că mai urmează două vremi: mai întâi o vreme, după care vine o a doua, a Domnului Iisus.[COLOR=blue][/COLOR]
[COLOR=blue] “ Mai este [/COLOR][COLOR=fuchsia]o vreme[/COLOR][COLOR=blue] şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]vine a doua vreme, a Domnului Iisus[/COLOR][COLOR=blue], că vremea Sa se repetă.” (25 august/7 septembrie 1975)[/COLOR]
[COLOR=blue]c)[/COLOR] În aceeaşi expunere ni se propune însă şi o pradigmă complet diferită: mai urmează trei vremi. Mai întâi sunt două vremi una după alta, şi abia după aceste două vremi vine a treia, a Domnului Iisus :[COLOR=blue][/COLOR]
[COLOR=blue] “ Mai este [/COLOR][COLOR=fuchsia]o vreme[/COLOR][COLOR=blue] şi încă [/COLOR][COLOR=fuchsia]o vreme[/COLOR][COLOR=blue], şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]după aceste două vremi vine Domnul Iisus[/COLOR][COLOR=blue], cu toată suflarea Sa, cu toată slava Sa. (25 august/7 septembrie 1975)[/COLOR]
Partea curioasă este că ultimele două fraze, după ce că sunt anapoda, căci se contrazic grosolan în ce priveşte numărul vremilor de pe urmă, apar în text exact una după alta!
Vorba poetului nepereche:
[COLOR=green]Vreme trece[/COLOR][COLOR=green], vreme vine…[/COLOR]
[COLOR=green]Toate-s vechi şi nouă toate…[/COLOR]

[mariamargareta]

[COLOR=purple]27. Misterele Pucioasei (XXIII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap. XII :[/COLOR] Mesaje contradictorii şi exagerări [COLOR=blue]) [COLOR=Blue]Partea a VI-a

[/COLOR][/COLOR] [COLOR=blue]30. [/COLOR] Vremea lui Antihrist coexistă cu vremea lui Hristos
[COLOR=blue]“Sfinţiţi-vă voi, că sfinţii nu mai vin, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]e vremea lui antichrist[/COLOR][COLOR=blue]” (2 iulie 1959)[/COLOR]
[COLOR=blue] “ A venit [/COLOR][COLOR=fuchsia]vremea Mea[/COLOR][COLOR=blue]. Nu este Noe, nu este Lot, ci Duhul lui Hristos. Pace vouă copiii Mei, amin.” (1 mai 1960)[/COLOR]

[COLOR=blue]31. [/COLOR]Hristos este[COLOR=blue] [/COLOR]trimis, a venit, o să vină, nu mai vine!
E trimis:
[COLOR=blue]“Poporul Meu, poporul Meu [/COLOR][COLOR=fuchsia]sunt trimis[/COLOR][COLOR=blue] de Tatăl, ca să săvârşesc ultima profeţie care a mai rămas din vecie…” [/COLOR][COLOR=blue](4 ianuarie 1976)[/COLOR][COLOR=blue][/COLOR]
A venit:
[COLOR=blue]“ O, poporul Meu, încă odată Domnul Iisus [/COLOR][COLOR=fuchsia]a venit[/COLOR][COLOR=blue] din cerul sfânt să vă sprijinească. ” (4 ianuarie 1976)[/COLOR]
O să vină:
[COLOR=blue]“ Este [/COLOR][COLOR=fuchsia]aproape să vină[/COLOR][COLOR=blue] Mirele, şi să nu vă găsească culcaţi[/COLOR][COLOR=blue]”(4 ianuarie 1976)[/COLOR]
Nu mai vine:
[COLOR=blue]“ Ascultă, poporul Meu, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu voi mai veni[/COLOR][COLOR=blue], că nu mai e vreme.” (4 ianuarie 1976)[/COLOR]
O adevărată performanţă, să poţi să aduni atâtea mesaje contradictorii în aceeaşi profeţie!

[COLOR=blue]32. [/COLOR]Un subiect incert şi tulburător
[COLOR=blue]“…Fiţi desăvârşiţi, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]Domnul Iisus[/COLOR][COLOR=blue] nu vă căsătoreşte pământeşte, că avem de luptat luptă crâncenă, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]a înşelat milioane de femei care să poarte rochiţă de mireasă[/COLOR][COLOR=blue]. Multe din ele au lăsat bărbaţii şi s-au unit cu alţii. Vai lor! (20 mai/2 iunie 1976)[/COLOR]
Cine a înşelat milioane de femei? Care este subiectul acestei propoziţii?

