Pot fi mantuiti si ne-ortodocsi?

[dmb]

În prealabil postat de Negroponte

:)Mantuitorul Hristos,Sfintii Parinti erau necrutatori cu mincinosii eretici.Nu astfel se comportau cu pacatosii care erau in "staul"Noi nu suntem sfinti,dar urmam lor.Doamne ajuta!

Si incepem cu ce-i mai usor nu?;) Incepem cu biciu. Noi care n-am ajuns nici pe departe la bunatatea sfintilor , la iubirea de aproape, la iertare...
Cred ca trebuie sa ne gindim un piculet de ce facem asta?La ce o sa ajungem? Daca interesul nostru e doar sa speriem ereticii, sau ateii sau pe cei de alta credinta cu orodoxia atunci este perfect. Daca vrei sa-i indrepti sau sa le arati cit de frumoasa-i ortodoxia, biciul nu-i cel mai potrivit. O fi dat Sf. Nicolae o palma (sau doua) lui Arie dar nu erea insusirea lui caracteristica, nu umbla prin Mira impartid palme in stinga si dreapta! Si Iisus a pus o data mina pe bici dar in rest nu umbla biciuind.Nici macar cu cuvintele. Cu o singura exceptie : fariseii care stiau foarte mult, cereau de la ceilalti f. mult dar ei nu se luptau de loc sa fie cum cereau de la laici (boala care s-a transmis pina la popii nostrii de astazi) Pe astia nu-i ierta si ii biciua desii ei invatau doar lucruri bune si corecte dupa Lege.
Se pare ca Dumnezeu nu are nevoie de aparatori (ar fi culmea sa aibe) ci de traitori!:)

[Grigorie]

Pot fi mantuiti si neortodocsii? Iata o intrebare grea al carei raspuns il stie cu exactitate numai Dumnezeu.

Sa vedem insa ce intelegem prin mantuire. Mantuirea inseamna (una dintre posibilele definitii) a avea partasie (a fi in comuniune) cu Dumnezeu, a ne impartasi prin har de viata divina, sa dobandim prin har ceea ce Dumnezeu are prin fire. Adica (de) Adevar, Bunatate, Intelepciune, s.a.m.d. (atributele divine).

Cum ne mantuim? Fiecare confesiune crestina are propria varianta (cel putin ca nuante). Ortodoxiei ii este specific caracterul ontologic al mantuirii, spre deosebire de juridismul conceptiilor occidentale. Daca judecam din perspectiva ortodoxa, atunci judecata lui Dumnezeu va fi un fel de constatare: se va vedea (constata) in ce masura fiecare om a reusit sa transforme chipul lui Dumnezeu in asemanare cu Dumnezeu, in ce masura ne-am lasat transformati de har (i.e. in ce masura am cooperat cu Dumnezeu).
Lucrarea lui Dumnezeu are insa mai multe aspecte. Dupa cel mai general, nu exista creatura a lui Dumnezeu care sa nu beneficieze de sustinerea divina (prin simplul fapt ca exista). Dupa intelesul cel mai restrans, a dobandi harul inseamna intimitatea cu Dumnezeu, la care sunt chemati oamenii, inseamna a primi "Duhul infierii". "Scopul vietii crestine este dobandirea Duhului Sfant" - spunea Sf. Serafim de Sarov.

In Sf. Scriptura se gasesc pasaje ("calea cea stramta", "turma mica") din care se poate trage concluzia ca "extra Ecclesiam nulla salus" (Sf. Ciprian). Aceasta este invatatura traditionala a Bisericii, care pretuieste la adevarata valoare lucrarea mantuitoare a Domnului Hristos si implinirea celor poruncite de El.
Dar sunt si cateva pasaje din care rezulta o conceptie mai elastica:
La "Romani" se vorbeste de legea (constiintei) sadita in inima omului.
La "Corinteni" de lucrul fiecarui propovaduitor, care va fi cercetat in foc.
In cer sunt "multe locasuri" si nu sunt doua stele care sa straluceasca la fel.
Sfantul Nifon de Constantiana a avut o vedenie a judecatii. El vorbeste de niste oameni orbi care "stau de-a dreapta", dar nu se pot bucura deplin de lumina din rai.
Exemplele pot continua.

In ceea ce ma priveste, nu ezit sa critic o anumita cale gresita (heterodoxa), dar nu ma pot pronunta asupra soartei unor heterodocsi. Este drept ca partasia cu "Duhul Adevarului" o are numai cineva care traieste in adevar (de fapt relatia cauza-efect este tocmai invers: cine are comuniune cu "Duhul Adevarului", acela traieste in adevar), numai ca Dumnezeu stie mai bine inima fiecaruia si nu putem pune noi granite. "Duhul sufla unde vrea".

