Nu ne putem ruga/pomenii sinucigashii?

[Va_iubesc]

În prealabil postat de alinafat78

sotul meu s-a sinucis in februarie
impreuna avem un baietel de 4 ani prin care Dumnezeu m-a ajutat sa nu imi pierd mintile
sinuciderea este rezultatul unei copilarii traumatizante
desi sunt inmarmurita de durere pentru ca la multe din partea lui ma asteptam dar la gestul asta eu inteleg de ce biserica zice prin canoane ca nu ii pomeneste
1. pentru ca sa nu incurajeze astfel de fapte care aduc celor din jur o suferinta de nedescris
2. stiu in sinea mea ca Dumnezeu pedepseste de fapt tocmai aceasta suferinta pe care sinucigasii o aduc celor din jur - parinti, sotie, copii, prieteni - NIMIC nu justifica o astfel de fapta. NICIO suferinta, NICIO deznadejde, NICIO dezamagire.

Draga Alina,

Iubirea lui Dumnezeu sa-ti dea forta sa-ti continui drumul pe calea mantuirii, sa-ti cresti copilasul in frumusetea vietii crestine si sa traiesti cu nadejdea ca Dumnezeu, pentru lacrimile si rugaciunile tale, o sa Se milostiveasca si spre sotul tau. Pastreaza in inima simtirea pe care o ai acum cand te rogi. Durerea si insingurarea te fac sa te apropii de Dumnezeu cu adevarat, nu numai cu o rugaciune rostita si netraita.

Totusi, incearca sa nu dai curs remuscarilor de genul "daca as fi fost mai atenta, nu s-ar fi intamplat asta". Tot ce poti sa faci e sa te consideri si tu vinovata de ce s-a intamplat, dar sa nu cazi in deznadejde. Sa fii mai sensibila fata de oameni si mai atenta la fiecare fiinta pe care Dumnezeu ti-o scoate in cale.

Vad ca ai inteles bine de ce nu se poate pomeni sotul tau in biserica. Totusi, in rugaciunile tale personale poti sa-l pomenesti. Eu ii pomenesc pe toti, cu toate ispitele, cu toate caderile lor. Am fost in vara asta la Pr. Iustin Parvu de la Manastirea Petru Voda si la intrarea la el in chilie era scris clar ca pe pomelnic sa nu se treaca persoane eretice, dar nici ortodoxe care traiesc in pacate grele sau care au murit fiind in pacat. Dar se pot pomeni in rugaciunile personale.

Se intreba cineva de ce. As face o comparatie cu lumea sportului. Daca in Biserica sunt cei care fac ski, imbracati in echipament adecvat, iar noi vrem sa-l trecem ca facand parte din echipa si pe cineva care face inot, tinuta il cam da de gol ca nu e prea skior, mai ales ca i-ar fi si cam frig pe partie. Adica inotatorul trebuie sa se imbrace cu haine adecvate. Asa si in Biserica, pentru a fi in Ea, trebuie sa-ti imbraci sufletul cu haine crestine, cu fapte bune, cu iertare, iubire, smerenie, pace, bucurie, multumire, etc. si sa traiesti cu si pentru Hristos. Asa sa ne ajute Domnul tuturor!

Alina, nu timpul iti va lua durerea, ci iertarea ta fata de sot, fata de tine, fata de toti. Iarta si iubeste!

Cu drag,
Elena

[vsovi]

Stii de ce este un nonsens ce spui dumneata? adica spui ca Parintele Iustin Parvu nu stiu de ce spune ca nu pomeneshte pe aceshtia, el insa poate ca shtie mai bine ce face shi cum face deoarece el da socoteala la Dumnezeu, dar Biserica este formata din credincioshi iar daca tu ca shi credincios ii pomeneshti in rugaciunile tale particulare inseamna ca in Biserica ii pomeneshti...... Iar acel canon, dupa cum intzeleg eu despre suicigashi, eretici sau creshtini ce traiesc in mari pacate se arata foarte clar ca nu se face slujba de pomenire sau repomenire cum ar fi parastasele, ca un fel de cinstire shi ajutor, dar este ingaduita rugaciunea particulara (fara adunare, fara comuniune) pentru iertare shi ajutor subantzelegandu-se ca dinpunct de vedere creshtin au greshit sau greshesc inca shi de acea este doar o rugaciune de inmormantare, o rugaciune nu pentru buna reamintire despre ei ci pentru ushurarea muncilor iadului sau ieshirea din pacate daca este ortodox sau re/venirea la Hristos daca este de alt cult.... eu asha intzeleg canonul respectiv... care este valabil... deci nu stiu cui te potzi ruga in particular? Iar daca te rogi la Dumnezeu (sfanta Treime) inseamna ca deja esti in Biserica lui Hristos...

