DESPRE RUGACIUNEA LUI IISUS

daca o patima ne ataca si nu putem sa scapam de ea sunt doua situatii posibile :
- ori am judecat
- ori patima are niste puteri ascunse prin care lucreaza asupra noastra , iar mintea noastra nu e in stare sau nu e suficient de rafinata ca sa vada acele puteri ascunse ... nu ramane decat sa ne rugam ca sa nedescopere Domnul care sunt acele ascunzisuri ale patimii care actioneaza in subconstientul nostru ...

chiar si dracii pot sa atraga mintea spre interior , in aparenta in inima ; insa prin actiunea lor nu vom gasi in interior bunatatea cereasca si iubirea fara de rautate ci vom gasi frica , spaima , judecarea , lumini false ... adevarata inima duhovniceasca este iubirea fata de toti fara deosebire si in primul rand fata de Dumnezeu ...

Si ce e de facut in aceste doua situatii, caci cel putin de judecat, am judecat cu totii?!?

1. daca am judecat , sa nu mai judecam ...
cred ca cel mai bine este sa iau un exemplu concret ca sa vedem clar ce trebuie facut ; de exemplu sa zicem ca eu am inceput sa ma gandesc ca in ziua de azi este foarte raspandit pacatul cutare , si il pomenesc ; asta este o forma de judecare subtila , caci pomenind pacatul acela nu este ceea ce imi pare mie - " o lupta impotriva pacatului " sau " o aparare a credintei " , ci este judecare - " ca aia fac cutare pacat " ; noi nu trebuie sa pomenim pacatele oamenilor , trebuie numai sa recunoastem exitenta lor cand vedem aceasta , caci nu poti nega existenta pacatului ; insa cad am inceput sa tot repet in gand ca ala face cutare pacat , deja am inceput sa judec ... si cand am inceput sa judec , in minte nu va mai fi bucurie ci se va salaslui intunericul si apasarea sufleteasca , si ma simt ca si cum pacatul aceluia ma urmareste si nu mai pot scapa de el ; si astfel pacatul altora devine stapan pe sufletul meu si voi incepe sa fiu si eu luptat de pacatul aceluia in gand sau chiar si cu fapta ... dar daca de exemplu am avea iubire fata de toti , indiferent de ce pacate ar face , nu am mai fi luptati de pacatele straine ; caci spune clar : " dragostea nu pune la socoteala raul , dragostea se bucura de adevar " ; sau " celor curati toate le sunt curate " adica vad cu ochi curati chiar si pacatele altora ... dragostea nu pune la socoteala raul inseamna ca nu pomeneste raul sau pacatele altora ; dragostea se bucura de adevar inseamna ca se bucura de pocainta si intoarcerea celorlalti ; deci a te intrista de pacatele altora este bine numai atunci cand si acele persoane se intristeaza de pacatele lor si se pocaiesc ; in aceasta situatie ii ajuti cu intristarea ta sa depaseasca pacatul , adica ii inveti si te rogi pentru ei ; insa daca ei insisi nu sunt dispusi sa se pocaiasca , atunci , a te intrista de ce fac altii inseamna a-i judeca ... deci cand am cazut deja intr-o astfel de stare de judecare , trebuie sa dam vina numai pe noi insine si nu pe ceilalti , sa zicem " eu sunt vinovat ca l-am judecat " ... si imediat sa zicem rugaciunea lui Iisus , ca aceasta rugaciune ne ajuta foarte mult la mantuire , in permanenta ne ajuta ...
2. in a doua situatie , daca stim ca o patima ne ataca si nu putem sa izgonim gandurile , trebuie sa ne rugam imediat cu rugaciunea lui Iisus ca sa ni se lumineze mintea si astfel prin acea lumina simtita din mintea noastra sa vedem ascunzisurile patimii ; dar , cum ziceam si mai sus , in general , cand o patima ne lupta este din cauza ca am judecat si atunci vom primi prin rugaciune raspunsul " lasa-i in pace si vei avea si tu pace " ; se mai poate intampla ca o patima sa ne stapaneasca din cauza ca am primit alte ganduri patimase ( neobservate ca atare , adica ca sunt patimase ) inrudite cu patima respectiva care atrag si patima aia sa intre in noi ; si noi suntem inca intr-o faza de intunecare a mintii in care nu putem inca sa recunoastem acele ganduri ca fiind patimase ; de exemplu : sunt prieten cu cutare persoana ; acea persoana incepe sa imi vorbeasca de cutare pacat ; daca eu nu sunt legat in mod patimas cu acea persoana voi putea sa stau linistit fara sa fiu stapanit de gandurile pacatoase despre care imi vorbeste acela ; insa daca am o legatura patimasa fara sa imi dau seama , voi incepe sa fiu atras de patima despre care imi vorbeste " prietenul " meu ... sau daca ti se face frica de faptul ca cutare persoana vorbeste de pacate si tu auzi , si ti se face frica ca ai sa fii si tu stapanit de patima aia este din doua motive : ori nu ai credinta ca Dumnezeu te poate pastra neatins de ganduri in orice situatie ( si de necredinta asta boleste intreaga umanitate foarte tare ) , ori l-ai judecat pe acela ca vorbeste asa si te ataca in consecinta si pe tine gandurile ...