[COLOR=blue]33. [/COLOR]Dumnezeu când poate, când nu poate să facă înger din om
[COLOR=blue]“ Şi de aceea, dintr-un om [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu mai poate Dumnezeu să facă înger[/COLOR][COLOR=blue] al Său… … Sunteţi socotiţi să fiţi curaţi. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Sunteţi socotiţi să fiţi îngeri[/COLOR][COLOR=blue] pe pământ. Sunteţi socotiţi să fiţi sfinţi pe pământ…”[/COLOR][COLOR=blue](26 noiembrie 1976)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]34. [/COLOR]Hristos îl mustră pe Iuda că L-a vândut pe Duhul Sfânt, atunci şi acum
[COLOR=blue]“ Vai de tine, Iudo, nu cel care [/COLOR][COLOR=fuchsia]L-ai vândut atunci[/COLOR][COLOR=blue], ci cel care ai vândut astăzi [/COLOR][COLOR=fuchsia]pe Duhul Sfânt[/COLOR][COLOR=blue]!” ([/COLOR][COLOR=red]11/[/COLOR][COLOR=blue]24 ianuarie 1977)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]35. [/COLOR]Solomon a rămas singur în iad, ca bată ţăruşi
[COLOR=blue]“ …Că iată Solomon care [/COLOR][COLOR=fuchsia]rămăsese singur în iad[/COLOR][COLOR=blue], şi ce făcea? Că măsura şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]punea ţăruşi şi bătea[/COLOR][COLOR=blue], că se îngrozeau diavolii de ce face el şi ziceau că “prin înţelepciunea sa vrea să ne nimicească pe toţi”. ” (27 martie 1977)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]36. [/COLOR]Femeile care nasc opt prunci odată fac o faptă de ruşine
[COLOR=blue]“ …Copilaşii Mei, [/COLOR][COLOR=fuchsia]ruşinos lucru este azi pe pământ, ca o femeie să nască opt prunci.[/COLOR][COLOR=blue] A ajuns partea femeiască să se asemene cu partea dobitocească. La Dumnezeu nu se încape aceste fapte. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Aceasta este de la duhul rău[/COLOR][COLOR=blue], ca să mărească turma pământească. Opriţi pofta că e [/COLOR][COLOR=fuchsia]diavolească[/COLOR][COLOR=blue]…”(23 iunie 1977)[/COLOR]
Nu se specifică aici esenţialul: dacă este vorba de opt prunci născuţi odată, sau pe rând. Se pare însă că este vorba de opt prunci născuţi odată, îndată ce se face comparaţie cu “partea dobitocească”, unde acest fenomen este firesc la anumite specii (dar nu la toate). În orice caz, nu intensitatea poftei trupeşti, sau numărul de raporturi intime dintre soţi, determină numărul de prunci care se vor naşte. Iar oamenii normali la cap întotdeauna s-au bucurat cînd au venit prunci pe lume. Iisus spunea:
[COLOR=#993300]“Femeia, când e să nască, se întristează, fiindcă a sosit ceasul ei; dar după ce a născut copilul, nu-şi mai aduce aminte de durere, pentru bucuria că s-a născut om în lume.”(Ioan, 16,21)[/COLOR]
Dimpotrivă, cei care nu aveau prunci erau consideraţi în vechime chiar blestemaţi de Dumnezeu. Iisus iubea copiii şi spunea: [COLOR=#993300]“Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor.”[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR][COLOR=#993300](Matei 19, 14)[/COLOR].[COLOR=#993300] [/COLOR]Nu spunea că pruncii de la al şaptelea încolo sunt de la diavol. Cât priveşte pretenţia că “mărirea turmei pământeşti” este de la cel rău, ea este contrazisă de cuvintele Scripturii, venite dinspre Dumnezeu ca binecuvântare peste oameni:
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=#993300]“Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: "[/COLOR][COLOR=fuchsia]Creşteţi şi[/COLOR][COLOR=#993300] [/COLOR][COLOR=fuchsia]vă înmulţiţi şi umpleţi pământul [/COLOR][COLOR=#993300]şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!" “ (Fac. 1,28.)[/COLOR]
După potop, această binecuvântare asupra naşterii de fii a fost reeditată într-o formă şi mai concretă:
[COLOR=#993300]“Şi a binecuvântat Dumnezeu pe Noe şi pe fiii lui şi le-a zis: "[/COLOR][COLOR=fuchsia]Naşteţi[/COLOR][COLOR=#993300] [/COLOR][COLOR=fuchsia]şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul[/COLOR][COLOR=#993300] şi-l stăpâniţi!... " ” (Fac. 9,1)[/COLOR]
[COLOR=#993300] [/COLOR]
[COLOR=blue]37. [/COLOR]Femeile care nasc şase prunci odată, i-au zămislit “mai rău decît câinii”
[COLOR=blue]“ Se laudă împăraţii că multe mame au născut câte [/COLOR][COLOR=fuchsia]şase fii[/COLOR][COLOR=blue]. Dar Eu zic: s-au născut [/COLOR][COLOR=fuchsia]şase într-o zi[/COLOR][COLOR=blue] şi au murit o sută. Câştig nu va avea tată. Dar el nu vede paguba. Cine naşte [/COLOR][COLOR=fuchsia]şase fii[/COLOR][COLOR=blue], nu sunt zămisliţi curat, ci [/COLOR][COLOR=fuchsia]sunt zămisliţi mai rău decât câinii[/COLOR][COLOR=blue]. De aceea se bucură iadul…”(23 februarie 1978.) [/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]38. [/COLOR]Femeile care nasc mai mult de cinci copii (dar mai puţin de unsprezece) nu sunt cu Dumnezeu
[COLOR=blue]“ …Femeia [/COLOR][COLOR=fuchsia]însărcinată care are cinci[/COLOR][COLOR=blue], şase [/COLOR][COLOR=fuchsia]până la zece copii[/COLOR][COLOR=blue], nu este cu Dumnezeu…”(17 ianuarie 1979) [/COLOR]

