Bolile oare ne pricinuiesc mare folos si plata?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de ioan cezar

Bolile si necazurile vin de la Dumnezeu?

Uneori, da.

Sunt (ras)plata divina pentru pacatele noastre?

Uneori, da. Mai mult: pot fi (răs)plata divină pentru păcatele altora, nu ale noastre.

Probabil că primul exemplu care ne vine în minte este cel al lui David, pedepsit pentru adulter şi pentru facilitarea uciderii soţului legiuit al femeii cu care a comis-o. Cum este David pedepsit ? Îi moare copilul.

Acestea sunt şanse, Ioan Cezar. Dumnezeu este doctor şi, dacă boala e gravă, se poate ca medicamentele Lui să fie amare. Sau chiar să lucreze cu bisturiul şi să doară. David a înţeles lecţia. Noi credem că este în Rai, asemenea Sfinţilor Prooroci. Tot acolo este şi fiul lui, mort de mic copil. Când spunem "Dumnezeu pedepseşte pentru păcatele altora" nu înţelegem "pedepseşte spiritual", adică nu ne ia nouă harul Său fiindcă altcineva a păcătuit. Dar nu trebuie teologie înaltă, ci bun simţ ţărănesc ca să ştii că nu e bine ca cineva din casa ta să nesocotească legea lui Dumnezeu, de exemplu legea ca Duminica să nu cosească. Poate aduce necazuri. Şi îţi poate aduce chiar ţie, care nu ai cosit.

Adam a fost primul care a priceput pentru ce Dumnezeu l-a pedepsit. Şi noi credem că Adam, ca şi David, este printre drepţii lumii vechi, fiind acum în Norul de Martori al lui Dumnezeu. TOŢI cei care, primind pedeapsă, îi mulţumesc lui Dumnezeu şi caută să îndrepte cercetând mai întâi motivul pedepsei se folosesc şi, în cazul lor, medicamentul lui Dumnezeu acţionează terapeutic, sufletul mergând spre vindecare. Noi, când ne întrebăm "cum se poate ca Dumnezeu, care e preabun şi multmilostiv, să ne dea răul?" de fapt confundăm, ÎN TOATE CAZURILE, răul cu suferinţa noastră. Dar bolile, necazurile de tot felul şi chiar moartea, deşi ne provoacă suferinţă, nu sunt rele. Boala este când ne îndepărtăm de El, iar moartea este când ne rupem de El.

P.S. Cuviosul Paisie Aghioritul mentioneaza des intrarea omului sub actiunea legilor duhovnicesti (aici se inscriu si situatiile de boala, accidentele, feluritele incercari). Cum vedeti aceasta?

Nu am citit, dar bănuiesc că este o cu totul altă situaţie. Una pe care noi o numim "opresiunea diabolică".

[glykys]

În prealabil postat de ioan cezar

Ana Maria, tu chiar ii consideri fericiti?...
Ai da fericirea ta pe-a lor?....

Mie mi-a dat Domnul si maini si picioare si ochi si gura si tot nu Il slavesc pe cum o fac ei. Mi-e de ajuns o mica boala sau vreun mic neajuns, ca si incep sa cartesc.
Da, eu ii consider fericiti, pentru ca isi duc crucea cu bucurie. Nu isi plang de mila, nu se victimizează, ii dau slava lui Dumnezeu. Eu una nu as fi capabila sa duc o asemenea cruce, deci nici o asemenea fericire care provine din ea.
Uite, interesant ar fi sa ii intrebam daca ei ar da fericirea lor pe cea a oamenilor din jurul lor, intregi, cu fete mohorate si mereu nemultumiti.

În prealabil postat de glykys

Mie mi-a dat Domnul si maini si picioare si ochi si gura si tot nu Il slavesc pe cum o fac ei. Mi-e de ajuns o mica boala sau vreun mic neajuns, ca si incep sa cartesc.
Da, eu ii consider fericiti, pentru ca isi duc crucea cu bucurie. Nu isi plang de mila, nu se victimizează, ii dau slava lui Dumnezeu. Eu una nu as fi capabila sa duc o asemenea cruce, deci nici o asemenea fericire care provine din ea.
Uite, interesant ar fi sa ii intrebam daca ei ar da fericirea lor pe cea a oamenilor din jurul lor, intregi, cu fete mohorate si mereu nemultumiti.

Da, poate... E plauzibil ca suferinta i-a adus in starea de saraci cu duhul, sau blanzi cu inima s.a.m.d.
Da, are sens cum spui, are si pentru mine, multumesc!

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Uneori, da.



Uneori, da. Mai mult: pot fi (răs)plata divină pentru păcatele altora, nu ale noastre.

Probabil că primul exemplu care ne vine în minte este cel al lui David, pedepsit pentru adulter şi pentru facilitarea uciderii soţului legiuit al femeii cu care a comis-o. Cum este David pedepsit ? Îi moare copilul.

Acestea sunt şanse, Ioan Cezar. Dumnezeu este doctor şi, dacă boala e gravă, se poate ca medicamentele Lui să fie amare. Sau chiar să lucreze cu bisturiul şi să doară. David a înţeles lecţia. Noi credem că este în Rai, asemenea Sfinţilor Prooroci. Tot acolo este şi fiul lui, mort de mic copil. Când spunem "Dumnezeu pedepseşte pentru păcatele altora" nu înţelegem "pedepseşte spiritual", adică nu ne ia nouă harul Său fiindcă altcineva a păcătuit. Dar nu trebuie teologie înaltă, ci bun simţ ţărănesc ca să ştii că nu e bine ca cineva din casa ta să nesocotească legea lui Dumnezeu, de exemplu legea ca Duminica să nu cosească. Poate aduce necazuri. Şi îţi poate aduce chiar ţie, care nu ai cosit.