[urzicuta]

:)se poate spune si asa.

[alinafat78]

va iubesc multumesc pt mesajul tau de incurajare. eu am discutat cu duhovnicul meu si el mi-a dat dezlegare sa ii fac toate pomenile si sa il trec pe pomelnic. dupa ce i-am spus cum a trait si cate putin din copilaria lui. mama lui i-a zis in fata ca daca stia ea ca e insarcinata (ea nu a simtit ca e insarcinata pana ce sotul meu a facut 4 luni intrauterin) ii facea de petrecanie si ca e piedica in calea fericirii ei. a fost abandonat la nastere si dat la casa de copii. acolo a trait mai bine spus s-a chinuit 3 ani. atunci avea actele sa fie adoptat insa bunica din partea mamei a aflat de existenta lui ca mama lui a ascuns totul. la 3 ani l-a gasit si -a luat acasa. l-a crescut pana la 6 ani cand ea nu a mai putut sa aiba grija de el si a stat pe capul mamei sa isi ia copilul sa il creasca. in sfarsit l-a luat pe la 7 ani. si sa vedeti ce facea - lucruri care le-am aflat de la vecini ca el nu mi-a zis niciodata. mama lui obisnuia sa cumpere prajituri pt toti copiii de pe scara si le dadea. ei intrebau normal da lui eugen de ce nu ii dati? si ea zicea: lasa-l da-l dracului - scuzati. mereu il blestema si il dracuia. si cand o apucau pandaliile si bea il batea si il dadea afara din casa si dormea in frig si haituit. eu stiam doar f putin din aceste lucruri ca l-am intrebat odata dar nici nu am insistat sa nu il fac sa sufere. odata imi amintesc ca l-am luat de mana si am fost cu el la cofetarie. el nu stia ca am aflat ca mama lui ii facea chestia cu prajiturile. l-am pus sa aleaga ce prajitura vrea sa manance. imi amintesc ca a vrut o boema. nu a vrut sa o manance insa pana nu i-am spus de ce fac asta. i-am spus ca am aflat ce patea cand era mic si daca mama lui ii facea asta eu voi fi alaturi de el, sa continuam viata impreuna si sa lasam trecutul. sa facem noi pt copilul nostru ce nu a facut ea pt el. dar se pare ca a ost prea tarziu deja nu mai era capabil sa inteleaga iubirea mea. am incercat ca am incercat si daca am vazut ca nu se poate m-am inchis intr-o carapace dezamagita. din ce ii dovedeam mai multa iubire mai mult se indeparta de mine. odata mi-a zis ca el nu e demn de mine si de copil. am ramas cu gura cascata si i-am zis sa nu mai zica asa ca nu e adevarat. atat cat a facut e bine ca avem cu totii minusuri conteaza doar sa ne indreptam, sa evoluam in bine. dar nu a vrut si a fugit de noi. scuze ca am scris asa de mult

[Va_iubesc]

În prealabil postat de alinafat78

dar se pare ca a ost prea tarziu deja nu mai era capabil sa inteleaga iubirea mea. am incercat ca am incercat si daca am vazut ca nu se poate m-am inchis intr-o carapace dezamagita. din ce ii dovedeam mai multa iubire mai mult se indeparta de mine. odata mi-a zis ca el nu e demn de mine si de copil. am ramas cu gura cascata si i-am zis sa nu mai zica asa ca nu e adevarat. atat cat a facut e bine ca avem cu totii minusuri conteaza doar sa ne indreptam, sa evoluam in bine. dar nu a vrut si a fugit de noi. scuze ca am scris asa de mult

