|
#51
|
|||
|
|||
Citat:
(ma rog, intr-o firma de atei poti inlocui la pct. 1 cu incredere neindoelnica in mine insami" - cu toate ca nu chiar ok dpdv. moral, stim bine...varianta corecta e cea enuntata de tine). Dpdv al defectelor...nu stiu ce sa zic, daca e ok sa le dai pe fata sau nu, probabil depinde unde si cand, nu cred ca la angajare e bine sa spui de exemplu ca obisnuiesti sa uiti, sa intarzii, te lenevesti, sa te "prinzi"in activitati care-ti plac si sa le neglijezi pe cele care sunt importante in contextul respectiv, etc. Nu stiu daca chiar toate calitatile pe care le poate avea un om se datoreaza exclusiv lui Dumnezeu sau sunt rezultatul (sau rezultanta) propriei vointe, ambitii, constiintei, moralitatii, tariei de caracter, rezistentei la ispite, educatiei duhovnicesti a fiecaruia, anturajului ( depinde unde a cazut "samanta", nu?). Desigur, daca ai dragoste nemasurata pentru Dumnezeu, toate iti vin mai usor, dar si dragostea asta presupun ca trebuie sa ti-o cultive cineva sau ceva in suflet, ori parintii, ori profesorii, ori preotul, ori vreun bunic, cine stie.... |
#52
|
|||
|
|||
Citat:
Nu că mi-ar plăcea mie (sau altora) termenul, dar el desemnează acea pseudo-iubire autosuficientă, în care nu-l poți vedea pe cel în suferință de lângă tine. E starea în care te crezi îndreptățit în orice ai face, iar ceea ce te îndreptățește este tocmai viața ta „virtuoasă”, „obligațiile creștinești” pe care le îndeplinești fără greșeală, toată tipicăreala măruntă care ține de formă și eludează fondul, care ține de literă și ucide duhul. Faptul că cineva observă aceste lucruri și le aduce în atenție la rubrica „așa nu!”, nu înseamnă că automat îl și osândește pe omul care se comportă astfel. Trebuie să discerni între faptele bune și cele rele, iar asta nu înseamnă nicidecum judecată în sensul de osândă. Exact asta spunea și Sfântul Vasile cel Mare, să alegem tot timpul nectarul din flori, adică să discernem între lucrurile bune și cele rele. Iar despre preot (în general) ai observat bine că este un slujitor al lui Hristos și al altarului. Dar este și un slujitor al oamenilor, după cum le-a arătat Hristos ucenicilor în joia spălării picioarelor! Cel care vrea să fie mare, trebuie să se facă mic! Iar cel care se comportă ca în exemplul de mai devreme, se află în starea celui care împarte cele ale Stăpânului său, ca și cum ar fi ale sale. „În dar ați luat, în dar să dați!” Cât despre judecată, fiecare merge cu faptele sale, iar preotul este un mijlocitor între noi și Hristos, tocmai pentru a ne feri de „abstract” în momentul mărturisirii păcatelor. Și încă ceva și închei cu vorbăria! Sacerdotul este Episcopul, preotul având doar un "mandat" limitat. Iar asta ar trebui să-i facă pe slujitorii altarelor să fie mai smeriți și să nu caute atât cinstea oamenilor aici pe pământ, riscând să piardă cinstea din Ceruri... Last edited by luciand; 02.03.2012 at 19:22:12. |
#53
|
|||
|
|||
Citat:
Si totusi, desi sunt cu totul in asentimentul tau pe ansamblu, am mari dubii, de fapt cred tare ca nu e a buna treaba cu chinuiala... Nu, nu de chin e vorba... Dimpotriva! Pocainta nu e chin, frate. Unde e chin, lucreaza dracu nu Domnul! Duhul Sfant este Mangaietorul. Iar cind renuntam pur si simplu sa ne tinem in corsajul obisnuintelor mintale ale mandriei, cand ne punem putin in paranteza ambitul si caposenia, imediat vine mangaierea si lucrarea e grea, de acord, insa nu e chin. Cand simt ca bate chinul la usa eu unul ma opresc si imi torn, ca sa zic asa, o galeata de apa rece in cap. Ceva nu e in regula. Ma nevoiesc eretic. Iti spun aceasta cu toata dragostea si m-as bucura sa cugeti o clipa la experienta ta personala si sa vezi de nu cumva e si la fratia ta asemanator cu experienta mea. Eu cred ca asa e la toti cei ce tanjesc dupa Dumnezeu, laudat fie Hristos Domnul in veci! Viata crestinului nu este chin. Este nevointa, ceea ce implica pe Mangaietorul. Chin e doar supravietuirea in bambiliciul labirintic al mascariciului vrajmas, care ne poarta din placere in durere pana experiementam, tot mai chinuit, toata durerea. Chinul e rodul pacatului, al bolii, al vrajmasului. Domnul aduce in nevointa noastra, in viata fiecaruia si a comunitatii euharistice: pace, bucurie, rodnicie. AMIN!+ Last edited by ioan cezar; 06.03.2012 at 13:01:03. |
#54
|
|||
|
|||
Citat:
|
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Constiinta morala si legea lui Dumnezeu. | georgeval | Generalitati | 20 | 15.02.2012 00:37:34 |
Stiinta fara constiinta.. | anna21 | Stiri, actualitati, anunturi | 46 | 03.02.2012 19:30:21 |
Despre constiinta | mihailt | Generalitati | 1 | 17.03.2010 04:51:20 |
Constiinta sau ascultare? | tudor2012 | Calugarul | 31 | 02.02.2009 23:44:00 |
E BINE SA INTREBAM ? | filotegheorghe | Generalitati | 8 | 03.09.2008 15:23:42 |
|