Everghetinosul

[OvidiuO]

Iubirea ca eros
Nu ma tem de Dumnezeu, le spunea ucenicilor sai marele invatator al desertului, Sfantul Antonie cel Mare, deoarece Il iubesc. « Iubirea desavarsita alunga frica »

Sfantul Ammun din Nitria s-a dus odata sa-l vada pe Sfantul Antonie cel Mare si, intrucat ei se bucurau de apropierea prieteniei, a cutezat sa-l intrebe : Cum se face ca, desi ma nevoiesc mai mult decat tine, oamenii au o parere mai buna despre tine ?
Se pare ca eu Il iubesc pe Dumnezeu mai mult decat Il iubesti tu, i-a raspuns, cu un zambet, acest prieten al lui Dumnezeu.

Un eremit mai in varsta a cerut in rugaciunea sa catre Dumnezeu sa ii arate pe toti Parintii din vechime ai desertului. I-au fost aratati toti Parintii, cu exceptia Sfantului Antonie cel Mare.
Stai ! unde este Sfantul Antonie ? a intrebat el cu uimire.
Acolo unde este Dumnezeu, a auzit el o voce, dandu-i asigurare.

Iubirea de Dumnezeu, scrie Sfantul Maxim Marturisitorul, este tendinta virtuoasa a sufletului, iar cel ce o are nu doreste nimic din lucrurile create, mai presus de iubirea de Dumnezeu. Cu toate acestea, e cu neputinta sa pastrezi o astfel de iubire daca simti cea mai mica aplecare spre lucrurile lumesti. Cel ce il iubeste pe Dumnezeu duce o viata ingereasca pe pamant. El posteste, vegheaza, se roaga si are tot gandul bun pentru semenul sau.