Pentru o intelegere corecta a ortodoxiei

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

Crestinismul NU prezinta lucrurile ca mai sus!
Sa o luam logic: "daca A, atunci B" nu inseamna implicit ca "daca NU A, atunci NU B"!

Mi-a placut asta!! O sa o tin minte. Bun argument.

[anna21]

În prealabil postat de bogdan268

A patra întrebare:
Este adevărat faptul că Biblia pe care o ţinem azi în mână (pe lângă faptul că este considerată “cuvântul lui Dumnezeu”) este o antologie, colecţie, însumare de texte compuse, revizuite, ajustate, îmbinate de către zeci (poate sute) de autori (oameni) anonimi, copşti, scribi, copişti, necunoscuţi (unii poate chiar nouă), dar şi nici între ei (mulţi dintre ei) toate acestea realizându/se pe multe secole (7,8 sau 9 secole) ?

In principiu, da.
Dar treci prea usor peste partea cu "Cuvantul lui Dumnezeu"

Vad ca esti sceptic in ce priveste puterea Sf. Duh.
Ti-am dat citat din viata Mariei Egipteanca - ea stia Scripturile desi nu stia sa citeasca si traia singura in pustie. Cine o invatase?
In Biblie scrie: "Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, ACELA VA VA INVATA TOATE şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu. "

Sau alt exemplu: Evanghelia dupa Ioan a fost scrisa de.. un pescar.
Da, Sf. Apostol si Evanghelist Ioan a fost un pescar sarac. Cu greu imi pot imagina o origine sociala mai modesta decat aceasta.. crezi ca era pregatit in scoli sau a studiat retorica undeva?
Si totusi a scris o Evanghelie de o profunzime si o frumusete extraordinara. Cum este posibil?
Duhul Sfant este "autorul" intregii Scripturi.

[Fani71]

În prealabil postat de bogdan268

A patra întrebare:
Este adevărat faptul că Biblia pe care o ţinem azi în mână (pe lângă faptul că este considerată “cuvântul lui Dumnezeu”) este o antologie, colecţie, însumare de texte compuse, revizuite, ajustate, îmbinate de către zeci (poate sute) de autori (oameni) anonimi, copşti, scribi, copişti, necunoscuţi (unii poate chiar nouă), dar şi nici între ei (mulţi dintre ei) toate acestea realizându/se pe multe secole (7,8 sau 9 secole) ?

Vorbind mai intai despre NT:
Cum si-a spus si Thanatos, sunt dovezi ca textul pe care il avem noi acum corespunde cu textele de la inceput, deci nu a fost modificat de copisti. Sunt cateva mici diferente intre manuscrise, dar neesentiale.
In afara de ce a spus el, mai exista si fragmente de manuscrise gasite la marea Moarta si nu mai stiu pe unde care corespund cu cele de dupa.
Ce s-a realizat in decursul a mai multe secole (de fapt, doua) este adunarea acestor etexte din Noul Testament intr-un volum care s-a numit astfel, sau 'canon'.

[bogdan268]

A cincea întrebare:

Este adevărat faptul că Dumnezeu aşa cum este El re(prezentat) în Vechiul Testament pare: gelos, misogin, nedrept, răzbunător, rasist, homofob, "ucigaş" de copii ?

[orthodoxia.i.thanatos]

În prealabil postat de bogdan268

A cincea întrebare:

Este adevărat faptul că Dumnezeu aşa cum este El re(prezentat) în Vechiul Testament pare: gelos, misogin, nedrept, răzbunător, rasist, homofob, "ucigaş" de copii ?

Din perspectiva unui ateu, da, din cauza ca are o gindire “defectuoasa”, dar introducind urmatoarele corectii raspunsul este [SIZE="4"]NU[/SIZE]:

1. Omul este o fiinta creata. Dumnezeu isi justifica gindurile si faptele Sale in fata creatiei numai acolo si cind considera El necesar.

2. Mintea lui Dumnezeu nu este si mintea omului. Tot ce creatia nu poate deslusi are sens deplin in logica lui Dumnezeu.

3. Creatia nu este complet libera pentru ca face parte din planul lui Dumnezeu. Viata nu este un scop in sine, ci un mijloc de inaltare spirituala.

4. Dumnezeu este infinit mai mult decit creatia, de aceea nu poate fi redus la descrieri care definesc caracterul creatiei, chiar daca El alege sa se manifeste si la nivelul creatiei pentru a se face inteles.

5. Sufletele sint nemuritoare. Dumnezeu le creaza si ele se intorc la Dumnezeu cind omul moare in trup. Moartea pentru cel care crede in Dumnezeu nu are nimic de a face cu tragedia pe care o cunoaste ateul.

