Ce loc ocupa Hristos in inima ta?

[laurastifter]

Doamne ajută!
Dragi fraţi întru Hristos,
M-am gândit că ar fi deosebit de interesant şi folositor duhovniceşte să medităm împreună la această întrebare: cine este Iisus Hristos pentru fiecare dintre noi? Altfel spus: toţi cei credincioşi ştim că El este Dumnezeu-Omul, a doua Persoană a Sfintei Treimi, dar întrebarea mea este cum ne raportăm la Persoana Sa? Ce loc ocupă El în vieţile noastre? Credinţa în El este pentru noi doar o convingere intelectuală, o idee abstractă, sau o trăim ca pe o relaţie de comuniune cu El? În ce măsură conştientizăm faptul că El este Mântuitorul întregii lumi şi, la fel de adevărat şi de concret, Mântuitorul fiecăruia dintre noi şi - îndrăznesc să spun - Cel mai iubit Prieten al nostru? Ne umple de bucurie ideea că El este "Calea, Adevărul şi Viaţa"? Acceptăm adevărurile de credinţă despre Persoana Mântuitorului doar în mod raţional, sau ni le asumăm şi afectiv? Ce putem spune despre relaţia noastră personală cu Cel pe Care teologul Paul Evdokimov Îl numea "Cel mai intim cunoscut"? :)
Sfinţii Părinţi învaţă, în scrierile lor, faptul că cei care se străduiesc să împlinească poruncile divine se împart în trei categorii: robii (care păzesc poruncile Domnului doar din teama pierderii mântuirii), slugile (care împlinesc poruncile pentru a dobândi Împărăţia cerurilor) şi fiii adevăraţi (care-L ascultă pe Dumnezeu pentru El Însuşi, din iubire necondiţionată faţă de El, Care "Cel dintâi ne-a iubit"). În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spunea: "Nici scăparea de Iad, nici bucuria cerescului locaş, nimic nu poate întrece bucuria care le covârşeşte pe toate: să fim, totodată, iubitorii şi iubiţii lui Hristos". Oare noi Îl căutăm pe Hristos pentru El Însuşi, sau pentru minunile Sale? Iubirea noastră faţă de El este total necondiţionată?
M-aş bucura să discutăm, în această rubrică, despre relaţia noastră cu Mântuitorul Hristos.

O seară binecuvântată!
Cu respect,
Laura Stifter

[Guru inc.]

Hristos este Bunul Samaritean care intotdeauna ma scoate din impas si ma scapa de belele.Cel care intotdeauna imi intinde mana.

[laurastifter]

În prealabil postat de Guru inc.

Hristos este Bunul Samaritean care intotdeauna ma scoate din impas si ma scapa de belele.Cel care intotdeauna imi intinde mana.

Foarte frumos! :)
Doamne ajută!

[laurastifter]

Un text deosebit de impresionant pe această temă:
"Hristos spune: „Eu sunt părintele tău, Eu sunt fratele tău, Eu sunt mirele sufletului tău, Eu sunt scăparea ta, eu sunt hrana Ta, Eu sunt îmbrăcămintea ta, eu sunt rădăcina ta, Eu sunt sprijinul tău, Eu sunt tot ce-ţi doreşti tu. Când Mă ai pe Mine, nu-ţi lipseşte nimic. Eu sunt slujitorul tău, pentru că am venit să slujesc, nu să fiu slujit. Eu sunt prietenul tău şi mădular al trupului tău şi capul tău şi fratele tău şi sora ta şi mama ta. Eu sunt toate pentru tine. Nu trebuie decât să stai lângă Mine. Pentru tine, Eu M-am făcut sărac şi pribeag, pentru tine am ridicat crucea şi am coborât în mormânt, am venit pe pământ pentru tine, trimis de Tatăl, iar în cer Mă rog pentru tine Părintelui Meu. Tu eşti totul pentru Mine, şi frate şi împreună-moştenitor şi prieten şi mădular al Trupului Meu. Ce vrei mai mult decât atât? De ce Îl dispreţuieşti pe Cel care te iubeşte atât de mult?" (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Sursa online: www.ortodoxiatinerilor.ro

Doamne ajută!