iata : sa zicem ca vad un pacat ; imediat imi spun " lasa , sa nu il judec ! " , insa observ ca judecarea umple sufletul meu fara ca eu sa doresc asta ... asta se intampla de multe ori la fiecare ... ce se intampla in realitate ??? deci eu am decis : " sa nu judec " dar iata ca gandurile de judecare imi umple mintea si inima fara voia mea !!!
daca ne rugam , ni se va lumina mintea si vom observa care este de fapt procesul care se petrece , si de ce nu ne putem impotrivi judecarii ... iata ce se intampla : cand eu am zis " sa nu judec " chiar in acel moment intru intr-o legatura duhovniceasca , NEVAZUTA DE CEI MAI MULTI DINTRE NOI , ADICA INCONSTIENTA SAU SUBCONSTIENTA , cu cei care judeca si nu socotesc aceasta ca fiind pacat ; si deci mintea mea intra intr-un conflict interior ascuns multora cu alte minti care judeca pacatul acela sau alte pacate si nu socotesc aceasta judecare ; din cauza ca mintea mea nu este inca destul de rafinata ca sa inteleaga ce se intampla in realitate , adica sa simta ca de fapt eu am intrat in conflict cu cei care judeca de buna voie , atunci eu voi continua sa imi repet in mintea mea " sa nu judec " dar voi primi mereu raspuns " judeca ca nu e nimic asta " ; si daca voi continua acest conflict launtric ( acest conflict se desfasoara de obicei in cateva secunde , foarte rapid si asta este unul dintre motivele pentru care este greu sa il observi ; un alt motiv este ca multi nu stiu si nu cred ca este posibil ca mintea noastra sa intre in conflict cu alte minti asa de usor ) , adica daca voi continua sa ma contrazic cu cei care judeca pacatele , voi ajunge evident sa fiu stapanit de judecarea lor ; adica eu i-am judecat pe cei care judeca , si deci prin judecarea celor ce judeca pacatele am ajuns si eu sa judec pacatele fara sa vreau aceasta ...
este subtil dar asta este adevarul ; eu am procedat astfel si am scapat de pacatul judecarii ; adica nu ma mai stapaneste ... imi dau seama foarte repede cum se strecoara pacatul prin gaduri si am gasit calea prin care pot sa le opresc ; gandurile pacatoase nu le pot opri in mintile altora ci numai in propria mea minte ; deci sa nu-i judecam interior nici pe cei ce judeca ci sa pastram pacea interioara permanent ca sa fim vrednici de Domnul ...
si asa pot spune ca foarte mare parte din gandurile care trec prin mintea noastra nu sunt de fapt ale noastre ci ale altor minti ; iar noi trebuie sa le pastram numai pe ale noastre , si ale noastre trebuie sa fie bune ...

Domnul a spus : " cine va avea credinta cat un graunte de mustar daca va zice orice , fi-va lui orice va zice " ; asta este marea taina a existentei ... adica realitatea in care traieste fiecare este de fapt ceea ce el isi imagineaza despre el insusi si despre lumea inconjuratoare ... deci existenta in care fiecare traieste este de fapt proiectia propriilor conceptii despre existenta , adica modul in care acea persoana concepe existenta ... asa se faceau minunile ; de ce nu se mai fac minuni si astazi ? din cauza ca crestinismul este de forma , adica este un crestinism formal , fara a avea insa harul Duhului Sfant ... problema este ca forma nu a mantuit niciodata pe nimeni ci numai harul Duhului Sfant ...
sa meditam la porunca iubirii de vrajmasi pe care ne-a poruncit-o Domnul si ni se va descoperi si aceasta taina a existentei ; astfel vom ajunge si noi intr-o buna zi sa ne creem propria noastra existenta in mod responsabil , cu harul Duhului Sfant ... iar credinta nu inseamna sa crezi numai asa cateva minute sau ore , ci 24 de ore din 24 si 365 de zile pe an ... numai asa putem invinge pacatul si sa ne construim propria noastra existenta separat , independent de cea a celorlalti ... caci existenele oamenilor pot coexista in mod minunat , fara nici un conflict reciproc , chiar si daca sunt contradictorii prin iubirea de vrajmasi ...

