Despre bioterapie

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Ocupatia Transilvaniei de catre trupele habsburgice si apoi instalarea administratiei austriece, a generat o puternica actiune in vederea consolidarii noii stapaniri. In aceasta strategie, un element important era atragerea românilor la catolicism. Imprejurarile dezbinarii religioase a românilor ortodocsi din Transilvania, din jurul anului 1700, sunt bine cunoscute. Toate promisiunile primite de la Viena - in schimbul parasirii credintei ortodoxe - au ramas fara nici o finalizare in imbunatatirea situatiei sociale a românilor ardeleni. Lupta pentru recunoasterea vechiului lor statut si apoi pentru refacerea unitatii bisericesti a fost dusa cu mult curaj de preoti si credinciosi, care au infruntat teroare, temnite si chiar si moartea. Despre statornicia in credinta a românilor ortodocsi consemnam si parerea baronului Stefan Daniel din Varghis, bun cunoscator al românilor ardeleni, pe care ii ura pentru vitalitatea lor. "In privinta aceasta, starea valahilor, atat a clerului cat si a poporului, aflam ca au acea natura, acea perseverenta asezata in suflet de natura care pentru maxima (deviza) religiei sale, la care tin ca la unicul si principalul scop al mantuirii vesnice, la care toti trebuie sa se supuna, acea superstitie oarba si total barbara care in limba lor natala suna astfel: "Asa am pomenit", adeca ei in religia mostenita de la stramosi, pana la sfarsit trebuie sa persiste". La Sinodul din anul 1700 de la Alba-Iulia, in care s-a hotarat Uniatia, a participat si "protopopul Cristea din Haromszek (Treiscaune) cu 13 preoti". Ca si in cazul altor protopopi, cercetarile ulterioare au dovedit faptul ca semnatura sa de adeziune la uniatie a fost falsificata. Printre cei care s-au afirmat ca fruntasi revolutionari au fost protopopii Petru Pop din Bretcu si Ioan Moga din Valcele. Alaturi de iobagii din restul Transilvaniei, s-au ridicat si românii din secuime, alaturi de insurgentii secui, impotriva grofilor unguri si secui. Cum era de asteptat, preotii români din zona, la intoarcerea acasa "au fost prigoniti, fiind nevoiti sa se refugieze" (pr. Ioan Bucsa din Belin, Ioan Csiki din Aita Mare), secuii incepand "a maltrata pe pacinici [pasnicii] locuitori români". Un memoriu emotionant a trimis, la 16 septembrie 1849, protopopul Petru Pop al Treiscaunelor, care relata suferintele tuturor preotilor si credinciosilor români din zona respectiva: "dupa ce nimanui nimic facand, iar cine au vreut au luat, am lasat tot, apoi izgoniti am fost si fara scapare nicairi capatand, robiti, jefuiti de avere, de sanatate, multi si de viata, cu bataie de joc tunsi, de credinta religiei, cu amenintari cu pierederea vietii despartiti, luatune-a ce-am avut tot, am stat pana in gat in focul gheenii si trupeste si sufleteste". Actiunea duplicitara a imparatului il facea pe protopopul Petru Pop sa scrie, in 1850, "ca noi acum inzecit suntem mai impilati ca mai inainte (...), ne cer indoit, sa ia cine ce vrea, ne-au jefuit de toate, suntem mai impilati in toate, n-avem nici un drept". Tot atunci, in mai multe localitati cu populatie mixta, românii ortodocsi au fost trecuti cu forta la confesiunile maghiare. La Sfantu Gheorghe, românii au fost adunati in piata centrala a orasului si constransi sa-si paraseasca religia. La Varghis si filiile sale, preotul Gheorghe Vatasan, ramas fara credinciosi, s-a refugiat la parohia Crit (jud. Brasov). Un document de epoca spune ca, la venirea ostilor tariste, "locuitorii unguri care nu s-au putut refugia si au ramas in Araci, au inceput sa invete rugaciuni românesti si sa aseze prin casa icoane ortodoxe, (...) si sa treaca drept români". In a doua etapa a revolutiei, cand obiectivele nationale ale românilor ardeleni nu coincideau cu cele ale maghiarilor si secuilor, pentru românii din "secuime" a inceput o perioada deosebit de grea. O parte dintre ei au continuat sa fie alaturi de secui, asa cum au procedat românii din Subcetate, Toplita si din alte localitati din zona. Românii din Micfalau, la inceput si-au varuit biserica (atunci pictata si in exterior) pentru a "insela ostile kossuthiste", apoi au luptat "sub stindardul lui Kossuth Lajos si au facut cauza comuna cu maghiarii".
De precizat este si faptul ca din Lutita (jud. Harghita) au pornit marile atrocitati, incendieri (sau "taciunarii", cum li se spuneau in epoca) si jafuri ale secuilor contra românilor si sasilor. In urma adunarii secuilor de la Lutita din 4/16 octombrie 1848, la care se apreciaza ca au participat 60.000 de secui, s-a dezlantuit o adevarata prigoana asupra satelor românesti. Marturii despre cele intamplate sunt mentionate in declaratiile preotilor Zaharia Crisan din Sard (jud. Mures) si Dumitru Palosan din Sacel (jud. Harghita), care prezinta o serie de atocitati savarsite de secui in mai multe sate situate pe Tarnave, in zona Odorhei-Sighisoara-Tarnaveni etc. Declansarea razboilui civil a dat curs unui nou lant de suferinte românesti, multi preoti fiind nevoiti sa-si paraseasca parohiile sau erau arestati. Alte detasamente de represiune secuiesti au devastat bisericile si scolile românesti si au maltratat populatia din Depresiunea Buzaului Ardelean si din alte localitati. In Odorheiul Secuiesc au functionat "tribunale de sange" carora le-au cazut victime românii din Zabala, Bretcu si alte localitati, precum si cei 21 de români impuscati in muntii Ciucului intre 18 februarie si 13 aprilie 1849, lasati neinhumati. Slabiciunile unuia dintre liderii de marca ai românilor din Ciuc-Giurgeu au avut grave repercursiuni asupra comunitatilor românesti din zona.
Din Sematismul Bisericii greco-catolice pe anul 1900, aflam ca protopopul greco-catolic de Giurgeu, Aron Boieriu "rapit de valurile furioase ale revolutiunii din 1848-1849, a luat parte activa ca orator al secuilor". Acest comportament a condus la un conflic deschis intre protopopul mentionat si majoritatea credinciosilor sai si la persecutii din partea secuilor, care au jefuit parohiile românesti din Subcetate, Toplita, Sarmas, Bilbor si au omorat pe preotii Teodor Precup din Telec si Teodor Dumbrava din Bicaz.
Personalitatea Mitropolitului Andrei Saguna, acest "Mesia al Transilvaniei", si-a pus pecetea si asupra vietii bisericesti, scolare si culturale a românilor din sud-estul Transilvaniei, cunoscand bine realitatile din zona (inclusiv prin prezenta sa in parohii, dar si in statiunile balneare de la Valcele si Covasna) si sprijinind bisericile, scolile, cultura, institutiile economice si a presa in limba româna. Intr-o circulara din 1870 se spune: "Stim cu totii iubitilor, intre ce imprejurari critice au trait confratii nostri din tinutul Secuimii si traiesc inca si pana in ziua de astazi. Cu totii simtim daunatoarele urme ce le-au lasat influenta timpului de mai inainte asupra crestinilor nostri din Secuime. Nicaieri nu este atat de amenintata nationalitatea si confesiunea noastra ca acolo. Sa prevenim deci, iubitilor, pericolul acesta ce ne ameninta cu pierderea unui membru insemnat din trupul bisericii si natiunii noastre, dand bucurosi filerul nostru fratilor care doresc inaintarea bisericii si scolii lor, dar le lipsesc mijloacele". In conditiile istorice cunoscute, cu sprijinul Arhiepiscopiei din Sibiu, al patriarhului Miron Cristea, al românilor din intreaga tara si al unei administratii românesti locale foarte apropiata si implicata direct in viata bisericeasca, culturala si nationala, protopopi ortodocsi, alaturi de cei greco-catolici,[când ortodocşii sunt la putere vedeţi ce toleranţi sunt?] au reusit in doar 16 ani sa scrie o frumoasa pagina din istoria bisericilor si comunitatilor românesti. In acesti ani s-au reinfiintat 41 de parohii, s-au construit 51 de biserici si capele, 54 de case parohiale, 69 de troite si tot atatea clopotnite, daruite - in cadrul unor frumoase ceremonii - de scolile normale din intreaga tara, care patronau micile comunitati românesti din zona.
Cursul firesc al acestei evolutii a fost brutal intrerupt de Dictatul de la Viena. In cei patru ani "cat patru veacuri", viata bisericeasca a românilor a fost aproape in intregime distrusa. Credinciosii români, in mare parte, au fost expulzati sau nevoiti sa se refugieze in România. Cei mai multi din cei ramasi in satele lor au fost trecuti cu forta la confesiunile de expresie maghiara. Atunci au cazut prada intolerantei un numar de 21 biserici si capele ortodoxe si greco-catolice, construite dupa infaptuirea României Mari, de regula in centrul localitatilor: Biborteni, Borosneul Mare, Comandau, Capeni, Catalina, Comolau, Doboseni, Filia, Herculian, Racosul de Sus, Varghis - din judetul Covasna, Aldea, Borsec, Craciunel, Ditrau, Lueta, Martinis, Mihaileni, Meresti, Mugeni, Poiana eche (Tulghes), Vlahita, Zetea - din judetul Harghita. In legatura cu bisericile daramate, nici unul din motivele invocate de reprezentantii de ieri si de astazi ai comunitatilor maghiare din localitatile respective (razbunarea "umilintelor" suportate in anii "stapanirii românesti", participarea "fortata" a cetatenilor maghiari la ridicarea bisericilor respective s.a.) nu pot scuza aceste acte de maxima intoleranta (in primul rand pentru ca nu sunt conforme cu realitatea). Dupa cum se stie, actiunea a fost dispusa de catre contele Teleki, primministru al Ungariei, si urmarea "curatirea satelor secuiesti" de bisericile "valahilor" construite in stil bizantin. De mentionat ca toate bisericile daramate samavolnic in anii 1940-1944 erau construite in centrul satelor.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

In aceasta perioada grea din viata bisericilor ortodoxe din estul Transilvaniei, singurul sprijin ziditor a venit din partea Episcopului Clujului, Nicolae Colan, nascut in Araci, personalitate marcanta a neamului românesc, prezentata intr-o monumentala monografie de catre pr. prof. dr. Alexandru Moraru. Dupa alungarea preotilor din majoritatea parohiilor si trecerea credinciosilor la confesiunile maghiare, Vlădica Nicolae Colan a trimis primii preoti in zona (hirotoniti din randul invatatorilor), a urmarit permanent evolutia din tinuturile natale, intervenind - atat cat se putea - pentru a usura existenta celor ramasi si supusi la numeroase presiuni. S-a reusit astfel ca in acei ani vitregi sa fie finalizate lucrarile de constructie ale bisericii ortodoxe din Zabala (sfantul locas a fost sfintit de Episcopul Colan in vara anului 1943) si sa se tina treaza speranta in biruinta românesca. Preotii trimisi de Episcopul Nicolae Colan al Clujului, la cererea putinilor credinciosi, au avut o situatie foarte grea, fiind suspectati si urmariti tot timpul. Pentru parohiile din protopopiatul Sfantu Gheorghe, care nu au facut parte din teritoriul cedat, intre anii 1940-1945 a functionat un protopopiat cu sediul la Prejmer.
La terminarea razboiului si eliberarea Ardealului ocupat, preotii s-au intors la parohiile lor, dar si-au gasit bisericile aproape goale, deoarece multi dintre credinciosii refugiati nu s-au mai intors, iar din cei trecuti cu forta la româno-catolici si reformati, putini au mai revenit la ortodoxie. Disparitia numeroaselor comunitati românesti din Covasna si Harghita, inceputa si realizata in anii 1940-1944, a fost desavarsita sub masca ateismului comunist de autoritatile laice maghiare locale, care, in conditiile concrete din zona, a insemnat in primul rand lupta impotriva ortodoxiei.
Odata cu redobandirea libertatii religioase, dupa decembrie 1989, românii ortodocsi din estul Transilvaniei au avut de indurat suferinte care le aminteau de anii 1940-1944. Pentru ca mai multi preoti ortodocsi au protestat in legatura cu nerespectarea drepturilor credinciosilor români, in urma actiunilor separatiste din invatamant, cultura, administratie si economie, acestia au fost apostrofati, insultati, amenintati, unii dintre ei fiind obligati sa plece in alte judete. O serie de biserici si case parohiale au fost profanate sau li s-au spart geamurile. In orasul Vlahita, preotul Dumitru Apostol, impreuna cu familia, a fost amenintat in timpul noptii de concetateni secui - din localitate, inarmati cu topoare, fiind nevoit sa paraseasca parohia si sa se stabileasca la Bilbor. In Odorheiu Secuiesc, preotul Nicolae Calugar a fost amenintat in mai multe randuri, i s-au spart geamurile de la biserica si de la casa parohiala, preotul fiind pazit zi si noapte de militari.