[COLOR=blue]39. [/COLOR]Unii sfinţi au trăit toată viaţa numai cu ceai gol, fără pâine
[COLOR=blue]“ S-a auzit din cer cum creştinii plâng de foame că nu le place mâncarea. Să ştiţi că medicamentul cel mai bun pentru această boală este postul, şi să vezi cum vei mânca. “Mă doare stomacul. Nu mănânc mâncare de aceasta”. Fă un ceai de floare şi vezi cum îţi trece stomacul. Daniele, sunt sfinţi în cer care au trăit [/COLOR][COLOR=fuchsia]numai cu ceai de flori, şi nu cu pâine, ci gol[/COLOR][COLOR=blue]. Crezi?[/COLOR]
Nu ni se mai spune dacă Daniel (Dănciucă Gheorghe, supranumit şi “păstorul Mişu”) a crezut sau nu această aberaţie scoasă din imaginaţia bolnavă a Verginicăi. Probabil că da, la cât era el şi de exaltat pe atunci.
Ce este ciudat este faptul că “[COLOR=blue]s-a auzit din cer[/COLOR]”, şi nu de pe pământ, un fapt care se petrecea pe pământ. Doar dacă nu era ecoul, cel ce s-a auzit din cer. În fine, dacă exprimarea este totuşi corectă, nu putem decât să acceptăm că Verginica este cea care “[COLOR=blue]a auzit din cer[/COLOR]”, deci ea este şi cea care vorbeşte cu păstorul Daniel. Încă o dovadă că Verginica vorbeşte de la sine, şi nu “Domnul” prin ea, aşa cum pretinde.
Faptul că Verginica “aude din cer” nici măcar nu e singular. Ea mereu are impresia că aude din cer:
[COLOR=blue]“ Se aude [/COLOR][COLOR=fuchsia]din cer[/COLOR][COLOR=blue] că o parte din creştini stau la masă cu păgânii care mănâncă foc.”( 7 ianuarie 1978.)[/COLOR]
Dar şi cerul aude ce se petrece pe pământ:
[COLOR=blue]“ Se aude [/COLOR][COLOR=fuchsia]la cer[/COLOR][COLOR=blue] când zice omul: prietene, dă-mi un foc şi prietenul îi dă bucuros foc.” ( 7 ianuarie 1978.)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]40. [/COLOR]“Oastea Domnului” a dispărut, dar încă mai are duşmani de moarte
[COLOR=blue]“…A fost un popor credincios care se chema [/COLOR][COLOR=fuchsia]“Oastea Domnului”[/COLOR][COLOR=blue] şi cânta cântece duhovniceşti, până când a venit vremea şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]a dispărut această turmă[/COLOR][COLOR=blue]. Şi astăzi, această lucrare a Mea duhovnicească, [/COLOR][COLOR=fuchsia]are duşmani de moarte[/COLOR][COLOR=blue], că mulţi au pierit împuşcaţi, mulţi au pierit nimiciţi. Şi dacă astăzi află că mai sunt undeva de aceştia, e pericol de moarte. Dar nu vă speriaţi…” (4 aprilie 1978.)[/COLOR]

[COLOR=blue][COLOR=Blue]

[/COLOR][/COLOR]

[mariamargareta]

[COLOR=purple]27. Misterele Pucioasei (XXIII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap. XII :[/COLOR] Mesaje contradictorii şi exagerări [COLOR=blue]) [COLOR=Blue]Partea a VII-a

[/COLOR][/COLOR] [COLOR=blue]41.[/COLOR] Creştinii pucioşi sunt îndoctrinaţi că mâncarea semenilor lor din lume este spurcată şi otrăvită
[COLOR=blue]“ Nu te duce la cel din lume, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]are masa spurcată[/COLOR][COLOR=blue] şi cum vei mânca la masa sa, vei băga [/COLOR][COLOR=fuchsia]otravă[/COLOR][COLOR=blue] în corpul tău, adică în corpul Meu…”[/COLOR][COLOR=blue](11/ 24 decembrie 1978.)[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]“ Feriţi-vă dacă cineva, afară de turma aceasta, vă va chema la ospăţ,că [/COLOR][COLOR=fuchsia]s-au pregătit să vă pună otravă în vin[/COLOR][COLOR=blue].”(17/30 ianuarie 1979)[/COLOR]
[COLOR=blue]“ Nu mânca mâncare [/COLOR][COLOR=fuchsia]care te spurcă[/COLOR][COLOR=blue], mâncare [/COLOR][COLOR=fuchsia]din mâna lumii[/COLOR][COLOR=blue]” (27 decembrie 1986)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]42. [/COLOR]“Lucrarea” de la Pucioasa n-a început în 1955, ci în 1932!
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]De la vârsta de nouă ani[/COLOR][COLOR=blue], acest trup [/COLOR][COLOR=fuchsia]îl am de folosinţă[/COLOR][COLOR=blue], [/COLOR][COLOR=fuchsia]pentru poporul[/COLOR][COLOR=blue] Domnului Iisus Hristos. Crezi? Purta o singură rochiţă şi în loc de cămăşuţă. Şi mânca mere pădureţe, dar era miere, nu mere…” (1 mai 1979)[/COLOR]
Deşi cu altă ocazie se pretinde că între 1932 şi 1955 a fost doar o perioadă de “pregătire”, cuvintele “[COLOR=fuchsia]acest trup[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR][COLOR=fuchsia]îl am de folosinţă[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR][COLOR=fuchsia]pentru popor…[/COLOR]” spun cu totul altceva. Înseşi “vedeniile” repetate din perioada copilăriei nu pot fi considerate exterioare “lucrării”, dacă aceasta există aşa cum se pretinde. Chiar Verginica “se scapă”, atunci când afirmă că relaţiile ei cu “poporul” sunt anterioare anului 1955:
[COLOR=blue]“… Nu mai e [/COLOR][COLOR=fuchsia]anul 1954[/COLOR][COLOR=blue]. O, [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu mai sunteţi de atunci[/COLOR][COLOR=blue], şi sunteţi de astăzi, când se uită moartea pe fereastră să numere pe cine să ia cu grămada. Duhovniceşte vorbesc.” (16 aprilie 1975)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]43. [/COLOR]Pregătirea Verginicăi pentru “lucrare” începe din 1932 sau din 1940?
Ambele variante sunt prezentate ca valabile, ceea ce este absurd. În primul caz, se pretinde că Verginica a început “pregătirea” de la vârsta de 9 ani. Deoarece în biografia ei se dă ca dată de naştere 27 mai 1923, însemnă că “pregătirea” ei a început în anul 1932:
[COLOR=blue] “ Vasul Meu când Domnul Iisus [/COLOR][COLOR=fuchsia]l-a pregătit[/COLOR][COLOR=blue] pentru acest cuvânt, nu avea decât pe mămica sa lângă ea, şi era în situaţie grea şi Eu am venit în cuibul lor la o văduvă şi la o fiică curată. Şi cât avea fiica aceasta? [/COLOR][COLOR=fuchsia]Avea nouă ani[/COLOR][COLOR=blue]. Şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]a mers aşa în această pregătire[/COLOR][COLOR=blue], până în anul 1955. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Până în anul 1955, numai am pregătit-o[/COLOR][COLOR=blue]. Dacă era o căldare să se vadă această pregătire, nu ar fi fost pe pământ frumoasă ca aceasta. Dar nu e căldare, ci e trup şi în trupul acesta sălăşluieşte Dumnezeu…” (21 iunie 1973)[/COLOR]
În al doilea caz se indică direct anul 1940:
[COLOR=blue]“ De când lucrez Eu cu cuvântul prin ea? Din anul 1955. Dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]de când o pregătesc Eu[/COLOR][COLOR=blue]? [/COLOR][COLOR=fuchsia]Din anul 1940[/COLOR][COLOR=blue].” (23 iunie/6 iulie 1975)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]44.[/COLOR] Deşi este o mişcare sectară distinctă şi de sine stătătoare, NIP îşi caută ascendenţa în Oastea Domnului, cu scopul de a-şi legitima “ortodoxia”
La pag. 275, după subtitlul “[COLOR=blue]Trezindu-şi surioara, Sfânta Virginia o îndeamnă spre răspândirea scrisorii cereşti[/COLOR]” apare… o strofă din imnul Oastei Domnului:
[COLOR=blue]“…Slăvit să fie Domnul în cer şi pe pământ[/COLOR]
[COLOR=blue]De îngeri şi de oameni, căci El e Domnul sfânt.[/COLOR]
[COLOR=blue]Slăvit să fie Domnul, acum şi pân’la moarte[/COLOR]
[COLOR=blue]Aceasta e cântare, nu vorbele deşarte.[/COLOR]
[COLOR=blue]Lelica mea, trezeşte-te şi mă vezi, că am venit şi vin mereu, dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu mai am mult de venit[/COLOR][COLOR=blue]. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Mai am un pic, mai am un pas[/COLOR][COLOR=blue]. Serveşte-mă, lelica mea, că mă serveşti în binele tău şi al poporului şi al tuturor celor care mă ascultă şi mă primesc.” (12/25 iunie 1982)[/COLOR]
În realitate, între Noul Ierusalim de la Pucioasa şi Oastea Domnului nu a existat şi nu este nici cea mai mică afinitate, ci un dispreţ făţiş, marcat de suficienţă şi de aroganţă. Doar atât că, o parte dintre aderenţii Noului Ierusalim care au fost încântaţi de învăţăturile pucioşilor şi apoi amăgiţi de ei, provin din Oastea Domnului, de unde au fost racolaţi.
Cuvintele “[COLOR=fuchsia]nu mai am mult de venit[/COLOR]” corespund probabil intenţiilor anului 1982. Atunci se dorea ca duhul Verginicăi doar să o legitimeze pe Maria ca succesoare validă, iar apoi să o lase “să păstorească” singură poporul. Între timp, intenţiile iniţiale s-au mai schimbat. Duhul Verginicăi a uitat promisiunea făcută de a se retrage şi a continuat să vină cu mesaje din cer, ba a mai chemat şi alte duhuri, care veneau acum în numele sfinţilor arhicunoscuţi: Sf. Ioan, Sf. Gheorghe, Sf. Dumitru, Sf. Ecaterina, Sf. Ilie, etc.etc. Aşadar, “Cuvântul lui Dumnezeu” nu mai e demult al lui Dumnezeu, ci al unei pleiade de spirite care vorbesc în numele Tatălui, al Fiului, al Maicii Domnului, al Verginicăi, al sfinţilor, al arhanghelilor, al îngerilor, până şi al decedaţilor ( cazul spiritului lui Simion Zidaru, care “a fost trimis” de mai multe ori cu cuvânt din cer, ca să-şi “mustre” părinţii pentru că nu mai vor să asculte de liderii pucioşi Mihaela şi Nicuşiţă, este cel mai semnificativ)