Apoi, daca suntem sinceri, trebuie sa privim si in propria ograda. Este drept ca in problemele fundamentale de credinta noi am pastrat credinta Parintilor, insa cand e vorba de unele detalii (mai ales in viata practica), lucrurile nu stau asa de roz. Intr-un anume sens si noi cei "oficial" ortodocsi suntem putin departati de ortodoxie, fie datorita influentelor straine pe care le-am acceptat, fie propriei comoditati duhovnicesti.

In plus, experienta noastra directa cu crestini de alte confesiuni ne spune ca acolo unde exista credinta sincera in Hristos, atunci aceasta nu este in zadar. Sa ne aducem aminte ca in unele manastiri sunt pictati chiar niste filosofi greci pagani, care s-au impartasit si ei de Ratiunea (Logosul) divina intr-o oarecare masura (v. Sf. Iustin Martirul si Filosoful). Daca acestia au o oarecare partasie cu Dumnezeu, cum nu vor avea mai mult niste oameni care il accepta pe Hristos ca Mantuitor, i se roaga, doresc mantuirea, duc o viata morala. De pilda, cunosc pe cineva care s-a facut calugarita catolica. Imi pare rau ca e catolica (asa s-a nascut) si nu ortodoxa, dar a crede ca un om bun cum este ea ajunge in iad este greu sa accept.
Poate ca folosirea acelui criteriu amintit mai sus (judecata lui Dumnezeu va fi o constatare a gradului in care am transformat chipul in asemanare) este mai linistitoare pentru constiinta noastra si ne fereste si de pacatul judecarii aproapelui.

Chiar si intrebarea mi se pare trufasa…O fi mantuirea doar pentru crestinii ortodocsi? Cat de amar mi-e sufletul… Nu ca as fi mai buna… Va vorbeste un pacatos… (suna mai bland decat …pacatoasa). De cate ori mi s-a intamplat sa vad intransigenta, rautate, exclusivism, extremism, ingamfare, ura, invidie….am crezut eu ca, sunt insusirile oamenilor care nu-l cauta pe Hristos. Dar daca il si marturisesti pe Iisus, cum se poate sa gandesti asa?
- Nu cred ca daca ne-am nascut crestini ortodocsi suntem automat si “traditional”mai buni, mai iubiti de Dumnezeu, mai acceptati de Dumnezeu, decat altii. Mai "gata de matuire". TOTI suntem fii Lui, Lucrurile mainilor Lui. Mantuirea nu poate sa fie numai a noastra… Si nici Dreapta Judecata.

