casatorie

[Eugen7]

În prealabil postat de anna21

Oricare duhovnic este BUN, daca te pregatesti temeinic pt Taina Spovedaniei.

Nu confudati Taina Spovedaniei cu duhovnicia.
Taina Sfintei Spovedanii este valida indiferent de preotul care savareste aceasta Sfanta Taina.

NU toti preotii sunt duhovnici. Iar preotii duhovnici sunt si ei pe diferinte nivele spirituale. Exista preoti duhovnici imbunatatiti care cu ajutorul Duhului Sfant stiu exact cum sa ajute si sa calauzeaca credinciosii pe drumul mantuirii. Va dau un singur nume: Parintele Arsenie Boca.

Sunt cazuri cand preotii duhovnici indurma pe unii credinciosi la alti preoti duhovnici mai "puternici" daca ei simt ca nu pot face fata situatiei in care este crediciosul. Nu este o rusine. Si in medicina se intampla la fel.

Sa nu uitam ca Sfintii Apostoli Iacov, Ioan si Andrei au fost intai ucenicii Sfantului Ioan Botezatorul iar mai apoi au mers dupa Iisus. S-a suparat Sfantul Ioan Botezatorul ca ii pleaca fii duhovnicesti? Nicidecum, ba chiar s-a bucurat. Au plecat toti ucenicii Sfantului Ioan Botezatorul la Iiisus? Nu. De ce? Pentru ca si Sfantul Ioan Botezatorul urmarea aceeasi slava a lui Iisus Hristos insa folosind o alta metoda (ascetica daca vreti).

De aceea si astazi avem duhovnici de manastire si duhovnici de mir. Fiecare este specializat in domeniul sau. Unele sunt ispitele la manastire si altele sunt in lume. Desigur ca multi dhovnici imbunatatiti stiu intru Duhul Sfant cum sa procedeze in fuctie de fiecare situatie.

În prealabil postat de anna21

Sa-ti cauti duhovnic "bun" poate fi o capcana.. Tot cauti si nu mai gasesti. Sau gasesti unul suficient de departe sau de ocupat incat sa nu ajungi sa te spovedesti decat f rar.

Poate fi doar daca cautam singuri, fara ajutorul lui Dumnezeu.
Prin post si rugaciune Dumnezeu ne indruma pasii catre preotul duhovnic potrivit. Stie EL cum nu trebuie sa ii spunem noi.

Duhovnicii sunt ca doctorii. NU toti doctorii sunt la fel. Pentru un doctor bun trebuie sa alergi mult... si pe unii si pe ceilati ii cunoastem dupa roadele lor, dupa faptele lor.

Asadar sa luam aminte.

[Eugen7]

În prealabil postat de floricica

Da, asadar sa luam aminte cum pornim in viata, cu sau fara binecuvantarea parintilor caci de asta poate atarna multe in viitorul casnicie si al copiilor ce vor veni.

Binecuvantarea parintilor poate lipsi, dar binecuvantarea lui Dumnezeu (in Sfanta Taina a Cununiei) nu poate lipsi!

floricica... fii mai atenta la modul cum postezi. NU se mai intelege ce am scris eu si ce ai scris tu. :)

Eu vorbesc strict din punct de vedere dogmatic ortodox crestin.
Ortodoxia crestina nu se este "dupa bunul plac al fiecaruia". Dogmatica este clara la fel si canoanele. Eu iti recomand sa mai studiezi un pic...

Evident ca situatiile in care parintii se opun casatoriei si nu dau binecuvantare sunt nedorite. (Nu vorbim aici de situatiile in care cei doi nu se potrivesc, adica exista nepotriviri mari din punct de vedere sufleteste si trupeste intre ei, sau de situatiile in care doar dorinta trupeasca ii leaga pe cei doi.)

Vorbim strict de situatiile in care cei doi se potrivesc, se iubesc si au binecuvantarea preotilor lor duhovnici pentru casatorie, iar parinii lor se impotrivesc.

Chiar daca parinii nu dau binecuvantare lor pentru casatorie, da Dumnezeu binecuvantarea LUI in Taina Sfintei Cununii. Din nefericire sunt parini care isi indeamna copiii la casatorii din interes... sau ii indeamna sa traiasca in curvie la tinerete decat sa se casatoreasca.

