Ecumenismul = EREZIA MONDIALA A LEPADARII DE HRISTOS!

[ovidiu-s]

În prealabil postat de sherlock_holmes

Era prin pateric o intimplare cu un ucenic neinspirat care se intilneste cu um preot al ereticilor si ii spune acestuia:Ereticule,ai sa arzi in flacarile iadului...si acela pune mina pe o bita si-l bate pe ucenic de-l lasa fara suflare.Apoi trece pe carare si un sfint,care-i spune ereticului:O,omule al lui Dumnezeu,ce bine ca te-am intilnit...haide sa stam putin de vorba....si din vorba dulce in vorba dulce il aduce pe acela la ortodoxie....nu inventez,sigur am citit-o pe undeva...cred ca in Pateric,deh virsta.

Da, dar creştinul a reuşit să îl aducă pe calea cea dreaptă foarte repede după cuvântul:
[COLOR=black]Efeseni 4.29 "Din gura voastră să nu iasă nici un cuvânt rău, ci numai ce este bun, spre zidirea cea de trebuinţă, ca să dea har celor ce ascultă." [/COLOR]
[COLOR=black]Matei 4.16 "Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri." [/COLOR]

Biblia şi Patericul ne îndeamnă însă să nu insistăm înaintea îndărătnicilor:
Tit 3.10 "De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, Ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit"
Fapte 5.38-39 "Şi acum zic vouă: Feriţi-vă de oamenii aceştia şi lăsaţi-i, căci dacă această hotărâre sau lucrul acesta este de la oameni, se va nimici; iar dacă este de la Dumnezeu, nu veţi putea să-i nimiciţi, ca nu cumva să vă aflaţi şi luptători împotriva lui Dumnezeu."

Sfântul Ioan de Kronstadt despre catolici:
[SIZE=2]"Care dintre ortodocsi nu ar dori unirea cu toti catolicii sau luteranii si sa fie una cu ei in Hristos, o singura Biserica, osingura obste acelor credinciosi! Care insa, dintre aceste zise biserici, mai ales dintre intii-statatorii numiti papi, patriarhi mitropoliti, arhiepiscopi si episcopi sau xiondzi, pateri, se va invoi sa se lepede de ratacirile sale? Nici unul. Iar noi nu ne putem sa ne invoim la invatatura lor eretica fara sa aducem vatamare mintuirii sufletului nostru. [...] Oare se pot uni cele de neunit - minciuna cu adevarul?[/SIZE]
[SIZE=2][SIZE=2]Iezuitii catolici in folosul papei si a propriei lor vederi si scopuri egoiste si meschine, au pervertit legea constiintei si legea Evangheliei afirmind ca pentru atingerea scopurilor proprii sau a scopurilor religioase, catolicii pot intrebuinta si toate mijloacele nelegiuite: adica si sa omoare si ca vicleneasca in tot felul si sa prigoneasca credinta ortodoxa, sa o numeasca schismatica si o credinta de ciini, si sa-i arda pe ruguri pe ortodocsil, ca pe Hus si pe altii.[/SIZE]
[SIZE=2]Neindoielnice sunt cuvintele Mintuitorului nostru Iisus Hristos: Cel ce nu este cu Mine, este impotriva Mea (Matei 12,30). Intoarce-i Doamne la adevarata Ta Biserica si mintuieste-i![/SIZE]
[SIZE=2]De gresita intelegere de catre catolici a cuvintelor Mintuitorului: Tu esti Petru si pe aceasta piatra (pe Hristos, pe Care Petru L-a marturisit Fiu al lui Dumnezeu) voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui (Matei 16,18) depind toate ratacirile catolicilor si papilor si mai ales parelnicul primat papal in Biserica si parelnicul rang al papilor de loctiitori ai lui Hristos. [...][/SIZE]
[SIZE=2]Ci uitati-va cite rataciri sunt ingaduite in creinta papei (iar nu a lui Hristos) rataciri ciudate, hulitoare de Dumnezeu - si-i veti intoarce spatele cu nemultumire si groaza! O trufie omeneaca! o trufie sataniceasca! Auzi, papa infailibil! O, iezuitism! [...][/SIZE]
[SIZE=2]Catolicii recunoscindu-l drept cap al bisericii pe papa, pe adevaratul Cap al Bisericii - Hristos, L-au pirdut si au ramas lipstiti de Cap. Intreaga istorie a papismului da marturie ca la catolici nu este Cap fiindca ei fac lucruri necuvioase, lupta impotriva Bisericii Ortodoxe, [...] Iar in invatatura lor dogmatica - vai, cite erezii, inovatii, abateri de la adevar! O, pirzator sistem papist![/SIZE]
[SIZE=2]Singurul Cap al Bisericii ceresti, pamintesti si din cele mai dedesupt este Hristos Dumnezeu!" [/SIZE]