In Cristuru Secuiesc, preotul Ioan Toba a fost amenintat in nenumarate randuri cu moartea, fiind acuzat ca face parte din asociatia "Vatra Româneasca", iar in final obligat sa plece din localitate. In Praid, preotul Eugen Micu si familia a fost atacat in locuinta de un grup de agresori inarmati cu topoare si bate, cerandu-li-se sa paraseasca localitatea, de unde a si plecat in zilele urmatoare. In Gheorghieni, preotul Traian Panzaru cu sotia si cei cinci copii au fost amenintati si huiduiti de peste 20.000 de demonstranti secui si maghiari care, atunci cand au trecut prin fata casei parohiale, au aruncat cu diferite obiecte, spargandu-i geamurile. Pentru ca nu mai putea locui intr-un asemenea climat de intoleranta, preotul s-a mutat in judetul Cluj. In orasul Baraolt au fost sparte geamurile bisericii ortodoxe (locasul a fost profanat chiar si in interior); in urma umilintelor si hartuielilor la care a fost supus, preotul Ciprian Manea a fost nevoit sa plece din judetul Covasna. In orasul Targu Secuiesc, actiunile antiromânesti incepute in ziua de Craciun (1989) au continuat pana in mai 1990, culminand cu amenintarile cu moartea adresate preotului Ioan Bercu, caruia i s-a dat chiar ultimatumul de parasire a localitatii (ulterior, preotul respectiv s-a mutat in comuna Zabala). Au mai fost amenintati si insultati si preotii ortodocsi din Ciceu, Imper, Fagetel, Borsec s.a. In urma evenimentelor petrecute la Targu Mures, in martie 1990, protopopii Dumitru Gherman din Miercurea-Ciuc si Aurel Suciu din Sfantu Gheorghe au fost nevoiti sa paraseasca localitatile in care pastoreau si sa se stabileasca in Reghin, respectiv Brasov.
[Vedeţi că deşi e la modă ecumenismul, zelotismul eretic duce, şi în zilele noastre dedicate păcii, la ură şi terorism. Nu în mahomedanism ci tocmai în falsul creştinism european. A se vedea deci că boală este erezia de orice fel şi sub orice mască]
Datorita actiunilor antiromânesti si amenintarilor la care au fost supusi preotii ortodocsi, existau, in vara anului 1990, 14 parohii ortodoxe vacante numai in judetul Covasna. Oficialitatile locale din judetele Covasna si Harghita nu au luat nici o atitudine fata de actele mentionate, plecarea preotilor ortodocsi din diferite localitati fiind considerata, in mod tacit, "normala". Aceeasi atitudine au manifestat-o autoritatile mentionate si fata de starea grava in care se gaseau bisericile, cimitirele si casele parohale ortodoxe din cele doua judete.
Acolo unde cercetarea a permis, au fost mentionati epitropii, cantaretii bisericesti, alti gospodari fruntasi care au contribuit la prosperitatea comunitatilor. "Volume intregi s-ar putea scrie despre zidul de foc al dragostei de lege si de neam al batranilor nostri, dintre care se desprind figurile senine si blande ale unor epitropi, cantareti si consilieri parohiali", spunea protopopul Aurel Nistor. Impletindu-si propria lor viata cu viata poporului in mijlocul caruia isi indeplineau misiunea lor mantuitoare, preotii români, desi constituiau "parafulgerul in care loveau faradelegile", au contribuit in multe cazuri, in mod hotarator, la insasi existenta comunitatilor românesti ca obsti distincte.
Lista preotilor martiri cuprinde nume precum: preotul Toma din Zagon, care in 1797 se afla in temnita ... "impreuna cu popa Dumitru din Arcus, fiind cu fiarele pe picioare pentru credinta noastra"; pr. Iacob Popovici din Poian, "asasinat de oameni necunoscuti" la 1847; pr. I. Coman din Sita Buzaului, condamnat la moarte prin spanzuratoare in 1916 in Ungaria (eliberat impreuna cu ceilalti preoti din zona aflati in detentie la Sopron, decedat dupa cateva zile la varsta de 46 de ani, ieromonahul Dionisie Sova, staretul manastirii Fagetel, spanzurat in anul 1946.
O categorie importanta de lideri locali, adevarati "luptatori pentru supravietuirea românilor din curbura interioara a Carpatilor a constituit-o protopopii din zona, precum Petru Pop, Ioan Petric, Spiridon si Constantin Dimian, Dumitru Coltofeanu, Aurel Nistor, Ioan Moga, Ioan Rafiroiu, Ioan Visoli, Ioan Urzica, Petru Dobrean, Elie Campeanu si multi altii. Majoritatea dintre ei au avut de suferit, deoarece metoda "de a marginaliza, de a inlatura chiar, elemente ferme de curaj, active, care potentau opozitia româneasca era bine gandita, intens aplicata si adesa dadea roade".
Din cartea Teroarea_horthysto-fascista dăm cuprinsul şi capitolul III. Vă rog să citiţi măcar introducerea (cu bold îngroşată) care arată la ce boli duce erezia:
„Cuprins:
Capitolul I – DICTATUL FASCIST DE LA VIENA DIN AUGUST 1940 – UN
ATENTAT ODIOS IMPOTRIVA INDEPENDENTEI SI SUVERANITATII
NATIONALE, A INTEGRITATII HOTARELOR ROMANIEI – PAG. 2
Capitolul II - MECANISMUL POLITIC ŞI DE STAT PRIN CARE S-A
INSTAURAT ŞI EXERCITAT REGIMUL DE TEROARE HORTHYSTA
IN TERITORIUL DE NORD- VEST AL ROMÂNIEI – PAG. 40
Capitolul III - MALTRATĂRI ŞI CRIME COMISE DE TRUPELE ŞI
ORGANIZAŢIILE TERORISTE HORTHYSTE PE TERITORIUL COTROPIT DIN
NORD- VESTUL ROMÂNIEI – PAG. 50
Capitolul IV - EXPULZĂRILE, DISLOCĂRILE ÎN MASA ALE POPULAŢIEI
ROMANEŞTI. ÎMPIEDICAREA PARTICIPĂRII ROMÂNILOR LA VIAŢA
POLITICA – PAG. 79
Capitolul V - DEPOSEDAREA DE BUNURILE MATERIALE ŞI ALTE FORME DE
ASUPRIRE ECONOMICĂ A ROMÂNILOR ŞI A CELORLALTE NAŢIONALITĂŢI
OPRIMATE – PAG. 109
Capitolul VI - LAGĂRELE DE INTERNARE, TABERELE ŞI DETAŞAMENTELE
DE MUNCA FORŢATĂ, DEPORTĂRILE — MIJLOACE DE OPRIMARE ŞI
ELIMINARE A POPULAŢIEI ROMÂNEŞTI ŞI A CELORLALTE POPULAŢII
ASUPRITE – PAG. 118
Capitolul VIII - POLITICA CERCURILOR CONDUCĂTOARE DIN UNGARIA
HORTHYSTĂ DE DEZNAŢIONALIZARE ŞI MAGHIARIZARE A ROMANILOR
DIN NORD- VESTUL ROMÂNIEI – PAG. 134
Capitolul IX - ÎNĂSPRIREA TERORII HORTHYSTO- HITLERISTE ÎN NORDESTUL
TRANSILVANIEI ÎN PERIOADA 19 MARTIE—25 OCTOMBRIE 1944 –
PAG. 165
[…]
Va urma cu:
Capitolul III - MALTRATĂRI ŞI CRIME COMISE DE TRUPELE ŞI ORGANIZAŢIILE TERORISTE HORTHYSTE PE TERITORIUL COTROPIT DIN NORD- VESTUL ROMÂNIEI

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Capitolul III - MALTRATĂRI ŞI CRIME COMISE DE TRUPELE ŞI ORGANIZAŢIILE TERORISTE HORTHYSTE PE TERITORIUL COTROPIT DIN NORD- VESTUL ROMÂNIEI Principalul mijloc prin care regimul horthyst a încercai să exter mine şi să elimine popula ţia rom âneasc ă din aceast ă parte a României, intrat ă sub ocupa ţia Ungariei horthyste, 1- a constituit efortul de a schimba artificial raportul demografic în favoarea popula ţiei maghiare, de a justi fica eventuala permanentizare a acestui regim.

Strategia regimului de ocupaţ ie horthyst ă fa ţă de popula ţia rom âneasc ă din nord- estu Transilvaniei a fost sintetizat ă de baronul Aczel Ede, şeful Circumscrip ţiei regionale a X- a Cluj, a organiza ţiei paramili tare horthyste a tiraliorilor, într - o cuv întare rostit ă la Şimleul Sil- vaniei, cu care prilej afirma : "Pe ace şti valahi opincari trebuie să- i extirp ăm, să- i ucidem ca pe du şmanii no ştri [...]
Preoţii predică iubirea poporului, dar aceasta este numai o momeal ă fiindc ă Dumnezeu nu ajut ă dec ît for ţa brut ă şi aceast ă for ţă brut ă noi cu toţii trebuie s- o întrebuin ţăm pentru a ucide şi extermina pe aceşti valahi. Religia, prin cele zece porunci ale ei spune : nu ucide, nu fura, nu dori femeia altuia pentru că acestea sînt păcate. Aceasta este păcat ? Nu este păcat ! Păcat va fi ca adev ărat dacă nu vom extermina aceast ă band ă [...]
de valahi opin cari [...]
. Vom organiza şi o noapte a Sf întului Bartolomeu [...]
şi vom ucide şi copiii în pîntecele mamelor lor".

Unul din contemporanii evenimentelor — Kelemen Sandor — scria urm ătoarele : "Comandan ţii militari, în cea mai mare parte, au fost de orientare fascistă, şovinist ă. [...]
. Cea mai important ă munc ă a comandan ţilor militari a constat in opera ţiuni de "curăţire"". In aceea şi ordine de idei, Szenczei Laszlo va scrie : "Soldăţimea pătruns ă pîn â in m ăduva oaselor de teoriile fasciste, odat ă ajuns ă în nordul Transilvaniei, a săvîrşit atrocităţi odioase fa ţă de locuitorii neajutora ţi ai satelor romane şti". Acţiunile criminale, teroriste, săvîrşite împotriva popula ţiei rom âne şti, au fost preg ătite premeditat de către guvernan ţii horthy şti, şi au fost înfăptuite prin intermediul întregului mecanism de opresiune la care neam referit, prin mii de crime, devast ări, maltrat ări şi expulz ări, pen tru a distruge cît mai mul ţi rom âni, a teroriza şi înfrico şa pe cei răma şi, spre a- i determina să- şi părăseasc ă casele şi gospod ăriile şi a se refugia în România. Ele au fost dezl ănţuite imediat dup ă trecerea frontierei de către trupele horthyste. Unul din martorii oculari ai evenimentelor, Hrior Victor Văleanu, din Satu Mare, declara urm ătoarele privind regimul de teroare instaurat de autorit ăţile horthyste la începutul lunii septembrie 1940 : "1. Intrarea trupelor ungare în ora şul Satu Mare a fost des âvîrşită în ziua de 5 septembrie 1940 [...]
. Puţinii rom âni care se mai aflau în ora ş, cum şi evreii au fost obliga ţi să pun ă la butonier ă cocard ă ungureasc ă, altfel fiind expu şi să fie linşaţi [...]
de hoardele dezertorilor reîntor şi in ora ş înainte de intrarea trupelor ungare. Inainte şi dup ă intrarea trupelor s- au reîntors la Satu Mare cca 4 000 tineri care au tre cut frontiera în mod clandestin în ultimii ani. Ace ştia, seto şi de răzbu nare, căutau pe ofiţerii de poliţie şi func ţionarii care i~au anchetat pe timpuri, însă, bine înţeles, zadarnic deoarece aceştia s- au retras... Totu şi în ura lor fa ţă de rom âni mai găseau pe cîte un func ţionar pe care să- l denun ţe autorit ăţilor ungare ca av înd ţinut ă ostilă Ungariei. 2. Cu ocazia intră rii trupelor ungare, ordinea au men ţinut - o jan darmii unguri sosiţi primii în ora ş, cura şi un deta şament de 1 200 de gar dieni publici repartiza ţi de la diferite ora şe din Ungaria [..]. Imediat apoi s~a proclamat stare de asediu şi s- a introdus administra ţia militar ă, autorit ăţile civile pierz înd orice competen ţă de activitate. 3. De la penitenciarul tribunalului s- a dat drumul deţ inu ţilor găsiţi si s- a instalat Comenduirea Pieţei şi biroul popula ţiei, Kemelharitoiroda (Biroul de contraspionaj — n.n.), care şi- a început activitatea [...]
