ascultare de duhovnic?

[George.m]

În prealabil postat de Fani71

De cateva zile ma tot uit la diverse teme de pe acest forum si vad mereu ca multa lume se tot refera la duhovnic ca ultima instanta. Si eu am invatat la inceput ca in Ortodoxie, trebuie sa asculti de duhovnic.

Insa alti ortodocsi pe care ii cunosc (cu studii si experienta) cred ca traditia noastra cu ascultarea de duhovnic poate duce si la abuzuri. La catolici este un papa care se spune ca este infailibil, la noi fiecare duhovnic este vazut de unii ca un mic papa.

Crestinismul nu promoveaza ascultarea oarba fata de duhovnic. E nevoie de echilibru, de dreapta socoteala in toate.

Intr-adevar, nu-i greu sa observam o tendinta a unora de a-si face cumva un idol din duhovnicul lor. Le e greu sa admita ca si el poate gresi in anumite situatii, ca nu e un "mic papa".

Savatie Bastovoi amintea candva ca suntem chemati la o legatura echilibrata si fireasca cu duhovnicul, " în care duhovnicul înţelege că nu este Sfântul Arsenie cel Mare, nici Sfântul Pahomie şi în care ucenicul înţelege că nu este Acachie ascultătorul, iar pornind de la această constatare, încep împreună să-şi lucreze mântuirea.

Să nu îţi faci din duhovnicul tău un Gheron Iosif şi peste jumătate de an spui că “ăsta e un nebun care mi-a stricat viaţa” şi pleci în altă parte. Nu e mai bine să spui, ”ăsta-i părintele meu din Copşa Mică, îl iubesc, îl ascult şi vreau să ajung la el până la sfârşitul vieţii“?.

Să nu primim nici idealizările astea pe care le avem în euforia noastră: “Vai ce barbă are părintele!”, “Vai ce tras la faţă!”, “Vai cum tace părintele!”, “Vai dar cum mi-a zis părintele s-a şi întâmplat!”.

Să nu facem asta pentru că diavolul ne poate pregăti o umflătură din asta, ca după aceea, să ne facă praf, descoperindu-ne neputinţele lui. Acesta este un pericol atât pentru ucenic, cât şi pentru duhovnic. "

[costel]

În prealabil postat de George.m

Intr-adevar, nu-i greu sa observam o tendinta a unora de a-si face cumva un idol din duhovnicul lor. Le e greu sa admita ca si el poate gresi in anumite situatii, ca nu e un "mic papa".

Daca vorbim de duhovnici adevarati nu cred ca ei gresesc. Dau raspunsuri ca rod al rugaciunii lor, deci, venite de la Dumnezeu. Asa ca indiferent de situatie, marii duhovnici nu se joaca cu raspunsul, nu-l dau dupa cum li se pare, ci dupa cum li s-a descoperit.

Da, e grav daca omul se opreste la duhovnic ca la un idol, dar nici nu trebuie sa plece de la el cu gandul - sa implinesc sau nu sfaturile date.

[George.m]

În prealabil postat de costel

Daca vorbim de duhovnici adevarati nu cred ca ei gresesc. Dau raspunsuri ca rod al rugaciunii lor, deci, venite de la Dumnezeu. Asa ca indiferent de situatie, marii duhovnici nu se joaca cu raspunsul, nu-l dau dupa cum li se pare, ci dupa cum li s-a descoperit.

Da, e grav daca omul se opreste la duhovnic ca la un idol, dar nici nu trebuie sa plece de la el cu gandul - sa implinesc sau nu sfaturile date.

Desigur, Dumnezeu lucreaza mai intens prin marii duhovnici. Mintea lor e indumnezeita, iar cuvintele pe care le rostesc au viata.
Cu toate acestea, sunt de parere ca si marii duhovnici pot gresi uneori. Dumnezeu poate ingadui asta. Singur Hristos e fara de greseala.