[/SIZE]

[sherlock_holmes]

În prealabil postat de ovidiu-s

Biblia şi Patericul ne îndeamnă însă să nu insistăm înaintea îndărătnicilor:
Tit 3.10 "De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, Ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit"
Fapte 5.38-39 "Şi acum zic vouă: Feriţi-vă de oamenii aceştia şi lăsaţi-i, căci dacă această hotărâre sau lucrul acesta este de la oameni, se va nimici; iar dacă este de la Dumnezeu, nu veţi putea să-i nimiciţi, ca nu cumva să vă aflaţi şi luptători împotriva lui Dumnezeu."

Numai daca ma gindesc la aceste cuvinte din Sfinta Scriptura si cite neascultari am mai savirsit.Am stat aproape 4 ani ( sau mai multi ? ) pe un club evanghelic-ortodox iar rezultatul a fost ceva mai putin de zero.Cum sa-l aduc pe cineva la Hristos si dreapta lui credinta daca pe mine nu reusesc sa ma aduc ( formal sint,nu zic nu ) ? Uneori mai vine neprietenul si-mi spune cam asa:"Eu am sădit, Apollo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească."...adica vezi Doamne, ca poate-poate o vorba buna spusa pe acolo,ramasa in mintea sau inima lui (neortodoxului), si Dumnezeu o va face sa creasca mai tirziu...
Poate ca tu stai mai bine aici...ca altfel nu mi-ai fi scris.

Foarte bine spune Sfintul Ioan de Kronstadt de credinta catolica...numai intrebarea aceasta daca i-o pune Iisus Hristos Dumnezeu catolicului dupa moartea sa,cind se va infatisa inaintea Lui pentru judecata particulara:Mai Bonifaciu,cine spui tu ca este Capul Bisericii Mele ? Si se uita Bonifaciu la Hristos cum lumineaza mai puternic decit soarele,si-L vede pe acelasi Hristos in toti Sfintii prezenti la judecata,si daca se mai uita si pe pamint,si-L vede pe acelasi Hristos,luminind mai puternic ca soarele si-n mintea oamenilor induhovniciti,in cei care tin poruncile,in cei care se roaga...si poate ca nu in toti cei "alesi "...atunci poate ca o sa inteleaga si cum este cu piatra ( temelia ),cu Capul...dar sa nu fie prea tirziu.

Numai ca noi vorbeam aici de atitudinea noastra fata de oameni in primul rind,fata de cel cazut in sant ( care nu se mintuie probabil din cauza credintei lui ) si trebuie sa avem o vorba buna pentru el,ca in pilda din Pateric( sau sa ne indepartam )...adica trebuie sa ne sfintim,cu alte cuvinte.

Ce sa faca omul cand e acuzat de EREZIE?

Preluat din "Patericul Egiptean", din capitolul "Pentru Avva Agathon":

[COLOR=black]5) Se spunea pentru avva Agathon, ca s-au dus oarecari la dansul, auzind ca are [/COLOR]

[COLOR=black]dreapta si mare socoteala. Si vrand sa-l cerce de a sa manie, i-au zis lui: tu esti [/COLOR]
[COLOR=black]Agathon? Am auzit pentru tine ca esti curvar si mandru. Iar el a zis: ei bine, asa [/COLOR]
[COLOR=black]este. Si i-au zis lui: tu esti Agathon barfitorul si clevetitorul? Iar el a zis: eu sunt. [/COLOR]
[COLOR=black]Au zis iarasi: Tu esti Agathon ereticul? lar el a raspuns: nu sunt eretic. Si l-au [/COLOR]
[COLOR=black]rugat pe el, zicand: spune-ne noua, pentru ce atatea cate ti-am zis tie le-ai primit, [/COLOR]
[COLOR=black]iar cuvantul acesta n u l-ai suferit? Zis-a lor: cele dintai asupra mea le scriu, caci [/COLOR]
[COLOR=black]este spre folosul sufletului meu. Iar cuvantul acesta eretic este despartire de [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeu si nu voiesc sa ma despart de Dumnezeu. Iar aceia auzind, s-au [/COLOR]
[COLOR=black]minunat de dreapta lui socoteala si s-au dus ziditi, adica folositi."[/COLOR]

R.

