Despre suflet

[jeniffer]

In orice caz, nu o fiinta le-a creat. Viata pe pamint a aparut prin conditii favorabile, protectia de soare, printr-un cimp magnetic datorat unor metale, ciocnirea cu luna, care a devenit satelit, apa si atmosfera. Chimia moleculara (prebiotica) demonstreaza evolutia vietii.

[ARHANGHELUL]

În prealabil postat de jeniffer

In orice caz, nu o fiinta le-a creat. Viata pe pamint a aparut prin conditii favorabile, protectia de soare, printr-un cimp magnetic datorat unor metale, ciocnirea cu luna, care a devenit satelit, apa si atmosfera. Chimia moleculara (prebiotica) demonstreaza evolutia vietii.

Cea fost la inceputul inceputului jeni poti sami spui???????

[jeniffer]

Pentru cei care au hotarit sa raspunda zeu, ca in trecut, este pentru ca au impresia ca biblia da raspunsuri, dar ea doar face parte dintr-o epoca in care scrierile se faceau prin zeu. Informatiile pe care le avem, despre viata si univers, prin studiu sint mai interesante si pot fi completate, cele metaforice despre a fost lumina si zeul nu se pot compara celor despre despre arn si adn, evolutia unei specii la alta etc.

[silverstar]

Jeniffer, spune-mi, te rog, tu citesti sau ai citit Osho? Ce, ce-ai citit? Doar el vorbeste despre zeu.

[jeniffer]

Filozofia omeneasca poate fi fara puteri imaginate ca fiind supranaturale.

[Aalin]

:dontgetit:
de ce puneti credinta si stiinta ca doi magneti de poli opusi...
Teoria darwinista a evoluat si prin prostia noastra am reusit in mii de ani sa ajungem unde suntem acum... Fara stiinta in biserici nu ar fi becuri, instalatii de sunet, nu am avea tren, masini etc...
Oare aceasta evolutie nu ni s-a dat de la Dumnezeu?
Poate evolutia noastra din maimute este de fapt ideea de creatie... si cititi si meditati ca are fundamente iar daca veti spune ca e de la diavol s-a dus cu noi... incercati sa puneti lumea de azi fara stiinta, fara evolutie, inapoi in preistorie
la fel stiinta fara credinta e imposibila altfel Dumnezeu nu ar fi ingaduit evolutia tehnologica.
Ce vreau eu sa zic? Daca separi stiinta de credinta dai de haos pt ca de fapt sunt una si aceeasi... Iubiti pe Dumnezeu din toata inima voastra si din tot sufletul vostru si din tot cugetul vostru si toate vi se vor adauga voua... parca asa era! :satisfied:

[alexandra28]

În prealabil postat de silverstar

Sunt convinsa ca Dvs.cei care asigurati buna functionare a acestui site, ma veti ajuta sa-mi explic anumite trairi pe care le-am avut si sa-mi spuneti daca tin sau nu de religie, de credinta. Am inceput cu o intrebare despre suflet si nu intamplator.
Cu mai multi ani in urma, in ziua cand mama mea a iesit la pensie, s-a intamplat ceva ce nu stiu cum sa interpretez. Seara, dupa ce au venit o parte dintre invitati, cineva a propus sa bem niste bere. Afara era cald, era august si masa a fost pusa sub vie. Dupa ce toate paharele au fost pline, inainte ca cineva sa ia un pahar in mana, unul dupa altul paharele s-au rasturnat. Noi ne uitam si radeam. Nu stiam ce sa credem. Nimeni nu se sprijinea de masa, nimeni nu o atingea. Si, in loc sa bem berea, ne straduiam sa prindem paharele ca sa nu se sparga de ciment. O ruda mai in varsta a intrebat-o pe mama daca pe parcursul zilei a vorbit despre cineva care e mort. "Sigur," am spus intr-un glas eu si mama. Ne-am amintit de tata, de mamaia, de alte rude care am fi vrut sa fie cu noi si sa se bucure de bucuria mamai si a noastra, dar acestia nu mai erau printre noi. "Atunci umple din nou paharele si da de pomana de sufletul celor care nu mai sunt, dar i-ai pomenit." Dupa ce mama a facut ce i s-a spus, nu s-a mai intamplat nimic. Insa eu nu am uitat niciodata. :rolleyes:

se intampla des cazuri din astea,ca dovada a existentei sufletului dupa moarte si a importantei pomenii.este si un obicei,sa pui la geam niste mancare si apa,peste noapte.daca din aceasta se vede mancat inseamna ca cel mort a primit pomana.bunica mea a primit-o:D.in noaptea zilei in care ea a murit,se adunasera pisicile de la bloc in jurul geamului si scoteau niste sunete groaznice,ca si cum ar plange

