Tradatorii lui Hristos - cei care-si abandoneaza copiii sau parintii!

[AlinB]

În prealabil postat de DragosP

Cum să-i uiţi? Sunt atâtea cazuri din păcate!

Spune-ne si nou cazuri de batrani uitati in stabilimente din astea superlux :)

[anita]

În prealabil postat de Yasmina

Chiar nu stiu ce vi se pare atat de ciudat,ia intrebati si romanii aici pe forum cati dintre ei vor sa locuiasca cu parintii???
Chiar s-a deschis un topic acum ceva vreme in care cineva voia sa afle daca este bine sa locuiesti cu parintii si familia ta.
98% au raspuns ca nu este bine.
In Romania stau impreuna deoarece nu-s bani pt o noua casa,iar nu ca se iubesc nespus ... Am eu exemplele mele in familie,vad cat de tare se iubesc,unii nu se vad cu anii!

Eu mi-as dori sa stau aproape de parinti,adica case apropiate dar in nici un caz in aceiasi casa!

Nu e vorba neaparat de locuit cu parintii ,ci de calcatul pe bataturi
Noi nu putem contoriza de cate ori sa ne vedem cu parintii sau cand.
E ceva care vine din interior

[Yasmina]

În prealabil postat de anita

Nu e vorba neaparat de locuit cu parintii ,ci de calcatul pe bataturi
Noi nu putem contoriza de cate ori sa ne vedem cu parintii sau cand.
E ceva care vine din interior

Calcatul pe bataturi este impartitul unui spatiu locativ,de regula miniscul,ca cele de trista amintire...Chiar si expresia sugereaza lipsa spatiala,prin acest calcat accidental pe bataturi.
Nu se refera la vizite!

http://www.crestinortodox.ro/editori...sa-137569.html

Am copiat link-ul la articolul unde se discută despre coabitarea copiilor cu părinţii la vârste înaintate. Concluzia autorului, din câte am înţeles, înclină spre ideea că nu este un obicei benefic (mai ales pentru dezvoltarea normală a copiilor).

Da, Yasmina are dreptate, eu nu locuiesc cu părinţii şi mă bucur pentru asta. Există relaţii şi relaţii părinţi-copii, sunt oameni şi oameni. Ai mei sunt mai puţin dispuşi să accepte alte idei, sunt mai panicoşi şi în general nu urmăresc să aibă o pace interioară. Mi-a fost destul de greu să învăţ să mă descurc singură, dar merită ...
Îi vizitez cam o dată pe lună (ei fiind în altă localitate) şi vorbim la telefon în rest. E adevărat că mama mai este încă în putere, Doamne ajută să se descurce încă mulţi ani. Tata zice că nu mai poate... în fine, nu e uşor pentru ei.
Referitor la acest topic, ar fi bine de clarificat ce înseamnă abandon. Da, suntem împotriva abandonului, dar când vine vorba de sacrificiul personal, e mai greu. Eu aş vorbi cu părintele duhovnic ca să găsesc cea mai bună soluţie (în cazul în care părinţii vor avea nevoie de îngrijire specială). Mai am şi o soră care poate ajuta. Nu aş renunţa la serviciu, din motive lesne de înţeles.
Ştiu, sună cam rece, îmi pare rău...

[sophia]

Discutia este foarte complexa.

Mai intai ca de data asta (ca rareori) ii dau dreptate lui Alin. Trebuie sa definim abandonul.

A abandona inseamna a nu te interesa de soarta cuiva, a-l lasa de izbeliste.

Subiectul acestui fir de discutie este insa altul: nu se face nici o diferentiere.
Se afirma pur si simplu, ca cei care isi duc parintii sau alte rude bolnave si neputincioase la o institutie, respectiv cei care isi dau copilul la orfelinat sunt ne-crestini si sunt facuti in toate felurile.

Ba mai mult, s-au facut aici si afirmatii ca si daca iti dai copilul in adoptie sau asistenta maternala esti tot un tradator de Hristos.

Adica practic se doreste sa ramanem pururea in Evul Mediu si mai bina sa stam in mizerie si sa ne vaitam, mdecat sa gasim solutii si sa avansam.

Suntem totusi in secolul 21!