[COLOR=blue]45.[/COLOR] Şi sugarii bolnavi ar trebui să ţină post negru, pentru a se vindeca!
[COLOR=blue]“ Păstraţi-vă, tată, sănătatea, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]bolnavi[/COLOR][COLOR=blue] sunt destui, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]pentru aceştia[/COLOR][COLOR=blue], iată ce să faceţi: [/COLOR][COLOR=fuchsia]post negru[/COLOR][COLOR=blue], cea mai bună doctorie. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Sugarul de la piept, patru ore[/COLOR][COLOR=blue]. Copilul până la şapte ani, până la ora doisprezece, iar [/COLOR][COLOR=fuchsia]cei sănătoşi[/COLOR][COLOR=blue] să ţină de seara până seara, de la ora şase până la ora optsprezece, lunea, miercurea şi vinerea. (7/20 septembrie 1973)[/COLOR]
Mesajul e simplu: postul negru este singurul remediu care îi curăţă pe toţi, de la sugar până la muribund (de toate bolile).
Singurul lucru neclar este cum ar trebui să postească cei bolnavi care au mai mult de şapte ani? Că în programul de mai sus au fost amestecaţi bolnavii (până la 7 ani) cu sănătoşii (peste 7 ani).
Ar mai fi o întrebare, legată de o posibilă greşeală de transcriere: îndată ce pentru cei sănătoşi se recomandă să postească de la ora şase la ora optsprezece, aceasta nu ar însemna “de dimineaţa până seara”? Cu toate acestea, în text apare exprimarea “de seara până seara”, ceea ce nu coincide cu intervalul orar propus.