Mai sunt si parinti care isi bleastema copiii (daca nu asculta de sfaturile lor la casatorie)... insa in acest caz blestemele nu au nici o putere dupa Sfanta Taina a Cununiei, cand Dumnezeu isusi este cel ce pazeste familia, caci "ei vor blestema iar Tu Doamne vei binecuvanta" (Psalmul 108).

[Eugen7]

În prealabil postat de citibe

Vin şi eu cu puţin mea experienţă de viaţă. Nu-i ascultaţi pe cei ce vă îndeamnă să vă faceţi întâi un rost în viaţă. Cu minciuna asta am stat şi noi, până ne-am căsătorit la 26 de ani, deşi eram prieteni... din clasa a XI-a. Mda, fireşte, fără vreun "rost" marcant în viaţa. Realitatea e că rosturile se fac împreună, după aceea. Dacă sunteţi hotărâţi s-o faceţi şi ştiţi că faceţi pasul acesta pentru totdeauna, faceţi pasul. Nu-i ascultaţi nici pe cei care vă sperie cu divorţul. Sunt abureli, nu poţi avea nicio garanţie că dacă te căsătoreşti când eşti mai "copt" nu vei divorţa: garanţia adevărată e credinţa. Indiferent cu cine v-aţi căsători, în deceniile de viaţă care urmează vor fi multe ispite. Vă veţi mai îndrăgosti fiecare încă de vreo 3-4 ori, dacă nu şi mai bine, vă veţi certa ca chiorii între voi şi cu părinţii, dar, dacă nu veţi uita de Dumnezeu, dacă nu veţi uita că sunteţi una, dacă nu veţi uita că pe părinţi "i-aţi lăsat" pentru a fi împreună, dacă nu veţi uita că toate sunt ispite şi trec, veţi reuşi. De părinţi să nu vă temeţi, nu vă vor lăsa de izbelişte. Iar după ce vă veţi lua, să nu staţi cu ei :). Mai bine cu chirie, iar dacă nici aşa nu se poate, făceţi-vă camera voastră "tabu". Iar dacă vor interveni între voi şi trebuie să alegi a cui e dreptatea, între părinţi şi soţ întotdeauna are dreptate soţul ! :D Faceţi aşa şi veţi fi fericiţi.

Iata o postare pragmtica. Felicitari.
Doamne ajuta.

Toti cei care si-au spus parerea aici, fiecare, a spus cate un adevar. Daca domnisoara in cauza va citi cu atentie, cu luare aminte ce s-a scris va gasi raspuns la intrebarea ei.

Din postarea fiecaruia poti extrage ceva bun. Trebuie doar sa fi fi convinsa ca vrei sa afli solutia corecta si nu cea preferata de tine.
Casatoria fara consimtamantul parintilor este trista pentru tinerii apropiati de parintii lor.
Dar nu mi se pare a fi chiar un esec o casatorie fara consimtamantul lor. Parintii, pana la urma se vor imbuna si isi vor ajuta copii. Daca nu, inseamna cu nu sunt parinti prea iubitori… Mai bine o casatorie fara consimtamantul lor decat un concubinaj cu acordul parintilor.
Ca ai terminat sau nu facultatea, ca ai sau nu o situatie materiala sunt doar niste conditii care usureaza sau ingreuiaza convietuirea dar daca este DRAGOSTE restul nu mai conteaza. Daca in unirea voasta il aveti pe Hristos, daca El este temelia familiei voastre greutatile vor fi purtate mai usor. Greutatile vietii intaresc legatura in fam tinere bazate pe dragoste adevarata, pe dragostea intru Hristos.
Solutia cea mai buna o poti afla de la duhovnic. Dumnezeu ti-l scoate in cale pe cel BUN. Cu el trebuie sa ti legatura timp indelungat si atunci vezi roadele.
Pe forum gasesti solutii dar iti trebuie mult discernamant, multa rabdare, sa intelegi, multa luare aminte la ce citesti. La o privie fugara toare par … vorbe. Dar fiecare parere conteaza si poate fi de folos...
Domnul Hristos si Blanda Lui Mama sa te apere de rele !

[Eugen7]

În prealabil postat de vintage

Casatoria fara consimtamantul parintilor este trista pentru tinerii apropiati de parintii lor.Dar nu mi se pare a fi chiar un esec o casatorie fara consimtamantul lor… Mai bine o casatorie fara consimtamantul lor decat un concubinaj cu acordul parintilor.

Exact asta sustin si eu.
Doamne ajuta.

În prealabil postat de Eugen7

Exact asta sustin si eu.
Doamne ajuta.

