Mergînd odată el la vamă, l-a întîmpinat un corăbier gol, care sărăcise din înecarea corăbiei. Acela, căzînd la picioarele lui, cerea să-i dea și lui o haină cu care să-și acopere goliciunea trupului. Iar Petru, dezbrăcînd de pe sine haina cea de deasupra, bună, de mult preț, i-a dat-o lui. Iar corăbierul, rușinîndu-se a umbla într-o haină ca aceea, așa de prețioasă, a dat-o la un neguțător să o vîndă. Deci, s-a întîmplat că Petru, întorcîndu-se de la vama sa, a văzut haina aceea spînzurată în tîrg, la vînzare. De aceea s-a mîhnit foarte și, mergînd în casa sa, n-a gustat hrană de mîhnire, ci a încuiat ușa cămării sale și, plîngînd și tînguindu-se, gîndea întru sine zicînd: "N-a primit Dumnezeu milostenia mea, n-am fost vrednic ca să aibă săracul pome-nirea mea". Așa, mîhnindu-se și suspinînd, a adormit puțin și, iată, a văzut pe cineva frumos la chip și strălucind mai mult decît soarele și avînd pe capul său o cruce era îmbrăcat în acea haină, pe care el o dăduse corăbierului celui sărac.
Și l-a auzit pe el, zicînd către dînsul: "Ce plîngi, întristîndu-te, frate Petre ?" Iar el a răspuns: "Cum să nu plîng, stăpînul meu, că pe cele ce le dau săracilor din acelea ce mi-ai dat mie, ei iarăși le vînd în tîrg?" Atunci, i-a zis lui Cel ce i se arătase: "Oare cunoști haina aceasta pe care Eu o port?" Iar vameșul i-a răspuns: "Așa, stăpîne, o cunosc că era a mea, cea cu care am îmbrăcat pe cel gol". I-a zis lui Cel ce i se arătase: "Nu te mîhni, dar, iată, de cînd ai dat-o săracului Eu am luat-o și o port, precum Mă vezi, și laud schimbarea ta cea bună, că M-ai îmbrăcat pe Mine, cel pierit de frig".
http://paginiortodoxe.tripod.com/vss...u_vamesul.html
Apropo, observati ca nu i-a gasit corabierului un job, ci i-a dat ce a cerut!