[COLOR=blue]46.[/COLOR] Comuniştii au pus hingheri ca să prindă peştişorii
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Au pus comuniştii hingheri[/COLOR][COLOR=blue] să vă prindă pe cale, dar să nu vă temeţi, tată, şi când Domnul Iisus grăieşte: “[/COLOR][COLOR=fuchsia]Peştişori[/COLOR][COLOR=blue], pitiţi-vă!”[/COLOR][COLOR=blue], să vă pitiţi. Mai avem câteva zile şi se vor uita după noi când vom pleca dintre ei.” (12/25 iunie 1974)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]47.[/COLOR] Pământul geme şi suspină şi îl ia la întrebări pe Dumnezeu Ziditorul, care însă îl duce cu zăhărelul
Concepţiile despre pământ sunt foarte diferite la creştinii de la Noul Ierusalim. Unii cred că pământul este plat ca o tipsie, iar teoriile savante care pretind că pământul e rotund, sau lăudăroşeniile că omul a ajuns cu racheta de pe pământ pe lună, sunt nişte minciuni gogonate. Alţii cred că pământul este o uriaşă fiinţă, care respiră, gândeşte, vorbeşte, suferă şi se revoltă la dispreţul cu care este tratat de om: mai ales atunci când omul bate pământul cu opincile lui murdare la hora din sat. Şi când se revoltă, îl ia la întrebări chiar şi pe Cel care l-a zidit:
[COLOR=blue] “…Pământul este zidirea lui Dumnezeu; geme şi nu mai are pace şi astâmpăr: “ O, Doamne, [/COLOR][COLOR=fuchsia]ascultă[/COLOR][COLOR=blue]-mi o întrebare îndurerată: [/COLOR][COLOR=fuchsia]mă vezi[/COLOR][COLOR=blue] cum sunt şi ce e pe mine? [/COLOR][COLOR=fuchsia]Mult mai zăboveşti?[/COLOR][COLOR=blue] Cum mă mai poţi răbda în starea în care sunt? [/COLOR][COLOR=fuchsia]Grăbeşte[/COLOR][COLOR=blue], Doamne, mai curând şi ascultă-mi rugămintea. Vezi în ce freamăt mare sunt. Curăţeşte-mă pe placul Tău. Fă-mă curat, să mai simt piciorul Tău pe mine. Doamne, sunt zidirea Ta; [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu mă lăsa[/COLOR][COLOR=blue], nu mai pot răbda!”(24 februarie/9 martie 1990)[/COLOR]

[mariamargareta]

[COLOR=purple]27. Misterele Pucioasei (XXIII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap. XII :[/COLOR] Mesaje contradictorii şi exagerări [COLOR=blue]) [COLOR=Blue]Partea a VIII-a

[/COLOR][/COLOR] Se vede treaba însă că “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” ori este nepăsător, ori nu aude, ori este nemilos cu bietul pământ, care pur şi simplu s-a rugat degeaba, pentru că cel la care s-a rugat nu a luat nici cea mai neînsemnată măsură de îndreptare a stării de fapt: poluarea este în continuă creştere, încălzirea globală este anunţată ca o ameninţare din ce în ce mai probabilă, iar omul e din ce în ce mai nepăsător cu sine şi cu pământul pe care stă. Totuşi, îi promite pământului că va ţine cont de ruga sa:
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Pământule, în curând se va împlini şi voia ta şi a Mea[/COLOR][COLOR=blue], dar am şi Eu, Dumnezeu, ceva de împlinit. Trebuie să-Mi pregătesc o mânuşiţă dintre cei ce Mă vor, să-i am moştenitori ai tăi după ce te voi curăţa.” (24 februarie/9 martie 1990)[/COLOR]
Adică, un fel de a duce pământul cu zăhărelul. Bietul pământ, toţi îşi bat joc de el! Deşi i s-a promis că va fi rezolvat “[COLOR=fuchsia]în curând[/COLOR]”, au trecut de atunci aproape douăzeci de ani, şi nimic!

[COLOR=blue]48.[/COLOR] “[COLOR=blue]Întreieşte întreita[/COLOR]”[COLOR=fuchsia] lucrare[/COLOR], sau “[COLOR=blue]întregeşte întregita[/COLOR]”[COLOR=fuchsia] lucrare[/COLOR]?