[Fani71]

În prealabil postat de George.m

Crestinismul nu promoveaza ascultarea oarba fata de duhovnic. E nevoie de echilibru, de dreapta socoteala in toate.

Intr-adevar, nu-i greu sa observam o tendinta a unora de a-si face cumva un idol din duhovnicul lor. Le e greu sa admita ca si el poate gresi in anumite situatii, ca nu e un "mic papa".

Savatie Bastovoi amintea candva ca suntem chemati la o legatura echilibrata si fireasca cu duhovnicul, " în care duhovnicul înţelege că nu este Sfântul Arsenie cel Mare, nici Sfântul Pahomie şi în care ucenicul înţelege că nu este Acachie ascultătorul, iar pornind de la această constatare, încep împreună să-şi lucreze mântuirea.

Să nu îţi faci din duhovnicul tău un Gheron Iosif şi peste jumătate de an spui că “ăsta e un nebun care mi-a stricat viaţa” şi pleci în altă parte. Nu e mai bine să spui, ”ăsta-i părintele meu din Copşa Mică, îl iubesc, îl ascult şi vreau să ajung la el până la sfârşitul vieţii“?.

Să nu primim nici idealizările astea pe care le avem în euforia noastră: “Vai ce barbă are părintele!”, “Vai ce tras la faţă!”, “Vai cum tace părintele!”, “Vai dar cum mi-a zis părintele s-a şi întâmplat!”.

Să nu facem asta pentru că diavolul ne poate pregăti o umflătură din asta, ca după aceea, să ne facă praf, descoperindu-ne neputinţele lui. Acesta este un pericol atât pentru ucenic, cât şi pentru duhovnic. "

Foarte de acord.
Cred ca este un cuvant cheie in relatia cu duhovnicul: dragostea. Cand iubim pe cineva cu adevarat, nu il idealizam. este valabil si in viata de cuplu.

[George.m]

În prealabil postat de Fani71

Cred ca este un cuvant cheie in relatia cu duhovnicul: dragostea. Cand iubim pe cineva cu adevarat, nu il idealizam. este valabil si in viata de cuplu.

Asa e, dragostea ne ridica din visare, din iluzie, din neadevar. Si nu poate spune ca-si iubeste parintele duhovnicesc cel ce-l idealizeaza. Pentru ca iubeste o imagine falsa a parintelui, nu pe parintele insusi.
Iar cand isi va observa duhovnicul asa cum este el, il va parasi, smintindu-se.

[costel]

În prealabil postat de George.m

Cu toate acestea, sunt de parere ca si marii duhovnici pot gresi uneori. Dumnezeu poate ingadui asta. Singur Hristos e fara de greseala.

Eu sunt de parere ca marii duhovnici nu gresesc. Cand spun marii duhovnici, ii am in vedere pe cei care dadeau sfaturile venite de la Dumnezeu, ca rod al rugaciunii lor.

Daca avem situatii cand sa fi prezis ceva un mare duhovnic si sa nu se fi intamplat, e posibil ca in astfel de cazuri sa fie vorba de ceea ce s-a petrecut cu Ninive - datorita pocaintei poporului, Dumnezeu nu mai nimiceste cetatea, desi ii vestise sfarsitul. Asa si in cele vestite de un mare parinte, datorita pocaintei, Dumnezeu sa nu mai ingaduie anumite calamitati, pe care i le descoperise parintelui.

Nu vad de ce Dumnezeu l-ar lasa pe un mare parinte sa greseasca, in conditiile in care acesta s-a facut vas ales al Sau. Da, e adevarat ca numai Hristos e lipsit de greseala, dar cand marii duhovnici cer totul de la El, de ce le-ar vesti ceva gresit?

Daca acceptam ca duhovnicul greseste in sfatul/ canonul pe care ni-l da, cred ca e o pricina de sminteala. Asa ne putem alege noi cand sa ascultam si cand nu, dupa cum ne convine...

