Sfintii Zilei

[tabitha]

Fragmente din Slujba Paraclisului Sfântului Ioan Rusul, făcătorul de minuni -

Grupul Nectarie Protopsaltul :

https://www.youtube.com/watch?v=v_3YZeXG9lo#t=23

https://www.youtube.com/watch?v=xFh7UJzPfu4

[cristiboss56]

Biserica Ortodoxă Română îl cinstește astăzi, 11 iunie 2014, pe Sfântul Ierarh Luca, Arhiepiscopul Crimeii.

Sfântul Luca al Crimeei s-a născut în anul 1877, în oraşul Kerci din Crimeea, din părinţi dreptcredincioşi, primind la botez numele de Valentin. De mic a primit o aleasă învăţătură, apoi a studiat la Kiev, mai întâi la Academia de Arte Frumoase, apoi la Facultatea de Medicină. Atât în vremea războiului ruso- japonez (1904-1905), cât şi în timpul Primului Război Mon*dial (1914-1917), Sfântul s-a ofe*rit ca voluntar, îndeplinind misiunea de chirurg în mai multe spitale din Rusia. În anul 1916, şi-a susţinut doctoratul, apoi s-a hotărât să-şi publice experienţele medicale într-o carte numită Eseu despre chirur*gia infecţiilor septice, în care pre*zenta pentru prima dată infor*maţii de mare importanţă, care aveau să aducă salvarea multor vieţi omeneşti. În anul 1906 tânărul Valentin s-a căsătorit cu Ana, însă o boală incurabilă a pricinuit moartea timpurie a soţiei sale, astfel încât Sfântul a rămas singur cu cei patru copii ai lor. După venirea la putere a stăpânirii atee în Rusia, în anul 1917, medicul Valentin, stabilit la Taşkent, nu a încetat a-şi ma*nifesta public credinţa ortodo*xă. De aceea, ierarhul locului l-a chemat să slujească Bisericii, încredinţat de faptul că aceasta este misiunea şi calea ce îl aşteaptă, doctorul Valentin a acceptat fără nicio reţinere hiro*tonia în preot, în anul 1921. În scurt timp, a primit şi tunderea în monahism, luând numele de Luca. În anul 1923, la cererea credincioşilor, a fost hirotonit arhiepiscop de Taşkent. La scurt timp a fost însă întemniţat, urmând un lung şir de 11 ani de pribegie şi suferinţe în închiso*rile comuniste. Fiind un chirurg vestit, episcopul Luca a primit aprobarea de a opera în spitalele din închisorile prin care a fost purtat. Fiecare operaţie începea i şi se termina cu o rugăciune către Maica Domnului, iar curăţarea trupului cu iod, spre dezinfectare, Sfântul o făcea în semnul crucii. În anul 1946, reabilitat chiar de prigonitorii săi, datorită faimei sale în întreaga lume, Sfântul Luca a fost numit arhiepiscop de Simferopol şi Crimeea. Acolo a reînviat credinţa şi viaţa duhovnicească. Predicile lui erau ascultate, pe lângă credincioşii de rând, de studenţi, intelectuali şi chiar de oameni având altă credinţă.

Sfântul nu s-a temut niciodată în cuvântările sale a condamna ateismul. La bătrâneţe, Sfântul şi-a pierdut cu totul vederea. Despre aceasta însă, el spunea: „Cel ce şi-a închinat viaţa Domnului nu poate fi niciodată orb, fiindcă Dumnezeu îi dă lumina la fel cu cea de pe Tabor". Sfântul Luca al Crimeei a adormit în Domnul la data de 11 iunie 1961.

Fiind cinstit ca un nou doctor fără de arginţi şi făcător de minuni, Ierarhul şi medicul Luca a fost canonizat în anul 1996. Sfintele lui moaşte au fost aşeza*te în Catedrala „Sfânta Treime" din Simferopol, unde săvârşesc tămăduiri minunate.

În anul 2013, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât înscrierea numelui său şi în calendarul Bisericii noastre, cu zi de pomenire la 11 iunie.

O parte din moaştele sale se află şi în ţara noastră, la Paraclisul Institutului National de Endocrinobgie „C.I. Parhon", din Bucureşti.