În foamea lor după clişee senzaţionale, pline de “profunzime filozofică”, liderii pucioşi au ajuns să se încurce în propriile lor inovaţii şi invenţii. Bunăoară, în anii ’90 ei lansează formula contorsionată “[COLOR=blue]Duhul Sfânt întreieşte întreita lucrare a Preasfintei Treimi[/COLOR]”. Iată câteva exemple:
[COLOR=blue]“ Duhul Sfânt este Dumnezeul Cel Care [/COLOR][COLOR=fuchsia]întreieşte întreita lucrare[/COLOR][COLOR=blue] a Preasfintei Treimi, […]”. (28-10-1990)[/COLOR]
[COLOR=blue]“[…] de mântuire a Duhului Sfânt, Care [/COLOR][COLOR=fuchsia]întreieşte întreita lucrare[/COLOR][COLOR=blue] a Preasfintei Treimi”. (26-12-1990)[/COLOR]
[COLOR=blue]“ Dumnezeul Duhului Sfânt [/COLOR][COLOR=fuchsia]întreieşte întreita lucrare[/COLOR][COLOR=blue] a Sfintei Treimi,[…]”. (05-08-1991)[/COLOR]
La un moment dat, liderii pucioşi s-au gândit să încerce o versiune care ieşea complet din tiparele gândirii procustiene experimentată până atunci pe această temă la Noul Ierusalim :
[COLOR=blue]“[…] Treimea Cea Dumnezeiască Îşi [/COLOR][COLOR=fuchsia]desăvârşeşte întreita [/COLOR][COLOR=blue]Sa[/COLOR][COLOR=fuchsia] lucrare[/COLOR][COLOR=blue], […]”. (05-10-1991)[/COLOR]
În acest caz, s-ar părea că Sfânta [COLOR=blue]Treime Cea Dumnezeiască[/COLOR] a găsit cu cale că e mai simplu şi mai comod să renunţe definitiv lacontribuţia de până acum a Duhului Sfânt, şi să Se gospodărească singură întru ale [COLOR=fuchsia]Desăvârşirii Întreitei[/COLOR] [COLOR=blue]Sale[/COLOR] [COLOR=fuchsia]Lucrări[/COLOR] [COLOR=blue]Dumnezeieşti[/COLOR]. Numai că experimentul n-a ţinut mult; dovadă că pe [COLOR=blue]29-10-1991[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR]se revenea fără emoţii la formula anterioară, cosmetizată însă la nivel semantic. Probabil că liderii pucioşi au realizat cât de nefericită este juxtapunerea “[COLOR=fuchsia]întreieşte întreita” [/COLOR]şi s-au gândit[COLOR=fuchsia] să experimenteze două noi [/COLOR]variante: “[COLOR=blue]Duhul Sfânt întregeşte întreita lucrare a Preasfintei Treimi[/COLOR]” şi “[COLOR=blue]Duhul Sfânt desăvârşeşte întreita lucrare a Preasfintei Treimi[/COLOR]”. Iată şi pentru aceste variante câteva exemple:
[COLOR=blue] “ Dumnezeul Duhului Sfânt [/COLOR][COLOR=fuchsia]întregeşte[/COLOR][COLOR=blue] în vremea aceasta [/COLOR][COLOR=fuchsia]întreita lucrare[/COLOR][COLOR=blue] a Treimii Dumnezeieşti, […]”. (29 -10-1991)[/COLOR][COLOR=blue][/COLOR]
[COLOR=blue]“[…] Duhului Sfânt, Care [/COLOR][COLOR=fuchsia]desăvârşeşte întreita lucrare[/COLOR][COLOR=blue] a Treimii Dumnezeieşti, […]”. (04-12-1991)[/COLOR]
[COLOR=blue]“ Duhul Sfânt [/COLOR][COLOR=fuchsia]întregeşte[/COLOR][COLOR=blue] în vremea aceasta lucrarea [/COLOR][COLOR=fuchsia]cea întreită[/COLOR][COLOR=blue] a Preasfintei Treimi, […]” (14/27 februarie 1992) [/COLOR]
[COLOR=blue]“[…] [/COLOR][COLOR=fuchsia]lucrarea[/COLOR][COLOR=blue] Duhului Sfânt al Sfintei Treimi, Care [/COLOR][COLOR=red]a venit[/COLOR][COLOR=blue] să [/COLOR][COLOR=fuchsia]întregească întreita lucrare[/COLOR][COLOR=blue] a Treimii Dumnezeieşti”. (28-08-1993)[/COLOR]
Ultima[COLOR=blue] [/COLOR]“găselniţă”, fiind cea mai complexă, pare (!?) a fi şi cea mai gândită pe toate feţele: Duhul Sfânt, nu numai că dă o mână de ajutor cu lucrarea Lui la lucrarea Treimii, ci face un efort special ca[COLOR=blue] [/COLOR][COLOR=red]să vină[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR]la Sfânta Treime şi să i-o întregească! După ce[COLOR=blue] [/COLOR][COLOR=red]vine[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR]Duhul şi adaugă[COLOR=blue] [/COLOR][COLOR=fuchsia]lucrarea[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR]Lui la întreita[COLOR=blue] [/COLOR][COLOR=fuchsia]lucrare[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR]a Treimii, putem vorbi deci de o împătrită[COLOR=blue] [/COLOR][COLOR=fuchsia]lucrare[/COLOR]. Şi, întrucât întreita[COLOR=blue] [/COLOR][COLOR=fuchsia]lucrare[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR]a Treimii este ideală, deci[COLOR=blue] [/COLOR][COLOR=fuchsia]întreagă, [/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR]ne vedem puşi în faţa unei noi paradigme: prin ultima variantă se[COLOR=blue] [/COLOR][COLOR=fuchsia]întregeşte întregita lucrare[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR]a Treimii Dumnezeieşti!
Dar pentru că pentru pucioşi întregirea nu aduce desăvârşire, şi nici desăvârşirea, întregire, atunci s-a găsit şi soluţia, după principiul “o mână spală pe alta”:
[COLOR=blue]“ […] Duhul Sfânt este Dumnezeul care [/COLOR][COLOR=fuchsia]întregeşte şi desăvârşeşte întreita lucrare[/COLOR][COLOR=blue] a Treimii Dumnezeieşti”(18 /31 octombrie 1991)[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR]
Şi pentru că pucioşii par să îndrăgească teribil maxima “Uite popa!… nu e popa!” la ei, [COLOR=blue]Duhul Sfânt este Dumnezeul care face [/COLOR][COLOR=fuchsia]lucrarea [/COLOR]dar şi[COLOR=fuchsia] [/COLOR][COLOR=blue]Dumnezeu [/COLOR][COLOR=fuchsia]lucrează[/COLOR][COLOR=blue] întru Duhul Sfânt [/COLOR]:
[COLOR=blue]“[…] căci nu este crezut Dumnezeu, Cel Care [/COLOR][COLOR=fuchsia]lucrează[/COLOR][COLOR=blue] întru Duhul Sfânt al Treimii Dumnezeieşti.” (21 noiembrie / 4 decembrie 1991)[/COLOR]
Pe deasupra, mai vine şi Biblia cu completările ei: Cei care [COLOR=fuchsia]lucrează[/COLOR] din Treimea cea Dumnezeiască sunt nu numai Duhul, ci şi Tatăl, şi Fiul:
[COLOR=#993300]“ Dar Iisus le-a răspuns: Tatăl Meu până acum [/COLOR][COLOR=fuchsia]lucrează[/COLOR][COLOR=#993300]; şi Eu [/COLOR][COLOR=fuchsia]lucrez[/COLOR][COLOR=#993300].” (Ioan 5,17)[/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]
[COLOR=purple] Anca Estera [/COLOR]
[COLOR=purple]27 martie 2008[/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR][COLOR=purple][/COLOR]

[mariamargareta]

[COLOR=Red]Notă: Textul care urmează este reprodus de pe site-ul [COLOR=Blue]noul-ierusalim.info[/COLOR], cu acordul administratorilor .

