Psihoterapie ortodoxa

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de forever...

Idee este că un psiholog nu este "de aruncat". Mulţi au intenţii foarte bune şi cred în pregătirea lor, au experienţă şi nu vorbesc doar din cărţi. În anumite situaţii ne sunt de folos.

Exact! În anumite situaţii orice semen al nostru ne e de folos cu ceva. Totul e să ne dăm seama de limite, de tipul de situaţie şi să ne rugăm la Dumnezeu să ne dea harul discernământului.
Şi eu am avut relaţii îndelungate cu psihologi, medic psihiatru, preoţi. Dar nu pot spune că prefer pe unul sau pe altul...:) Dimpotrivă, situaţia şi smerirea în faţa realităţii impun deseori să lucrăm tocmai împotriva preferinţei!
Problema, de fapt, nu e deloc pe cine preferăm (asta e aşa o amăgire de sine, u-iu-iuuu!), ci cui cerem ajutorul potrivit în situaţia respectivă. Şi, mai ales, cum ne străduim să participăm la relaţia de întrajutorare!...:)
De suntem pasivi şi năzuroşi, de nu lăsăm niţel stereotipiile noastre şi ataşamentele (majoritatea bazate pe comoditate şi tot soiul de infantilisme călduţe), nu vom izbândi nici un progres. Ţi-o spun ca om păţit în toate chipurile!...:)
Nu e de glumă cu fiara bolnăvicioasă şi rapace din noi înşine. Dovada: oare de ce sunt atât de puţini oameni care devin cu adevărat îmbunătăţiţi şi de ce majoritatea sfârşesc prost?

[forever...]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Exact! În anumite situaţii orice semen al nostru ne e de folos cu ceva. Totul e să ne dăm seama de limite, de tipul de situaţie şi să ne rugăm la Dumnezeu să ne dea harul discernământului.
Şi eu am avut relaţii îndelungate cu psihologi, medic psihiatru, preoţi. Dar nu pot spune că prefer pe unul sau pe altul...:) Dimpotrivă, situaţia şi smerirea în faţa realităţii impun deseori să lucrăm tocmai împotriva preferinţei!
Problema, de fapt, nu e deloc pe cine preferăm (asta e aşa o amăgire de sine, u-iu-iuuu!), ci cui cerem ajutorul potrivit în situaţia respectivă. Şi, mai ales, cum ne străduim să participăm la relaţia de întrajutorare!...:)
De suntem pasivi şi năzuroşi, de nu lăsăm niţel stereotipiile noastre şi ataşamentele (majoritatea bazate pe comoditate şi tot soiul de infantilisme călduţe), nu vom izbândi nici un progres. Ţi-o spun ca om păţit în toate chipurile!...:)
Nu e de glumă cu fiara bolnăvicioasă şi rapace din noi înşine. Dovada: oare de ce sunt atât de puţini oameni care devin cu adevărat îmbunătăţiţi şi de ce majoritatea sfârşesc prost?

Într-adevăr, e nevoie de discernământ. Şi mă simt năzuroasă şi am ataşamentele mele... Dar cred că atât timp cât pot alege, Dumnezeu mă lasă să aleg!
De exemplu nu mă atrage şi nu mă convinge un psihoterapeut care crede în "dezvoltare personală" dar nu în Tainele Bisericii.

Ioan_Cezar,

Iti respect punctul de vedere. Desigur, societatea o ia razna, iar sansele noastre de mantuire se reduc. In raport cu preotii, am unele pretentii, deoarece am niste repere pe care mi le mentin, desi vremurile s-au schimbat. In raport cu mine insami, de asemenea am niste pretentii pe care le observ mai bine cand ma pregatesc de spovedanie. Apoi mai uit... Psihologia a fost un hobby in tinerete. E bine ca omul sa se cunoasca. Cunosc cativa psihologi ca persoane, nu ca specialisti si cred cu tarie ca si in acest domeniu omul sfinteste locul.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de forever...

Şi mă simt năzuroasă şi am ataşamentele mele...

Îmi pare rău să aud...

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de antoniap

... iar sansele noastre de mantuire se reduc.

Văleu, cum vine asta?

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de antoniap

In raport cu preotii, am unele pretentii....

