BINECUVANTAREA

cristiboss56: vad ca indemni la toleranta, dar toleranta nu este ortodoxa, caci nu il poti iubi pe fratele tau si sa il sustii in acelasi timp in ceea ce face gresit.
In schimb nu este ortodox sa te duci si sa-l certi pe cel care nu-ti este frate; pe acela il vei ingadui. Asa stiu eu.
Nu mi-ar fi trecut prin cap sa spun ceva, daca nu consideram ca vorbesc cu un frate/sora. Si apoi nu pe mine personal m-a deranjat, ci pe cei care au postat si au muncit pentru postari; precum si pe cei, care au venit si au cerut ajutor si pe care prin afirmatiile facute, i-a pus intr-o situatie delicata; i-a influentat si pe altii sa se retina de la a face un gest de omenie. Cu alte cuvinte s-a manifestat impotriva milostivirii. Este crestineasca si mai ales ortodoxa o astfel de atitudine? Nu este, dar daca tu esti de acord, cristiboss...
In plus eu m-am referit doar la cele scrise, caci persoana in cauza imi e total necunoscuta; este numai un nume printre alte mii de nume de pe forum.
Voi doi insa, scrieti despre mine ca si cand m-ati cunoaste personal; De unde stiti ce e in inima mea? Ma simt aproape obligata a va intregi lista pacatelor mele, ca sa nu credeti cumva ca numai pe cele enumerate le am. Totusi atata stiu, ca a nu fi indiferent la suferinta altuia este ortodox.
Oare ce frate sau sora intru Hristos evita sistematic sa Ii scrie Numele Lui si al Maicii Domnului? Poti sa-mi spui, cristiboss? Si in ce masura ma mai pot considera sora/frate intru credinta cu cineva, care se manifesta exclusv negativ in probleme de viata discutate din punct de vedere ortodox? Voi cere sfat duhovnicului meu in aceasta problema, caci credinta pentru mine nu este numai subiect de discutie.
Imi cer iertare fata de toti.

[cristiboss56]

Draga ANCA, nici eu nu cunosc personal pe nimeni de pe acest forum in afara de veilur(Stefan) cu care merg la aceeasi biserica. Asta ca sa te linistesti in acest sens. Vad ca mi te adresezi cu id-ul , nu cu prenumele meu CRISTIAN, cum o faceai inainte pe privat in urma cu mult timp in urma cand imi dadeai sfaturi foarte utile ortodoxe.Anca draga, crede-ma, dar nu te mai recunosc si ma doare mult schimbarea ta si inversunarea ta. Lovesti suflete , tu care in urma cu doi ani erai pilda pentru multi.

[costel]

Nu asa va reusi sa reimprospateze omul lumea. Da inima ta altora si asa te vei asemana Domnului. Am ajuns sa devenim surse de razvratire si asta pentru ca nu purtam toti acelasi chip. Dar nici nu vom reusi atat timp cat nu cautam comuniunea personala, ci supravietuirea individuala. E nevoie mai mult ca oricand sa scapam de acesta dorinta a omului din ziua de astazi: dorul de a-i anula pe toti si de a fi admirat de toti.

[cristiboss56]

În prealabil postat de costel

Nu asa va reusi sa reimprospateze omul lumea. Da inima ta altora si asa te vei asemana Domnului. Am ajuns sa devenim surse de razvratire si asta pentru ca nu purtam toti acelasi chip. Dar nici nu vom reusi atat timp cat nu cautam comuniunea personala, ci supravietuirea individuala. E nevoie mai mult ca oricand sa scapam de acesta dorinta a omului din ziua de astazi: dorul de a-i anula pe toti si de a fi admirat de toti.

Of, DOAMNE, asa este COSTEL ! Chiar azi citeam pe acest site, despre cel mai periculos pacat , trufia de la care toate pleaca inclusiv atat de periculoasa mandrie. Chiar citind articolul cu pricina, am realizat ca trufia intradevar e samanta multor rele. Nici prin minte nu-mi trecea ca trufia poate genera atatea rele .

Cu siguranta Eugen Ionesco ne-ar invidia pentru acest dialog al absurdului. Si eu care credeam ca am scris in romaneste; dar se pare ca am scris in esperanto de nu s-a inteles mesajul...
Doamne apara si pazeste!

[sofiaiuga]

În prealabil postat de mirelat

ma indoiesc ca o sa-ti dea cineva astfel de marturii. stii de ce? din smerenie.

pot sa spun ca eu am fost binecuvintata de un preot calugar la manastirea TISMANA acuma simbata si mi-a trecut oboseala de drum aproape instantaneu si am putut sa ascult atenta ,neobosita vecernia pina la ora cind s-a terminat,ora 24.

În prealabil postat de cristiboss56

Nu, pe mine nu ma mai deranjeaza astfel de dispute inutile si fara rost pana la urma urmei...

Mustrarea, cand se indreapta catre cineva indeosebi, nu trebuie sa foloseasca vorbe ocolite, ci sa arate limpede insemnatatea pacatului, ca nu cumva sa piara acela, invechindu-se in pacat; cu atat mai mult trebuie facut astfel atunci cand mustrarea se face fara a pomeni pe cineva anume , asa incat cuvantul sa fie cu adevarat spre mustrare fara linguseala.

Ca atare, omul nu are de ce sa se manie pentru o mustrare, chiar daca ii e facuta anume, si cu atat mai mult atunci cand e facuta pentru toti indeobste. Nimeni nu se manie pe doctor pentru ca ii da o doctorie gretoasa, spre tamaduirea trupului; pentru ce dar sa ne maniem pe acela care vrea sa ne tamaduiasca sufletul si sa alunge din noi pacatul, folosindu-se pentru aceasta, ca de o doctorie gretoasa, de un cuvant aspru?