. 4. în primele 2—3 zile nu s- a întimplat ceva deosebit, însă în ziua de 8 septembrie au început arest ările în mas ă. Au fost aresta ţi în aceast ă zi, între mul ţi alţii, Berger Marcel, fost redactor al ziarului "Reggeli Lapok"' (Foile de diminea ţă), care simpatiza cu rom ânii şi care este ofiţer de rezerva în armata rom ână, subsemnatul, fostul comisar de poliţie Mike Emeric, mai mul ţi alţii foşti în poliţia rom âneasc ă, însă pensionari, pe care nu îi cuno şteam dinainte, cum şi mai mul ţi intelectuali rom âni din jude ţ [...]
. Din prima zi a intră rii trupelor, limba rom ână a fost cu totul înlăturat ă şi chiar acei care ştiau înainte bine rom âne şte răspundeau în un gure şte şi dacă continua cineva a vorbi îl lăsau fără răspuns, ori îi spu- neau "nem tudok olahul", (Nu ştiu limba "valah ă" — n.n.). In aceste dureroase zile, bieţ ii rom âni aveau mimai o singur ă mingiiere : biserica, unde aduna ţi se rugau lui Dumnezeu cu lacrimi în ochi şi in hohote de plîns. Insă şi aceasta a fost pus ă sub supraveghere. Agen ţii unguri şi aici au fost plasa ţi, aşa că noi rom ânii nici nu aveam curaj să vorbim unul cu altul, iar pe strad ă dacă se înt îlneau vorbeau numai un gure şte, pentru ca agen ţii presăraţi pe străzi să nu îi pun ă sub suprave ghere şi să- i înainteze Comenduirii. Cele mai grozave zile le- am trăit atunci. Auzeam, vedeam arest ări cu duiumul şi nu puteam da mina de ajutor fără a risca să ajung tovar ăş celui arestat, fără nici un motiv serios [...]
. Evreii sînt prigoni ţi aproape la fel ca rom ânii, din care cauz ă, în~ truc ît este posibil ei înconjoar ă (evita — n.n.) orice contact cu ungurii şi mai ales cu autorit ăţile ungure şti. Ungurii au arestat apoi pe rabinul Friedman, care la 10 mai a rostit o predică, arătînd fidelitate fa ţă de statul rom ân, pe care a şi imprimat - o. Numitul a fost depus la penitenciar şi nu ştiu ce s- a mai înt âmplat cu el. Pe angrosi ştii comercian ţi de postav Schwartz şi Leibovici i- au arestat şi depus la penitenciar, pe motivul ca au subscris sume mari la fondul pentru înzestrarea armatei rom âne. De altfel, pentru că ace ştia sînt multimilionari şi membri marcan ţi, avoca ţi ai partidului maghiar s- au anga jat să- i apere, pentru suma de 10 000 pengo (cca 300 000 lei) [...]
.
După cit am putut observa, avoca ţii partidului maghiar vîneaz ă pe evreii înst ăriţi şi acuz îndu- i cu diferite nelegiuiri pe cale de denun ţ, forţîndu- i să recurg ă apoi la protec ţia lor, pentru sume de bani destul de însemnate, stabilite dup ă puterea de plat ă a individului. Astfel, toţi evreii mai înst ăriţi îsi aşteapt ă cu înfrigurata rîndul. între aceşti avoca ţi "vînători" am putut recunoa şte pe dr. Ţeveli care este comisarul guver nului pentru Satu Mare şi pe avocatul dr. Sudi. care este membru marcant al partidului maghiar . Tot dr. Sudi a fost acela care a recurs să ia ap ărarea soţiei singurului comerciant rom ân, de acolo, Augustin Vuic, arestat şi el fără un motiv, căruia i- a spus să depun ă 300 pengo (cca 9 000 lei), spun îndu- i că altfel nu se va interesa de soarta lui. Femeia, nedispun înd. de suma cerut ă, avocatul a refuzat să facă interven ţia pentru eliberarea soţului său [...]

[ALEXANDRU ANASTASIU]

". Descriind situaţ ia unor aşez ări rom âne şti din apropierea frontierei cu Ungaria, în primele zile ale ocup ării nord- estului Transilvaniei, ziarul "Universul" ar ăta : "Barbariile au început în prima zi de ocupa ţie în ju de ţele Satu Mare şi Bihor. Din primele ore ale ocupa ţiei, ţăranii rom âni au fost m ăcelăriţi. Alte barbarii s- au săvîrşit tot în primele ore la m ă- năstirea Bicsad de lang ă ora şul Satu Mare. In miez de noapte, pe la orele dou ă, călug ării s- au pomenit asalta ţi de un grup de tineri din organiza ţia "Levente ". Scoşi din chilii şi pu şi la rand în curte, preo ţii au fost scuipa ţi, loviţi cu pumnalele, iar un grup de 20 ţărani refugia ţi din ajun tocmai pentru a se feri din calea terori ştilor s- au pomenit împresura ţi de altă band ă şi m ăcelăriţi. Dar leventi ştii nu s~au mul ţumit numai cu at ît. Dup ă atrocităţile comise, an devastat tipografia, au ars cărţile de rug ăciuni şi au dat foc tuturor proviziilor găsite. De la m ănăstire, bandele de leven ţi au trecut în Ţara Oaşului şi în Maramure ş, unde au masacrat toţi rom ânii înt îlniţi. Trei zile şi trei nop ţi, satele au cunoscut cel mai înfio rător dezm ăţ. La Săpîn ţa, ţăranii au fost bătu ţi cu fr înghii ude, apoi pu şi să- şi sape morm întul, imit îndu- se procedeele de pe timpul terorii albe cu prilejul revolu ţiei lui Horia. Pe Valea Vişeului mai multe sate au fost incendiate. In Borşa, toţi rom ânii au fugit în păduri, fiind amenin ţaţi că vor fi omor îţi" In judeţ ul Bihor, în ziua de 4 septembrie 1940, armata horthyst ă, încalcind conven ţia, a năvălit în comuna Diosig, a deschis foc asupra grănicerilor rom âni, ucig înd pe serg . Gheorghe Miţu, serg. Gheorghe Tamaş , caporal Pavel Mocanu, frunta ş Ştefan Herna şi soldat Vasile Bălan. Locotenentul Dumitru Lazăr, grav rănii, a fost transportat la Debre ţin, unde a murit în spital. In ziua de 7 septembrie, soldaţ ii horthy şti au arestat dou ăzeci de tărani rom âni în comuna Mihai Bravu care se aflau la munca cîmpului. I- au dus într - un cimitir părăsit unde i- au bătut cu patul pu ştilor, le- au legat mîinile la spate cu s îrmă şi i- au întrebat dac ă vor să fie împu şca ţi sau sp înzura ţi. La întrebarea "pe cine vre ţi să împu şcăm mai înt îi" un ţăran a răspuns : "Pe mine". întrebat pentru ce motiv, acesta a răspuns : "Ca să nu- mi văd copiii- mor ţi" — avea doi copii ling ă el. In ziua de 8 septembrie 1940, o echipă de militari horthy şti a ucis 13 civili rom âni din comuna Alma şul Mare, iar în ziua de 12 septem brie 1940 au fost împu şca ţi de solda ţii horthy şti doi ţărani rom âni lingă linia ferat ă de la marginea ora şului Oradea. In ziua de 10 septembrie 1940. la Salonta a fost ucis în chinuri cetăţeanul rom ân Iosif Cristea, iar în noaptea de 10/11 septembrie, în loca litatea Sîntion au fost răpu şi de solda ţii horthy şti plugarul rom ân Gheorghe Tiponu ţ împreun ă cu fiul său. Acţiuni teroriste, criminale, de eliminare a popula ţiei rom âne şti au loc în toate localit ăţile locuite de rom âni, imediat ce în ele a pătruns ar mata horthyst ă de ocupa ţie. în noaptea de 5—6 septembrie 1940, la intrarea armatei horthyste în comuna Medie şul- Aurit (jud. Satu Mare), 3 sol da ţi s- au prezentat la casa fostului primar Gheorghe Petricean, l- au ri dicat, l- au dus la marginea satului, l- au înjunghiat cu baionetele, i- au scos ochii si, dup ă ce l- au chinuit, l- au împu şcat. La 6 septembrie, în comuna Sâtmărel (jud. Satu Mare), au fost aresta ţi si pu şi în lan ţuri învăţătorii ro mâni Vasile Moldovan, Ghcorghe Sofroni şi Ştefan Ster. Duşi la închi soarea din Satu Mare au fost bătu ţi şi purta ţi timp de peste 10 ore de- a lungul str ăzilor ora şului, fiind batjocori ţi de elementele maghiare şovine. Gherla a fost ocupată de trupele horthyste în ziua de 10 septem brie. Imediat, s- au format bande teroriste care au început prigoana contra tuturor rom ânilor. Fiecărui rom ân i se cerea o declara ţie în care să arate ce beneficii a ob ţinut de la statul rom ân în dauna celui ungar de la unirea Transilvaniei cu România. Pentru ca aceste declara ţii să fie pe placul autorit ăţilor, cei interoga ţi erau schingiui ţi în fel şi chip. Toţi ace ştia, împreun ă cu alţi 300 de rom âni adu şi din satele din împrejurimi au fost interna ţi în închisoare. "In Maramure ş — noteaz ă un martor ocular — abia au ieşit tru pele rom âne din ora şul Sighetul Marma ţiei şi şoviniştii unguri au început brutalizarea popula ţiei romane şti, produc îndu- se atacurile la poştă, pentru a lua banii de acolo [...]
. în zilele de 1—3 septembrie Maramure şul era ţara nim ănui. Trupele rom âne erau în retragere apre Transilvania de sud, iar trupele horthyste au sosit în diminea ţa zilei de 3 septem brie [...]
. A doua zi de la intrarea trupelor horthyste în ora ş, evreii au fost du şi la gar ă, la munc ă for ţată, iar rom ânii şi ucrainienii, dar în special rom ânii, au fost aresta ţi în mas ă. Func ţionarii rom âni au fost îndep ărta ţi în mas ă din serviciile publice [...]
au avut loc arestă ri în mas ă, expulz ări, exilări, luarea de ostateci ca pe vremea evului mediu, deposedarea, de avere, alungarea cetăţenilor din casele lor, bătăi. Pentru orice fleac, jan darmii unguri loveau cu paturile de arm ă mai ales pe ţăranii rom âni, de preferin ţă pe cei tineri, ca să bage frica în popula ţie [...]
în pia ţa ora şului se puteau vedea convoaie du aresta ţi, purta ţi la diferitele autorit ăţi ale oraşului Sighetul Marma ţiei (poliţie, jandarmerie, comandamentul militar, prefectur ă, pretur ă, procuratur ă ele). Prin teroare au for ţat popula ţia rom âneasc ă să părăsească Maramure şul şi mai ales pe intelectualii rom âni". Directorul spitalului de alienati din Sighet, medicul Vasile Ilea, a fost alungat din postul său şi purtat, legat in lan ţuri, împreuna cu fiul său, lăsat apoi prad ă batjocoririi şi înjur ăturilor unor elemente fasci şte; maghiare din localitate ". După aceste ac ţiuni teroriste, întreprinse de trupele horthyste şi de diverse organiza ţii fasciste paramilitare în primele zile de ocupa ţie, horthy ştii — de la trupele de ocupa ţie ]a bande teroriste alcătuite din delincven ţi de drept comun — s- au dedat la acte mult mai grave : crime si asasinate în mas ă, de o monstruozitate fără seam ăn. Asasinatele în masa de la Trăznea, Ip, Camăr, Păuşa, Cium ărna, Şimleul Silvaniei, Cos- niciul de Jos (jud. Sălaj), Mure şenii de cîmpie, Huedin (jud. Cluj) etc. vor rămîne pentru totdeauna ca acte de grav ă acuza ţie la adresa horthysmu - lui, a fascismului. în cazul acestor asasinate în mas ă, filmul fidel al celor înt împlate se poate reconstitui d înd glas actelor, documentelor, mărturiilor color care sau au scăpat ca prin miracol de la moarte sau au fost martori ai acestor masacre. Oraşul Zalău a fost ocupat de către trupele horthyste în ziua de 8 septembrie 1940. In aceea şi zi , trupele de ocupan ţi au "asasinat 7 oameni, din care 4 femei, sub pretext că aceşti nenoroci ţi ar fi atacat un escadron unguresc. Cadavrele femeilor au fost desgolite şi batjocorite [...]