Practic este vorba aici de o extrema pe care o doresc cateva persoane de aici foarte vehement.
Ea arata asa: sa stam acasa, sa nu muncim si sa ne ingrijim parintii asa cum putem, fara ajutor, fara asistenta medicala, in saracie si mizerie, pentru ca apoi sa sfarsim si noi ca ei, sau mai rau, pentru ca noi nu mai putem sa ne facem nici familie, nici copii, nici pensie, nici nimic. Stam si ingrijim rudele bolnave acasa.
La fel si cu copii: stam cu toti copii in saracie si mizerie si mai bine nu le oferim niste conditii. Ii lasam sa moara langa noi, sau sa nu faca scoala, mai bine sa mearga la munca de la 7 ani, ca pe vremuri.

In tara exista inca aceste mentalitati pe alocuri. Dar astea nu au de a face nimic cu crestinismul si omenia, ci dimpotriva. Ne batem joc de oameni tinandu-i in mizerie si neputinte.

Ceea ce vrem noi altii de aici este sa inchidem o usa si in Romania si sa gasim drumul spre conditii mai bune.

Eu am convingerea ca un om ingrijit acasa, dupa cunostinte si posibilitati are mai putin sanse sa supravietuiasca decat unul asistat intr-un centru, si duce o existenta mai mizera.

Nu stiu, unii oameni aici refuza sa vada evolutia omenirii, care se intampla indiferent de ce vrem sau gandim noi.

Pe vremurile indepartate asa era: femeia statea acasa si atat. Se ocupa de copii, batrani, barbati.
Astazi femeia trebuie sa munceasca.Si inca multe ore. Si atunci ce sa se intample cu batranii si copiii?

Au aparut solutii: centre de zi pentru batrani si bolnavi unde au contacte sociale, asistenta medicala, nu stau singuri, respectiv gradinite pentru copii.
Centre speciale unde pot ramane in ingrijire cand nu se mai poate, respectiv orfelinate pentru copii, asistenta la domiciliu, inclusiv medicala, respectiv asistenta maternala pentru copii.
Mai exista o solutie: persoanele mai in varsta locuiesc in grupuri de locuinte pentru seniori si se ajuta unii pe altii. In plus au asistenta medicala la domiciliu. Tocmai cei care nu vor la un camin de batrani pot alege aceasta varianta.

Toate aceste variante nu inseamna insa nici abandon, si nici lipsa de iubire si ingrijire din partea familiei!!!

Si inca un aspect: una este sa vizitezi un om in stare normala de viata si alta este sa te ocupi 24 de ore din 24 de un om care nu mai poate nimic si sa-l speli peste tot, sa-l hranesti, sa faca pe el, si etc.

Este o mare diferenta.

Un aspect pozitiv este ca oamenii traiesc tot mai mult, si sunt mai sanatosi pana la varste mai inaintate. Am vazut zilele trecute la televizor o femeie care la 87 ani era campioana la gimanstica pe aparate si inca mai lucreaza si concureaza.
Asta trebuie sa urmarim noi: sa asiguram conditii ca sa traiasca si la noi in tara oamenii mai bine si mai mult.
Si daca nu vrem sa gasim solutii si preferam sa se jertfeasca aia mai tineri, care de multe ori totusi sunt si ei bolnavi, sau chiar peste 40 si 50 si 60 ani.
Care...vor ajunge in aceeasi mizerie, sau chiar mai rau, caci vor muri mai devreme din cauza de stres si epuizare.
Si sunt atatea cazuri cand acei "copii" au la randul lor copiii lor, poate cu problemele lor, mai au si socri si bunici unii dintre ei si cine stie.

Trebuie sa putem oferi si noi toate solutiile de care vorbeam mai sus, in tara.

E adevarat ca si in vest inca sunt multi care nu au acces la acestea din lipsa de bani. Si se cauta mai departze solutii.

Mai sunt si situatii in care omul nici nu doreste sa depinda de altul.
Ceea ce am facut eu pentru mama mea de ex., nu doreste soacra mea.
Ea vrea sa fie singura, la casa ei, sau cel mult cu fiul.
Am discutat toate posibilitatile.

In general: ceea ce poti pentru parinti, nu poti pentru socri, pentru ca exista alte relatii. Si atunci?