[laurastifter]

Observ că mai există un topic asemănător pe forum, la rubrica "Generalităţi": http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ead.php?t=1306 :)

[laurastifter]

Tot de pe site-ul Ortodoxia Tinerilor:
"
" Pe Hristos să-l privim ca pe prietenul nostru. Este prietenul nostru. O adevereşte El Însuşi când zice: Voi sunteţi prietenii Mei...( Ioan 15,14). Ca la un prieten să ne uităm şi să ne apropiem de El. Cădem? Păcătuim? Să alergăm la El cu iubire şi încredere; nu cu teamă că o să ne pedepsească, ci cu îndrăzneala pe care ne-o va da simţirea de prieten. Să-I spunem: " Doamne, am făcut-o, am căzut, iartă-mă!". Dar în acelaşi timp să simţim că ne iubeşte, că ne primeşte cu gingăşie, cu iubire, şi ne iartă. Să nu ne despartă păcatul de Hristos. Când credem că ne iubeşte şi Îl iubim, atunci nu ne simţim străini şi despărţiţi de El nici când păcătuim. Ne-am încredinţat de iubirea Lui şi, oricum ne-am purta, ştim că ne iubeşte.
Dacă Îl iubim cu adevărat pe Hristos, nu există teama de a pierde cinstirea pe care I-o dăm. Pe aceasta se sprijină cuvântul Apostolului Pavel: Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea...Căci sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa...nici înălţimea, nici adâncul...nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru( Rom.8,35 şi 38-39). Este o legătură înaltă, unică, legătura sufletului cu Dumnezeu, pe care nu o desface nimic şi nici nu o înfricoşează, nici nu o clinteşte nimic.
Fireşte, Evanghelia spune în cuvinte simbolice despre cel nedrept că se va afla acolo unde este plângerea şi scrâşnirea dinţilor , căci departe de Dumnezeu aşa este. Şi dintre părinţii trezvitori ai Bisericii, mulţi vorbesc despre frica morţii şi despre iad. Spun: " Să ai necontenit pomenirea morţii". Aceste cuvinte, dacă le cercetăm adânc, nasc frica de iad. Omul, străduindu-se să fugă de păcat, cugetă la acestea, aşa încât sufletul său să fie stăpânit de frica de moarte, de iad şi de diavol.
Toate au însemnătatea, timpul şi locul lor. Înţelesul fricii este bun pentru primele trepte. Este bun pentru începători, pentru cei în care trăieşte omul cel vechi. Începătorul, care încă nu s-a subţiat, se înfrânează de la rău prin frică. Şi frica este trebuincioasă, de vreme ce suntem oameni materialnici şi ticăloşiţi. Dar aceasta este o altă măsură, o treaptă joasă a legăturii cu cele dumnezeieşti. Mergem ca la schimb, spre a câştiga raiul sau a scăpa de iad. Asta, dacă o cercetăm bine, arată un oarecare interes personal, către un anumit avantaj. Mie nu-mi place felul acesta. Atunci când omul înaintează şi intră în iubirea lui Dumnezeu, la ce-i mai trebuieşte frica? Tot ceea ce face, face din iubire, iar aceasta are o valoare cu mult mai mare. A deveni cineva bun din frică de Dumnezeu şi nu din iubire nu are atâta valoare.
Pe măsură ce înaintăm, ne dă şi Evanghelia să înţelegem că Hristos este bucuria, adevărul, că Hristos este Raiul. Precum spune Evanghelistul Ioan: În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire( 1 Ioan 4,18). Străduindu-ne prin frică, încet-încet intrăm în iubirea lui Dumnezeu. Se duce atunci tot iadul, se duce frica, se duce moartea. Ne îngrijim numai de iubirea lui Dumnezeu. Facem totul pentru această iubire. Tot ceea ce face mirele pentru mireasă.
Dacă vrem aceasta şi-L urmăm, vedem că această viaţă cu Hristos este bucurie, fie şi în mijlocul greutăţilor. Precum spune Apostolul Pavel: Mă bucur în pătimirile mele. Aceasta este religia noastră, acolo trebuie să ajungem. Nu sunt atât rânduielile, cât faptul de a trăi cu Hristos. Când izbândeşti asta, ce altceva vrei? Ai câştigat totul. Îl trăieşti pe Hristos, iar Hristos trăieşte înlăuntrul tău. Pe urmă toate sunt mai uşoare - ascultarea, smerenia, pacea..."
Părintele PORFIRIE ( Bairaktaris) - Ne vorbeşte părintele Porfirie