. Cada vrele au font îngropate jum ătate pentru a fi m încate de cîini. In abatorul ora şului alţi şase rom âni au fost ucişi, iar în curtea liceului Wesselenyi un căpitan maghiar personal a împu şcat un rom ân şi dou ă femei ". Dup ă arest ările, bătăile şi maltrat ările obi şnuite, în ziua urm ătoare, trupele au plecat mai departe. Abia ieşind din ora ş, sub br ădetul Mese şului au găsit dou ă gospod ării rom âne şti, proprietatea lui Gavrilă Vicaş şi Gheorghe Prunea, ambii agronomi, primul la ocolul agricol Zalău, celălalt la ocolul agricol din Buciumeni. Au fost împu şca ţi pe loc to ţi cei găsi ţi acolo : Gavrilă Vicaş şi so ţia lui, fratele său Alexandru Vicaş şi so ţia lui Gheorghe Prunea, gravid ă în ultima lun ă, afla ţi cu to ţii la lucru. Pe serpentinele Meseşului au mai fost împu şca ţi 10 cet ăţeni rom âni. Unii din ei veneau pa şnic la Zalău cu lapte şi ou ă pentru vînzare. Printre ace ştia a fost identificat func ţionarul Ion Salajan, care venea pe jos din Trăznea, fiind desconcent rat. Relat înd aceste evenimente, învăţătorul Ion Toma, refugiat din Sălaj la 21 septembrie 1940, declara : "Mun ţii Meses sint plini de cadavre ale rom ânilor din Stîna, Cium îrna, Ungura ş etc. Rom ânii au fost lega ţi de ma şini şi du şi zeci de kilometri. [...]

[ALEXANDRU ANASTASIU]

. Toţi inte lectualii din Zalău, în frunte cu dr. Fodoreanu, fost prefect, au fost cresta ţi". Trupele horthyste au ajuns în aceea şi zi de 8 septembrie în comuna Ciumirna unde au ucis 11 persoane : Ion Ghiuruţ an, subprimar, Ion Tiriac şi so ţia sa, Ana, N. Raţiu, Teodor Tiriac, Rozalia Tiriac, Gavrilă Oprea Ţicău, Gavrilă Ortelecan, Florea Ciglaneanu, Gavrila Oprea, Nicolae Bărbunaş şl un ţăran din Trăznea al cărui nume nu a putut fi identificat. "Dinspre Cium îrna, horthy ştii au luat - o spre Traznea. La intrarea in comun ă — în ziua de 9 septembrie — pe cîmp, au găsit cîţiva copii rom âni păscînd vitele. Intreb îndu- i de unde sint, aceştia au răspuns, din Trăznea. Fără nici o vorb ă au fost cu toţii împu şcaţi şi lăsaţi mor ţi pe islazul comunei. In acest timp, popula ţia era adunat ă în frunte cu preotul Costea, pen tru a le face o bun ă primire. Dup ă ocuparea satului, auzindu - se focuri de arm ă spre şoseaua din marginea satului, trase de un grup de solda ţi în stare de ebrietate, unit ăţile maghiare au deslan ţuit m ăcelul asupra popu laţiei rom âne. Rom ânii sînt masacra ţi cu focuri de arm ă şi mitralier ă, străpun şi cu săbiile şi baionetele, iar casele atacate cu grenade şi incendiate". Ororile comise depăşesc puterea de în ţelegere a omului de azi. Iată cîteva exemple ; "Nicolae Brumar a fost luat de acas ă şi împreun ă cu soţia şi cele dou ă fiice ale sale au fost împu şcaţi ling ă o căpiţă de fin şi apoi sf îrteca ţi cu baionetele. Vasile Mărgăru ş a fost ridicat de acas ă, străpuns cu baioneta în mai multe părţi ale corpului, şi apoi împu şcat în cap cu gloan ţe dum- dum. Preotului ortodox, ascuns în casa parohial ă, i s- a dat joc şi a ars îm preun ă cu casa. Preoteasa cu fiică- sa au sărit pe fereastr ă în uliţă, dar de soarta lor nu se ştie nici azi. Pe cei 9 solda ţi din Trăznea, reîntor şi din Rom ânia ca demobiliza ţi, i- au împu şcat cu efectele militare pe ei. Înv ăţă- torul cu soţia s- au refugiat din fa ţa urgiei în comuna Pusta. Aici au fost prin şi şi adu şi am îndoi în Trăznea, unde au fost răstigni ţi de uşa bisericii şi împu şcaţi"'. Citind lucrarea Les assassinats, publicistul american Milton G. Lehrer scria : "Comuna Trăznea a fost ocupat ă de trupele ungure şti la 9 sep tembrie 1940. Ca şi cînd armata de ocupa ţie ar fi executai un ordin primit, îndat ă ce satul a fost invadat de solda ţi, un veritabil potop de foc şi singe s- a ab ătut asupra lui. Toate armele moderne au fost utilizate pentru a satisface instinctele brutale ; pu şti, mitraliere, tunuri şi grenade. Dup ă ce au fost trase primele salve, solda ţii au pătruns în case şi au asasinat pe oricine găseau in calea lor, incendiind casele. Cazul preotului rom ân Trăian Costea, care, dup ă ce a primit un glonte in cap, a fost tras pe gale ria de lemn a presbiteriului — căruia i s- a dat foc şi care a ars în între gime odat ă cu cadavrul preotului — , este tipic. Mai tragica a fost soarta multor copii rom âni a căror tragedie este descris ă de un martor ocular astfel : "Dup ă încetarea focului de arme, ungurii au pus m îna pe copiii de rom âni şi de vii îi aruncau în văpaia focului (caselor care ardeau — n.n.), arz înd de vii in chinuri groaznice şi mare jale răsun ă în toi locul de plinsetele lor". Rezultatul masacrului de la Traznea : 263 româ ni (copii, femei, bărba ţi. tineri şi bătrini) mor ţi şi rani ţi. Dintre ace ştia au fost identifica ţi 68 mor ţi. Printre cei mor ţi s înt : copiii Aurica Brumar (5 ani), Victoria 1. Brumar (9 ani), Gherasim Bîrjac (7 ani). Ion Sălăjan (2 ani) ; batr înii Maria Bîrjac (81 ani), Grigore Bîrjac (72 ani) şi mul ţi alţii de aceea şi vîrst ă. Din cei 68 de mor ţi identifica ţi in comuna Trăznea, 57 au fost ucişi cu gloan ţe în cap, în piept şi în abdomen. Trei dintre cadavre au fost în urm ă arse. Femeii Ana Negreanu de 65 ani i s- au tăiat manile. Femeia Ana Sălajan în vîrst ă de 31 ani, de şi îns ărcinat ă, a fost str ăpuns ă cu baioneta. Vasile Mărgăru ş a fost găsit cu capul spintecat în dou ă, iar copilul Ion Sălăjan de 2 ani a fost ucis cu grenada. 47 de gospod ării ţărăne şti din Trăz nea au fost complet mistuite. Dup ă cum arat ă documentele "la plecarea din comun ă, solda ţii maghiari au legat de un tun pe locuitorii Gavrila Andrie ş şi Ana Dănilă, tîrîndu- i dup ă ei pînă în comuna Hida (jud. Cluj), unde i- au împu şcat". In acest masacru au fost implica ţi şi groful ungur Ray Ferenc, notarul şi preotul reformat, ambii din Trăznea. Şirul crimelor horthyste a cuprins întregul jude ţ Sălaj. La 14 sep tembrie 1940, militari ai armatei horthyste au schingiuit şi ucis 7 rom âni. La 16 septembrie 1940, în Şimleul Silvaniei, au masacrat 4 ţărani rom âni din comuna Camăr. In aceaa şi zi, Regimentul 32 de honvezi a jefuit comuna Marca şi a executat 5 ţărani rom âni. In noaptea de 16/17 septem brie, solda ţii unguri au omorit alte 3 persoane. In total, în comuna Marca au fost ucise 19 persoane. La 18 septembrie 1940, armata horthystă a masacrat fără nici un mo tiv 16 tarani rom âni (15 bărba ţi şi o femeie), care au fost aruncati într - o groap ă comun ă şi îngropa ţi fără preot, în comuna Cosmiciul de Sus. Crime împotriva popula ţiei rom âne şti se înregistreaz ă în aceste zile şi în alte localit ăţi din teritoriul ocupat. In comuna Şumol (jud. Bihor) au fost omor îţi în chinuri 11 rom âni. Trupurile lor ciop îrţite au fost lăsate ti zile ne îngropate pe marginea rîului Bereteu . La 10 septembrie 1940, s- a comis o monstruoasă crimă la Huedin, a cărui victim ă a fost protopopul Aurel Munteanu din jude ţul Cluj. Cine a fost protopopul Aurel Munteanu ? Iată cum este descris ă personalitatea acestui cleric rom ân în cartea Transilvania, ultima prigoan ă maghiar ă : " [...]
Ajuns în fruntea protopo piatului ortodox din Huedin, părintele Aurel Munteanu s~a străduit ca în protopopiatul său să nu răm înă nici o parohie, nici un sat, nici un cătun, fără biserică. Pentru ridicarea cultural ă a poporului şi întărirea con ştiin ţei na ţionale în sufletele rom ânilor, părintele Aurel Munteanu s- a pus în frun tea mi şcării de culturalizare a poporului sub stindardul "Astrei" culturale, reu şind să insufle iubirea de neam şi patrie. Activitatea lui s- a extins şi asupra înv ăţăm întutui din raza protopopiatului său, prin construirea mai multor localuri monumentale necesare şcolilor elementare. Pentru prop ăşirea economic ă a poporului rom ân a dat impuls înfiin ţării de cooperative de credit, consum şi de produc ţie. Pretutindeni era cunoscut ca un ade vărat părinte ocrotitor al neamului, iubit şi stimat de toţi rom ânii din acel ţinut [...} Ultimii ani ai vieţii sate i- a dăruit construirii frumoasei catedrale, pe. care, cu mult ă trud ă şi cu imense sacrificii, a terminat - o cu doi ani înainte de 1940, în mijlocul ora şului Huedin [...]
a avut o atitudine corectă şi împ ăciuitoare fa ţa de maghiarii din Huedin şi din satele din protopo- piătul său. O parte însemnat ă din maghiarii din Huedin, şovini revan şarzi, nu numai ca nu vedeau cu ochi buni realiz ările protopopului Aurel Mun teanu pentru prop ăşirea cultural ă, economic ă, religioas ă a rom ânilor, dar îl socoteau un du şman înver şunat al maghiarilor şi îndeosebi a împlinirii idealului lor : Ungaria Mare" . Potrivit tuturor izvoarelor cunoscute, martirajul protopopului Aurel Munteanu a avut loc astfel : "în diminea ţa zilei de 10 septembrie a plecat sa oficieze slujba la înmorm întarea unui credincios. In tîrgul din mijlocul ora şului, o band ă de 21 de unguri agresivi l- au schingiuit, timp de 4 ore, cu o ferocitate care întrece orice închipuire. A fost scuipat; i s- a strigat "pop ă ho ţ, valah împu ţit"; l- au lovit peste cap, peste fa ţă, peste bra ţe cu ciomege. I- au smuls parul şi barba din rădăcină, cu carne cu tot. Budai Janos Gyepu i- a înfipt un baston în gur ă de mai multe ori pînă i- a ieşit prin ceaf ă. Şi totul se petrecea sub privirile solda ţilor unguri. Asasinii erau din Huedin şi localităţile învecinate printre care : Gall Ferencz din Saula, Geza şi Erezey Cizmar, Szekeres Janos din Pricalat şi Buday Janos Gyepu.. Cadavrul lui, împreun ă cu al gardianului Nicula Gheorghe, care a sărit în ajutorul protopopului, au fost aruncate într - o groap ă la marginea ora şului, pe mo şia grofului Banffy, şi astupate sumar cu ţarin ă. Dup ă 10 zile, soţia află unde este îngropat soţul şi încearc ă să- l ridice pentru a fi inmor - m întat în cimitirul ortodox. A fost oprită de jandarmi. Ulterior, dup ă un simulacru de autopsie, cadavrul celui care a fost părintele protopop Aurel Munteanu a fost înmorm întat în cimitir "într - un sicriu dat de prim ărie ca pentru cerşetori " [...]