[silverstar]

Cred in existenta sufletului dupa moarte. Au fost cateva intamplari care ma fac sa cred acest lucru. Iata una dintre ele. Seara, inainte de accidentul copilului, am avut invitati pentru ca am sarbatorit ziua lui Lucian. Copilul a primit atat de multe cadouri ca nici nu a observat ca eu nu-i luasem nimic. Dimineata (ultima noastra discutie) i-am spus ca in ziua aceea urma sa iau bani albastri (sutele de atunci) si l-am intrebat ce-si doreste. "Hainute bleu si multe masinute..." mi-a raspuns. Stiu ca in gand, m-am mirat cand l-am auzit spunand ca vrea "hainute bleu" pentru ca nu-i venea bine culoarea. Asta stia si el de la mine. Era baiat dar ii statea bine cu rosu, nuante de galben si alb. S-a intamplat nenorocirea, au trecut zilele si la pomenirea de 40 de zile am dat un rand de pomana hainute bleu unui copil cu care se juca el, Mihaita. Hainutele nu au fost cumparate de mine, poate de mama sau de vreo colega... Nu mai tin minte, insa nu eu am facut cumparaturile. Despre ultima lui dorinta nu am povestit nimanui si nici nu cred ca mi-as mai fi amintit vreodata daca nu mi s-ar fi povestit urmatoarea intamplare.
In noaptea imediat urmatoare dupa pomenire, mama lui Mihaita l-a visat pe Lucian imbracat in hainutele bleu si cu fesul alb, impletit de mine, pentru ca asa am considerat eu, sa dau ceva facut de mana mea. In visul doamnei, copilul si-a luat fesul alb din cap, l-a aruncat si i-a spus doamnei: "I-am spus mamei sa-mi dea numai hainute bleu!..." Imediat ce mi s-a povestit acest lucru pe care nu apucasem sa-l spun si, repet, de care poate niciodata nu mi-as fi amintit, am mers in piata si am cumparat un fes bleu aidoma cu cel alb, impletit de mine, fes pe care el l-a refuzat pentru ca nu era bleu.

[ARHANGHELUL]

În prealabil postat de silverstar

Cred in existenta sufletului dupa moarte. Au fost cateva intamplari care ma fac sa cred acest lucru. Iata una dintre ele. Seara, inainte de accidentul copilului, am avut invitati pentru ca am sarbatorit ziua lui Lucian. Copilul a primit atat de multe cadouri ca nici nu a observat ca eu nu-i luasem nimic. Dimineata (ultima noastra discutie) i-am spus ca in ziua aceea urma sa iau bani albastri (sutele de atunci) si l-am intrebat ce-si doreste. "Hainute bleu si multe masinute..." mi-a raspuns. Stiu ca in gand, m-am mirat cand l-am auzit spunand ca vrea "hainute bleu" pentru ca nu-i venea bine culoarea. Asta stia si el de la mine. Era baiat dar ii statea bine cu rosu, nuante de galben si alb. S-a intamplat nenorocirea, au trecut zilele si la pomenirea de 40 de zile am dat un rand de pomana hainute bleu unui copil cu care se juca el, Mihaita. Hainutele nu au fost cumparate de mine, poate de mama sau de vreo colega... Nu mai tin minte, insa nu eu am facut cumparaturile. Despre ultima lui dorinta nu am povestit nimanui si nici nu cred ca mi-as mai fi amintit vreodata daca nu mi s-ar fi povestit urmatoarea intamplare.
In noaptea imediat urmatoare dupa pomenire, mama lui Mihaita l-a visat pe Lucian imbracat in hainutele bleu si cu fesul alb, impletit de mine, pentru ca asa am considerat eu, sa dau ceva facut de mana mea. In visul doamnei, copilul si-a luat fesul alb din cap, l-a aruncat si i-a spus doamnei: "I-am spus mamei sa-mi dea numai hainute bleu!..." Imediat ce mi s-a povestit acest lucru pe care nu apucasem sa-l spun si, repet, de care poate niciodata nu mi-as fi amintit, am mers in piata si am cumparat un fes bleu aidoma cu cel alb, impletit de mine, fes pe care el l-a refuzat pentru ca nu era bleu.

Credema dincolo aratam altfel.
Iar visul a fost o usurare pentru voi ca sa credeti ca este ceva dincolo de ce vedem.

[silverstar]

Niciodata nu ai sa reusesti sa-mi schimbi ideile cu credinta ta care pentru mine nu are absolut nici o relevanta. Legat de acest subiect sfant mie, te rog sa te abtii in a-ti da cu parerea. N-o cer si n-o accept.