Sub înaltul patronaj al Universităţii Teologice Aristotel în colaborare cu Societatea de Studii Teologice Spoudon, a avut loc la Tesalonic, în septembrie 2004, Conferinţa Teologică Inter-Ortodoxă cu tema: „Ecumenismul - Geneză, Aşteptări, Dezminţiri”, întrunire academică la care au luat parte episcopi, preoţi şi profesori teologi din întreaga lume. Cu o înaltă ţinută teologică, şaizeci de vorbitori, dintre care şi episcopi din majoritatea Bisericilor Ortodoxe locale, au analizat fenomenul ecumenismului sub toate aspectele. În urma celor cinci zile de prelegeri şi dezbateri, participanţii la Conferinţă au subscris următoarelor concluzii, prezentate mai jos.

[SIZE=+1]ECUMENISMUL - ORIGINI, ASTEPTARI, DEZMINTIRI[/SIZE]
Ecumenismul este o creaţie a catolicismului şi protestantismului, în spatele căruia se ascunde lupta împotriva Sfintei Biserici a lui Hristos
Apărut în sânurile protestantismului la începutul secolului XX, ecumenismul se prezintă ca o încercare sincretistă de unire a lumii protestante, dezbinată până acum în nenumărate grupări şi secte. Ecumenismul nu are nici o legătură cu caracterul a-tot-sfinţitor şi a-tot-cuprinzător al Bisericii, deplinătate care se păstrează în sens geografic şi ecleziologic întru Una Sfântă, Sobornicească şi Apostolică Biserică, cea care continuă să creadă ceea ce a fost crezut „dintotdeauna, pretutindeni şi de către toţi” sfinţii.

Prezenţa şi manifestarea ereziilor şi schismelor nu vatămă nici unitatea, nici universalitatea şi nici sobornicitatea Bisericii - ea continuă să fie una, sfântă şi a-tot-cuprinzătoare peste tot pământul. Sectele şi ereziile cum sunt „bisericile” catolice şi cultele protestante din Apus, ca şi „bisericile” necalcedoniene din Răsărit, nu sunt bisericile legitime şi adevărate ale acelor ţinuturi, deoarece nu se regăsesc în unitatea credinţei şi în sobornicitatea fiinţei adevăratei Biserici a lui Hristos - Biserica Ortodoxă. Privind lucrurile în adevăratul lor sens teologic, aşa-numitul „Consiliu Mondial al Bisericilor” de la începuturile sale şi până acum, ca propovăduitor al ecumenismului protestant, merită a purta denumirea de „Consiliul Mondial al Ereziilor şi Schismelor”.
În urma Schismei celei Mari de la 1054, papalitatea a dat o puternică lovitură în unitatea şi sobornicitatea Bisericii, atrăgând în erezie Biserica Romei prin primirea ereziilor precum Filioque, a infailibilităţii şi a primatului papal. Şi prin acestea şi multe alte erezii, dintr-o biserică ce până atunci fusese ortodoxă - ce a dăruit lumii numeroşi sfinţi, martiri şi mărturisitori -, Roma a devenit o biserică apostată şi eretică.
Rupându-se de Biserica cea una şi adevărată, noua autoritate religioasă a Romei nu numai că nu şi-a atins dorinţa de „cucerire creştină” a Apusului, dar a devenit prizoniera scolasticismului şi năzuinţelor secularizante ale papalităţii, fiind zămislitoarea de mai apoi a noi erezii şi schisme - precum Reforma protestantă din secolul XVI - abateri ce în timp au alunecat în variate forme precum anglicanismul şi paleo-catolicismul.
Atacând fiinţa divino-umană a Bisericii lui Hristos, biserica eretică a Romei a preschimbat învăţătura dumnezeiască cu cea pământească prin întemeierea unei autorităţi statale ce impune alături de noile dogme, o deplină stăpânire asupra credincioşilor, înşelări ce odată răspândite, au condus în cele din urmă la decreştinarea şi secularizarea întregii Europe.
Moderatorii şi participanţii la prezenta Conferinţă au primit definirea limpede şi firească a ecumenismului, lăsată de Sfântul Iustin Popovici în scrierile sale: «Ecumenismul este numele de obşte pentru toate pseudo-creştinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. În el se află cu inima lor toate umanismele europene cu papismul în frunte, iar toate aceste pseudo-creştinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decât erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obşte este acela de „pan-erezie”» [1].
Timp de cinci veacuri, de la Marea Schismă până la cucerirea Cetăţii Bizanţului de către turci în 1453, dialogurile teologice ce au însoţit strădaniile de unire dintre Roma şi Constantinopol au devenit nefolositoare, deoarece latinii - neîndemnaţi de adevărata pocăinţă - nu au arătat dorinţa renunţării la înşelare şi de a se reîntoarcere la Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolică Biserică.
Iconomiile şi pogorămintele de dragul unirii, în cele ale credinţei ortodoxe, au fost dintotdeauna respinse de conştiinţa trează şi nepărtinitoare a Trupului Bisericii. În ciuda orgoliilor lumeşti şi a intereselor politice, dorinţele ortodoxe de unire ale trecutului niciodată nu au condus spre îndepărtarea de învăţăturile apostolice, amestecarea şi uniformizarea religioasă şi la propovăduirea iubirii umaniste, precum au adus dialogurile ecumeniste ale secolului XX. Toată învăţătura Sfinţilor Apostolilor şi a Sfinţilor Părinţi arată cum „nu poate fi loc pentru compromis în cele ale dreptei credinţe” [2].
Dezbinările papismului nereuşite în atâtea secole au fost înlocuite, de la începutul secolului XX, cu falsele uniri din sânul ecumenismului, mai ales după ce hotărârile Conciliului II Vatican (1963-1965) au întărit şi legalizat în lucrarea unionistă ecumenismul protestant. Cu toate acestea, papismul şi protestantismul suferă din ce în ce mai mult de pierderea încrederii în America, Europa şi pretutindeni în lume.
Prin ecumenism aceştia doresc să fie acoperiţi, să-şi ascundă înstrăinarea de adevărata şi singura Biserică a lui Hristos, să legalizeze şi să întărească cea mai mare erezie eclesiologică din toate timpurile: anume că Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolică nu mai există şi că a încetat la un moment dat a mai fi. Iar din această orbire ecumeniştii creştini nu simt nevoia de a căuta în afara necredinţei lor adevărata Biserică şi mântuirea, deoarece cred, într-un chip înşelător, că orice confesiune creştină păstrează fragmente din adevărul şi fiinţa Bisericii.
——————————————————————————–
Note:
[1] Arhim. Iustin Popovici, Biserica Ortodoxă şi ecumenismul, Tesalonic, 1976, p. 224
[2] Sfântul Ierarh Marcu al Efesului, Scurta scrisoare, P.G. 159, 1931C.

