lupta cu gandurile

[vsovi]

Shi apoi de unde le shtiu pe astea, poi de pe la parintele Papacioc shi de pe la altzii, ca am mai tras cu urechea pe ici pe colo de la distanza ca nu-l cunosc, sau am mai citit una alta, shi acela zicea ca trebuie sa te streduiesti sa nu pierzi clipa, momentul, sa nu treaca pe langa tine shi chiar o durere sau un strigat sau ceva catre Dumnezeu, acestea te ridica fiindca asta inseamna ca eshti acolo shi participi cumva ... adica nu eshti doar prezent pentru a fi tipicarash... sau mandruletz care sa-l vezi ce s-a mai smerit... saracul de el ??? ... :)

Svovi, sunt oameni, care se spovedesc si desi sunt iertati, ei insisi nu se pot ierta. CU alte cuvinte sunt mai aspri decat Dumnezeu, care i-a iertat. Daca regreti o fapta si esti hotarat sa n-o repeti, te-ai spovedit, trebuie si tu sa te ierti. Asta am vrut sa spun.

[veilur]

Dar cine a spus ca noi trebuie sa ne iertam? Da, ne spovedim, Dumnezeu ne iarta daca facem canonas, iar noi nu trebuie decat sa ne vedem de viata in continuare. Noi nu trebuie sa ne iertam pe noi insine, adica nu vad sensul, pt mine e ca un bug, ca o eroare, ceva ce nu il iau ca facand parte din sfera noastra de consimtamant.
Macar sa ma miluiasca Dumnezeu sa fiu vrednic de iertare si as fi recunoscator pana la cer!
Asa simt si gandesc eu. :)

Cum sa ajungi la linistea sufleteasca fara iertare de sine? Regret ca nu retin unde am citit despre acest lucru. Cred ca in cartea scrisa de Dr. Kenneth McAll "Vindecarea arborelui genealogic", dar nu sunt 100% sigura ca aceasta este sursa. In orice caz ideea ca trebuie sa ne iertam si noi pe noi insine mi s-a parut buna. Evident ca iertarea vine in primul rand de la Domnul si fara de ea nu putem merge inainte.

[maria55]

Sigur ca da anca ,

si Maica Siluana vorbeste despre iertarea de sine , care este foarte importanta !

maria

Svovi, daca ai facut un lucru rau, iti dai seama ca e pacat si te spovedesti, preotul te iarta, iti da canon, tu il faci, dar tot nu iti poti ierta greseala comisa. De ce? Din mandrie, caci te consideri superior celui care a facut fapta respectiva, adica tie.. Deci in loc sa te ierti si tu, dai de alt pacat, acela al mandriei. Deci din lac in put. Ai inteles acum?

[Laurentiu]

Prima întâlnire între minte şi diavol e la linia momelii pe care o flutură el în văzul minţii. Dacă mintea nu bagă momeala în seamă, vrăjmaşul stăruie cu ea, o ceartă mai sclipitoare, ca să facă iubită minţii. Aceasta e a doua înaintare a războiului, sau a doua înaintare a războiului, sau asupreala. Dacă la asupreală a reuşit să fure mintea cu momeala şi să o facă să vorbească împreună, avem înaintare la unire.

Mintea însă se trezeşte că a fost furată de gândul străin şi că se află în altceva decât în ceea ce-i era dat după fire, iar când îşi dă seama de ea însăşi şi de cele în care se află, avem lupta cea de gând la o clipă hotărâtoare. Se va învoi mintea să meargă după momeală mai departe, sau se va întoarce la dânsa? Aici e lupta, şi clipele sunt scumpe; şi de cele mai multe ori viaţa întreagă a unui sau a mulţime de inşi atârnă de lupta nevăzută a câtorva clipe. Dacă întârziem să ne luptăm se poate întâmpla ca fără de veste să fim învăluiţi la minte din partea poftei sau a iuţimii, asupra cărora încă aruncă vrăjmaşul aprinderea sa. Prin urmare, ostaş al lui Hristos, lupta trebuie să fie dată grabnic şi după lege.

Dumnezeu nu te-a părăsit, chiar dacă pe ecranul minţii tale au apărut gânduri şi imagini de hulă împotriva lui Dumnezeu şi te vezi în imposibilitatea de a te mai ruga chiar. răbdarea însăşi a războiului e ultima ta rugăciune.
Vicleanul are două feluri de momele, după iubirea omului, care înclină, fie spre pierzare, fie spre mântuire. Este şi o “ispită a mântuirii” în care au căzut mulţi înşelaţi, zicând că-s mântuiţi, când de fapt ei n-au săvârşit nici alergarea şi nici după lege n-au luptat. Este şi ispita sfinţeniei, este şi ispita misiunii sau a trimiterii de la “Dumnezeu”, precum este şi ispita muceniciei. În toate aceste ispite cad cei ce ocolesc osteneala, minţile înguste, care spun că nu mai au nimic de făcut, decât să creadă şi să se socotească a fi şi ajuns sfinţenia, misiunea, mucenicia şi celelalte năluci ale minţii înşelate.

