Innoirea gandirii sau sensul pocaintei in cuvintele Parintelui Galeriu

[CristianR]

Și acesta este un motiv pentru care iubim poezia: că nu are frontiere.

Voi continua adăugând predica la Tânărul cel bogat.
Ea poate fi ascultată aici.

Bine este, pentru cine are răgaz, să o asculte cu răbdare. Părintele este, deja, în Duh, la picioarele Domnului s™i reus™es™te să tramsmită aceasta s™i ascultătorilor, ducându-i pe tot›i acolo s™i atunci, mai aproape, poate, decât cei care se aflau fizic lângă Mântuitorul, însă nu s™i cu duhul.
Inima părintelui, se simte, este cuprinsă de acest foc de care s-a vorbit mai sus, s™i poate aprinde s™i inimile celor care-l ascultă.

[CristianR]

În preajma praznicelor mari duminicile care le preced și care le urmează le sunt dedicate. Cum anul acesta Înălțarea Sfintei Cruci cade în zi de duminică, trei duminici îi vor fi dedicate.

În cuvintele care preced lămurirea evangheliei de astăzi, părintele spune:

Azi, o dată mai mult, rogu-vă să cugetăm, să privim din interior spre exterior taina care se dezvăluie. Şi toţi cei care doresc să înţeleagă adâncul de taină al adevărului dumnezeiesc şi al adevărului omului, sunt rugaţi, împreună, să luăm aminte.

Astăzi auzim aşa: Nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer. Deci cerul e aşezat deasupra noastră. Şi nimeni dintre noi nu s-a suit, dar a venit printre noi Cel care a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer. Fiul e în cer din veci, e Fiul Părintelui ceresc. Iar Fiul Omului – adică Fiul Părintelui ceresc, Care S-a făcut şi om – Care e în cer, vrea să ne spună că de acolo, din cer e taina omului. Şi nu numai a omului, întrucât omul e o sinteză a întregii Creaţii; taina întregii Creaţii e în cer.

Urmează o tâlcuire a ceea ce înseamnă „cer”, pornind de la Cartea Facerii și rugăciunea Tatăl Nostru. Cerul - locașul (de odihnă al) lui Dumnezeu și al nostru:

Deci cerul este şi locaşul Fiului Omului. Iar dacă în Tatăl nostru spune “precum în cer, aşa şi pe pământ”, cerul este şi locaşul odihnei noastre, al păcii, al mângâierii, al luminii, pe care, contemplând-o, ajung la odihnă. Sufletul meu nu se mai zbuciumă. Propriu-zis, aceasta înseamnă. Când neliniştea ta, în chinurile naşterii tale din nou, încetează. Sufletul ajunge să se odihnească. Conştiinţa capătă pacea, lumina adevărului.

[CristianR]

Predica de pe munte a Mântuitorului aduce o noutate care i-a scandalizat pe mulți din acea vreme și nici până în zilele noastre, mulți dintre noi, creștinii, nu o putem ușor accepta, pentru că este împotriva bunului-simț comun, natural, care te îndeamnă să te protejezi, urându-i pe cei ce te urăsc sau cel puțin rămânând cât mai departe de ei:

A fost numită această spusă a Domnului – “Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea!” – Legea de aur a Evangheliei. Şi, într-adevăr, acest cuvânt vrednic este să unească tot sufletul – nu numai creştinesc, ci omenesc – de pretutindeni; acest cuvânt al Mântuitorului, pe Care – cum atât de frumos rostea părintele şi învăţătorul nostru, Dumitru Stăniloae – Tatăl L-a trimis în lume zicându-I: “Mergi şi mântuieşte-Ţi fraţii! Spune-le lor adevărul mântuitor. Şi odată cu spusa acestui cuvânt arată-le jertfa Ta, iubirea Ta supremă!”.

[forever...]