Asa este, am citit si eu postarile tale. Inseamna ca avem dreptate. Si multi sustin asta.
Doamne ajuta!

[Eugen7]

În prealabil postat de vintage

Asa este, am citit si eu postarile tale. Inseamna ca avem dreptate. Si multi sustin asta.
Doamne ajuta!

"Din gura a doi sau trei sa se statorincesca tot adevarul".

Din nefereicire sunt parinti care isi indeamna copiii sa traiasca in curvie (desfranare) pana isi termina scolile si se realizeaza socio-profesional, desi tinerii au varste intre 20 si 24 de ani. Ba unii parinti chiar ii indeamna pe tinerii casatoriti sa nu aiba copii cand sunt tineri, ca au ei timp mai tarziu... ii indeamna chiar sa faca avorturi. Din pacate aceasta este o realitate si nu doar simple fictiuni.

In aceste situatii tragice tinerii casatoriti sa isi aduca aminte ce spune Iisus: "Cel ce iubieste pe tatal sau pe mama sa mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine" si "Cel ce ma iubeste pazeste poruncile Mele si le implineste."

Porunca a 5-a spune sa ne cinstim parintii. Deci trebuie sa ascultam de ei doar atunci cand ei urmeaza invatatura lui Hristos, a Bisericii. Pacatul aduce moartea.
Chiar daca parintii nu asculta de Hristos, de Biserica, si atunci trebuie sa le acodam cinstea cuvenita, insa nu trebuie sa ascultam de ei, nu trebuie sa urma indemnurile la pacate, ci trebuie sa ascultam de Hristos, de Biserica, de preotii duhovnici.

Cand Sfintiilor Apostoli Petru si Ioan li s-au cerut de catre mai marii preotilor sa nu mai vorbeasca despre Iisus, Sfantul Petru plin de Duh Sfant a spus: "Cugetati si voi daca se cuvine sa ascultam mai mult de voi decat de Cuvantul lui Dumnezeu".

Doamne ajuta. Hristos a inviat.

[paulika]

Va multumesc mult tuturor!!

Ne-am hotarat amandoi sa mergem sa vorbim cu un preot,sa vedem ce ne sfatuieste.Si poate ca ii vom convinge si pe parinti,o sa incercam sa le explicam ca toate vor fi la fel,si ne vom continua scoala orice ar fii,si cu ajutorul Lui Dumnezeu,toate se vor randui.

[paulika]

Nu pot sa spun ca parintii ne indeamna sa traim asa.Ca mama mea e de acord,la fel si mama lui,doar tatii astia.Dar eu nu inteleg ceva,daca ne iubim,si ne intelegem,si orice lucru il facem impreuna,si parintii vad asta,de ce pun mereu cariera,si scoala pe primul loc?Normal ca trebuie sa facem scoala,dar mai important e sa ascultam de cuvantul Lui Dumnezeu.Oricum noi suntem hotarati si vom vorbi cu ei,si sper din tot sufletul sa ne sprijine si sa inteleaga.Dar cand stau si imi ascult prietenii,sau alte persoane de varsta mea,imi vine sa plang...Am prieteni care stau asa de cate 5,6 ani,si spun ca mai asteapta,ca sunt prea tineri,sau altele,dar cum se poate asta?De ce nu se mai gandeste nimeni la Dumnezeu?Acum toata lumea considera ca e ceva normal sa stai asa,dar la pacate,,de ce nu se mai gadeste nimeni?Am incercat sa ii explic cuiva treaba asta,si a ras de mine...Oare ce se intampla cu noi?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de paulika

Oare ce se intampla cu noi?

Este foarte simplu: cei mai mulţi oameni cred că Dumnezeu există, dar îşi trăiesc viaţa ca şi când Dumnezeu nu ar exista. Despre asta a vorbit Isus, când a spus: "Nu cel ce spune "Doamne, Doamne !" va intra în împărăţia cerurilor, ci cel care face voia Tatălui Meu".

Credinţa adevărată, aşadar, nu înseamnă (numai) a fi de părere că Dumnezeu există, ci a lua drept adevărat ceea ce Dumnezeu a spus şi a fi hotărât să urmezi ceea ce El a spus că trebuie urmat.
De aceea, vedem tot mai mulţi părinţi care nu cred şi vedem tot mai mulţi copii care nu cred. De aceea, Dumnezeu a întrebat, oarecum retoric: "Oare Fiul Omului, când va veni (a doua oară) va mai întâlni credinţă pe pământ ?"