Revin cu cele doua variante despre care se discuta in tara: stat si ingrijit bolnavul acasa, sau dus undeva in ingrijire si mers la serviciu?

In prima varianta cine iti da banii in ziua de azi? Din ce traiesti si cu ii oferi conditii omenesti si bolnavului (tratament, medicamente, hrana etc.)?

In varianta a doua: te poti duce sa-l vizitezi, nu te faci praf si tu si in plus ai un ban ca sa-i poti asigura o existenta normala, demna.

Iubire poate fi in ambele cazuri, la fel si abandon.

Plus ca tot mai multi aleg sa se duca singuri sa-i gaseasca un drum, ca sa nu devina poivara copiilor si sa le fie si lor mai bine.

In cazul copiilor.
Mai intai ca ma deranjeaza ca in ziua de azi nu mai exista bunici, pentru ca lumea trebuie sa munceasca pana la varste inaintate.

Si atunci mama ori ii da la camin, ori sta acasa cu ei.
Uneori isi reia munca dupa ce mai cresc copiii, dar mai exista si problema ingrijirii dupa programul de scoala si pana vin parintii de la lucru.

Acolo vad eu abandonul cumva: nu ai cu cine sa-i lasi. Copiii cu cheia de gat.
Vrand nevrand trebuie sa-i abandonezi. Si asta nu de ieri de azi, ci de zeci de ani.

Inainte vreme nu era nici rusine, nici lipsa de crestinism si nici problema legala ca o familie cu copii multi sa dea "de suflet" (asa se spunea) 1-2 copii la rude sau cunoscuti fara copii in crestere. In felul asta aveau rezolvare toate cele trei parti: parinti, copii, si cei fara copii.

Acum - "Doamne fereste!" nu e bine. Vai ar fi nefericiti toti. Si in plus cat trebuie sa te zbati ca sa poti adopta.

Deci oameni buni, nu mai dati cu cuvinte grele, nu mai condamnati. Ganditi-va ce doriti. Face niste diferente. Alegeti ce cale vreti sa urmati?
Ganditi-va la solutii.

Abandon este acolo unde este egoism si lipsa de iubire. Si strainii si angajatorii, si vecinii. Toti trebuie sa ne ajutam unule pe altul.
Unde scrie ca numai unii trebuie sa se sacrifice?

Solutii: fiecare poate sa-si ia un batran sau un copil in grija, din vecini, prieteni, etc. Angajatorii pot si ei sa ajute.
Nu stiu problema asta (zic eu egoista): sunt copiii mei si nu-i dau, eu n-o inteleg. Ba uite, daca am treaba, sau trebuie sa merg undeva, sau sunt bolnav, ia-l tu si ai grija de el. Vor fi toti mai fericiti.
Si asa vor face si ei mai tarziu cu batranii lor.

Un post scriptum personal - eu am ales o cale cand am ingrijit-o pe mama mea. N-am conceput altfel, dar vazand posbilitatile din ziua de azi spun ca se poate si altfel. A fost greu pentru amandoua si mai ales au fost lucruri care au lipsit. Eu am o scoala si am citit multe si totusi nu puteam acorda on anumita ingrijire medical-sanitara, nu stiam cum sa umblu cu ea, ce nevoi are. M-am simtit eu abandonata si nu mama.
Si as dori ca altii sa nu treaca prin asta.
Am cunoscut si cazuri din vecinatate, fiecare cu problemele lui. Fiecare caz este altfel.
Si spun din nou, nu se poate singur.
O vecina de a mea, mai recent, avea fiu cu familia lui. Si s-a ajuns, asa cum spuneam, ca fiul si sotia lucrau pana tarziu, aveau un copil cu nevoile lui si vecina era singura pana la urma. Si avenit o zi in care s-a imbolnavit si fetita. Eu asteptam cu vecina salvarea s-o duca la spital, tatal trebuia sa mearga cu fata la spital. Disperat nu stia cum sa aleaga: mama sau fiica. Pe cine trebuia sa abandoneze?
Si atunci am vazut drama si lacrimi in ochii tuturor. Si m-am dus eu cu mama la spital si l-am trimes pe fiu cu fetita la celalalt spital.
Nu spun mai mult, nu conteaza ce am facut eu, conteaza ca drama mea personala si aceea a omenilor din jur m-au adus la stadiul in care nu vreau sa mai vad oameni in asa situatii. Nu mai vreau!!! Nu este normal!!!

