Ce trebuie sa faca crestinul zilelor noastre cand toate merg prost?

[Hector]

În prealabil postat de glykys

Crestinul trebuie sa stea si sa lupte cum poate el mai bine. Spune pr. Papcioc in reclama la Trinitas ca cea mai mare greseala pe care o face omul este sa fuga de cruce.

Da, de parca am fi niste masochisti carora trebuie sa le placa durerea.
Oare parintii acestia nu au simtit niciodata suferinta pe pielea lor? Este foarte usor sa vorbesti altuia despre suferinta si sa ii spui: rabda, indura, infrunta. Ca doar nu te doare gura sa pronunti cuvintele.

Dacă nici părintele Arsenie Papacioc n-a cunoscut suferința, atunci nu știu cine a cunoscut-o.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Hector

Da, de parca am fi niste masochisti carora trebuie sa le placa durerea.
Oare parintii acestia nu au simtit niciodata suferinta pe pielea lor? Este foarte usor sa vorbesti altuia despre suferinta si sa ii spui: rabda, indura, infrunta. Ca doar nu te doare gura sa pronunti cuvintele.

Creştinul nu e masochist, nu iubeşte durerea de dragul experienţei în sine a durerii.
Cine poate vorbi aşa de strâmb despre creştini? De unde aiureala asta? Ea nu are nimic de-a face cu experienţa cunoaşterii lui Dumnezeu Cel Milostiv, cu experienţa fericitei asceze creştine (că despre asta e vorba, în fond, dincolo de toate formele aparente pe care le poate îmbrăca), cu lepădarea fericită de sine, în sensul distanţării de plăcerile/patimile omului trupesc din noi (omul cel "dinafară", numit în creştinism şi "Adam cel vechi").

Suferinţa creştinului, suferinţa din credinţă în Hristos, e altceva decât suferinţa necredinciosului. În toate felurile! Mai întâi este suferinţa bolnavului care a conştientizat că e bolnav, prin Cuvântul Domnului, şi purcede la drumul vindecării şi eliberării cu toată încrederea în Mântuitor (Vindecător).
Îţi doresc să descoperi această fericire prin experienţă personală!

[cezar_ioan]

http://mironel.wordpress.com/2011/11...-mod-de-viata/

"Dorim să vă spunem că Biserica are antidotul consumului ca mod de viaţă şi acesta este asceza.
Şi dacă consumul este sfârşitul, pentru că oferă o viaţă fără sens, asceza este drumul, pentru că conduce la o viaţă cu sens.
Asceza nu este privarea de plăcere, ci îmbogăţirea vieţii cu sens.
Este antrenamentul sportivului care îl conduce la competiţie şi la medalie, iar această medalie este viaţa care biruieşte moartea, viaţa care se îmbogăţeşte cu dragoste.
Asceza este drumul libertăţii, împotriva sclaviei inutilului care astăzi ne înjoseşte."

[cezar_ioan]

Fuga de Cruce, surogatele sentimentaliste şi egalitariste
Versus "răstignirea minţii" şi ieşirea din închisoarea de sinapse, prin durerea eliberatoare, prin foc...

http://video.crestinortodox.ro/TA7Zf...urere_est.html