Preluat de pe: http://ro.altermedia.info/antisistem...iala_2632.html

Ce vor ecumenistii mai clar decat atat? O conferinta interortodoxa la care au participat reprezentanti ai Bisericilor Ortodoxe Autocefale care au declarat ca ecumenismul este EREZIE MONDIALA si mai mult, cei care accepta ecumenismul, se leapada pe de-a 'ntregul de Preadulcele si Preamilostivul nostru Mantuitor Iisus Hristos, devenind slugi ale lui mamona, fie cu stiinta, fie cu nestiinta!...

Domnul sa ne pazeasca si sa aiba mila de noi, pacatosii!

Romeo

[tigerAvalo9]

Vad ca nu accepti si dispretuiesti europenii,eu cred ca un film ,o simpla piesa de teatru la care este invitat de onoare Papa sau un preot ,patriarhul BOR etc.nu are nimic de pierdut,si multe altele ,daca sunt diferente intre ortodocsi si catolici,intr-adevar eu au gresit,au cateva reguli si principii poate gresite si diferite asta nu inseamna sa condamni catolicismul ,am vazut ca noi ,ortodocsii cam purtam ura pentru catolici nu stiu,eu mereu ii vorbesc de bine,sunt crestini ca si noi,rau e sa nu fii crestin si sa crezi in reincarnare ca japonezii,sunt foarte apropiati de noi ei,nu vreau sa se uneasca dar nici sa ne luptam cu ei,trebuie sa fim buni prieteni,daca Dumnezeu a vrut ca sa se destrame Biserica Ortodoxa si Biserica Catolica nu trebuie acum sa ne razboim,mai cunosc pe cineva care zicea ca nu vrea sa auda de cuvantul Papei sau intalnirea Papei cu Basescu,si imi zicea ca religia catolica e mare ratacita etc.Nu trebuie sa ne purtam ca si cum noi am fi cei mai drepti,cei mai curati,fara de pacate,perfecti si sa purtam ura celorlalti mai ales FRATILOR NOSTRI CATOLICI.Ganditi-va ca si ei cred in Hristos ,si au multe asemanari cu noi.Imi iubesc religia ortodoxa deoarece imi plac aceste obiceiuri dar nu uit niciodata ce a fost prima data si nu uit ce cred ei si ce credem noi,sunt cateva diferente intr-adevar dar in principiu catolicii si ortodocsii sunt singurii care s-ar putea intelege intre ei.Un om ortodox cu un om catolic se inteleg foarte bine,pot sa se inteleaga,la casatorie nu prea e problema daca din pacate ea va exista,daca ai prieteni catolici nu e o problema fiindca ei cred in acelasi lucru.Nu mai fiti asa de intunecati si rai fata de religia catolica .Sunt FRATII nostri.