Iar pe fruntea mea si a sotului meu scrie oricum: azil. Ne vom duce singurei. Dar mai sper ca va fi mai bine pana atunci.

Fiecare are dreptul la mai bine, la o viata normala si conditii decente la batranete. Nici copiii si nici parintii batrani mai apoi nu merita chinuiti.

[DragosP]

Tu mai ţii minte când ajungi la sfârştiul unei postări d'astea fluviu, de la ce ai început?

<<109. Care pacate se numesc strigatoare la cer?
Se numesc strigatoare la cer pacatele care tind a nimici imboldurile puse de Dumnezeu in firea noastra. Ele sunt atat de grele, incat, mai mult decat altele, cer o rasplatire de la Dumnezeu chiar in lumea aceasta. Ele nu izvorasc dintr-o slabiciune a credinciosului, ci din vadita rautate a voii lui, fiind savarsite cu precugetare.
110. Care sunt pacatele strigatoare la cer?
Pacatele strigatoare la cer sunt:
1) Uciderea savarsita cu voie. Un astfel de pacat a savarsit, de pilda, Cain. Cu privire la acest pacat citim in Sfanta Scriptura: „Si a zis Domnul (lui Cain): Ce ai facut? Glasul Sangelui fratelui tau striga catre Mine din pamant” (Fac. 4, 40).
Tot de acest pacat tin si cruzimile prin care se tinde la nimicirea vietii aproapelui, ca: rapirea libertatii prin robie, razboiul de pustiire, precum si lovirea in cinstea aproapelui, socotita ca o ucidere morala a lui.
2) Sodomia, adica desfraul impotriva firii, precum si impiedicarea cu stiinta a zamislirii de prunci si lepadarea lor.
Desfraul impotriva firii si-a primit numele de sodomie dupa locuitorii din Sodoma, care pentru acest pacat au fost aspru pedepsiti de Dumnezeu (Fac. 18, 20). Sfantul Apostol Pavel spune ca astfel de fapte rusinoase nu trebuie sa fie nici macar amintite printre crestini (Efes. 5,
3) Asuprirea vaduvelor, orfanilor si saracilor este un pacat impotriva simtului firesc de dreptate al omului.
In Sfanta Scriptura se gasesc multe mustrari impotriva celor ce se fac vinovati de acest fel de pacate. „Invatati sa faceti bine, cautati dreptatea, ajutati pe cel apasat, faceti dreptate orfanului, aparati pe vaduva” (Isaia 1, 17). Iar Mantuitorul striga: „Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca mancati casele vaduvelor si cu fatarnicie va rugati indelung; pentru aceasta mai multa osanda veti lua” (Matei 23, 14).
4) Oprirea platii lucratorilor, care de asemenea raneste dreptatea sociala. De acest pacat tin: specula ce se face cu bratele muncitorilor, oprirea pentru diferite pricini nedrepte a unei parti din plata, scumpirea traiului, falsificarea alimentelor. „Iata, plata lucratorilor care au secerat tarinile voastre, pe care voi ati oprit-o, striga; si strigarile seceratorilor au intrat in urechile Domnului Savaot” (Iacov 5, 4).
5) Lipsa de cinste si multumire fata de parinti. „Cel ce bate pe tata sau pe mama, sa fie omorat. Cel ce va grai de rau pe tatal sau pe mama. sa, acela sa fie omorat”, se spune in Sfanta Scriptura (Ies. 21, 15-16). >> (INVĂŢĂTURA DE CREDINŢĂ CREŞTINĂ ORTODOXĂ)