[ALEXANDRU ANASTASIU]

. Mulţimea de rom âni care veneau să asiste la înmorm întare a fost împr ăştiat ă de jandarmi, iar a doua zi mormintul a fost găsit devastat şi călcat în picioare, cu florile depuse de m îini pioase răvăşite, iar crucea smuls ă din păm înt". Statul ungar a luat... măsuri. Asasinii au fost trimi şi în "judecata" unui tribunal din Cluj care a consti tuit obiectul dosarului Nr. B. 4239/1941 / 6. Aşa- zisul proces şi sentin ţa dat ă constituie o deosebit de concludent ă prob ă asupra realit ăţii că întreg cor tegiul de asasinate, în mas ă sau colective, comise de ocupantul horthyst împotriva rom ânilor a fost încurajat cu premeditare de autorit ăţile de stat, inclusiv de justi ţie. Simulacrul organizat de justi ţia horthyst ă prin "judecarea" asasinilor protopopului Aurel Munteanu a avut menirea, pe de o parte, de a împinge la noi asasinate împotriva rom ânilor şi, pe de alt ă parte, de a intimida popula ţia rom âneasc ă care se ridica, tot mai mult, si prin mijloace extrem de variate, împotriva ocupantului. Aceast ă realitate este dovedit ă cu prisosin ţă de "Sentin ţa în procesul asasin ării protopopu lui Aurel Munteanu" Nr. B 4239/1941 / 6 dat ă de Tribunalul Regal Maghiar Cluj, ca instan ţă penal ă, document care a fost tip ărit şi difuzat, sub form ă de bro şur ă. Ignor înd normele de drept penal şi sfid înd în modul cel mai flagrant principiile morale referitoare la ap ărarea persoanei şi a vieţii umane, sentin ţa disculp ă pe asasini şi- i transform ă în autentici "eroi na ţionali" ai Ungariei horthyste. In fa ţa instan ţei au comp ărut : Mathe Ferencz, Szekeres Ianos, Kozma Andras, Andras Bartha, Kudor Ianos, Kovacs Andras, Mihaly Sandor, Budai Ianos, Gal lulika, Eresei Ferenc, Matefi Ianos, Otvos Ianos. Pocs Ianos. Din cei 13 acuza ţi de "crim ă de omor", primii şapte au fost găsi ţi "vinova ţi", în calitate de coautori, conform art. 70 din Codul pena!, "de delictul de leziuni corporale grave cauzatoare de moarte", iar ultimii cinci au fost achita ţi. Din cele de mai sus s- ar putea deduce că instan ţa a pornit de la premisa just ă că în urma probelor administrate unii au fost găsi ţi vinova ţi, iar alţii nevinova ţi şi, în raport de aceasta, s- a pronun ţat pentru pedepsirea primilor şapte şi achitarea ultimilor şase. In realitate îns ă, aceast ă logică elementar ă în materie de practic ă judiciar ă este infirmat ă, întruc ît, în fond, chiar şi cei care au fost găsi ţi "vinova ţi" au fost scutiţ i de răspunderea penal ă cuvenit ă pentru cauzare de moarte. "Condam narea" pronun ţat ă împotriva a şapte din primul grup la cile dou ă luni închisoare corec ţional ă şi împotriva unuia (Mihaly Sandor) la o pedeaps ă cumulativ ă de 3 luni închisoare corectiortal ă la care se adaug ă "suspenda rea" execut ării pedepsei "pentru toţi acuza ţii pe termenul de încercare de 3 (trei) ani" este mai mult dec ît o parodie a justi ţiei. Dar iată cum se motiveaz ă aceast ă aşa- zis ă judecat ă : Deşi se accept ă ini ţial vinov ăţia primilor şapte ca fiind implica ţi într - o crim ă de omor, în motivare se respinge calificarea acuz ării în sensul că s- ar fi produs o ast fel de infrac ţiune întruc ît "moartea s- a produs numai ca un rezultat al aces tor lovituri (aplicate de inculpa ţi victimei — n.n.) mai uşoare sau mai grave. La capătul unei suite de circumstan ţe atenuante, sentin ţa men ţioneaz ă : "La aplicarea pedepsei, Tribunalul nu a găsit în sarcina acuza ţilor nici o împrejurare agravant ă, în schimb constat ă ca împrejurare atenuant ă faptul că acuza ţii au recunoscut faptele (sic !), că ei nu au mai fost pedepsi ţi şi că ei se aflau într - o stare sufleteasc ă care explică am ărăciunea şi emoţiunea puternic ă de care au fost stăpîniţi şi care putea uşor să provoace excese din partea celor plini de fericirea eliber ării şi cuprin şi de sentimente entuziaste patriotice (sic .') [...]
iar mobilul faptei lor a fost acel sen timent general omenesc (sic !) care este normal pentru toţi adev ăra ţii membri ai unei na ţiuni demne". Morala : "na ţiunea demn ă" maghiar ă era încurajat ă să recurg ă la acte de omor împotriva rom ânilor pentru a- şi manifesta şi proba "patriotismul"! In aceeaş i zi, de 10 septembrie 1940, Huedinul a fost supus arest ări lor, maltrat ărilor, devast ărilor. Astfel, primarul, dr. Andrei, a fost arestat şi dus într - un loc necunoscut ; avocatul dr. Eugen Moga şi so ţia lui au fost maltrata ţi ; premilitarul Ion Negru sp înzurat de un copac, cu capul în jos ; mai mul ţi intelectuali din localitate au fost aresta ţi si bătu ţi : N. Socolici, I. Furcovici, A. Creţ , P. String ; prof. Gheorghe Herdea a fost împu şcat pe la spate ; Vasile Popa a fost sp înzurat de picioare şi i s- au fracturat mîinile. De asemenea, au fost devastate mai multe case ale rom ânilor. Tot atunci, o unitate de honvezi intra în satul Hîda, aduc înd sub escort ă 11 ţărani rom âni găsi ţi pe şosea. Nou ă dintre ei au fost împu şca ţi pe mo şia Hatfaludi, iar cadavrele au fost lăsate în cîmp, ne îngropate de mar ţi (Ziua crucii) p înă s îmb ătă. In aceea şi zi în sat au mai fost împu şca ţi doi rom âni ling ă Moara Dasc ălului. Relatî nd atrocit ăţile comise de elemente teroriste horthyste în comuna Hodos (jude ţul Cluj), un document consemneaz ă că, în ziua de 17 octombrie, popula ţia rom ână din sat (satul fiind compact de rom âni) a fost bătut ă şi schingiuit ă de o band ă de terori şti format ă din 10 persoane venite în acest scop în comun ă din ora şul Huedin. Conduc ătorul lor a fost Gusas Janos, măcelar din Huedin. Aceast ă band ă a ucis pe frunta şii din comun ă şi anume : 1) Ţîru Nicolae, fost primar ; 2) Ţîru Nicolae, fost casierul prim ăriei ; 3) Ţîru Gheorghe, fost primar ; 4) Ţîru Teodor, fost preş edinte la Urbelişti ; 5) Lungu Dumitru, cîrciumar.
Pe to ţi ace ştia i- au scos din case si i- au omor ît în cur ţile lor. Femeile şi copiii lor au început să strige şi atunci oamenii din comun ă au fugit în pădure şi s- au ascuns. Tot în jude ţul Cluj, în primele zile ale ocupa ţiei, au fost comise şi alte crime, ca, de pild ă, împu şcarea pe şoseaua dinspre Valea Drăganului a 12 rom âni, apoi încă 10 la marginea comunei Valea Alma şului ş.a.. In ziua de 11 septembrie, soldaţ i horthy şti au împu şcat în hotarul comunei Sâmihaiul Alma şului zece tineri rom âni prin şi pe şosea. In seara de 11 septembrie au intrat în satul Cojocna (18 km est Cluj) doi ofi ţeri şi 20—30 solda ţi, care au terorizat şi maltratat popula ţia. Tot în satul Cojocna, cîteva plutoane de honvezi au făcut chefuri cu popula ţia maghiar ă şi apoi au devastat locuin ţele rom ânilor, au rupt stea gurile rom âne şti de la şcoli şi le- au călcat în picioare. Directorul şcolii primare a fost împu şcat. Primarul ungur a început persecu ţiile în contra rom ânilor şi i- au obligat să semneze o cerere pentru mutarea frontierei cu 4 km sudest de Cojocna. Într - un col ţ al satului s- a instalat o pu şcă mitralier ă îndreptat ă spre partea locuit ă de rom âni. Fenomene deosebit de grave s- au petrecut în acele zile la Cluj şi împrejurimi, unde trupele de ocupa ţie horthyste au sosit la 11 septem brie 1940. Pînă atunci, crimele, bătăile, devast ările declan şate împotriva rom ânilor, îndeosebi în cartierele Mănăştur, Intre ape, comunele Flore şti şi Some şeni au fost — aşa dup ă cum recuno ştea la 15 noiembrie 1940 fostul consul al Ungariei la Cluj, dr. Bothmer Karoly — efectuate de elemente declasate, şovine, fasciste, organizate în grupe teroriste, conduse de Kerekes Istvan, Kiraly Zoltan, Mălnassy Tivadar, Nyiro Jozsef, Kovats Arpad, dr. Szasz Ferenez, Veres Lajos, Lengyel Jozsef dr. Vekas Lajos, Pataky Kalman, afla ţi sub comanda lui Kovats Arpad, fost ofi ţer de carier ă. De altminteri, informa ţiile consulului horthyst, dr. Bothmer Karoly, coincid cu relat ările din ziarele vremii care vorbesc de devast ările caselor rom âne şti din comunele Some şeni şi Flore şti. I. Perja, din cartierul Mănăştur, a fost lovit cu cu ţitul în cap şi în bra ţul st îng ; losif Popa, înjunghiat în plămîni ; V. Albu, din acelaşi cartier, a fost arestat, apoi ucis ; Pavel Albu a lui Tentu, tot din Mănăştur, a fost împu şcat, iar dr. A. Hoţiu a fost crunt bătut, fractur îndu- i- se trei coaste.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Unui din martorii oculari ai evenimentelor din Cluj, dr. Aurel Socol, nota : "spiritul aţîţător şi oficial, încurajai de autorit ăţi, care organizaser ă "gărzi volante", auxiliare, voluntare ale poliţiei (cu brasarde tricolore pe bra ţul sting, de obicei cu vechi şepci de honvezi), a început "răzbunarea" asupra cartierelor marcante romane şii, ca Mănăşturul şi cartierul Iris. Grupuri de horthy şti parcur geau noaptea străzile, înarma ţi cu bite şi pietre, şi cu sălbăticie spărgeau geamurile ferestrelor caselor şi urm ăreau ce apucau, adesea femei, bărba ţi, copii, sau îi snopeau in bătăi pe cei care- i prindeau pe strad ă", Odată cu intrarea armatei horthyste în Cluj, la 11 septembrie, cri mele, maltrat ările, arest ările au continuat, de data aceasta sub oblăduirea ei. în primele zile de ocupa ţie, un mare num ăr de rom âni au fost ucişi pe str ăzi, în casele lor sau în alte păr ţi, fără nici un motiv şi întotdeauna cu aceea şi cunoscuta bestialitate . Au fost aresta ţi to ţi teologii greco- catolici de la Academia de teologie, chiar în localul episcopiei din str. Brătianu . La 11 septembrie 1940, un grup de 17 gardieni publici româ ni a fost surprins pe strad ă de o band ă de civili şi solda ţi unguri, în timp ce se întor ceau de la poli ţie, unde fuseser ă chema ţi de autorit ăţile ungare. Ei au fost înjunghia ţi cu cu ţitele şi baionetele. Au fost apoi dezbr ăca ţi de uni forme, batjocori ţi în mod sălbatic şi du şi la închisoarea tribunalului, unde, trei dintre ei au fost înjunghia ţi din nou cu cu ţitele şi arunca ţi în celule, unde au murit în chinuri groaznice . La 12 septembrie 1940, în fa ţa măcelăriei Manciu, din Calea Moţilor, ziua în amiaza mare. au fost ucişi doi rom âni. Totodat ă, gardianul V. Damian a fost împu şcat mortal, iar gardienii V. Parau şi T. Marin schingiui ţi la chestur ă. Mai mul ţi rom âni au fost maltrata ţi în pia ţa centrala : V. Mureşan, V. Costin, G. Căpu şan, A. Călătan şi fiul, V. Crişan, P. Albu, A. Căpu şan, prof. Mure şan ş.a. A fost omor ît în strad ă, cu cu ţitele, gardianul Ilisie Moldovan şi au fost maltrata ţi dr. Telea şi dr. Ştefan Hossu, fra tele episcopului Iuliu Hossu. In cursul nopţ ii de 11—12 septembrie, echipe formate din tuzhar - cosok au devastat urm ătoarele magazine rom âne şti : Cartea Româneasc ă, libr ăria Remus Cioflec, colectura Stănoiu, firma Vlad cu toate sucursalele, biroul de ziare Central, firma Pascu, banca Vatra, băcănia Odăşteanu, firma Ieronim Şerbu, firma Bratu, firma Al. Moraru, precum şi firmele din Piaţa Mihai Viteazul, Regele Ferdinand şi Calea Moţilor. Afar ă de aceasta, tot în acea parte, au fost sparte si distruse, pînă la una, toate firmele avoca ţilor şi medicilor rom âni din str ăzile principale ale ora şului. Ziua urm ătoare, 12 septembrie, au fost distruse casele rom ânilor din car - tierul Mănăştur. în toiul nop ţii au avut loc arest ări şi bătăi. Spargerile şi bătăile au continuat şi în noaptea de 12—13 septembrie. Numărul rom ânilor asasina ţi, maltrata ţi, schingiui ţi in aceste prime zile la Cluj, trece de 200. Descriind dimensiunile greu de imaginat ale atrocit ăţilor sav îrşite de terori ştii horthy şti asupra popula ţiei rom âne şti din Cluj, în aceste prime zile de dup ă ocupa ţie, un martor al evenimentelor scria în ziarul Acţiunea" din 21 septembrie 1940, urm ătoarele : "dup ă intrarea armatelor ungare de ocupa ţie, în ora şul Cluj s- au organizat numeroase bande de terorişti înarmate cu cuţite, securi, topoare, care au început să atace popula ţia rom âneasc ă şi să devasteze locuin ţele rom ânilor. Rom ânii care încercau să reziste erau omor îţi în bătăi, înjunghia ţi cu cuţite şi tăiaţi cu topoare". Aceste fărădelegi au fost facilitate şi de colonelul Beck, fost, timp de 6 ani, func ţionar la consulatul maghiar din Cluj, care, în chip preme ditat, ]a ordin superior, a întocmit fişe personale tuturor personalit ăţilor rom âne şti, informa ţiile culese fiind puse la îndem îna organiza ţiilor teroriste, iar mai apoi a autorităţ ilor horthysle care le- au folosit in to ţi cei 4 ani de ocupa ţie. In noaptea de 13/14 septembrie 1940 şi în zilele urm ătoare, valul terorii a continuat pe meleagurile jude ţului Sălaj. In aceast ă veritabil ă "noapte a sf întului Barlolomeu" de 13/14 septembrie, echipe de solda ţi horthy şti, în parte în stare de ebrietate, condu şi de locotenentul Vasvary Zoltan din Reg. 201 motorizat din Budapesta, înso ţite de forma ţiuni hor - thyste paramilitare ale aşa- zisei gărzi na ţionale (Nemzetorseg), precum şi de circa 25 de elemente şovine, horthyste din localitate au atacat pe nea şteptate popula ţia rom âneasc ă lipsit ă de ap ărare din comuna Ip, masa - crind- o. Relat înd modul în care a fost comis acest masacru, un document care reconstituie tragicul eveniment consemneaz ă că în acea noapte, p o ploaie toren ţială, comuna Ip "a fost teatrul celui mai sălbatic şi sîngeros act de violen ţă". La începutul nop ţii, dup ă cum rezult ă din document "echipe de osta şi unguri, înso ţite de iredenti şti şi membri ai Gărzii na ţionale au scos din case pe toţi rom ânii care nu fugiser ă, i- au bătut pînă la sînge şi i- au schingiuit, zdrobindu - le oasele şi smulg îndu- le unghiile, apoi, fără a ţine seama de sex şi de vîrsta, i- au împu şcat cu focuri de arm ă şi de mitralier ă. Femeile, în plus, au fost batjocorite, iar copiii spinteca ţi [...]