[/COLOR] [COLOR=purple]36.Misterele Pucioasei (XXXII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR] [COLOR=blue]( Cap. XXI :[/COLOR] “Sfânta” Virginia[COLOR=blue]) - Partea I.[/COLOR]

Studiu independent despre fenomenul religios [COLOR=blue]NIP[/COLOR]
( ”[COLOR=blue]Noul Ierusalim[/COLOR] de la Pucioasa” )


[COLOR=blue]1.[/COLOR] “Sfintei” Virginia i se prooroceşte o moarte violentă
[COLOR=blue]“Pe vasul Meu [/COLOR][COLOR=fuchsia]Mi-l va omorî[/COLOR][COLOR=blue], dar am să vorbesc prin copaci, prin pietre…”[/COLOR] [COLOR=blue](2 iulie 1959)[/COLOR]
A murit însă de o boală cronică, pe care a dus-o până la vârsta a treia (57 de ani).

[COLOR=blue]2.[/COLOR] “Sfintei” Virginia i se prooroceşte o moarte imediată
[COLOR=blue]“…dar mâna Tatălui a fost cu ea şi iată, [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu mai este mult[/COLOR][COLOR=blue] şi o voi ridica de pe pământ” (2 iulie 1959)[/COLOR]
A murit însă 21 de ani mai târziu (în 1980).

[COLOR=blue]3. [/COLOR]“Sfintei” Virginia i se prooroceşte ridicarea suferinţei din trup
[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]Această suferinţă[/COLOR][COLOR=blue] care este pusă pe această piatră în care Domnul a scris poveţe, [/COLOR][COLOR=fuchsia]va înceta[/COLOR][COLOR=blue] când va sta furtuna………” (23 aprilie 1966)[/COLOR]
În cei paisprezece ani ce au urmat până la moartea Virginiei, această proorocie mincinoasă nu s-a mai împlinit: nici “furtuna” n-a încetat, nici suferinţa nu s-ameliorat; ba dimpotrivă, suferinţa ei s-a agravat şi i-a grăbit moartea. De altfel, într-o aserţiune anterioară, “Domnul” de la Pucioasa mărturisea adevărul, şi anume că nu are de gând s-o vindece, dintr-un calcul sadic, foarte precis:
[COLOR=blue]“…Când se va lua de pe pământ acest trup, în faţa judecăţii se vor desfăşura toate. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Aş putea[/COLOR][COLOR=fuchsia]să-l vindec[/COLOR][COLOR=blue], [/COLOR][COLOR=fuchsia]dar îl ţin[/COLOR][COLOR=blue] mărturie pentru călăi…”(21 aprilie 1966)[/COLOR]

[COLOR=blue]4. [/COLOR]“Sfânta” Virginia nu este “prooroc”
[COLOR=blue]“Dar la voi, [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu prooroci au venit[/COLOR][COLOR=blue], şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]Însuşi Domnul a venit[/COLOR][COLOR=blue] să vă grăiască prin Duhul Sfânt” (1/14 ianuarie 1966)[/COLOR]
Prin consecinţă, “sfânta” Virginia nu este “prooroc”, deoarece se spune că la Pucioasa n-au venit prooroci, ci “[COLOR=fuchsia]Însuşi Domnul a venit[/COLOR]”.

[COLOR=blue]5. [/COLOR]“Sfânta” Virginia este “prooroc”, dar nu e preţuită ca un prooroc
[COLOR=blue]“Trupul acesta, ştiţi cine este şi de unde l-am luat; ştiţi că l-am sculat dintr-o boală grea… ...Nu este preţuită nici de fini, nici de naşi, căci este scris în lege: [/COLOR][COLOR=fuchsia]Proorocul[/COLOR][COLOR=blue], în patria sa, nu este preţuit. [/COLOR][COLOR=blue]Nici creştinii nu-l preţuiesc, pentru că nu-l cunosc, că este ascuns, este ascunsă taina. Amin.” (27 octombrie 1966)[/COLOR]

[COLOR=blue]6. [/COLOR]“Sfânta” Virginia este “trâmbiţa a şasea” din Apocalipsa
[COLOR=blue]“…Fiilor, înainte Israel a trecut prin apă, dar acum ce vom face când vom trece prin foc? Căci aceasta prin care vă vestesc este [/COLOR][COLOR=fuchsia]Trâmbiţa a şasea[/COLOR][COLOR=blue].[/COLOR][COLOR=blue]” (28 octombrie 1962)[/COLOR]

[COLOR=blue]7. [/COLOR]“Sfânta” Virginia “va trâmbiţa” întreaga Apocalipsă
[COLOR=blue]“Pe Verginica am pregătit-o pentru ca [/COLOR][COLOR=fuchsia]să trâmbiţeze întreaga Apocalipsă[/COLOR][COLOR=blue] pentru pregătirea judecăţii de apoi şi pentru pregătirea creştinilor din vremurile din urmă şi de acum…”[/COLOR][COLOR=blue] (septembrie 1968 )[/COLOR]
Virginia Tudorache a murit în anul 1980, fără a reuşi să “trâmbiţeze” întreaga Apocalipsă, aşa cum îi fusese proorocit. Următorii doi ani, între 1980 şi 1982, “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” a tăcut, parcă descumpănit de trecerea în nefiinţă a “Trâmbiţei” sale. Dar, în 1982 a început să “trâmbiţeze” Maria (zisă şi “lelica”, soră a Virginiei), mesajele Apocalipsei pe care le primea ea de la Verginica, din împărăţia morţilor. Din anul 1990 a început să “trâmbiţeze” Apocalipsa încă o creştină, Mihaela, mai întâi în paralel şi la concurenţă cu Maria, apoi (reuşind s-o aducă la tăcere pe “lelica” prin câteva mesaje persuasive), a “trâmbiţat” singură, din 1994 încoace. Convinsă de noua realitate, adică de superioritatea de stil şi de personalitate a Mihaelei, lelica Maria a renunţat să mai “trâmbiţeze” Apocalipsa şi n-a mai “trâmbiţat”-o din 1994 până în 1998, când şi-a dat şi ea obştescul sfârşit, fiind îngropată alături de sora sa,Verginica.