Au şi ei o osteneală: aceea de a ajunge la darurile mai presus de fire, înainte de vreme şi ispitind pe Dumnezeu. Deci, nu-i de mirare că-i dă în robia înşelătorului de minte, ca să-i chinuiască.

Câte unii mai aprinşi la minte, fie de la fire, fie de la boli, neavând cercarea dreptei socoteli, scâncesc în inima lor după daruri mai presus de fire, îmbulziţi nu de vreo virtute, ci de unirea de sine. Având aceştia iubire fără minte pe care vor să o cinstească cu daruri mai presus de fire, Dumnezeu îngăduie să o cinstească cu daruri mai presus de fire, Dumnezeu îngăduie duhul răului să-i amăgească desăvârşit (II Tesaloniceni 2, 11) ca pe unii ce îndrăznesc să se apropie de Dumnezeu, necuraţi la inimă. De aceea, pentru îndrăzneală îi dă pe seama vicleanului să-i pedepsească. Astfel, când atârnă de la Dumnezeu o atare pedeapsă pentru oarecare, îl cercetează Satana luând chip mincinos al lui Hristos şi, grăindu-i cu mare blândeţe, îi trânteşte o laudă, cu care-l câştigă fulgerător şi poate pentru totdeauna, ca pe unul ce, pe calea cea strâmtă (Matei VIII, 19) şi cu chinuri ce duce la Împărăţie, umblă după “plăceri duhovniceşti”. Iată-l cu momeala de gât. De-acu, după oarecare şcoală a rătăcirii, când încrederea îi va fi câştigată desăvârşit şi-i va fi întărită, prin potriviri de semne prevestite ajunge încrezut în sine şi în Hristosul lui, încât şi moarte de om e în stare să facă, întemeindu-se pe Scriptură.

Iată cum “puiul de drac” al iubirii de sine, făcându-se bărbat şi ajutat prin vedenii mincinoase de tatăl său, tatăl minciunii, strâmbă bietului om mintea, i se va părea păcatul virtute dumnezeiască. Ba încă, omorând pe cei ce nu cred ca el, i se va părea că face slujbă lui “Dumnezeu” (dumnezeu care l-a înşelat pe el) (Numeri XXV, 7-13).

Când stai de vorbă cu câte unul din aceştia, te uimeşte convingerea şi siguranţa lui, uneori legătura cu judecată a cuvintelor lui, şi nu poţi prinde repede că stai de vorbă cu un înşelat şi un sărit din minte. Asta, până nu-i afli prima spărtură a minţii, de la care apoi toate meşteşugurile vicleanului trebuie să-şi dea arama pe faţă. Trebuie să-i prinzi momeala pe care a înghiţit-o şi care, de cele mai adesea, e căderea la laude, cu care tatăl minciunii şi-a mângâiat pruncul iubirii de sine, pe care l-a clocit cu atâta osârdie cel amăgit de minte.

Şi nu e mare mirarea, căci zice un filosof: e destul să primeşti în minte o singură prejudecată, ca apoi să nu fii prăpăstenie, la care să nu ajungi în chipul cel mai logic cu putinţă. De aceea Biserica enumeră printre păcatele minţii şi prejudecăţile.

Până nu vom ajunge de aceeaşi părere cu Dumnezeu despre viaţa noastră pământească, precum şi despre cealaltă, de pe celălalt tărâm, nu vom avea linişte în suflet, nici unii cu alţii şi nici sănătate în trup şi nici în orânduirea omenească.

Trebuie să ne plecăm înţelepciunii atotştiutoare a lui Dumnezeu, care în tot ce face, urmăreşte înţelepţirea noastră, ori pricepem, ori nu pricepem aceasta. Când plecăm capul şi vrem şi noi ce-a vrut Dumnezeu în clipa aceea căpătăm liniştea sufletului, orice ar fi dat peste zilele noastre.
Din CARAREA IMPARATIEI de Arsenie Boca

Svovi, incearca s-o asculti pe Maica Siluana . O gasesti la predici audio. Cred ca e mai de crezut ce spune Maica Siluana, fiind premianta la manastire...

[vsovi]

inca o chestiune, Lavrentziu, am impresia chiar ca aceste cartzi scrise de parintele Arsenie, nu sunt bune, in schimb ce a facut el, shi felul in care shi-a ajutat credincioshii imi par bune, dar aste este doar o parere superficiala... de aia itzi spun sa-l mai lashi pe parintele arsenie in pace ca doar rugaciunile sale scrise sunt frumoase shi bune, restul cred ca e de la cel rau... din pacate... ??? Nu l-am citit deloc decat din ce ai pus pe forum, shi din astea mi-am facut parerea, deci e mai mult o concluzie fara temei parerea mea despre ce a scris... in schimb rugaciunile sale mi-au parut foarte frumoase shi adevarate...

[maria55]

vsovi ,

sacrifica o zi si nu intra pe forum ,citeste Seminarul Maicii Siluana "sa ne vindecam iertand" .

Chiar daca n-o sa fii de acord cu cele scrise ,precis te va pune pe ganduri ,e imposibil sa ramaii nepasator !

maria