Razvan M ,faci un mare pacat facandu-i pe toti de pe forum eretici..

Cei ce au luat-o pe calea ecumenismului sunt oricum eretici, fie ca o spun sau nu, frate tigeravalone. Si nu toti de pe forum sunt eretici, cum vrei sa-mi rastalmacesti vorbele. Pe unul singur l-am facut: pe Mihail T., atat.

[COLOR=red]Daca sunt nesocotite canoanele Sfinţilor Părinţi, Biserica oficială va fi prăbuşirea noastră.[/COLOR]

- Părinte, credeţi că Biserica ar trebui să recunoască colaborarea cu comunismul? Ţine de datoria lor morală sau mai multă sminteală s-ar face?
[COLOR=#000080]Dar la câtă sminteală au făcut ei până acum, ce-ar mai fi una în plus? La ora actuală este o situaţie cum nu se poate mai degradantă în rândul oamenilor Bisericii[/COLOR]. Nu suntem noi în măsură să-i discredităm, dar n-au ştiut decât să se măgulească pe lângă acest regim, condamnat de întreaga umanitate de azi. Şi, pe de altă parte, s-au folosit de popor ca să-i atragă de partea regimului - pentru că intenţia lor era să-i vadă poporul pe capii Bisericii alături de capii comunişti, şi aşa îşi câştigau credibilitatea. Dar toate acestea nu erau decât de faţada lumii.
Dar pe de altă parte unde se pomenea oră de religie în şcoală? Unde să pomeneşti un elev să meargă la biserică, când directorii şcolii stăteau la poarta bisericii să vadă cine intră sau iese din biserică? Asta era de fapt realitatea. Unde erau icoanele în şcoli? Unde erau cărţile de cult bisericesc, că abia găseai o psaltire şi un ceaslov? Mai interesant este că imediat înainte de revoluţie, securistul venea de la Bucureşti şi aducea ceasloave şi psaltiri pe la mănăstiri în ţară. Pe securist nu-l întreba nimeni ce duci acolo? Dar totuşi s-a menţinut practica aceasta ortodoxă în interiorul poporului nostru, nu s-a pierdut. De bine, de rău, copiii nu au rămas nebotezaţi, soţii nu au rămas necununaţi. Dar acum Dumnezeu ştie cât şi în ce măsură e valabilă toată lucrarea aceasta a noastră, ca să stai la o cununie sau la un botez după aceea să stai la o şedinţă bolşevică de partid, să scoţi din guşă ce-ai mai auzit, ce-ai mai văzut, ce se mai spune, ce se mai crede. E greu să spui o predică frumoasă, elegantă, cu atâta patos şi zel, de parcă ies porumbeii din gura predicatorului, iar după aceea s-o amesteci cu apa tulbure a comunismului. E o defăimare a harului lui Dumnezeu.
Dar Dumnezeu cred că a trecut cu vederea greşelile noastre şi a lucrat în neamul acesta, pentru credinţa poporului şi martiriul mucenicilor noştri din închisori şi de prin munţi.[COLOR=#000080] Nu ierarhii şi preoţii au ţinut ortodoxia românească, ci mucenicii din închisori şi mamele creştine care şi-au crescut copiii în duhul acesta al adevărului ortodox. [/COLOR][COLOR=#000080]C[/COLOR]e se citeşte în Vieţile Sfinţilor, despre mamele, părinţii, care-şi cresc copiii în duhul Evangheliei - astăzi le trăim practic în viaţa de familie a neamului nostru şi ne dăm seama cât de apropiaţi suntem faţă de aceste adevăruri pe care Sfinţii Părinţi ni le-au lăsat nouă ca nişte faruri de lumină spre viitorul neamului nostru.
Ei vor să distrugă copiii noştri, tineretul, să distrugă lumea din rădăcinile ei. Iată, de pildă, mizeria şi criza financiară - mamele n-ar trebui să-şi lase copiii să se ducă de la 16-17 ani prin ţările occidentale să câştige o bucată de pâine, să se ducă să-şi piardă identitatea lor de ortodocşi şi de români. Că vin unii şi-mi spun că nu mai ştiu nimic de copiii lor de vreo 3-4 ani. Chiar astăzi a venit o familie şi plângea cu lacrimi fierbinţi că nu ştie nimic de 7 ani de copilul lor plecat de acasă. [COLOR=#000080]Şi, iată, asta este urgia, crima şi pacostea asta venită peste noi - răutatea acestor oameni care oprimă creştinismul de 2000 de ani. [/COLOR]Ne confruntăm cu aceeaşi primejdie iudaică, ca de acum 2000 de ani şi până în prezent. Şi cred că în prezent este mai activă ca oricând. De acum înainte nu ştiu încotro mai mergem, pentru că[COLOR=#ff0000] acum nu mai avem justificare că suntem în vreme de prigoană, forţaţi de împrejurări, acum de bună-voie ne vindem ortodoxia ecumenismului.[/COLOR]
- Păi, nu vedeţi că ei nu au fost în stare să-şi ţină promisiunile făcute la sinodul din iulie, prin care s-a stabilit să nu se mai facă ierurgii cu eterodocşii…
- [COLOR=#ff0000]Dacă Biserica noastră Ortodoxă îşi va lepăda credinţa strămoşească şi va nesocoti canoanele Sfinţilor Părinţi, atunci, cu durere o spun,[/COLOR][COLOR=#ff0000]Biserica oficială va fi prăbuşirea noastră…[/COLOR]
- Am tot auzit în ultima vreme ierarhi spunând că tainele catolicilor ar fi valide sau că oricine este botezat în numele Sfintei Treimi, indiferent de confesiune, se mântuieşte, adică botezul catolicilor ar fi valid.
- Eu aşa cred în botezul lor, dacă au renunţat la primatul papal şi la infailibilitate, dar atâta vreme cât la ei papa este Hristos, deci nu mai este Sfântă Treime şi ce valoare mai are botezul lor? Numai la noi e botez în numele Sfintei Treimi, la ei e botez în numele Papei, chiar dacă ei invocă în mod formal pe Sfânta Treime. Şi astfel creştinismul nostru a operat atât de frumos, dar asta numai prin sacrificiile şi jertfele mamelor. Sfintele mame.