unerori diavolul incearca sa ne ia de prosti si ne ispiteste cu fel de fel de ganduri ademenitoare ; daca vede ca nu reuseste ne lasa in pace oarecum ; ne lasa in pace uneori mai mult alteori mai putin , si atunci este pericolul de a judeca ; caci daca continuam sa avem aceeasi atitudine de aparare pe care o aveam cand incerca sa ne convinga sa pacatuim , cadem in judecare ... uneori ne lasa in pace numai putin ca sa puna la incercare rafinamentul mintii noastre , adica ne incearca sa vada daca nu ne tulburam de desele si finele schimbari ale tacticii de lupta ; de aceea trebuie sa fim intr-o permanenta stare de atentie si prezenta duhovniceasca ...

tot ce am spus pana acuma despre lupta duhovniceasca se potriveste cu treapta a doua a vietii duhovnicesti , pe care sfiintii parinti o numesc dragoste sau nepatimire sau iluminare sau desavarsire sau sfintenie ... toate acestea se refera la aceeasi treapta , despre care a spus si Mantuitorul in fericirea care zice : " fericiti cei curati cu inima ca aceia vor vedea pe Dumnezeu " ...
prima treapta este lupta cu gandurile in care avem tulburari majore , lupte grele ... in aceasta prima treapta harul sse lupta sa curateasca mintea de gandurile pacatoase ; este rugaciunea mintii ...
in a doua treapta ( rugaciunea inimii ) , apare iluminarea cand lupta cu patimile ia forma luptei pentru dragostea dumnezeiasca si devine o lupta usoara ... aceasta a doua treapta culmineaza cu dragostea sau sfintenia cand cad de pe noi toate patimile si omul devine asemenea cu Dumnezeu ; treapta iluminarii se numeste asa deoarece in cadrul acestei trepte sufletul se ilumineaza si apare in el o lumina simtita si o bucurie duhovniceasca ... de la finele acestei trepte sufletul este plin de bucurie si lumina si simte dragoste fata de toti fara exceptie ... deci in aceasta treapta harul patrunde si in suflet si ajunge chiar sa curete si suprafata inimii ; harul incepe sa patrunda si in trup , adica omul ajunge la rugaciunea vazatoare si nu mai este tulburat nici macar in somn ...
treapta a treia incepe de la dragoste si se termina cand omul ajunge la desavarsirea deplina , adica la cunoasterea si implinirea voii lui Dumnezeu desavarsit ... aceasta treapta a treia este foarte intinsa , si in aceasta treapta harul se lupta sa patrunda si in trup deplin ; si pe masura ce patrunde si in trup patrunde si in adancul inimii , iar vedeniile ceresti devin tot mai dese si mai inalte ... in finele acestei trepte ultime , omul ajunge sa fie pe deplin stapan si asupra propriului trup si chiar asupra intregului univers , si poate sa faca absolut orice isi doreste ; adica ajunge dupa cum a spus si Mantuitorul , sa poata muta si multii din loc cu rugaciunea sau sa creeze oameni din pietre instantaneu sau orice isi doreste ; si in general absolut orice isi propune cu mintea se implineste si in fapta prin minune ... deci mai intai are un control deplin asupra propriului trup , in sensul ca daca doreste sa nu mai manance , sau sa nu mai simta frigul , sau sa treaca prin pereti , sau sa devina invizibil , sau sa zboare , sau sa se mute trupeste instantaneu in alta parte a universului , sau orice poate sa gandeasca cu mintea , va fi dupa cum isi doreste ... apoi are un control deplin si asupra intregului univers si poate schimba orice isi doreste chiar si legile fizicii ; ba chiar are un control deplin si asupra trupurilor si sufletelor celorlalti oameni si poate sa produca orice fel de schimbare in ele ... desigur ca are putere si asupra timpului , asupra trecutului si viitorului , si poate schimba orice isi doreste si in trecut si in viitor ; si poate sa calatoreasca in timp cu trup cu tot , sau sa opreasca timpul si universul din miscare ... cu alte cuvinte poate sa faca absolut orice isi doreste ... aceasta treapta a avut-o desigur , Mnatuitorul , si sfintii parinti spun ca la aceasta treapta ajunge abia unul dintr-o generatie ... ceilalti sfinti se apropie numai de aceste puteri dumnezeiesti ...