Pentru mine Iisus Hristos este:

În prealabil postat de laurastifter

"Hristos spune: „Eu sunt părintele tău, Eu sunt fratele tău, Eu sunt mirele sufletului tău, Eu sunt scăparea ta, eu sunt hrana Ta, Eu sunt îmbrăcămintea ta, eu sunt rădăcina ta, Eu sunt sprijinul tău, Eu sunt tot ce-ţi doreşti tu. Când Mă ai pe Mine, nu-ţi lipseşte nimic. Eu sunt slujitorul tău, pentru că am venit să slujesc, nu să fiu slujit. Eu sunt prietenul tău şi mădular al trupului tău şi capul tău şi fratele tău şi sora ta şi mama ta. Eu sunt toate pentru tine. Nu trebuie decât să stai lângă Mine. Pentru tine, Eu M-am făcut sărac şi pribeag, pentru tine am ridicat crucea şi am coborât în mormânt, am venit pe pământ pentru tine, trimis de Tatăl, iar în cer Mă rog pentru tine Părintelui Meu. Tu eşti totul pentru Mine, şi frate şi împreună-moştenitor şi prieten şi mădular al Trupului Meu.

Acesta este raportul dintre mine si EL pe care il simt si pe care il cred!

[tigerAvalo9]

Doar atat spun: HRISTOS ESTE CALEA,ADEVARUL SI VIATA!

ASTA E SI PENTRU MINE!Indiferent ce facem,indiferent ce pasiuni avem sa nu uitam in primul rand de DUMNEZEU,DE HRISTOS!


NIHIL SINE DEO!(NIMIC FARA DUMNEZEU)

[laurastifter]