<<PACATE STRIGATOARE LA CER:
- Nu cumva ai ucis pe cineva cu voia, sau in combinatie cu altii, sau din cauza ta a murit cineva cat de tarziu?
- Nu cumva ati ucis prunci in pantece? Ca barbat ai fost de parere la uciderea pruncilor cu sotia ta, ai ajutat pe cineva sa faca avorturi cu injectii sau cu buruieni, sau cu sfaturi?
- Nu cumva ai facut sodomie, adica barbat cu barbat, femeie cu femeie? Nu cumva ai facut pacate de urgie, care atrag urgia lui Dumnnezeu asuprra locului si a acelor persoane, adica: cand barbatul nu intrebuinteaza organele genitale asa cum a lasat Dumnezeu, ci intrebuinteaza dosul, gura si alte parti?
- Nu cumva te-ai insotit cu animale? Ca barbat cu ce fel de animale si ca femeie, la fel, cu ce fel de animale?
- Nu cumva ai asuprit pe saraci, vaduve si orfani si pe cei neputinciosi?
- Nu cumva ai oprit plata celor ce ti-au lucrat ceva, sau celor ce ti-au vandut ceva?
- Nu cumva te+ai imprumutat la cineva de bani si nu i-ai mai dat inapoi?
- Nu cumva ti-ai batjocorit parintii si i-ai vorbit de rau, sau te-ai judecat cu ei?
- Nu cumva te-ai aratat nemultumitor fata de parinti, nu i-ai ascultat, i-ai batut si i-ai chinuit facandu-le viata amara?
- Nu cumva nu i-ai ingrijit cand au fost bolnavi, sau la vreme de batranete, nu cumva ti-ai uitat parintii dupa ce au murit si nu le-ai facut pomeni si parastase cum ne invata Biserica?>>
(Indreptar de spovedanie-IERODIACON VISARION IUGULESCU, www.crestinortodox.ro )

<<PĂCATE STRIGĂTOARE LA CER
24. Am ucis pe altul cu voia mea.
25. Am făcut sodomie, bărbat cu bărbat, femeie cu
femeie, eu cu altul şi altul cu mine.
26. Am preacurvit peste fire cu soţia mea şi cu
alte femei (cu soţul meu şi cu alţi bărbaţi), primejduindu-mă vremelnic şi veşnic?
27. Am asuprit pe cei săraci, pe văduve, pe orfani
şi pe cei neputincioşi. Am oprit plata slugilor, lucrătorilor.
28. Am defăimat, batjocorit şi vorbit de rău pe părinţii mei.
29. M-am arătat nemulţumitor faţă de ei. I-am bătut
30. Am defăimat pe Preoţii Bisericii neţinând seama de învăţăturile lor date spre folosul meu şi spre cel obştesc, după porunca lui Dumnezeu.>>
(Prots. Nicodim Mandita, Indreptar pentru spovedanie, Editura AGAPIS 2000)

<<PĂCATE STRIGĂTORE LA CER
† Am ucis un om în viaţa mea cu voie (fără voie).
† Am ucis prin avort copiii pe care Dumnezeu a vrut să mi-i dea.
† Am îndemnat atâtea femei (numărul lor) să facă avort,
adăugându-mi încă atâtea crime la numărul păcatelor mele.
† Am avut ocazia să dau sfat unei femeie să nu facă avort, ci
să nască copilul şi nu am făcut-o. Prin acest sfat putea să nască
copilul şi poate că Dumnezeu îmi ierta şi mie un păcat.
† Fiind căsatorit(ă) ne-am ferit de a face copii căzând în păcatul onaniei.
† Am făcut malahie (masturbaţie) înainte de căsătorie şi în timpul căsătoriei. Fac şi în prezent. Ultima dată...
† Am făcut sodomie şi gomorie (perversităţi sexuale) cu soţia
mea, cu alte femei, cu rude.
† Am făcut bărbat cu bărbat şi femeie cu femeie.
† Am făcut cu animalele, când eram mic (mai mare). Am
învăţat şi pe altul să facă aceleaşi păcate.
† Am asuprit pe săraci şi văduve.
† Nu am plătit pe cel care mi-a muncit.
† Am lovit pe părinţii mei (fraţii mei).
† Am vorbit de rău pe părinţii mei, fraţii mei, prietenii mei etc.>>

(protos. IOACHIM PÂRVULESCU, Stareţ al Sfintei Mănăstiri
Lainici – Gorj „SFÂNTA TAINA A SPOVEDANIEI PE ÎNŢELESUL TUTUROR”
Mănăstirea Lainici – Gorj, 2000)