[COLOR=blue]8. [/COLOR]“Sfânta” Virginia va fi: fie omorâtă de oameni, fie mutată la cer. Ea nu va muri, chiar dacă va dispărea fizic
[COLOR=blue]a) [/COLOR]“Sfânta” Virginia va fi omorâtă de oameni:
[COLOR=blue]“Pe vasul Meu [/COLOR][COLOR=fuchsia]Mi-l va omorî[/COLOR][COLOR=blue], dar am să vorbesc prin copaci, prin pietre…”[/COLOR] [COLOR=blue](2 iulie 1959)[/COLOR]
[COLOR=blue]b)[/COLOR]“Sfânta” Virginia va fi ridicată de Domnul de pe pământ la cer (încă în viaţă fiind, ca Enoh şi ca Ilie?):
[COLOR=blue]“…dar mâna Tatălui a fost cu ea şi iată, nu mai este mult şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]o voi ridica[/COLOR][COLOR=blue] de pe pământ” (2 iulie 1959)[/COLOR]
[COLOR=blue]c)[/COLOR]“Sfânta” Virginia (zisă şi “mama Gigi”) va “dispărea”; ea nu va muri, chiar dacă oamenii vor avea această impresie:
[COLOR=blue]“ O, ce veţi zice când [/COLOR][COLOR=fuchsia]va dispărea[/COLOR][COLOR=blue] vasul Meu dintre voi? Veţi zice că a murit cum zicea poprul Israel de Moise. Nu a murit Moise, ci plânge de stricăciunea poporului de acum.” (16 noiembrie 1965)[/COLOR]
[COLOR=blue]“ Nu că e verişoara, nu că e nepoata sau Gigica, sau mamaia. A fost şi este între voi şi va veni vremea când [/COLOR][COLOR=fuchsia]va dispărea[/COLOR][COLOR=blue] din faţa voastră” (7 august 1978.)[/COLOR]
[COLOR=blue]d) [/COLOR]“Sfânta” Virginia, chiar dacă va “adormi” cu trupul, va fi pururi vie, căci în veci nu va muri:
[COLOR=blue]“Fii cuminte, nu te mai gândi la moarte, căci tu, chiar dacă [/COLOR][COLOR=fuchsia]vei adormi[/COLOR][COLOR=blue], tu [/COLOR][COLOR=fuchsia]pururi vie vei fi[/COLOR][COLOR=blue]. Va muri cine va fi să moară, dar tu, [/COLOR][COLOR=fuchsia]în veci nu vei muri[/COLOR][COLOR=blue].” (6/19 ianuarie 1968.)[/COLOR]
Această zicere seamănă pe de o parte cu promisiunea făcută Evei de către şarpe: [COLOR=green]“Nu, nu veţi muri!”[/COLOR] ( v. [COLOR=#993300]Facerea, 3,4[/COLOR]), iar pe de alta, cu proorociile antagonice ale Pythiei, pe care ea le făcea împăraţilor care mergeau la război:[COLOR=green]“Te vei duce;[/COLOR][COLOR=green]te vei întoarce[/COLOR][COLOR=red];[/COLOR][COLOR=green] nu vei muri!”; [/COLOR](valabilă dacă învingeau) şi[COLOR=green] “Te vei duce; te vei întoarce[/COLOR][COLOR=red]?[/COLOR][COLOR=green] nu[/COLOR][COLOR=red],[/COLOR][COLOR=green] vei muri!”[/COLOR](valabilă în cazul în care erau învinşi). Doisprezece ani mai târziu, Virginia Tudorache a fost înmormântată în cimitirul satului, cu toate asigurările primite că [COLOR=fuchsia]în veci nu va muri[/COLOR]. Biblia consemnează însă şi cazuri despre oameni care cu adevărat au fost plăcuţi la Dumnezeu, şi de aceea ei n-au mai gustat amărăciunea morţii, ci au fost mutaţi cu trupul la cer (Enoh, Ilie).
[COLOR=blue]e) [/COLOR]Trupul “Sfintei” Virginia (viu, sau mort? proorocia nu precizează) va fi ridicat de pe pământ la cer:
[COLOR=blue]“…Când [/COLOR][COLOR=fuchsia]se va lua de pe pământ[/COLOR][COLOR=fuchsia]acest trup[/COLOR][COLOR=blue], în faţa judecăţii se vor desfăşura toate. Aş putea să-l vindec, dar îl ţin mărturie pentru călăi” (21 aprilie 1966)[/COLOR]
Deocamdată, această minune nu s-a întâmplat nici cât era vie, nici după ce a murit. La pomenirea de şapte ani, cei care au desfăcut mormântul şi au intrat în groapă au mărturisit că trupul Virginiei încă era în pământ. După aceea, ei au betonat bine mormântul, ca să fie siguri că nu va dispărea de acolo.
[COLOR=blue]f) [/COLOR]Trupul “Sfintei” Virginia nu va intra în mormânt:
[COLOR=blue]“…Eu, Dumnezeu, nu [/COLOR][COLOR=fuchsia]acest trup[/COLOR][COLOR=blue], Eu sunt care vorbesc cu tine şi tu nu vezi că Eu sunt mereu lângă tine. Plânge [/COLOR][COLOR=fuchsia]acest trup[/COLOR][COLOR=blue] şi acum când se va despărţi de Mine se va mâhni şi nu sunt cuvinte care să-i aline durerile… [/COLOR][COLOR=fuchsia]Acest trup[/COLOR][COLOR=blue] care Mă folosesc de el pentru voi, e o scară, ca scara lui Iacov, ruptă din scara lui Iacov. Nu o fi ruptă din aceea? [/COLOR][COLOR=fuchsia]Trupul acesta nu va intra în mormânt[/COLOR][COLOR=blue] şi cu el vei întâmpina pe Domnul şi vei întâmpina miile de morţi ieşind din groapă şi vei vedea pe mama şi pe tatăl tău…” (20 ianuarie 1973)[/COLOR]