. Dup ă m ăcel a urmat jaful cadavrelor şi al caselor celor omori ţi. Nici biserica rom âneasc ă nu a fost cru ţată, de unde s- au furat 80 000 lei. Cada vrele au fost cărate apoi cu căru ţele, unii incă respirau, şi îngropate într - o groap ă comun ă, de 35/25 m*m, peste care s- a turnat 400 kg var si apoi pă- mint". Au căzut victime acestui odios masacru, 157 de rom âni, copii, ba- tr îni, femei şi bărba ţi nevinova ţi. In ziua de 14 septembrie 1940, în comuna Marna din acela şi jude ţ, solda ţi horthy şti au ucis 12 rom âni, dintre care dou ă femei şi un protopop, precum şi 11 slovaci. In aceea şi zi, în comuna Cosnicul de sus, horthy ştii au ridicat 60 de bărba ţi pe care i- au dus la Ip, unde i- au schingiuit, voind să- i omoare. Dintre ace ştia, cei mai mul ţi au reu şit să se salveze, iar 16 au fost împu şca ţi, fiind îngropa ţi, de asemenea, într - o groap ă comun ă. Din comuna Cerişa, au fost ridica ţi de către acelea şi bande de militari şi tero rişti horthy şti, 30 de bărba ţi dintre care 6 evrei, pe care i- au dus în "Pădurea Domneasc ă" la 20 km de comun ă, sehingiuindu - i şi apoi împu şcîndu- i, ulterior cadavrele acestora fiind jefuite. Tot din aceast ă comun ă au mai fost ucişi încă patru rom âni şi o întreag ă familie slovac ă compus ă din nou ă membri. In aceeaş i zi, în comuna Halmăjd, terori ştii au împu şcat pe primar şi trei locuitori, precum şi o familie de slovaci compus ă din şapte membri, dup ă care a urmat jefuirea cadavrelor. In ziua de 19 septembrie 1940, în comuna Camăr, solda ţii horthy şti au ridicat patru rom âni pe care i- au dus în pădurea Zăuani pun îndu- i sa- şi sape gropile, dup ă care i- au schingiuit, si apoi i- au împu şcat. In aceea şi zi, în comuna Nuşfalău, 13 rom âni, venind cit; la Bucure şti acas ă, au fost omori ţi de membri ai Gărzii na ţionale şi de militari horthy şti. Dup ă ce au fost perchezi ţiona ţi, to ţi bărba ţii au fost împu şca ţi iar cele dou ă femei, ce erau cu ei, au fost batjocorite, iar apoi ciop îr ţite, A doua zi a urinat o perchezi ţie la to ţi rom ânii din aceast ă comun ă fiind maltrata ţi şi jefui ţi. Tot aici un element fanatic horthyst, Totos Sador, a împu şcat un rom ân, pe care 1- a îngropat sub brazd ă. In localitatea Gîrceiu, preotul reformat a chemat o subunitate de mi litari tu scopul de a extermina popula ţia rom âneasc ă de aici. Numai la interven ţia contelui Wesslenyi, îngrijorat că va rămîne fără mînă de lucru pe mo şia sa, a fost evitat încă un nou masacru. Bilanţ ul asasinatelor comise în cursul lunii septembrie 1940, numai în jude ţul Sălaj, este însp ăimînt âtor : Asuajul de sus 1, Breboi 2, Biciumani 1, Camăr 4 (Teodor Pintea, tat ă a fi copii, Petre Haidu tat ă a 4 copii, Ioan Puşcaş, tat ă a 5 copii, Dumitru Babotan, tat ă a 3 copii), Carastele 12,Căpleni 1, Cerişa 11 (printre care Teodor Buoi, Vasile Piste, Gavrilă Ardeleanu, Petre Silaghi, Ilie Balot ă), Cehal 4, Cehul , Cium îrna 7, Cosniciul de jos 1, Cosniciul de sus 15 (de la 18 septembrie 1940), Dobrin 1, Halmăjd 7. Horia 1, Iancule şti 1, Ip 157, Iliuşa 1, Jaz 1, Jurtelecul Hododului 13, Lucăceni 3. Marna 17, Nuşfalău 11, Plopi ş 1, Pria 1, Stîna 2, Scărişoara nou ă 6, Şimleul Silvaniei 15, Trăznea 68, Ungura ş 8, Var 1, Vârşolţ 2, Zalău 26, Zăuani 17, printre ei fiind şi cei 13 rezervi şti rom âni care se întorceau de la concentrare şi se duceau spre vetrele lor şi care — dup ă ce au fost jefui ţi de 680 000 Iei — au fost executa ţi pe loc de către militari horthy şti pe şoseaua Mese şului, între comunele Zăuani şi Nuşfalău, în apropiere de Zalău. Aşadar, totalul celor ucişi de trupele horthyste şi forma ţiunile paramilitare fasciste în luna septembrie 1940 pe teri toriul unui singur jude ţ, Sălaj, se ridic ă la aproape 450 de persoane dintre care covîrşitoarea majoritate erau rom âni, dar si evrei şi slovaci.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Din numărul total al victimelor peste jum ătate au fost copii şi femei. Asemenea crime au fost comise şi în jude ţul Bihor, la Salonta şi Săntion ; în jude ţul Some ş, în localit ăţile Berta, Mălin, Stana, Căpleni, Hălmagiu ; în jude ţul Satu Mare, la Doba, Medie şul Aurit; în jude ţul Tîrnava Mică, la Agrişteu, unde t înărului rom ân Emanuil Costea, înainte de a fi omor ît, i s- au scos ochii şi limba ; în jude ţul Trei Scaune, la Breţcu, unde Nicolae Boldea a fost ucis împreun ă cu fiul lui ; la Tîrgu Mure ş, unde a fost executat studentul Al. Lupu. In aceleaş i zile cînd erau hăitui ţi, bătu ţi, batcojori ţi rom ânii din jude ţele Bihor, Sălaj, Cluj, în comuna Marele Voevod Mihai, din jude ţul Satu Mare, ia 14 septembrie 1940, preotul Toh ătan Gheorghe "a fost ridicat de jandarmi la ieşirea din biserică, dus la şcoală, pus să se descul ţe şi bătut cu patul armelor peste cap, spate şi şale. A fost apoi călcat cu bocancii peste degetele picioarelor, lovit cu diverse obiecte şi strins de git. Are doua coaste rupte şi 3 din ţi, iar pe fa ţă are o ran ă de vreo 7 cm". Tot în ziua de 14 septembrie 1940, preotul Gavril Relea, parohul bisericii "Sfinţii Arhangheli" din Cluj, "a fost bătut şi schingiuit de solda ţi şi civili unguri" . In ziua urmă toare, 15 septembrie, a fost crunt maltratat protopopul Onofrei Pompei din Cluj. Iată cum s înt descrise faptele de către un document din acea vreme : "în seara zilei de 15 septembrie, preotul proto pop Pompei Onofrei [...]
a fost atacat în casa sa de poliţişti şi solda ţi un guri, pe cînd se preg ătea să se culce. Ridicat din, casă în bătăi crunte, a fost dus în turnul şi podul catedralei simul înd că fac o perchezi ţie. In tot timpul acestei perchezi ţii, el era bătut, pălmuit peste fa ţă şi lovit cu patul armelor. Negasindu- se nimic , un locotenent ungur a luat o centură de piele şi a început să- t sugrume [...]
Tocmai cînd era să- şi piard ă cuno ştin ţa, a fost salvat de un civil care a făcut perchezi ţia în locuin ţa preotului şi nu găsise nimic. Locotenentul furios a pornit sa înjure pe preotul Onofrei şi preo ţimea rom âneasc ă, apoi i- a trecut în jurul gîtului o sîrm ă, arunc înd un cap ăt peste o grind ă şi a început să- l trag ă în sus pentru a- l spînzura. Tocmai cînd începuse sâ se sufoce, sîrma s- a rupt. Ofiţerul a renun ţat să- l mai omoare, dar bălaia a continuat. Pălmuit, îmbr încit de solda ţi şi lovit cu patul pu ştii, a fost tir ît pînă în pivni ţă, unde s- a continuat perchezi ţia, în vreme ce agresorii îl amenin ţau cu împu şcarea. Nu s- a găsit nici acum nimic . Cu revolverul la tîmpl ă a fost scos în strad ă şi lovit cu pumnii în cap. Dus cu taximetrul la poliţie, a fost eliberat şi predat preotului Dr. Varro, de la parohia romano- catolică, care a rămas ad înc indignat de sălbăticia actelor săvîrşite împotriva unui slujitor al Bisericii. La 4 octombrie preotul Onofrei a fost expulzat, ajuns în convoiul deporta ţilor în gara Lokoshaza, a fost bătut îngrozitor încă o dat ă de jandarmul care- l în soţea". La grea caznă a fost supus şi preotul Gherasim Căp îlnă, din Şimişana, jude ţul Some ş. în scrisoarea trimis ă episcopiei Cluj şi înregistrat ă la Nr. 85/1940, preotul Căp îlnă relateaz ă că în ziua de 20 septembrie se întorcea cu trenul de la Cluj spre cas ă. La Dej, s- au urcat în vagon doi plutonieri de jandarmi care, dup ă ce legitimeaz ă pe cei de fa ţă, pe el îl invit ă să- i urmeze. Intr - o sală a gării la o masa era un t înăr locotenent de jandarmi. Dup ă scurt timp acesta s- a ridicat de la mas ă şi jignindu - 1 cu vorbele a trecut la maltratarea preotului. Iată ce a urmat : "îmi aplică în fa ţa dreapt ă o lovitur ă puternic ă cu pumnul str îns — ghionturile degetelor. Puţin m- am cutremurat şi rug îndu- l l- am întrebat ce am păcătuit, domnule de m ă love şti aşa [...]