Domnul sa ne ajute si sa aiba mila de noi, pacatosii!

Romeo

[SIZE=3]Cel dintâi adaos este greşeala ce-au făcut [latinii] la Sfântul Simbol al credinţei pentru care Părinţii au întărit ca nimic să nu se adauge nici să se scoată. Şi pe lângă acestea multe altele, depărtându-se de obiceiul cel vechi al[/SIZE]
[SIZE=3]Bisericii au născocit de la dânşii, şi cu un cuvânt mai toate ale Bisericii, căci latinii aduc la jertfire şi azimă în-tocmai cu obiceiul iudeilor, dezleagă posturile cele date de Apostoli şi de Părinţi, adică miercurea, vinerea, cele două zile dintâi ale Sfintelor Păresimi, şi celelalte posturi date, care dezlegare e cu totul împotriva obiceiului creştinilor şi datelor Sfinţilor noştri Părinţi. Pentru aceste posturi şi canonul cel Apostolesc porunceşte şi toată ceata Sfinţilor au învăţat şi au păzit. Ei postesc în toate sâmbetele, ceea ce este afară din canonul cel Apostolesc şi peste aşezământul Părinţilor, căci numai într-o sâmbătă zic ei că se cuvine a posti, iar nu într-alta, fiindcă[/SIZE]
[SIZE=3]sâmbăta e mulţumirea Facerii, precum duminica e a Învierii, şi închipuire fiind cu adevărat înaintea Învierii, pentru că Mântuitorul cu dumnezeiescul suflet mergând în iad a dăruit slobozirea şi Învierea de care încredinţată fiind Biserica, în fiecare sâmbătă face cele ce sunt pentru cei ce au adormit întru credinţă. Şi nunţile lor le fac iarăşi fără de lege.[/SIZE]
[SIZE=3]Şi liturghia o fac aceşti catolici cu totul schimbată şi afară din rânduială; întâi că o fac cu azimă ca şi evreii care aduceau şi prăznuiau cu azimi, pe când nouă toate ni s-au înnoit. Nouă ni s-au dat a adu-ce pâine desăvârşită, de vreme ce şi pâinea vieţii Cuvântul lui Dumnezeu desăvârşit S-a dat nouă, unindu-se frământăturii noastre, fiind Dumnezeu desăvârşit şi făcându-Se om desăvârşit, pentru ace-ea Mântuitorul a asemănat împărăţia şi socotinţa întrupării cu aluatul zicând: „Asemenea este împă-răţia cerurilor aluatului”, şi celelalte. Apoi nici dimpreună nu slujesc liturghia catolicii, nici dintr-acelaşi pahar şi aceeaşi pâine cuminică pe mirean, precum face Biserica noastră, ci cu alt obicei. Nici Botezul nu-l fac în trei afundături, ci prin turnare şi fără de mir, nici cuminecare nu dau pruncilor celor botezaţi, nici la alţii până ce nu ajung înaintaţi în vârstă; şi cei mai mulţi copii ai lor sunt nemiruiţi, şi mare parte din ei murind, rămân neîmpărtăşiţi cu Sfintele Taine, pentru că nu pot vorbi. Nici nu fac hirotonia episcopilor lor la jertfelnic prin punerea mâinilor, după vechea rânduială de mai întâi a lui Hristos Dumnezeului nostru şi Apostolilor Lui, care ridicându-Şi mâinile i-a blagoslovit pe ei şi Duhul cel Sfânt pe capetele Apostolilor a şezut; şi prin punerea mâinilor arhiereului Lui (zice Pavel) iar nu prin mir şi prin ungere.[/SIZE]
[SIZE=3]Şi lui Timotei zice: „Nu fi neîngrijit de darul care ţi s-a datţie prin punerea mâinilor mele”. Cei şapte diaconi şi Varnava, şiînsuşi Pavel şi toţi punere de mâini au primit.Chiar vorba hirotonie însemnează punere de mâini. La eihirotonia nu se face de mai mulţi episcopi, nici prin punereaEvangheliei deschisă, precum înva-ţă marele Dionisie, ci unsingur episcop dintr-înşii de multe ori hirotoniseşte episcopi,şi cu ungere de mir, afară din rânduiala Apostolilor mai alesdupă legea veche. Însuşi de s-ar afla faţă de mai mulţi episcopeei nu slujesc împreună cu cel mai mare, căci nu poate şi deaceea ei nu slujesc împreună nici hirotonisesc împreună pe cel[/SIZE]