- Oricare dintre noi (buricii pamantului) se putea naste in Gaza sau Tel Aviv, la Sapporo sau Beiijing, in Pamir sau New Jersey, in Honduras sau Calcutta, in Callabria sau Covilha, in Madagascar sau Tara de Foc. Ce ne faceam atunci? Cum mai stateam cu mantuirea?
- Cand ne repezim la bolovani sa-i lovim pe pacatosi, poate ar trebui sa ne gandim ca homosexualul e fiul/tatal/fratele nostru… Poate ucigasul, betivul, ucigatoarea de prunci, sunt fiul/tatal/mama noastra/sora noastra…Poate hulitorul de Dumnezeu este un om pe care l-am certat sau l-am pus la punct cand a indraznit saracul sa intre in biserica (BO) si ne-am repezit sa-l invatam intr-o clipa , ce noi poate n-am reusit intr-o viata.
- Nu cred ca exista porunca mai mare decat “sa-l iubesti pe Dumnezeu” “..si pe aproapele tau ca pe tine insuti” (Scrie in Legea lui Hristos dar nu prea da navala lumea sa si aplice).
- Cred in puterea rugaciunii, in curatia rugaciunii si in Dreptatea lui Dumnezeu. Nu pot sa cred ca Dumnezeu le asculta doar pe ale noastre , ale privilegiatilor doar prin nastere(Crestinii ortodocsi).
- Cred ca o vaduva care creste in greutate doi, trei copii, cred ca un om care reuseste sa nu se lase ispitit in lumea dura in care traim, care se roaga si nadajduieste in Mila si Dreapta Judecata a lui Dumnezeu, care se spovedeste si se lupta macar sa nu mai repete pacatele deja marturisite… Cred ca acesti oameni sunt cel putin la fel de placuti lui Dumnezeu ca un calugar/calugarita, care de bunavoie si-a ales drumul. Drum care nu stiu daca e mai greu sau mai usor ca al nostru.
- Mi-e frica de ipocrizie, de fatarnicie. .. Pentru ca important este sa te lupti cu tine sa nu pacatuiesti. Sa-l iubesti pe Dumnezeu, sa-ti fie rusine de Dumnezeu si pe urma de oameni. Sa nu pacatuiesti… nu neaparat de frica de pedeapsa Lui….sa nu-l superi, sa nu-l intristezi pe Dumnezeu, pentru ca Il iubesti. Intâi, si mai intâi IL IUBIM pe DUMNEZEU si de aici pornetse totul.Dumnezeu trebuie sa fie tare indurerat cand ne apuca rusinea chiar la spovedanie… nu atunci cand pacatuim. Dumnezeu stie cum gandesti, stie ce faci, n-are rost sa te prefaci ca esti modest, smerit, bun, bland…. Dumnezeu ne intinde mana. Nu ne lasa. Dar nu pot sa cred ca e asa numai cu crestinii ortodocsi.
- Nu trebuie sa promovam extremismul. Nu trebuie sa uitam ca poporul ales a facut aceeasi greseala pe care o fac crestinii ortodocsi acum. La biserica la care merg eu de prin ’92, (o biserica mai in centrul Bucurestiului), de mai multe ori pe parcursul a doi sau trei ani, s-a intamplat ca niste maicute (imbracate dupa canon, fusta, basma…) sa stea la slujba si clipa in care preotul in fata altarului, cu Sfintele Daruri se ruga pentru…Prea Fericitul Parinte Teoctist… ele sa explodeze cu vorbe nepotrivite. Pai in Biserica? Erau mi se pare de la Vladimiresti.
- La Sfanta Liturghie preotul se roaga pentru …” Unirea credintei si impartasirea Duhului Sfant”… Site-ul crestinortodox.ro se declara antiecumenic, … nu permite promovarea ecumensimului… Bine. Cred ca am inteles. Inca ma mai documentez. Invat. Dar asta e cu totul altceva decat ….UNIREA CREDINTEI SI IMPARTASIREA DUHULUI SFANT…Din ce am citit pana acum….nu prea vad cum se va realiza Unirea Credintei. Nu aud sa se faca propaganda pentru Unirea credintei. Bineinteles ca Dumnezeu stie cand va fi aceasta. Dar n-ar trebui sa-I facem voia si sa ne rugam Lui sa ne lumineze sa infatuim Unirea Credintei?… ..si poate in felul asta se deschide mai larg calea spre manuire pentru mai multi.... Cat de mult se bucura Dumnezeu cand se in toarce la El un pacatos!? Daca ne-am intoarce ACASA mai multi?! Ca poate am obosit... si El este odihna...

Pentru nume de forum Iosif.

Va multumesc pentru ce am invatat de la dumneavoastra. Sunteti printre putinii de pe forum care reusesc sa dojeneasca cu blandete, sa-i invete pe altii cu intelepciune, nu cu superioritate. In mesajele dumneavoastra se simte asa un suflu de iubire si intelegere crestina care e tamaduitor pentru multe. Dumnezeu sa va lumineze si sa reusiti in ce v-ati propus.
Nume de forum Volga

[iosif]

Cu adevarat, nu ne este noua dat a mantui pe nimeni si nici a sti cine se mantuieste. Nici despre noi insine nu stim asta, pentru ca nu se stie pana la final. Suntem intr-o continua nadejde si osteneala.

Insa bucuria noastra cea mai mare este ca suntem mostenitorii fideli ai unei credinte autentice, asa cum ne-a incredintat-o Hristos prin apostolii Sai si prin Sfintii Parinti. Meritul Ortodoxiei este acela de a fi pastrat aceste invataturi si practici, este un dar de mare pret incredintat din generatie ni generatie. Prin Ortodoxie ma inrudesc direct cu Hristos, pentru ca Ortodoxia este deplina!

Insa si evreii ca mostenitori ai imparatiei au pierdut mantuirea pentru ca nu au cunoscut adevarul, pentru ca nu au vrut adevarul, din pricina orbirii si neintelegerii lor, din pricina impietririi inimilor.

Nu e suficient sa ai adevarul, trebuie sa il intelegi, sa-l traiesti si sa-l marturisesti!

[CM]

Oare ce intelegem prin mantuire?
Cu cat stau mai mult sa ma gandesc cu atat imi dau seama cat de departe sunt.
Cu cat afirmam cu glas tare ca suntem mai aproape de calea cea dreapta, cu atat ne indepartam mai mult de ea.
Ce suflete impietrite se ascund in spatele celor cu nume de forum Negroponte si cei asemenea lui care, la glasul semenilor, glas bland si intelept, nu se pot apleca pentru a asculta macar si in nici un caz pentru a incerca sa inteleaga aproapele.
Am apreciat deosebit glasul celui numit Iosif si ma bucur ca exista si altii asemenea lui.
Si cred ca acesta este cel mai important castig al discutiilor de pe acest forum, ca oamenii au ocazia sa se gaseasca si sa se cunoasca asa cum sunt ei, frumosi si buni.
Si ma intreb, pentru cei care nu au ocazia si nu se mantuiesc in aceasta viata, ce vor face ei, ce se intampla cu sufletele lor, sunt asa de multi. Ce facem noi (vorbim ca si cum am aranjat deja mantuirea prin contract cu Dumnezeu), ii condamnam irevocabil la nu stiu ce pedepse si chinuri, nu le oferim nici o sansa, nici macar o umbra de speranta.
Si atunci, unde este iubirea de aproapele, ce ramane din ea?