Suflet copleşit de întristare,
Nu te cunosc şi n-am trăit niciodată experienţe asemănătoare cu cea prin care spui că treci în această perioadă. De aceea, voi evita să-ţi dau sfaturi şi, mai ales, să te judec.
Înţeleg că sufletul îţi este deznădăjduit, slăbit de suferinţă. Oricare ar fi motivul, există o scăpare... pe care o cunoşti, desigur, dar o eviţi, aşa cum facem toţi, atunci când, căzuţi în întristare (din cauza altora, sau ca urmare a propriilor greşeli), ne temem să cerem ajutor, parcă nu îndrăznim să conştientizăm faptul că iubim şi suntem iubiţi. Şi ce, mai corect spus cine este scăparea noastră? Iisus Hristos, Cel Care, din iubire faţă de noi, S-a făcut Om asemenea nouă, a trăit suferinţele şi neliniştile noastre, asumându-Şi inclusiv moartea noastră. Ai spus că te-a trădat. Dacă te-ar fi trădat, nu S-ar mai fi sacrificat pentru mântuirea ta. A, nu mai vrei să auzi tot argumente raţionale, teologice etc? Întrebi doar de ce nu răspunde cererilor tale. Nu ştiu... întreabă-L pe El. Tot ceea ce ştiu , este adevărul că Hristos ne iubeşte şi în tot ceea ce face putem recunoaşte dragostea Sa dumnezeiască pentru noi. Mai mult decât atât Doar El îţi poate revela şi cred că, în starea ta spirituală pe care ne-ai descris-o, niciun argument filosofic sau teologic nu ţi-ar putea alina suferinţa. Nu ai trebuinţă de argumente, de dezbateri, de întrebări... ci doar de dragostea lui Hristos, Cel Care-ţi păstrează sufletul în viaţă, nelăsându-l să piară cu totul în moartea necredinţei şi a uitării de Dumnezeu. Hristos este Cel Care, atunci când nu te aştepţi, va preschimba disperarea sufletului tău în bucuria duhovnicească datorită căreia, de mii de ani, martirii şi asceţii biruiesc lumea şi orice obstacol ivit în această viaţă!
Nu aştepta de la oameni vindecarea sufletului tău. Ai sperat că, intrând aici pe forum, îţi va reveni credinţa şi ai fost, ulterior, dezamăgit. Nu suntem făcători de minuni! Nu-ţi putem oferi decât cuvinte frumoase, căci suntem, ca şi tine, fiinţe limitate, zidite din lut. Singura Persoană, Care poate şi vrea să-ţi tămăduiască sufletul şi întreaga fiinţă, este Domnul nostru Iisus Hristos! Aleargă la El şi, nu ezita nicio clipă să-ţi descarci sufletul, să-ţi deschizi inima în faţa dragostei Lui divine. Spune-i Lui, plin de încredere, tot ceea ce simţi, tot ceea ce ne-ai dezvăluit nouă şi toate acele gânduri ascunse pe care doar Lui I le poţi destăinui, fiindcă oricum le cunoaşte. El ştie ceea ce gândeşti despre El... Întreabă-L ce-i cu acele gânduri, care este planul Său în privinţa ta. Nu ştiu ce-ţi va răspunde, dar n-are importanţă, căci ţi Se va dărui pe Sine şi... în clipa aceea, vei înţelege că El Însuşi este Răspunsul tuturor întrebărilor ce ne frământă inimile. Este minunat să comunici cu ceilalţi, să-i iubeşti, să fii deschis faţă de ei. Totuşi, dacă aştepţi de la semenii tăi, sau de la tine însuţi, izbăvirea de necredinţă... vei ajunge la concluzia că Hristos te-a "trădat". Nu te-a trădat El, ci ispitele care, amăgindu-ne, îndepărtează sufletele noastre de adevărata libertate şi bucurie în Duhul Sfânt. Ce ţi s-ar putea întâmpla dacă te vei mai ruga o dată, dacă vei mai oferi o şansă sufletului tău, în loc să-l pierzi, renunţând la adevărata credinţă - sursa adevăratei fericiri? Ai pierdut totul şi poţi câştiga totul! Îţi trebuie doar... "încăpăţânarea" şi "nebunia" sfântă a credinţei necondiţionate, ataşamentul total faţă de Mântuitorul Hristos!

Ştiu că am scris un mesaj foarte incoerent şi-ntr-un stil care nu prea-mi este caracteristic. De regulă, dau argumente, combat ideile adverse, explic, am impresia că pot învăţa pe alţii. Totuşi, din ceea ce ai scris, am înţeles că ai nevoie de altceva... de un cuvânt sincer de încurajare şi, în primul rând, de ceea ce doar Hristos îţi poate dărui. Noi nu ţi-L putem oferi pe Hristos... Îţi putem dărui doar predici despre El. Doar El Însuşi ţi se poate revela pe Sine, doar El Se poate apropia de sufletul tău învins, ducându-l la veşnica fericire şi biruinţă.
Domnul cu sufletul tău!
Cu respect şi sinceră înţelegere,
Laura Stifter

[laurastifter]

În prealabil postat de cristiboss56

De folos acest site ! In trecut am gasit o serie de materiale foarte utile pe care le-am postat in rezumat pe un alt site ortodox mult , mult mai tanar ca acesta !

Daa, aşa este! Cei de la Ortodoxia Tinerilor postează materiale deosebit de folositoare pentru suflet. În plus, sunt persoane foarte deschise la dialog, având capacitatea de a asculta orice opinie diferită şi de a mărturisi credinţa noastră, cu sinceritate şi prin argumente pertinente.
Intrând şi scriind comentarii pe acel site, am cunoscut, cu voia lui Dumnezeu, câţiva tineri care mi-au devenit buni prieteni. :)

O seară binecuvântată!
Doamne ajută!