Daca ne putem alege duhovnicul (si am inteles ca se poate) astfel incat sa fie potrivit cu personalitatea noastra, eu cred ca trebuie sa ascultam ceea ce ne spune. Recunosc ca mi s-a intamplat sa nu-l ascult, dar din neputina, nu din rea-vointa, considerand ca el greseste.... si data urmatoare i-am marturisit si aceste neascultari...

In rest sunt de acord ca nu trebuie sa-l idealizam...

Eu sunt mai "confortabila" cu a-l asculta decat cu a ma framanta cu tot felul de ganduri. Cineva imi spunea chiar ca am o lipsa de responsabilitate in a lua decizii sau in a-mi asuma anumite fapte, in sensul ca daca luarea unei decizii sau amintirea unei fapte discutabile ma framanta si nu vad un raspuns clar, ma duc si il intreb.

Dumnezeu sa ne ajute sa primim intotdeauna raspunsul cel bun si sa-l ascultam!

[Raoul]

Fratilor,prin duhovnic e mantuirea noastra! Ascultarea e cea mai mare,chiar de te-ar opri sa mergi si la Sf. Liturghie,dandu-ti sa faci altceva in timpul acela... Banuiesc ca stiti pilda cu acel calugar care a venit la o manastire pt. a se ruga,a sta la slujbe etc. si de fapt a fost pus sa se ingrijeasca de cei batrani...

Doamne-ajuta!

[fallen]

Voua vi s-a intamplat vreodata sa fiti ispititi sa nu aveti incredere in duhovnicul vostru, asa, fara un temei ? De exemplu sa-i dati un acatist, sau un sarindar cum se da acum, si sa va ganditi ca poate oricum nu-l citeste? Sa va ganditi ca poate nu se roaga cu adevarat, poate isi face doar meseria pentru bani, ca toata lumea...Si asta, repet, fara sa aveti macar un motiv de indoiala, ci pur si simplu, asa, gandindu-va ca asta fac toti oamenii la slujba lor, poate chiar dvs, cateodata... Si stiti ce e mai rau? Ca asta chiar nu poti sa te duci sa-i spui la spovedanie "stii parinte ce pacat am facut? Te-am banuit pe matale ca nu-ti faci treaba..." Cum mai sunt unii care-ti spun verde-n fata "la inceput nu mi-a placut de tine" sau "nu mi-ai inspirat incredere de la inceput.."sau mai rau "am avut incredere in tine si m-ai dezamagit".
Sper sa-mi iasa din cap prostiile astea, ca eu chiar vreau sa am incredere in parintele meu, si sa ma ierte Dumenzeu pentru ratacire....E bine stiut ca in viata ai parte de ceea ce meriti...

Si apropo de asta, mai am o temere : daca ne vom muta departe, nu oricum va trebui sa merg la alta biserica si chiar la alt duhovnic? Poate n-o sa-mi placa nicaieri ca acum si nici n-o s ma mai duc. Lumea spune ca nu te duci la biserica pentru popa si pt anturaj; de asemeni mai spune ca Dumnezeu mai "schimba" oamenii din viata ta, ii inlocuieste cu altii dupa nevoile tale, dar oare se aplica si in cazul duhovnicului?

În prealabil postat de fallen

Si stiti ce e mai rau? Ca asta chiar nu poti sa te duci sa-i spui la spovedanie "stii parinte ce pacat am facut? Te-am banuit pe matale ca nu-ti faci treaba..."

Dacă nu poţi să i-o spui aşa, verde, totuşi, poţi spune că te-ai făcut vinovată de păcatul bănuielii, fără a preciza persoana. De altfel, la spovedanie ni se cere să ne spunem păcatele cât mai simplu, fără a implica alte persoane şi ferindu-ne să-l ispitim pe duhovnic cu amănunte.

Gânduri urâte sau rele venite ca din senin, bănuieli şi altele mai rele am avut şi eu, nu neapărat în legătură cu duhovnicul.