Viaţa Sfântului Cuvios Petru Atonitul- primul pustnic al Athosului - 12 iunie

Cuviosul Petru a fost de neam grec, cu rânduiala ostaş şi voievod. El a venit la călugărie în acest chip: fiind trimis cu multe feluri de oşti la război în Siria, s-a întâmplat ca ostile greceşti să fie biruite de potrivnici; deci a fost dus în robie cu mulţi alţi ostaşi în cetatea Samara din ţinutul Arabiei, care era lângă râul Eufratului. Acolo a fost aruncat în temniţă cu lanţuri grele de fier. Deci, şezând în lanţuri, Petru îşi cerceta ştiinţa sa, şi şi-a adus aminte că de multe ori se gândea să se lepede de lume. Şi a cunoscut că de aceea a slobozit Dumnezeu asupra lui acea pătimire şi robie, deoarece nu s-a sârguit ca scopul său cel bun să-l aducă mai degrabă la îndeplinire. De aceea plângea şi se tânguia mult, blestemându-şi lenevirea sa şi ocărându-se singur că pătimeşte unele ca acestea după vrednicie.
Deci, şezând mult timp în temniţă şi neavând nici o nădejde de scăpare din lanţuri, a început a se ruga cu căldură spre Atotputernicul Dumnezeu, Cel ce poate, cu judecăţile Sale cele neştiute, să-l scoată pe el din legături, precum a scos pe Adam din iad şi pe Apostolul Petru din temniţa lui Irod. Şi chema întru ajutor şi mijlocirea cea mult puternică spre Dumnezeu, a marelui făcător de minuni, a Sfântului Ierarh Nicolae, grabnicul ajutător al celor ce sunt în primejdii. Căci avea de mult spre dânsul mare credinţă şi dragoste, şi adeseori se ruga lui cu nădejde, punând în rugăciune tare făgăduinţă că, de se va izbăvi de legături, nu se va mai întoarce în lume, nici nu va mai merge la casa sa, ci îndată se va duce acolo unde Dumnezeu îl va povăţui spre nevoinţa monahicească. încă mai gândea şi aceasta: că de l-ar scăpa pe el Dumnezeu, apoi s-ar duce la Roma şi acolo la mormântul Sfântului şi marelui Apostol Petru şi-ar lepăda perii săi împreună cu lepădarea de lume.




Continuare:
http://www.doxologia.ro/viata-sfant/...petru-atonitul

SFANTUL ONUFRIE CEL MARE, EGIPTEANUL (12 IUNIE)


Cu 1600 de ani in urma, domnea peste regatul sau un imparat puternic si credincios, dar care nu avea nici un fecior. Si desi imbatranise, nu si-a pierdut nadejdea si, impreuna cu imparateasa, se rugau in fiecare zi, cerandu-i lui Dumnezeu sa le binecuvanteze casa cu un baiat care sa mosteneasca tronul. Bunul Dumnezeu s-a indurat de rugaciunile lor si iata ca peste putina vreme s-a nascut in palatul regelui un prunc frumos si voinic, pe care l-au botezat Onufrie (care inseamna ”mereu fericit”). Dar, printr-o descoperire dumnezeiasca, imparatului i s-a aratat ca rostul acestui prunc minunat este sa creasca departe de palat si de galceava lumii. Asa ca acesta si-a luat fiul si, cu ajutorul lui Dumnezeu, a ajuns dupa cale lunga sa le-ajunga, la portile unei manastiri. Calugarii l-au “infiat” pe micutul print, fagaduind sa-l creasca in credinta si cumpatare. Imparatul le-a multumit si, punandu-si nadejdea in mila Domnului, l-a lasat pe prunc la manastire si s-a intors la treburile statului.
Iata ca au trecut cativa anisori, iar copilul crescuse. Se invatase chiar sa mearga singur, in fiecare zi, sa-i ceara calugarului de la bucatarie cate o bucata de paine. Pleca multumit rupandu-si pentru sine cate o bucatica, sa-si astampere foamea, dar cu restul de paine disparea in biserica. Iar calugarii, care munceau de zor primprejurul manastirii se intrebau nedumeriti ce-o face baietelul cu painea, ca doar nu o sta in biserica sa manance?! De fapt, micul Onufrie se ducea grabit la icoana Maicii Domnului cu Pruncul Iisus in brate si aseza in fata icoanei bucata de paine, spunandu-i Pruncului Iisus Hristos:
Continuare:
http://tineriortodocsi.webs.com/Sfinti/sfonufrie.html

[tabitha]

Astăzi 19 Iunie îl sărbătorim pe Sfântul Ioan Maximovici de Shanghai și San Francisco.



MĂRTURII DESPRE SFÂNTUL IOAN MAXIMOVICI, MARE FĂCĂTOR-DE-MINUNI :
http://www.familiaortodoxa.ro/2012/1...tor-de-minuni/

[tabitha]

Astăzi 20 Iunie este sărbătorit Sfântul Nicolae Cabasila - mare personalitate teologică a sec. XIV.