îmi aplică al doilea, atunci am simţit că m ăseaua a doua din latura dreapt ă de sus îmi cade pe limb ă şi gura mi se umple de sînge. Volens, nolens, scuip pe podiment cind îmi replică "n- ai batist ă" — şi se repede la mine. Cîte şi pe unde am primit nu ştiu; nu le- am num ărat [...]
cu buzele umflate, duble, cu vînătăi pe fa ţă, trenul scăpat, mam dus în ora ş". Apoi, preotul relateaz ă că în timp ce fusese bătut în ora ş, acas ă începuse să i se facă perchezi ţie de către un alt locotenent "înso ţit de o întreag ă companie de solda ţi. Bruscheaz ă soţia şi băieţii şi îmi promit o nou ă vizit ă [...]
Am scăpat din Dej cu via ţa căci dacă eram acas ă, poate aveam soarta fratelui Andrei Bujor, în aşa mod era înfuriat dl. Lt. [...]
Şicanele se ţin lan ţ. Aparatul de radio confiscat, ruinat apoi complet. Zah ăr, petrol pen tru pop ă valah în Ungaria nu este [...]
Dup ă bătaia luat ă au urmat intimi dările : dacă voi denun ţa pe agresori voi fi din nou maltratat. M- am îndes tulat cu ce am primit [...]
ca nu cumva să~mi mai pierd o m ăsea sau să mi se mai dubleze buzele". In ziua de 20 septembrie 1940, a fost maltratat şi apoi expulzat preotul Ioan Ciora, din Zagon jude ţul Trei Scaune. Referindu - se la cele păţite, preotul Ciora ar ăta că în ziua respectiv ă la orele 16,00 a fost invitat la comandantul militar ungar ce se găsea în comun ă, la prim ărie. în drum, l- au oprit trei civili necunoscu ţi, de na ţionalitate ungar ă. Unul dintre ace ştia 1- a oprit şi în ungure şte 1- a întrebat : "Ce ţi- am gre şit eu ? şi atunci — arat ă preotul — mi - a dat o lovitur ă cu pumnul în ochiul sting. Căut înd să m ă ap ăr cu m îna dreapt ă, în care aveam bastonul, mi - a smuls bastonul din min ă, aplicîndu- mi o lovitur ă în cap, în urma căreia mi - a ţîsnit sîngele, umpl îndu- mi fa ţa şi hainele. Am ame ţit, căz înd jos si m- am trezit cu lovituri pe întreaga parte sting ă a corpului şi piciorul sting (...] Fiind lăsat de către cei trei agresori, m- am tîrît pînă acas ă şi în urma loviturilor şi durerilor cauzate, am căzut la pat. Am cerut inter ven ţia jandarmeriei, dar a refuzat. Am cerut asisten ţă medical ă şi medicul de circumscrip ţie, german de origine, dr. Hohmann, cu mare frică a venit la locuin ţa mea, făcîndu- mi o injec ţie iar dup ă dou ă zile, a venit din nou pentru a- mi pansa rana de la cap, cu care ocazie mi - a spus că nu va mai putea veni sa m ă îngrijeasc ă întruc ît este împiedicat de autorit ăţile ungu reşti şi amenin ţat". Situaţ ii similare s- au petrecut şi în Maramure ş, unde între 2 şi 5 septembrie "bande ungure şti au jefuit şi terorizat popula ţia rom ână", inclusiv slujitorii şi credincio şii bisericii rom âne şti. Iată cum descrie eve nimentele petrecute în aceast ă parte a teritoriului, arhimandritul Gher - man Agapie : "în ziua de 2 septembrie, deja popula ţia ungureasc ă s- a dedat la jaf, intr înd în curtea palatului (episcopiei din Sighet — n.n.) luînd lucruri. In ziua de 3 septembrie o echip ă de civili vin cu steagul unguresc, îl fixeaz ă pe frontispiciul Reşedin ţei Episcopale, distrug dra pelul rom ânesc [...]
. S- au repezit în Capela Episcopală unde eram cu poliţistul Vasile Costin din Saras ău, se reped la el, îl dezarmeaz ă, îi rup epo leţi şi cocarda de la şapcă, care era cu insigna rom âneasc ă, apoi ne ameninţă cu împu şcarea chiar in biserica, cu insultele cele mai grele şi triviale la adresa a lot ceea ce este rom ânesc. Miercuri, 4 septembrie [...]

[ALEXANDRU ANASTASIU]

nişte derbedei s- au adunat la Banca Na ţională, teroriz înd pe contabil. Joi, 5 septembrie, ne- am trezit in sunetele clopotelor noastre iar palatul reşedin ţei invadat de solda ţii unguri" . Printre crimele colective monstruoase comise de armata horthystă împotriva popula ţiei rom âne şti pe teritoriul ocupat se num ără şi cea din Mure şenii de Cîmpie (jude ţul Cluj) din ziua de 23 septembrie 1940. Comuna Mure şenii de Cîmpie era aşezat ă pe teritoriul cotropit în imediata vecin ătate a liniei vremelnice a frontierei stabilit ă prin dictatul de la Viena. Pichetul de grăniceri horthy şti s- a stabilit în casa preotului Andrei Bujor, unde solda ţii s- au dedat la nenum ărate fărădelegi. In seara zilei de 19 spre 20 septembrie, la locuin ţa preotului au fost aduse cu for ţa 11 per soane din sat : copii, femei, bărba ţi de diferite vîrste, masa ţi de cei 15 solda ţi horthy şti, condu şi de sublocotenentul Csordassy Gergely, în sufra geria locuin ţei. La un semn, călăii înarma ţi au început să trag ă cu armele, să împung ă cu baionetele, măcelărind, tortur înd şi mutil înd corpurile victimelor. Toţi cei din cas ă au fost ucişi. "O linişte morm întal ă slăpinea tot satul — se arat ă într - un document. Pe la orele 10 seara, ţăranii din sat au fost trezi ţi de împu şcături care veneau din direc ţia casei preotului. Unii mai curajo şi au ieşit în curte şi, uitindu- se într - acolo, au văzut toate geamurile luminate, auzind ţipete sfâşietoare amestecate cu pocnete de arm ă. Toţi presim ţeau că la părinte se petrec lucruri îngrozitoare, însă nimeni n- a îndr ăznit să- şi părăsească casa, mai ales că s- a dat ordin în acest sens, comuna întreag ă fiind păzită de solda ţi. Toat ă comuna a fost cuprins ă de panic ă şi de groaz ă, nimeni n- a mai dormit, unii care au reu şit să se stre coare au fugit de acas ă, ascunz îndu- se in păduri. Detun ăturile de arm ă sau auzit pînă la orele 2 dup ă miezul nop ţii. Diminea ţa toat ă lumea ştia că s- a înt împlat ceva familiei preotului, deoarece în jurul casei nu se ve dea ţipenie de om, numai răgetul vitelor şi lătratul sinistru al dinilor se auzea" . După masacru, asasinii au săpat o groap ă mare în grădin ă, unde au aruncat cadavrele mutilate. Peste groap ă au făcut un foc mare, încerc înd să carbonizeze cadavrele, dar apropiindu - se zorile, au astupat groapa cu pămînt şi apoi s- au retras. Diminea ţa, în zorii zilei, solda ţii horthy şti au adus cu for ţa cîteva femei din sat, oblig îndu- le să spele camera unde fu seser ă asasinate victimele nevinovate. A treia zi dup ă săvîrşirea masacru lui, ţăranii au dezgropat cadavrele, tr ăind clipe de groaz ă, cînd au reconsti tuit cu greu, din cauza mutil ării, a focului, identitatea celor 11 cadavre : preotul Andrei Bujor, de 51 de ani ; so ţia sa Lucre ţia Bujor, născut ă Mu- resanu, de 48 de ani ; fata lor Lucia Bujor, licen ţiat ă în litere, de 24 de ani ; alt ă fat ă Mariana Bujor, student ă în anul II la Facultatea de ştiin ţe, de 22 de ani ; băiatul, Victor Bujor, elev în clasa a VIII- a, de 17 ani ; Natalia Petrea (născut ă Miron), so ţia învăţătorului Gheorghe Petrea ; mama ei, Ana Miron şi fetita ci Rodica Petrea, de 4 ani; loan Guz ău, cantor în sat, şi so ţia sa, gravid ă în luna a 9- a ; servitoarea preotului Juhasz, o ma ghiar ă, originar ă din Palatca, ucis ă pentru ca să nu rămînă nici un mar tor. "Reînhumarea — arat ă o mărturie a vremii — s- a făcut fără preot, fără glas de clopot şi fără serviciu religios. Nimeni n- a avut curajul să aprind ă o luminare, totul petrec în âu- se în cea mai mare şi mai lugubr ă tăcere". Sintetizî nd gama metodelor folosite de elementele fascisto horthyste pentru terorizarea şi maltratarea popula ţiei rom âne şti, un document a! Ministerului rom ân al afacerilor externe consemna : "Solda ţi, jandarmi şi banda înarmate de "patrio ţi" civili cutreierau satele rom âne şti devast ând locuin ţele şi schingiuind popula ţia rom âneasc ă pa şnică şi fără ap ărare. Unora li s- au zdrobit oasele cu ciomegele, alţii au fost împun şi cu baio netele, altora li s- au scos ochii, li s- au tăiat urechile, unei feti ţe de patru ani din Şuncuiu ş (jud. Bihor) i- au turnat petrol în cap şi i- au dat foc, altora leau sfărîmat din ţii, li se smulgea părul cu carne (cazul femeii Maria Dobra din Cluj), li se tăiau buzele (Suciu Tănase din Cluj), alţii au fost siliţi să bea sîngele ce le curgea din răni, dou ă fete, una de 18 ani şi alta de 14 ani din comuna Mihai Bravu (jud. Bihor) au fost schingiuite bestial fiindc ă nu au lăsat să fie violate, unora li se punea sodă caustică pe piele peste care se turna apoi ap ă caldă (cazul lui Cocoi Florea din Voiniceni, jud. Some ş). Lui Dumitru Matei din Oradea i s- au scos ochii cu baioneta (18 septembrie 1940) şi, în acela şi ora ş, fusese silit un bătr în pensionar rom ân, la 6 septembrie 1940, dup ă ce a fost maltratat, să m ănince fecalele amestecate cu ardei şi să bea urin ă [...]