Fraţilor, iubirea aceasta – ea e salvatoarea lumii! Dar te întrebi cum o poţi dobândi; şi cum o poţi trăi. Tu vrei s-o trăieşti pentru salvarea semenilor tăi, a poporului, în numele lui Iisus. Trebuie să te transfigurezi în această iubire divină după chipul Mântuitorului, al Fiului lui Dumnezeu. Dar cum?
În timp ce la strană sau în cor se cântă: “Cu vrednicie şi cu dreptate este a ne închina Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh”, preotul se roagă în altar: “Cu vrednicie, Doamne, Te mărturisim pe Tine, Unule, Veşnicule Dumnezeu, Tu pururea fiind (auziţi cuvânt atât de frumos!) şi acelaşi fiind”. Să reţinem cuvintele: “pururea fiind (existând) şi acelaşi fiind”. Atât de mult ne-au pătruns aceste cuvinte! Noi suntem zidiţi după chipul lui Dumnezeu-Tatăl prin Fiul în Duhul Sfânt; după chipul Fiului, Care, pururea fiind iubire şi lumină, acelaşi este. Şi fiecare din noi tinde să fie acelaşi, în aceeaşi lumină şi aceeaşi iubire, neîncetat, oricând şi oriunde; acelaşi fiind, neschimbat. Vedeţi, demonul (păcatul) l-a sfâşiat pe om, când i s-a adresat: “Oare a zis Dumnezeu că de veţi gusta din Pomul cunoştinţei Binelui şi Răului veţi muri? Nu veţi muri. Veţi fi ca nişte dumnezei”. – Cu alte cuvinte, dacă veţi gusta nu numai din Pomul binelui, ci şi al răului. Dar gustând şi din bine şi din rău mai ai unitatea, mai eşti acelaşi? Nu aici s-a produs sfâşierea? Nu aici s-a produs duplicitatea? Căci aceasta a fost căderea, Doamne! În afară de îngerii căzuţi numai omul e duplicitar, e ambiguu, e împărţit. Nu mai e acelaşi în orice clipă.
Mă rog de multe ori lui Dumnezeu, şi ne rugăm toţi: Doamne, ajută-ne să fim în această unitate de credinţă, redobândind unitatea pe care demonul a sfâşiat-o. Şi să fim aceiaşi, în lumină şi iubire divină; acelaşi să fii la altar, acelaşi în biserică, acelaşi în afara ei, la locul tău de muncă, în casa ta, pe stradă, în piaţă, oriunde. Să ne rugăm lui Dumnezeu să ne dea puterea, de aici înainte măcar, să fim aşa cum zicem despre Dumnezeu: pururea fiind şi acelaşi fiind – pururea fiind iubirea şi lumina divină în mine şi acelaşi fiind – în lumină şi iubire: ziua şi noaptea, în călătorie sau stând locului, la lucru sau gândind, scriind sau ostenind. În orice stare a mea, acelaşi să fiu.

[CristianR]

Duminica de astăzi este închinată uneia dintre învierile pe care Domnul le-a dăruit unor oameni din vremea când a petrecut în trup printre ei (printre noi).

[CristianR]

Totuși, deși în multe calendare este trecută duminica de mai sus pentru ziua de astăzi, respectiv Duminica a XX-a după Rusalii, la biserică ați putut auzi Pilda semănătorului, adică Duminica a XXI-a după Rusalii, după cum este trecut în calendarul Patriarhiei.

O puteți citi (vezi ataș) sau asculta, aici.

[sophia]

Am observat si eu ca pe site este trecuta azi Sf. Evanghelie legata de fiul vaduvei din Nain.
Si la noi tot pilda semanatorului s-a citit.
Care este explicatia pentru care s-a citit azi altceva?

[CristianR]

Am găsit aici o explicație cu privire la felul în care se succed duminicile de după Rusalii (perioada Octoihului). Ele nu vin neapărat în ordinea numerotării, ci, având în vedere că numărul duminicilor dintre Cincizecime și începutul Triodului (care premerge și cuprinde Postul Mare) este variabil de la un an la altul, Sfântul Sinod alege modul în care se succed, după semnificația lor.

Suferintele Parintelui Galeriu

[CristianR]

Cu toate că știam că fusese bătut, nu mi-am imaginat că atât de crunt. Nu mai sunt sigur acum nici că bătăușii au fost tocmiți de Securitate (cum se spunea), dacă aceasta s-a întâmplat după 1990.
Dacă, însă, erau niște simpli hoți, pe de o parte nu le era de niciun folos să îl bată (mai ales folosind un box), căci ar fi putut obține ușor ceea ce doreau, pe de altă parte, părintele nu avea nici mașină, nici lucruri scumpe care să fi indicat cuiva faptul că ar fi bogat.
Dumnezeu să-i ierte pe bătăuși. Poate între timp se vor fi pocăit.