Draga Alina,

Multe drame ale adultului vin din traumatisme netratate din copilarie. Poate asta a fost si situatia sotului tau. Oricum, nu trebuie judecata sau acuzata mama lui de lipsa ei de iubire. Din contra, pentru aceasta femeie in suferinta trebuie sa te rogi. Si viata ei a fost un calvar, fiindca nestiind sa se bucure de acel copilas care i-ar fi adus de multe ori surasul pe buze si i-ar fi spus ca o iubeste, ea s-a lipsit de a da si a primi iubire. E marea tragedie a vietii noastre.

Tu poate ai avut o mica greseala in atitudinea ta. Cand dai iubire trebuie sa dai mereu, la infinit. Iar daca aceasta iubire era fundamentata pe o viata pentru mantuire, sotul tau ar fi inteles pretul vietii si rolul lui in familia voastra si in perspectiva mantuirii. Dar acum nu se mai poate face nimic decat in sensul de a-i da viata prin tine. Continua-ti viata privind spre vesnicie, priveste la cum traiau sfintii care au ramas vaduvi la un moment dat si du-ti si tu viata asa. Domnul sa te intareasca...ca usor nu e.

Eu nu cred ca "el a fugit de voi", ci ca a fugit de el insusi, de trecutul lui pe care nu putea sa-l asume si sa-l depaseasca, de faptul ca ar fi vrut sa faca mai mult pentru voi si nu putea. Diavolul a profitat de nefericirea lui de moment ca sa-l duca spre nefericirea vesnica. Dar eu cred in inima mea ca daca tu si fiul tau veti avea o viata de sfintenie, ii veti putea deschide si lui usile in ziua Invierii. Mare e mila lui Dumnezeu.

Sunt cu inima si gandul langa tine,
Elena

[alinafat78]

de asta nu imi va parea rau niciodata - de iubirea care i-am daruit-o cu toate ca poate cum zici tu nu merita. si de copilasul nostru care se bucura de lumina zilei si e fan-ul parintelui meu duhovnic :)parinte care m-a ajutat si m-a sprijinit enorm si care e topit dupa Victor.
chiar inainte de a se intampla cu el i-am facut pomana mamei lui de ziua ei de nastere in ianuarie. cand i-am zis ca vreau sa fac n-a zis nimic am fost la cumparaturi am facut coliva si cand sa scriu pomelicul am trecut-o pe bunica mea si am vrut s0o scriu sipe ea. la un mom dat l-am vazut ca se intuneca la fata si zice. n-o trece pe ea!!!! zis adica cum dar pt cine m-am zbatut eu??? i-am zis sa numai zica asa de mama lui si sa lase trecutul ca nu pot sa ii dau timpul inapoi sa ii readuc copilaria. dar putemnoi sa facem muuulte pt baiat si prin el vom si si noi fericiti. pt ca nici eu nu am avut o copilarie de vis cu tata alcoolic si scandalagiu. dar cine e vinovat de asta ? parintii nu ni-i alegem. si dupa ce a murit el in iulie i-am facut pomana de 7 ani. atata mai pot face pt ei - au fost niste nefericiti ca nu au stiut sa se bucure de acest dar mare pe care ni-l face Dumnezeu - viata -asa grea cum e.

[Va_iubesc]

În prealabil postat de alinafat78

atata mai pot face pt ei - au fost niste nefericiti ca nu au stiut sa se bucure de acest dar mare pe care ni-l face Dumnezeu - viata -asa grea cum e.

Foarte bine ca nu-ti pare rau de iubirea pe care i-ai dat-o. Spuneam ca trebuia sa i-o dai pana la sfarsit, nu sa te inchizi in carapace vazand ca el nu raspunde cu iubire. Acum poti sa o orientezi spre Dumnezeu, spre copilasul vostru si spre ceilalti. Cred ca o faci deja din ceea ce spui. Slava Domnului!