[SIZE=3]ce se hirotoniseşte, nici nu e cu putinţă să slujească împreună unii cu alţii, căci nu le e cu putinţă a frânge azima cea sfinţită şi a da mulţimii precum a dat-o Mântuitorul sfinţind, frângând şi dând ucenicilor… Astfel toate le-au făcut mai izvodite şiafară din rânduiala Mântuitorului nostru, a Apostolilor şi aucenicilor Sfinţilor Parinţi.[/SIZE]
[SIZE=3]Chipul călugărilor unul fiind, aceştia în multe părţi le-au împărţit şi multe feluri de chipuri călugăreşti au făcut, pe care nimeni din Părinţi n-au aşezat, căci toţi zic că chipul călugăresc numai unul este ca şi Botezul, pentru care şi dumnezeiescul Dionisie învaţă, şi deşi numim noi chipul cel mare şi chipul cel mic, cu aceasta nu zicem că sunt două, ci unul şi acelaşi, cel mare şi desăvârşit, iar acela pe care îi numesc mic, nu e altul decât arvuna celui mare, începătura aceluia şi înainte închipuire, şi pentru neputinţă mai pe urmă s-a socotit de unii din Pă-rinţi ca o arvună ce se dă celui mai mare, şi mai pe urmă după vreme sfârşindu-se în acel dat unic chip al călu-găriei. Aceştia ca şi Origen aducând un purgatoriu (curăţitor) dogmaticesc a fi sfârşit muncilor mai înainte de munca aceea întru care se zic a intra cei ce au făcut păcate, spre a-şi plăti judecata lor până la ziua de apoi, care nici unul din Sfinţi Părinţi n-au rânduit aceasta. Aceasta este împotrivitoare şi cuvintelor Domnului, care a zis a fi muncă veşnică şi viaţă veşnică, schimbă şi cuvintele dumnezeiescului Pavel care a zis pentru Sfinţii cei ce s-au săvârşit în credinţă: „Însă a nu luapentru noi făgăduinţa, pentru ca nu fără noi (zice) să ia săvârşirea devreme ce şi atunci va fi cea desăvârşit înviind noi, luându-şi fiecaretrupul cu care a făcut bunătă-ţile ori păcatele după faptele lui”.[/SIZE]
[SIZE=3]Clericul: Părinte! Cum aceştia pe dânşii mărindu-se se laudă zicând, cum că papa al lor este întâiul celorlalţi şi că numai el este întâiul şi toate cele de la dânsul trebuiesc a fi primite ca şi de la însuşi prea învăţatul Petru; şi cum că sobornicească este numai biserica lor, ca ceea ce este întâia celorlalte, şi pentru aceia numai pe ei singuri se numesc laudă?[/SIZE]
[SIZE=3]Arhiereul: A se lăuda, a se făli şi a se înălţa, este precum s-a zis patima trufiei, drept aceea, pentru aceasta mai cu seamă aceştia smeriţi şi sfărmaţi sunt cu viaţă şi cu credinţă, căci Domnul stă împotriva trufaşilor, precum zice David. Însă, întru ceea ce însuţi întrebi, mulţi dintr-ai noştri şi buni şi făcători de bunătăţi şi înalţi cu cuvin-tele şi îngereşti cu mintea, dintre care este şi fericitul Nil al Salunului, adevărat şi drept au învăţat; şi mai înainte de dânsul marele între arhierei şi făcătorul de minuni Grigorie, care a ruşinat şi stricat înşelăciunea păgânului Varlaam şi a lui Achindin, şi împreună cu dânsul şi alţi mulţi din cei aleşi de Dumnezeu au scris dumnezeieşte după cum se cade pentru izvodirile aduse de catolici în dogme şi în Preasfântul Simbol despre care cu trufie[/SIZE]
[SIZE=3]grăiesc […][/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE]
[SIZE=3][continuare in postul urmator][/SIZE]