Adam a fost primul care a priceput pentru ce Dumnezeu l-a pedepsit. Şi noi credem că Adam, ca şi David, este printre drepţii lumii vechi, fiind acum în Norul de Martori al lui Dumnezeu. TOŢI cei care, primind pedeapsă, îi mulţumesc lui Dumnezeu şi caută să îndrepte cercetând mai întâi motivul pedepsei se folosesc şi, în cazul lor, medicamentul lui Dumnezeu acţionează terapeutic, sufletul mergând spre vindecare. Noi, când ne întrebăm "cum se poate ca Dumnezeu, care e preabun şi multmilostiv, să ne dea răul?" de fapt confundăm, ÎN TOATE CAZURILE, răul cu suferinţa noastră. Dar bolile, necazurile de tot felul şi chiar moartea, deşi ne provoacă suferinţă, nu sunt rele. Boala este când ne îndepărtăm de El, iar moartea este când ne rupem de El.



Nu am citit, dar bănuiesc că este o cu totul altă situaţie. Una pe care noi o numim "opresiunea diabolică".

Posibil cum spui, Mihnea. Eu insa sunt convins ca Dumnezeu NU l-a pedepsit pe Adam, ci l-a binecuvantat. La fel, nici pe Eva nu a pedepsit-o, ci a binecuvintat-o.
Dupa savarsirea pacatului, Dumnezeu aregrija de copiii Sai si le spune ceea ce le spune ca sa le fie de folos, nu ca sa-i pedepseasca. Sau, in fine, e o pedeaspa cu mare valoare/eficienta pedagogica...
Asa cred eu, am mai spus de ce cred asta.
Si am citit ca mai cred si altii, de la care de fapt am si invatat sa interpretez asa Izgonirea din Rai.

[glykys]

Yasmina, pofta buna! Imi parte rau ca te-am intristat...

Frate Mosneag, nici eu nu vreau sa polemizam. Eu credeam ca vorbesti despre Sfantul Maslu si am postat in consecinta. Nu imi inchipuiam ca la Sfantul Maslu sa ajunga si oameni de alte confesiuni, dar ma rog, totul e posibil... In rest, sigur ca Dumnezeu are planurile lui cu fiecare in parte. Cat despre vindecarile la sectanti - ca era candva unul pe forum care zicea ca de cand a parasit BO si a intrat in secta, l-a vindecat Dumnezeu de betie sau nu stiu de ce - permite-mi sa ma indoiesc ca vin de la cine trebuie.

Ioan Cezar, ideea era ca sunt bolnavi - foarte putini - care ii dau slava lui Dumnezeu si in boala si nu vin la biserica doar ca sa se roage pentru vindecarea lor. La trup sunt bolnavi, dar la suflet nu, si acei oameni sunt mai fericiti decat mine si decat tine care ne plangem aici de toate aiurelile, desi nu suntem nici ciungi, nici orbi. Cred ca din toata biserica, acestia doi sunt cei mai sanatosi.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de ioan cezar

Eu insa sunt convins ca Dumnezeu NU l-a pedepsit pe Adam, ci l-a binecuvantat.

Putem citi "binecuvântarea" lui Dumnezeu către Adam în Gen 3:17
Iar lui Adam i-a zis: "Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit: "Să nu mănânci", blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale!

[glykys]

Eroare....

[Yasmina]

În prealabil postat de glykys

Mie mi-a dat Domnul si maini si picioare si ochi si gura si tot nu Il slavesc pe cum o fac ei. Mi-e de ajuns o mica boala sau vreun mic neajuns, ca si incep sa cartesc.
Da, eu ii consider fericiti, pentru ca isi duc crucea cu bucurie. Nu isi plang de mila, nu se victimizează, ii dau slava lui Dumnezeu. Eu una nu as fi capabila sa duc o asemenea cruce, deci nici o asemenea fericire care provine din ea.
Uite, interesant ar fi sa ii intrebam daca ei ar da fericirea lor pe cea a oamenilor din jurul lor, intregi, cu fete mohorate si mereu nemultumiti.

.... Amin!!!!....

În prealabil postat de glykys

Mie mi-a dat Domnul si maini si picioare si ochi si gura si tot nu Il slavesc pe cum o fac ei. Mi-e de ajuns o mica boala sau vreun mic neajuns, ca si incep sa cartesc.
Da, eu ii consider fericiti, pentru ca isi duc crucea cu bucurie. Nu isi plang de mila, nu se victimizează, ii dau slava lui Dumnezeu. Eu una nu as fi capabila sa duc o asemenea cruce, deci nici o asemenea fericire care provine din ea.
Uite, interesant ar fi sa ii intrebam daca ei ar da fericirea lor pe cea a oamenilor din jurul lor, intregi, cu fete mohorate si mereu nemultumiti.

Da Glykys ai dreptate, acei oameni au aflat adevarata fericire!

[myself00]

În prealabil postat de glykys

Mie mi-a dat Domnul si maini si picioare si ochi si gura si tot nu Il slavesc pe cum o fac ei. Mi-e de ajuns o mica boala sau vreun mic neajuns, ca si incep sa cartesc.
Da, eu ii consider fericiti, pentru ca isi duc crucea cu bucurie. Nu isi plang de mila, nu se victimizează, ii dau slava lui Dumnezeu. Eu una nu as fi capabila sa duc o asemenea cruce, deci nici o asemenea fericire care provine din ea.
Uite, interesant ar fi sa ii intrebam daca ei ar da fericirea lor pe cea a oamenilor din jurul lor, intregi, cu fete mohorate si mereu nemultumiti.

cu toții îL slăvim pe Dumnezeu...în felul nostru...Dumnezeu nu-ți dă mai mult decât poți duce...