Mi-a placut mult ce ai spus despre marele dar pe care Dumnezeu ni-l da: Viata. Intr-adevar, mare este. Dar cati stiu sa se bucure cu adevarat de el si de toate celelalte (sanatate, prieteni, familie, natura, etc)...

Sfanta Cruce sa ne ocroteasca pe toti!

Elena

[alinafat78]

m-am inchis in carapace si l-am lasat sa face ce vrea pt ca REFUZA iubirea mea si orice sfat, orice vb buna orice tratament, sau orice ii facea lui bine. in ultima vreme i-am preluat cat mai mult din atributiuni sa il las sa se odihneasca pt ca avea o munca stresanta. dar a inceput sa frecventeze carciumile sa bea si sa loveasca copilul. pt el am ales sa plec. nu va pot descrie cat de groaznic e sentimentul sa faci totul si sa vii acasa de la munca si sa gasesti copilul cu vanataie pe fata. dupa ce s-a intamplat cu el au venit la mine multi vecini spunandu-mi ca atunci cand eram la munca il batea si plangea de se auzea toata scara. niciodata nu i-a lasat urme decat odata cand normal l-am certat si i-am zis sa nu mai traumatizeze copilul.la penultima criza i-a spart copilului masinuta care i-a adus-o mos craciun. baiatul ajunsese sa faca pipi pe el numai cand ridica putin vocea. nu stiu daca as fi facut bine iertandu-l in continuare spre traumatizarea copilului. l-am pus sa aleaga - ori face tratament ,ori se potoleste cu bautura cu propria vointa , ori ne despartim. Dumnezeu mi-e martor ca nu asta din urma imi doream dar nici nu mai suportam sa vad copilul speriat si nu mai ma puteam baza pe el. si eu am numai mama care inca munceste si el nu avea parinti si oboseala m-a daramat la care se adauga tot ce v-am povestit. i-am dat posibilitatea de a alege, de a ne alege dar a ales sa fie las. am ramas cu tot greul si cu durerea in suflet. durere care nu poate fi descrisa. dar pot sa spun ca niciodata nu L-am simtit pe Dumnezeu atat de aproape ca in momentele de groaza la aflarea vestii, la ancheta politiei, la inmormantare si in zilele ce au urmat. am ales sa ma rog cat pot in special la Maica Domnului pentru ca stiu cat se roaga ea pentru noi. si niciodata de la tragedie n-am ramas fara raspuns. oricum Dumnezeu are ultimul cuvant daca El va fi de parere ca nu mi-am iubit sotul indeajuns sa ma pedepseasca cum crede de cuviinta. la Sfarsit vom ramane singuri in fata Divinitatii doar cu faptele noastre.

[windorin]

Mitropolitul Filaret al Moscovei cateriseste un preot, pentru viata lui pacatoasa. Incepand de acea zi, mitropolitul incepe sa viseze foarte urat, in vis aparandu-i oameni din iad si oameni morti, sinucigasi. Cunoscand un caz asemanator din Vietile Sfintilor, mitropolitul il cheama pe preot, spre a-l cerceta mai bine. De la acel preot, el afla ca ii pomenea la fiecare Proscomidie pe cei sinucisi. Preotul insusi vrand sa se sinucida o data, din pricina neputintei de a se ridica din patima alcoolului. Cei care ii apareu in vis mitropolitului erau tocmai cei ce se foloseau de rugaciunile preotului.

[SIZE=2]Olivier Clement, "Trupul mortii si al slavei", Editura Christiana, Bucuresti, 1996, pag. 119[/SIZE]

[mihailt]

Este normal ca poti sa te rogi pentru cei sinucisi.
Este cunoscut caci o ucenica a Sfantului Serafim de Sarov si-a scos din iad cu rugaciunile fratele care se omorase la betie.

Mai mult parintele Cleopa zice ca cei care s-au sinucis ca i-a indemnat diavolii sau pentru ca au fost bolnavi mental poti sa ii pui la Sfanta Liturghie.
Dar este destul de clar ca toti care se sinucid sau pentru ca i-a indemnat diavolii sau pentru ca au fost bolnavi mental se sinucid deci se pot pomeni toti la Sfanta Liturghie.