. Sute. de tineri rom âni încadra ţi în organiza ţia premilitar ă Levente au fost pu şi la jug ca animalele şi siliţi să are si să grape în hohotele de rîs ale camarazilor maghiari. Nimic din ceea ce poate inventa o fantezie bolnav ă n- a fost lăsat neutilizat pentru a face imposibilă via ţa rom ânilor" ajun şi sub st ăp înirea horthyst ă. Sadismul cu care au fost maltrataţ i miile de rom âni este zguduitor descris de una din victimele terorii horthyste, care a reu şit, ca prin minune, să- şi salveze viata în ultimele ei clipe de licărire : Lazăr Nicolae, aflat concentrat ca subofi ţer la o unitate militar ă rom ână din jude ţul Ciuc, unde se găsea şi familia acestuia. Momentele tragice prin care a trecut s înt descrise astfel : "în ziua de 10 septembrie 1940 am fost prins de o band ă... de circa 20—30 indivizi, în gara Dîtrău. condu şi de Portik Dobo ş Ferenc, Portik Dobo ş Iosif. Păi Albert Puchet, şi alţii, din comuna Remetea, ju de ţul Ciuc, unde m- au bătut barbare şte, mi - au spart capul, tăiat obrazul, st. b ochiul drept, au vrut să- mi scoat ă ochii, mi - au rupt doua coaste din partea sting ă, mi - au rupt din ţii din partea sting ă, bra ţul drept fracturat. Am fost aşa de crunt bătut cu pari, pietre, cuţite şi călcat în picioare, incit am fost aproape mort. Cer înd ajutor mi s- a răspuns cu lovituri de tocuri de bocanci, scuipat în fa ţă de mul ţime, şi batjocorit în modul cel mai barbar, lăsîndu- m ă scăldat în sînge fără nici un ajutor medical, stri- gînd că toţi valahii puturo şi o să păţească ca mine. In acel timp, fiind căzut în nesim ţire, mi s- a furat suma de 20 000 lei ce aveam asupra mea (martor Tokes losif şi soţia din Tg. Mure ş), mi - au furat un ceas cu lan ţ de aur în valoare de 6 000 lei şi alte obiecte ce aveam asupra mea. Dup ă 10—12 ore am fost ridicat nu ştiu de cine şi transportat în comuna Ditrău, depus într - o camer ă mortuar ă între cadavre, crez înd că sînt mort. Cînd m- am trezit pu ţin, vaz înd unde sînt, am strigat după ajutor, pe urm ă m- au închis într - o camer ă rece, aruncat pe podele fără nici un ajutor medical. A doua zi, după mari sfor ţări, sotia a reu şit, cu socrul, a m ă scoate din miinile sălbaticilor şi am fost transportat la sanatoriu în ora şul Gheorghieni la dr- ul Nagy Endre, unde am fost operat la cap şi ochi, [,..] iar la coaste şi bra ţul drept am font legat în ghips timp de 6 săptămani. Dup ă cinci zile dup ă opera ţie, am fost ridicat de jandarmii unguri din sanatoriu, medicul le- a spus la jandarmi că dacă m ă vor scoate din sanatoriu nu răspunde de mine, rănile fiind mortale. Jandarmii au răspuns : "lasă să moar ă că nu merit ă alta valahii puturo şi". M- au dus arestat sub escort ă la Ditrău şi Remetea pentru cercet ări care au durat timp de cinci zile, fără să fiu tratat de medic sau schimbat pansamentul [...]
Dup ă terminarea cercet ărilor am fost depus la închisoarea Gheorghieni unde m- au ţinut 48 de ore fără să fiu pansat. [...]
Am stat închis neascultat şi necercetat pin ă la 30 noiembrie 1940. Pe urm ă am aflat cauza pentru care am fost arestat şi depus la închisoare, pentru că aş fi înjurat pe Horthy". De altfel asasinatele şi represaliile s- au produs cu acordul nemij locit al conduc ătorilor Ungariei horthyste. Iată una dintre dovezi : "în a doua jum ătate a lunii septembrie (1940 — n,n,). împreun ă cu Horthy a venit la Cluj primul ministru, contele Teleki Pal [...]
care a primit în audien ţă pe rom ânii mai reprezentativi, pa cei doi episcopi, pe Emil Ha- tieganu, pe dr. L. Telia, pe Vili Hossu , fratele episcopului şi alţii. La reclamarea celor înt împlate la Ip şi Trăznea, şi în toate zilele şi nop ţile din urm ă, la Cluj, Teleki Pal a răspuns : "Nincs lakodalom keseles nelkul " (Nu- i nunt ă fără înjunghieri...). De alfel, bătăile "s- au practicat pe o scar ă at ît de întins ă încit au devenit un sistem [...]
. Pe străzi, la domiciliu, în localurile autorit ăţilor, în închisori, rom ânii au fost bătu ţi individual şi în mas ă, pentru simplul motiv că erau rom âni şi, uneori, pentru că nu ştiau ungure şte [...]

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Sate rom âne şti întregi au fost nevoite să- si ia lumea în cap de groaza bătăilor, încurajate şi nesanc ţionate de autorit ăţi. Sate întregi au dormit în cîmp, prin lanuri de porumb şi prin păduri, luni de zile, pînă la căderea zăpezii . In situaţ ia în care ocupan ţii horthy şti transformaser ă acest teritoriu rom ânesc într - o vast ă aren ă de crime si maltrat ări împotriva popula ţiei rom âne şti şi în situa ţia în care unele încerc ări ale guvernului rom ân de a st ăvili aceste atrocit ăţi, prin nenum ărate interven ţii pe lînga guvernul de la Budapesta, au eşuat, fiind nevoite să intervin ă înse şi guvernele care "arbitraser ă" la Viena — cel german şi italian — pentru a pune cap ăt acestui dezm ăţ, pentru a nu periclita pozi ţiile şi interesele mai cu seam ă ale Reichului în aceast ă zona, guvernul Antonescu a cerut, la 1 octom brie 1940, trimiterea unei comisii mixte germano - italiene pentru a constata si raporta puterilor Axei crimele şi acţiunile teroriste întreprinse de re gimul horthyst împotriva popula ţiei rom âne şti. Comisia a luat fiin ţă în a doua jum ătate a lunii octombrie 1940, fiind format ă din Altenburg, şef de sec ţie la Ministerul de externe al Reichului şi Roggeri, func ţionar su perior Ia Ministerul de externe al Italiei. Pe lingă aceasta Comisie erau ata şaţi ofi ţeri din partea statelor majore al armatei rom âne şi respectiv al armatei ungare. Ea se deplasa în diferite localit ăţi în partea nord- estic ă a Transilvaniei, pentru a studia şi înregistra faptele petrecute şi recla- mate de reprezentan ţii popula ţiei rom âne şti sau de către guvernul rom ân insu şi. Activitatea comisiei avea un caracter intermitent, ea acţ ion înd cînd de a parte, cînd de alta a vremelnicei linii de frontier ă. Comisia avea doar roiul de a constata faptele şi nu de a lua măsuri pentru curmarea lor. Rapoartele întocmite nu au putut să nu re ţină o parte din crimele, atrocit ăţile, bătăile şi caznele, excesele la care a fost supus ă popula ţia rom âneasc ă din partea regimului horthyst în teritoriul cotropit. Dup ă cum se remarca într - un raport al consulatului rom ân din Cluj, "în general vorbind, o comisie compus ă din doi oameni, av înd de cutreierat un teritoriu at ît de întins ca acela al consulatelor noastre, copleşită de num ărul cazurilor si de o administra ţie care se pricepe, ca nimeni altul, la camuflarea ade vărului, nu dovede şte să facă fa ţă în m ăsur ă complet ă grelei îndatoriri ce i- a fost impus ă". Din exemplele date în raport rezult ă că administra ţia militar ă horthyst ă a făcut tot posibilul să ascund ă şi să mistifice rea litatea în fa ţa comisiei care nu găsea acas ă pe cei căuta ţi, împu şcarea rom ânilor era pus ă pe seama unor gloan ţe "rătăcite", distrugerile de imo bile nu puteau fi anchetate din pricin ă că nu existau persoane "compe ten ţe" să facă aceasta, precum tot pe seama "incompeten ţei" era pus ă si neanchetarea crimelor şi atrocit ăţilor comise. Bătăile, schingiuirile, mal trat ările, alung ările, violen ţele erau justificate ca acte ale administra ţiilor locale horthyste, fiind considerate ca răzbun ări personale împotriva unor excese comise, chipurile, de victime, într - un trecut mai mult sau mai pu ţin îndep ărtat. Exprimî ndu- şi profunda indignare fa ţă de atrocit ăţile şi crimele comise de către horthy şti împotriva rom ânilor din teritoriul cotropit Nicolae Iorga scria la 24 septembrie 1940, în articolul Resultalul : "Ce s- a pe trecut acolo la luarea în stăpinire de armata şi administra ţia ungar ă, sub ochii ei şi fără nici o încercare de a o opri, ba chiar cu binevoitorul ei concurs, întrece orice închipuire si se poate pune alături de cele mai groaznice scene din vremea năvălirilor barbare, cină, cel pu ţin setea de a omor î nu era unit ă cu un sadism care apar ţine vremurilor noastre. Spinzură ri cu capul în jos. răstigniri, baterea cuielor în cap, presărarea cu var nestins a rănilor, acestea au fost, dup ă cîte ştiu pînă acum — şi martiriul se deslu şeşte tot mai mult — semnele civiliza ţiei poporului care sa dezonorat prin asemenea acte. Statul rom ân va face ce crede. Din partea noastr ă n- avem dec ît un sfat. A nu se clinti un fir de păr din capul unui cetăţean maghiar al Rom âniei. E cea mai teribilă pedeaps ă ce putem da chinuitorilor şi asasinilor". La începutul lunii decembrie 1940, administra ţia militar ă, dup ă ce a "pacificat" şi "liniştit", a fost înlocuit ă cu administra ţia civilă horthyst ă care a continuat atrocit ăţile, crimele, bătăile, violen ţele, împo triva popula ţiei rom âne şti de aici. Şi nu- i de mirare, dac ă ne gîn- dim — aşa cum scria intelectualul rom ân nord - transilv ănean Raoul Şorban — că "regimul amiralului Horthy a fost inaugurat şi consolidat prin teroare. Prin cea mai cumplit ă teroare pe care a cunoscut - o Europa central ă în istoria sa modern ă. Ei bine, în Ungaria lui Horthy, teroarea a devenit o instituţ ie. In administra ţie, în universit ăţi, in armat ă, în pres ă, pretutindeni, teroarea era servit ă cu frenezie, cu simţiri, cu elan, cu ten siune [...]
Cind va veni cronicarul să răscolească faptele şi să ne dea tîlcul lor, lumea va vedea şi va judeca limpede ceea ce noi ştim deja si anume că ordinea de lucruri ce domne şte în Ungaria astăzi este întoarcerea la un despotism desfr înat şi compromite tot ceea ce înseamn ă libertate, demni tate şi progres". Opinia publică din alte ţări şi îndeosebi din cele neutre au înfierat pe horthy şti pentru monstruoasele crime săvîrsite. Ziarul "Libera Stampa", unul dintre cele mai răsp îndite ziare din Elveţia în limba ita lian ă, scria : "Milioane de ţărani rom âni sînt lăsaţi în voia tuturor strivirilor nobilimii maghiare, despota statului, ridicat pentru săltarea numai şi numai a intereselor ei [...]
Marea ocaziune a venit; ţăranii, lucrătorii liberi, au redevenit robi [...]
Plîngem distrugerea lor [...]
S- au reîntors pedepsele crude pentru umilirea rebelilor (rom ânilor — n.n.), care crezuser ă în sfin ţenia muncii omene şti, s- a reîntors moartea cu f îlfîitul ei în jurul căminelor robilor ogorului. Nici un balsam pentru faptele de la Cluj şi din alte centre ale nefericitei Transilvanii. Numai durere pentru răul pe care egoismul, aviditatea şi nedreptatea omeneasc ă le- au impus fra ţilor. Durere si răbdare, în aşteptarea noii şi definitivei rena şteri". In întreaga perioad ă a ocupa ţiei horlhyste, împotriva popula ţiei ro mâne şti s- a desf ăşurat o vasta acţiune de violen ţe, crime, continu în- du- se pe scar ă tot mai larg ă, cele întreprinse în primele săpt ă- mîni de ocupa ţie. Iată numai cîteva din aceste acte întreprinse la sf îrşitul anului 1940 şi ulterior. In comuna Poeni (jud. Cluj), ţăranul Gheorghe Bane este torturat de solda ţii horthy şti în aşa mod că dup ă dou ă zile moare în chinuri groaznice. La 7 ianuarie 1941 a fost ucis Alexandru Racol ţi, din comuna Fize şul Gherlei. In ziua de 6 martie 1941, învăţătorul rom ân losjf Nistor a fost asasinat de jandarmi horthy şti în hotarul dintre comunele Curtuiu şeni şi Petre şti. La 10 martie 1941, în comuna Sucutard (jud. Some ş) au fost ucişi losif Moldovan, tata a 5 copii şi Ion Som. Toate acestea se petrec în timp ce pe teritoriu se afla comisia mixta germano - italian ă. Pentru a ascunde orice urme care să ateste fărădelegile comise de ocupanţ i, guvernul de la Budapesta a cerut prefec ţilor din acest teri toriu ca aceast ă comisie să nu între in posesia probelor materiale care să ateste atrocit ăţile comise. In acelasi scop, în prima parte a lunii mai, ministrul de interne horthyst, prin ordinul strict confiden ţial nr. 9582/1941, cerea organelor locale din teritoriul ocupat să depisteze şi să distrug ă orice Urme, documente, fotografii, filme, plăci fotografice ele, care atestau atrocit ăţile comise de ocupan ţii horthy şti în partea de nord- vest a României ori în Bacica, Suboti ţa, Ucraina subcarpatic ă etc. Intr - un studiu statistic asupra atrocităţ ilor săvîrşite de horthy şti în
perioada 30 august 1940—1 noiembrie 1941 în teritoriul de nord- vest
al Româ niei, întocmit de Secretariatul de stat al na ţionalit ăţilor se con semneaz
ă pe jude ţe omorurile, schingiuirile, bătăile, arest ările, profa nările,
devast ările colective şi individuale :