[SIZE=3][continuarea postului precedent][/SIZE]
[SIZE=3]Ca să dăm însă aici şi puţină ştiinţă, cât ne este cu putinţă, din zilele sfinţilor, latinii zic că Papa de la Roma este cel dintâi (aceasta nu e de mare însemnătate, nici nu adduce mare vătămare Bisericii), numai arată-l pe dânsul că este în credinţa lui Petru şi fie cel dintâi vârf şi cap tuturor şi arhiereu şi mai mare, căci aceasta este scris pentru patriarhii Romei cei după vremi şi scaunul acesta este Apostolesc. Arhiereul care stă pe scaunul acesta ţinând dreapta slăvitoare credinţă, se numeşte Diodoh lui Petru, şi nimeni din cei ce cred şi grăiesc drept, la aceasta nu vor grăi împotrivă. Al Doilea Sobor care a dat întocmai cinstea Ţarigrădeanului, zice curat, că al Romei să fie cel dintâi, iar al Ţarigradului, întocmai ca al Romei putând fi, să fie însă al doilea, şi Soborul al Patru-lea al celor 630 a aşezat acelaşi Canon pentru cinstea Romanului şi Ţarigrădeanului. Pe însuşi Leon (care a scris cartea Soborului). Părinţii Soborului îl numesc Apostolesc şi că cuvintele lui să fie primite ca ale lui Petru, şi cartea lui o au numit chipul dreptei slăvitoare credinţe. Asemenea şi al şaselea şi al şaptelea, şi celelalte soboare numesc Apostolesc scaunul acesta şi noi nu stricăm hotărârile Părinţilor. Să fie dar papa al dreptei slăvitoare credinţe lui Silvestru, lui Agaton, lui Leon, lui Livesie, lui Martin, lui Grigorie Diodohul, care sunt ai Romei, şi atunci îl vom numi pe dânsul Apostolesc şi întâiul altor arhierei şi ne vom pleca lui nu numai ca înaintea lui Petru, dar chiar ca înaintea Mântuitorului. Iar de nu este cu credinţa următor Sfinţiloracelora, nici scaunu-lui nu este Diodoh, şi nu numai că nueste Apostolesc, întâiul Părinte, dar dimpotrivă este pierzătorşi luptător Apostolilor.[/SIZE]

[Dupa lucrarea ieromonahului Visarion Moldoveanu, "Ereziile Apusului", volumul I]

Doamne, ajuta-ne si ai mila de noi, pacatosii!

Romeo

[vsovi]

Poi iata cum a fost pus sf Ap Petru mai mare peste Apostoli:

cand s-a aratat Domnul a treia oara, (deci dupa reinvestirea lui sf Petru ca Apostol)

nu au plecat sa pescuiasca apostolii sub comanda lui Petru, ascultand de el?

toata noaptea au pescuit shi n-au prins NIMIC

apoi spre Dimineazta li s-a aratat Cineva care le-a zis:

"Fiilor aruncatzi mreaja la dreapta corabiei shi vetzi afla"

shi au prins mult peshte, shi atunci au recunoscut ca Domnul este cel care le-a vorbit shi sf Petru shi-a luat haina shi s-a aruncat in mare shi a inotat degraba spre Domnul shi au gasit pe tzarm peshti pushi pe jaratic...

deci cum atuncea este sf Petru Maimarele lor? doar iubindu-L shi ascultandu-L pe Hristos, caci altfel nu vor prinde nimic, asha cum au prins catolicii doar pui de naparca shi de vipere prin ierarhiile lor panecumenice...