daca cineva ma contrazice eu cedez chiar daca am dreptate ; deci chiar si daca stau de vorba cu cineva si incepe sa ma critice si nu are dreptate ii spun cu pace : " nu vreau sa ma contrazic " si atata , nu mai discut ; cu diavolul nu trebuie discutat niciodata pentru ca este o argumentare fara rost care ne duce INEVITABIL la pierderea harului ... deci atata " nu ma contrazic pentru ca vreau sa fiu bun la suflet si cu pace , nu rau si tulburat " ... noi suntem neputinciosi in a schimba aceasta lume , pentru ca numai un singur lucru nu poate schimba Dumnezeu : nestiinta omeneasca si reaua alegere ...
daca cineva nu este de acord cu mine ii spun : " pace tie ; eu nu ma contrazic " ...
chiar si in interiorul Bisericii ortodoxe sunt foarte multe neputinte , pacate si chiar erezii , care sunt insa tolerate din anumite motive ... insa daca nu suntem noi raspunzatori de situatiile respective trebuie sa nu discutam despre ele cu nimeni caci altfel pierdem harul ...
daca un om lumesc ma contrazice ii spun cu blandete : " pace tie ; eu nu ma contrazic " ... si atata ... mai este ceva de zis ? daca continua sa vorbeasca cu mine il las sa zica ce vrea fara sa il judec , eu mi-am facut datoria sa ii comunic atitudinea mea ; nu intervin decat daca se calmeaza si incepe sa vorbeasca impaciuitor ; noi nu putem sa rezolvam prin noi insine conflictele si judecarile din aceasta lume , dar putem sa ramanem neafectati de ele , sa ramanem in rugaciune netulburati , cu inima impacata ...
trebuie sa lasam toate lucrurile in voia lui Dumnezeu cu incredere , fara teama ... sa nu luam seama la amenintari si sa nu punem la inima raul , ci sa ramanem cu inima luminata de har , blanda si iubitoare fata de toti ...
ziceam ca in interiroul Bisericii sunt multe pacate , chiar si erezii , tolerate din pogoramant ... daca Biserica face pogoramant fac si eu , dar daca nu sunt eu raspunzator de situatia respectiva nu discut despre ea , nu ma bag ; vor raspunde cei care sunt pusi de Biserica sa raspunda ...
daca cineva din interiorul Bisericii ma contrazice intr-o chestiune de credinta si eu am dreptate , atunci , evident , din punctul meu de vedere , omul respectiv devine eretic sau anatema , adica nu se mantuieste ; insa daca Biserica il accepta din pogoramant eu nu protestez , insa nefiind la nivelul lui este de dorit sa intrerup discutia cu el despre situatia respectiva , sa nu ma mai contrazic ca sa nu pierd harul ... Hristos ne porunceste sa iubim pe vrajmasi , si pe aceasta temelie se zideste in permanenta viata noastra de rugaciune , pe dragoste si blandete ...
niciodata sa nu ne contrazicem cu nimeni si apoi sa ne ducem la altarul inimii jertfa rugaciunii neincetate ...