Cui nu i-a venit greu sa pacatuiasca, sa nu ii vina greu nici sa auda mustrarea pentru pacat si astfel sa se pocaiasca. Atunci cand te vei lasa de pactul pentru care ai fost mustrat, vei vedea ce bine ti-a prins mustrarea; atunci nu numai ca nu te vei mania pe cel ce te-a mustrat, ci ii vei si multumi, tot astfel cum bolnavul, scapand de boala, multumeste doctorului, lucru pe care ti-l doresc fierbinte.

Unul pacatuieste din neputinta, altul de bunavoie, cu buna stiinta si impotriva constiintei. Pacatul facut din neputinta, caruia ii cad prada si cei evlaviosi, trebuie, mustrat cu blandete; insa pacatele facute intradins si impotriva constiintei, mai ales daca sunt invechite si au intrat in deprindere, au nevoie de o mustrare aspra, la fel cum are nevoie boala veche de o doctorie tare si amara.

Aceasta deoarece astfel de pacate ii duc in chip vadit la pieire pe cei care le savarsesc si nu pot fi alungate decat cu ajutorul lui Dumnezeu, preintr-o lectie aspra. Asadar unii ca acestia trebuie mustrati cu asprime, ca printr-un astfel de cuvant sa fie desteptati ca de un tunet din somnul pacatului si sa faca adevarata pocainta, caci pretutindeni se cade a grai adevarul si a nu trece sub tacere ceea ce trebuie rostit.

Pacatul nedat in vileag si nemustrat dupa cuviinta, fie nu e socotit drept pacat, fie socotit neinsemnat, in vreme ce el este cat se poate de greu, deoarece si un pacat mic poate sa il traga pe pacatos in fundul iadului, dat fiind ca orice pacat se impotriveste maririi lui Dumnezeu. Iar daca este socotit ca nu sete pacat sau este socotit ca unul neinsemnat, ramane nevindecat, ceea ce este un lucru foarte primejdios.

Sfantul Tihon de Zadonsk "Despre pacate" pg. 281-282

[cristiboss56]

În prealabil postat de ancah

Mustrarea, cand se indreapta catre cineva indeosebi, nu trebuie sa foloseasca vorbe ocolite, ci sa arate limpede insemnatatea pacatului, ca nu cumva sa piara acela, invechindu-se in pacat; cu atat mai mult trebuie facut astfel atunci cand mustrarea se face fara a pomeni pe cineva anume , asa incat cuvantul sa fie cu adevarat spre mustrare fara linguseala.

Ca atare, omul nu are de ce sa se manie pentru o mustrare, chiar daca ii e facuta anume, si cu atat mai mult atunci cand e facuta pentru toti indeobste. Nimeni nu se manie pe doctor pentru ca ii da o doctorie gretoasa, spre tamaduirea trupului; pentru ce dar sa ne maniem pe acela care vrea sa ne tamaduiasca sufletul si sa alunge din noi pacatul, folosindu-se pentru aceasta, ca de o doctorie gretoasa, de un cuvant aspru?

Cui nu i-a venit greu sa pacatuiasca, sa nu ii vina greu nici sa auda mustrarea pentru pacat si astfel sa se pocaiasca. Atunci cand te vei lasa de pactul pentru care ai fost mustrat, vei vedea ce bine ti-a prins mustrarea; atunci nu numai ca nu te vei mania pe cel ce te-a mustrat, ci ii vei si multumi, tot astfel cum bolnavul, scapand de boala, multumeste doctorului, lucru pe care ti-l doresc fierbinte.

Unul pacatuieste din neputinta, altul de bunavoie, cu buna stiinta si impotriva constiintei. Pacatul facut din neputinta, caruia ii cad prada si cei evlaviosi, trebuie, mustrat cu blandete; insa pacatele facute intradins si impotriva constiintei, mai ales daca sunt invechite si au intrat in deprindere, au nevoie de o mustrare aspra, la fel cum are nevoie boala veche de o doctorie tare si amara.

Aceasta deoarece astfel de pacate ii duc in chip vadit la pieire pe cei care le savarsesc si nu pot fi alungate decat cu ajutorul lui Dumnezeu, preintr-o lectie aspra. Asadar unii ca acestia trebuie mustrati cu asprime, ca printr-un astfel de cuvant sa fie desteptati ca de un tunet din somnul pacatului si sa faca adevarata pocainta, caci pretutindeni se cade a grai adevarul si a nu trece sub tacere ceea ce trebuie rostit.

Pacatul nedat in vileag si nemustrat dupa cuviinta, fie nu e socotit drept pacat, fie socotit neinsemnat, in vreme ce el este cat se poate de greu, deoarece si un pacat mic poate sa il traga pe pacatos in fundul iadului, dat fiind ca orice pacat se impotriveste maririi lui Dumnezeu. Iar daca este socotit ca nu sete pacat sau este socotit ca unul neinsemnat, ramane nevindecat, ceea ce este un lucru foarte primejdios.

Sfantul Tihon de Zadonsk "Despre pacate" pg. 281-282

Multumim noi cei cazuti in faradelegi si pacatosi pana peste poate. Pacatul ne-a intunecat mintea, noroc cu cei smeriti si far de pacate. Ferice lor !

Daca si un citat din Sf. Tihon de Zadonsk poate fi inteles gresit...nu mai e nimic de adaugat.

[cristiboss56]

În prealabil postat de ancah

Daca si un citat din Sf. Tihon de Zadonsk poate fi inteles gresit...nu mai e nimic de adaugat.

Ba da, ar mai fi de adaugat mandria ce coboara ca o umbra peste mintea unora din noi.