Mai degrabă să ne ruşinăm, soro, să ne ruşinăm împreună pentru aceste pretenţii nefolositoare...

Cezar,

Hristos nu ne cere sa renuntam la capul propriu, desi exista preoti.

Asadar, nu mananc eticheta de pe un produs, ci produsul in sine si-mi exprim o opinie in legatura cu ce am consumat, nu cu eticheta.

[DragosP]

Da, da' tu nu consumi preoţii.
Au ba?

Ci slujbele, oricare ar fi ele, ale preoţilor. În cel mai rău caz să ai pretenţii la modul în care-s săvârşite ele, nu la preot. E şi el un om ca şi tine.

DragosP,

Iarta-ma ca m-am exprimat figurat si te-am dus pe tine in ispita. Deja vezi in spatele monitorului o cadână zburdalnica...

Oricum, iti multumesc ca ai mai inviorat atmosfera.

[sophia]

@Ioan_Cezar - pana si din modul in care scrii tu aici ar rezulta ca este totul floare la ureche. Le vezi pe toate atat de simplu.
Si fata care a scris inaintea (Sofiatoedora) - pacpac si a dat diagnostic si leac la bolile sufletesti. Si totusi nu e asa. Zilele trecute am citit despre cazul acelei femei care s-a aruncat de pe bloc si in ce hal era. Si scria ca au luat si altii exemplu.
Si cate alte cazuri. Pai daca ar fi atat de simplu, atunci ar trebui sa fie cu totii vindecati de preoti. Dar stim ca nu este asa.
Ah, capatam o orientare in viata, o anume pace poate, dar ca sa ne vindecam de tot...Numai Iisus putea.

Ce usor este sa scrii in carti si articole despre credinta, ca aia nu si aia nu si aia nu si reguli si canoane si gata asta este credinta si vai ce simplu este!
Cand noi facem slalom printre atatea probleme si greutati in viata. Sa-l impacam si pe ala si pe ala si pe ala si sa ne calcam pe noi insine in picioare.
In teorie este totul foarte usor, dar concret cum sa facem in viata asta, nimeni nu prea scrie.

@...forever si restul - Am fost si eu si la medici si la preot. Am fost la un preot care a stiut sa umble cu mine (si nu numai cu mine) si m-a ajutat atat cat a fost in puterea lui. Parintele Galeriu avea (nu stiu cum) timp si rabdare si suflet pentru fiecare in parte. Dumnezeu sa-l tina intre sfinti.
Am fost si la alt preot care nu s-a priceput. Alt fel. Mai multe nu spun.

Ei toti au titlul si diploma de preoti, dar important este cum sunt si ce fac. Aici este diferenta.
Ca si la medici. Si acolo conteaza cum este, cum lucreaza. Nu te duci asa la oricine.
Da, sunt cu totii oameni, dar au o raspundere. Pot gresi, pot face bine. Pot salva, sau pot pierde oameni.

Mi-as dori ca protii sa invete mai multe legate de oameni si de felul de a se purta cu ei. Si sa faca mai mult pentru oameni. Sa aibe timp si rabdare pentru ei si un cadru adecvat ca sa discute cu oamenii in afara slujbelor. Oameni au nevoie sa discute, sa intrebe. Cum sa se vindece daca nici nu ajung sa mearga la preot sa planga si sa spuna ca le este rau si au nevoie de ajutor?
Dupa slujba este nebunie, haos si fiecare pleaca la casa lui. Nu poti. Ah, unde sunt mai mult preoti in parohie s-o mai putea. Dar in rest nu.

Am citit de curand aici pe site articole scrise de o doamna care se intituleaza psihotearapeut ortodox, sau asa ceva. Si am vazut cam ce inseamna.
Este cam ideea mea de a combina cele doua domenii: ori psihologi/terapeuti care sa lucreze si cu elemente de credinta, ori preoti care sa lucreze si cu elemente de psihoterapie. Asta ar fi idealul.

Mai jos pe acest forum a dat cineva un link catre un interviu sau articol despre un preot care este si medic. Le-a studiat pe amandoua. Este ceva deosebit. Mi-a placut.
Cititi si voi. Este la rubrica "Preotul".