Cinstirea ca sfânt a lui Nicolae Cabasila a fost statornicită în anul 1982, de către Patriarhia Ecumenică, ca urmare a inițiativei Mitropolitului de Tesalonic.

Mai multe despre viața și opera sa puteți citi aici :
http://www.crestinortodox.ro/sfinti/...la-119256.html

[tabitha]

"Când ieșim din apa Botezului, noi avem în suflete pe însuși Mântuitorul nostru, și încă nu numai în suflet, ci și pe frunte, în ochi, ba și în mădulare și în cel mai ascuns ungher al ființei noastre, și anume îl avem plin de mărire, curat de orice păcat și lipsit de orice stricăciune, așa precum a înviat, așa cum S-a arătat apostolilor, precum era pe când S-a înălțat la cer și, în sfârșit, așa cum va fi când Se va întoarce iarăși să ne ceară comoara ce ne-a încredințat-o.

Prin mijlocirea acestei nașteri, prin Botez, noi am fost însemnați într-un fel oarecare cu însuși chipul și pecetea lui Hristos, care de acum încolo stăpânește toate intrările ființei noastre, pentru ca nimic străin să nu mai pătrundă în noi. Cele doua căi pe care se face respirația și hrana trupului nostru sunt tot aceleași prin care Domnul pătrunde în sufletele noastre ; amândoua căile ne unesc cu ființa Sa, una sub formă de ungere de bună mireasmă, iar alta sub formă de mâncare duhovnicească. Domnul devine suflarea noastră și hrana noastră și, astfel, unindu-Se cu noi și amestecându-se pentru totdeauna în unitatea ființei noastre, El se face trupul nostru tainic și în acest trup El ajunge cu vremea să fie pentru noi ceea ce este capul pentru mădulare. Prin Domnul, noi ne facem părtași la toate binefacerile Duhului, pentru că El e capul nostru, și ceea ce aparține capului e firesc să treacă și asupra mădularelor.'

Sf. Nicolae Cabasila - "Despre Viața în Hristos"

http://www.saintjohnro.org/page/bibl...in_Hristos.pdf

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de mirela.t

Astăzi 20 Iunie este sărbătorit Sfântul Nicolae Cabasila - mare personalitate teologică a sec. XIV.

Un lucru remarcabil la acest mare teolog este faptul ca a fost laic. Astfel, vedem ca laicii teologi nu sunt o inventie a modernitatii, fiindca iata, in plin Ev Mediu avem cazul unui Nicolae Cabasila, care a fost nu doar teolog, ci si liturgist (una dintre cartile lui fundamentale este despre liturgica si tipic bisericesc). Mai avem noi, astazi, carti de liturgica scrise de laici ? Si, de am avea, le-ar lua cineva in serios ?

Influenta lui Nicolae Cabasila a depasit lumea bizantina, fiind, inca din anii vietii lui, studiat in seminariile catolice. La randul sau, acest mare teolog a fost influentat de Toma din Aquino. Ni se contureaza, in acest fel, imaginea unui Ev Mediu in care ideile circulau liber, scolile teologice erau in dialog si oamenii, fara sa se bata atata cu caramida ecumenismului in piept (si in cap, uni altora), aveau psihologia si practica ecumenismului, asa cum l-am dori si in ziua de azi.

[Dalian]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Nicolae Cabasila a studiat in seminariile catolice.
a fost influentat de Toma din Aquino.

Se putea oare fără deșănțata propagandă papistășească?

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

sa se bata atata cu caramida ecumenismului
aveau psihologia si practica ecumenismului
asa cum l-am dori si in ziua de azi.

Și cum să lipsească și cireașa de pe tort: slăvirea panereziei ecumeniste?

[tabitha]

Scrie că a fost studiat în seminariile catolice, nu că a studiat el acolo. Despre influența lui Toma d'Aquino nu știam.

A fi creștin ecumenic, diferă de accepțiunea ecumenismului din ziua de azi.

[tabitha]

Astăzi 22 Iunie - este ziua Sf. Ierarh Grigorie Dascălu, Mitropolitul Țării Românești.

Sfintele sale moaște se află la Mănăstirea Căldărușani, lângă București.

Veniți toți credincioșii, cu cununi de laudă să încununăm pe Grigorie, podoaba arhiereilor și lauda călugărilor, ajutătorul săracilor și ocrotitorul orfanilor, nădejdea păcătoșilor, tămăduirea bolnavilor și darul lui Hristos pentru neamul românesc, pe mitropolitul și dascălul cel de Dumnezeu insuflat căruia să-i zicem: Bucură-te, Sfinte Grigorie, ierarhul lui Hristos, cel ce te rogi pentru mântuirea sufletelor noastre.