[iosif]

Mantuirea nu inseamna nimic altceva decat apropierea continua in gand si in fapta de Hristos, prin urmarea chemarii Sale, prin impreuna lucrare cu EL spre bucuria noastra si a celorlalti. Mantuirea inseamna salvare, iesirea din robia pacatului. Mantuirea este totuna cu libertatea in adevar si in iubire.Aceasta nu se poate obtine in afara unei relatii reale cu Dumnezeu prin Hristos in Duhul Sfant.

Cei ce nu se mantuiesc sunt cei care nu vor sa il primeasca pe Dumnezeu in inima lor, cei care sunt indiferenti fata de Hristos si chemarea Lui, fata de Jertfa si dragostea Lui. Acestia vor dobandi acel loc unde este intristare si suspin, pentru ca acolo unde nu exista Dumnezeu, nu exista implinire, nici bucurie, nici nimic care sa mangaie sufletul.

Bunatatea si dreptatea Lui Dumnezeu nu se contrazic. E bun si iarta pe toti cei ce vin la El si se indreapta, dar in acelasi timp ii lasa pe fiecare sa aleaga sa fie cu El sau sa traiasca fara El si acum si in vesnicie. E drept si atunci cand ne iarta, e un act de dreptate care isi are izvorul in bunataea Lui, si tot drept este atunci cand ne respecta libertatea de a-L respinge si de a trai fara noi.

Eu cred ca Dumnezeu nu face altceva decat sa ne respecte libertatea pe care ne-a daruit-o pentru a ne putea iubi deplin, pentru ca fara libertate iubirea se transforma intr-o tiranie. Dragoste cu forta nu se face, vorba poporului nostru.

Sansa de mantuire exista! Neincetat trimite Dumnezeu cai de intoarcere, de pocainta, fie prin evenimente miraculoase, pana in momentul mortii, moarte care nu se stie niciodata cand vine. . Dar o inima care nu deschide usa sa intre Hristos, tot in surzenie ramane din pricina impietririi.

Si Dumnezeu respecta vointa omului, el insusi isi alege locul in vesnicie: cu sau fara Dumnezeu! Mi se pare extraordinar ca Dumnezeu, Atotstapanitorul si Atottiitorul, sa respecte atat de mult libertatea unei creaturi.

Cata durere exista in inima Lui pentru cei ce intorc spatele Iubirii, acest lucru se vede in Jertfa de pe Cruce!

[jeniffer]

Daca mintuirea insamna a face bine, ea nu implica ideea ca zeul trebuie crezut realitate, iar profetii ca fiind urmasii lui.

[iosif]

Daca citeai cu luare aminte si iti pasa de definitia reala a mantuirii, ai fi inteles ce am vrut sa spun. Mantuirea nu inseamna a face bine, ci a avea o relatie cu Dumnezeu, Datatorul a tot binele. Cunoscandu-L pe Dumnezeu si apropiindu-ne de El, invatam noi insine sa facem acest bine, niciodata insa fara ajutorul Lui, fara darul Lui.

Jeniffer, draga mea, nu vei intelege niciodata nimic daca inima ta nu traieste din sinceritate. Lasa inima ta sa priceapa, ea are aceasta chemare si capacitate sa experieze bucuria relatiei cu Hristos. Tu insa o opresti si traiesti intr-o adanca nefericire, pentru ca nu esti in cautarea adevarului, ci in cautarea propriului tau adevar. Si acela este unul construit de tine.

Noi credem in ceea ce vine de sus, tu crezi in ceea ce vine din tine insati, produs al mintii tale. De aici, intreaga "disensiune" dintre noi. De fapt, avem doua surse de cunostinte diferite. Cand vei reusi sa iesi din tine insati, din neputinta gandirii umane, atunci vei reusi sa lasi si inima ta libera si o vei pune in slujba adevarului si in lucrarea Duhului Sfant.

Deocamdata, te incurajez sa ceri cu SINCERITATE SI STARUINTA acestui Dumnezeu despre Care ai auzit deja, sa iti descopere cunostinta cea adevarata. Nu ai nimic de pierdut.

Mult succes!