unii cred ca in anumite siutuatii este permis sa te aperi , sa contrazici , s iti aperi familia etc. ... asta este neputinta ... unii considera ca este bine sau acceptabil sa adresezi altuia cuvinte de invinuire : " tu esti cutare sau cutare " insa asta nu inseamna sa intorci obrazul celalalt ; eu am incercat sa traiesc si intr-un fel si in celalalt , si am observat ca harul se pastreaza numai prin iubirea neconditionata fata de toti fara exceptie ...
nu trebuie sa avem niciodata ganduri de invinuire sau de amaraciune fata de altii , de intristare , de judecare , de respingere , sau orice gand rau cat de mic cu privire la cineva oarecare , oricat de pacatos sau eretic sau viclean ar fi acela ...
unii considera , si astia sunt multi poate , ca este drept sa aperi credinta cu bata , sau cu amenintarea , sau cu cuvinte urate , sau cu judecarea acelei persoane , sau prin a-i dori raul , sau prin a fi pur si simplu intristat de persoana respectiva , insa asta nu este iubiera de vrajmasi ... Mantuitorul nu zice niciodata sa nu iubim pe oarecine , sau sa judecam , sau sa il gandim de rau , ci spune numai sa iubesti pe toti , dar cu cei cu care nu te intelegi sa nu discuti , si asa vei avea pacea pe care o au ingerii din ceruri inca de aici de pe pamant ... nu este frumos a trai asa ? eu am incercat si am vazut ca asta este harul si pacea si bucuria si rugaciunea si smerenia neincetate ... Mantuitorul nu S-a contrazis niciodata , cel mult a dat unora care puteau intelege cateva argumente ca ceea ce zice El este adevarat ; in rest atata zicea : " Adevarat adevarat va spun voua ! " , adica vorbea cu cei care Il puteau intelege , fara a Se contrazice , cu pace si intelegere ... El niciodata nu vorbea pentru cei care Il urau sau nu erau de acord cu El sau Ii purtau pica din invidie , vorbea numai cu cei care simteau ca El are cuvintele Vietii vesnice ...
sa nu creada cei care citesc si nu sunt de acord cu ceea ce am scris eu pana acuma ca eu pentru ei vorbesc ; eu cu ei nu discut in contradictoriu si nu le port nici pica ci le doresc tot binele de pe lumea asta ... " iubiti-va unii pe altii precum si Eu v-am iubit pe voi " spune Mantuitorul aratandu-si palmele Sale ...
unii considera ca Mantuitorul S-a lasat rastignit chiar daca putea sa dea dee pamant cu armata romana ; e drept , putea sa dea de pamant cu ei , dar nu ar fi facut-o deoarece ii iubea ... altii cred ca din pricina iubirii de vramasi , Mantuitorul era neputincios , si nu S-a putut apara de romani si iudei ... insa Mantuitorul Se putea apara , dar nu pe calea razboiului ; ganditi-va : daca El a trecut prin pereti cu trupul , oare puteau romanii sa puna mana pe El daca El nu ar fi dorit aceasta ; cacai daca voia ar fi disparut din fata lor cu tot cu ucenicii lui ; cadn iudeii au vrut sa Il arunce in prapastie nu au putu caci puterea neinteleasa pentru ei pe care o avea El ii oprea sa poata pune mana pe El ; la multi mucenici cadeau lanturile de pe ei , sau nu erau afectati de foc etc. ; prin toate acestea se arata ceea ce a spus Mantuitorul : " nimic nu se intampla pe pamant decat din voia lui Dumnezeu " ; insa cand Mantuitorul a patimit fara sa isi foloseasca de data aceasta puterea dumnezeiasca , ne-a aratat noua ce trebuie sa facem in situatia cand inca nu avem puterea de a face minuni ca El : trebuie sa ii iubim pe vrajmasi si sa luam totul ca de la Dumnezeu , caci El are putere sa ne scape oricand voieste ... totul este in mana Lui , nimic , absolut nimic nu se poate atinge de firele noastre de par decat daca El voieste aceasta ; mare taina ! apoi a strigat pentru noi : " Dumnezeul Meu , Dumnezeul Meu , pentru ce M-ai parasit ? " ; a vrut prin aceste cuvinte sa ne arate ca nu Dumnezeu este neputincios ca sa ne scape , ci noi suntem , sau cei pentru care ne dam noi viata dupa exemplul Mantuitorului ...

deci sa nu luam seama la cei care ne critica sau ne vor raul ... nu trebuie sa le dam nici o atentie ... numai iubirea este mantuirea noastra ... ii spun " pace tie frate ! " fara sa intru in discutie ca gandurile ...

curatirea sufletului de ganduri cere timp si atentie ; cata atentie si timp ai sa dai acestei lucrari fine , atatea reultate ai sa obtii ; cei care isi pierd timpul in contraziceri nu observa pacalelile vrajmasului decat in parte ... la fel si cu grijile desarte , te imprastie de la lucrarea mantuirii ... si astfel pierzi harul ... harul este rugaciune , atentie , iubire , blandete , pace neincetata ... nimic altceva nu conteaza : " cine mantuieste , mantuiasca-si sufletul sau ! "
sau : " dobandeste pacea si mii se vor mantui in jurul tau " fara a purta tu de grija la asta in mod deosebit ...
este bine sa scrii astea mereu ca sa le tii minte ...