[cristiboss56]

"Cum un Dumnezeu al milei şi al iubirii de oameni, aşa cum îl prezintă Scriptura, a putut dispune exterminarea opozanţilor poporului Său, dispunând scene de o cruzime atât de mare ?" . Pentru a găsi o explicaţie la această întrebare , am apelat la cartea părintelui profesor Petre Semen, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Dumitru Stăniloae" din Iaşi " Aşteptând mântuirea", o carte ce o recomand tuturor credincioşilor şi nu numai. Reproduc un scurt fragment, dar indicat şi cu folos, este citirea integrală a acestei cărţi.
". . .Pentru a înţelege acest lucru, se impune a ne transpunem în contextul istoric şi mai ales în mentalitatea timpului. În primul rând, nu trebuie să surprindă comportamentul, uneori prea brutal, din partea unui popor care se situa în faza incipientă a civilizaţiei, iar perioada grea a deşertului îl abrutizase. Pe de altă parte, se pune problema acută a supravieţuirii, cu orice preţ, ca naţiune şi mentalitate. Trebuia să se aleagă, acum , între religia relevată, purtătoare de adevărate valori spirituale. Fiii lui Israel n-ar fi putut menţine credinţa relevată atâta vreme cât contactul permanent cu credinţa idolatră a canaaniţilor punea serioase probleme pentru nişte oameni cărora abia li se revelase credinţa într-un singur Dumnezeu, credinţă care nu era bine consolidată. Se punea deci problema unei alegeri extrem de importante şi cu serioase perspective de viitor. Israeliţii trebuiau să aleagă acum între adevărata religie relevată de un Dumnezeu ce îşi dovedise din plin puterea ocrotitoare , o religie purtătoare de incontestabile valori spirituale , şi religia unor popoare păgâne cu vădite şi condamnabile manifestări imorale. Motivaţia exterminării popoarelor băştinaşe era, într un fel , justificată şi pregătită de autorul cărţii Deuteronom : << Nu pentru fapte tale bune, nici pentru credincioşia inimii tale tu intri să iei în stăpânire ţara lor, ci pentru fărădelegea popoarelor acestora, Domnul Dumnezeu le-a alungat din faţa ta, întărind făgăduinţa pentru care Domnul s-a jurat strămoşilor tăi , lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov >> ( cap. 9,5 ) . Era prin urmare, o hotărâre divină de a-i pierde pe unii oameni care s-au dovedit incorigibili, iar Dumnezeu dispune de modul de pedepsire. Uneori, a bătut păcatul prin apă ( potopul ) , alteori prin foc ( cetăţile Sodoma şi Gomora ) sau prin sabia invadatoare ". Înţelegerea cu adevărat a Sfintei Scripturi nu o putem realiza pe deplin decât prin Sfintele Învăţături şi citind unele studii teologice. Aici pe forum putem doar indica sau comenta pe cât se poate , un fapt, o frântură, dar baza rămâne studiul şi lectura individuală. Spor !

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

"Cum un Dumnezeu al milei şi al iubirii de oameni, aşa cum îl prezintă Scriptura, a putut dispune exterminarea opozanţilor poporului Său, dispunând scene de o cruzime atât de mare ?" . Pentru a găsi o explicaţie la această întrebare , am apelat la cartea părintelui profesor Petre Semen, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Dumitru Stăniloae" din Iaşi " Aşteptând mântuirea", o carte ce o recomand tuturor credincioşilor şi nu numai. Reproduc un scurt fragment, dar indicat şi cu folos, este citirea integrală a acestei cărţi.
". . .Pentru a înţelege acest lucru, se impune a ne transpunem în contextul istoric şi mai ales în mentalitatea timpului. În primul rând, nu trebuie să surprindă comportamentul, uneori prea brutal, din partea unui popor care se situa în faza incipientă a civilizaţiei, iar perioada grea a deşertului îl abrutizase. Pe de altă parte, se pune problema acută a supravieţuirii, cu orice preţ, ca naţiune şi mentalitate. Trebuia să se aleagă, acum , între religia relevată, purtătoare de adevărate valori spirituale. Fiii lui Israel n-ar fi putut menţine credinţa relevată atâta vreme cât contactul permanent cu credinţa idolatră a canaaniţilor punea serioase probleme pentru nişte oameni cărora abia li se revelase credinţa într-un singur Dumnezeu, credinţă care nu era bine consolidată. Se punea deci problema unei alegeri extrem de importante şi cu serioase perspective de viitor. Israeliţii trebuiau să aleagă acum între adevărata religie relevată de un Dumnezeu ce îşi dovedise din plin puterea ocrotitoare , o religie purtătoare de incontestabile valori spirituale , şi religia unor popoare păgâne cu vădite şi condamnabile manifestări imorale. Motivaţia exterminării popoarelor băştinaşe era, într un fel , justificată şi pregătită de autorul cărţii Deuteronom : << Nu pentru fapte tale bune, nici pentru credincioşia inimii tale tu intri să iei în stăpânire ţara lor, ci pentru fărădelegea popoarelor acestora, Domnul Dumnezeu le-a alungat din faţa ta, întărind făgăduinţa pentru care Domnul s-a jurat strămoşilor tăi , lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov >> ( cap. 9,5 ) . Era prin urmare, o hotărâre divină de a-i pierde pe unii oameni care s-au dovedit incorigibili, iar Dumnezeu dispune de modul de pedepsire. Uneori, a bătut păcatul prin apă ( potopul ) , alteori prin foc ( cetăţile Sodoma şi Gomora ) sau prin sabia invadatoare ". Înţelegerea cu adevărat a Sfintei Scripturi nu o putem realiza pe deplin decât prin Sfintele Învăţături şi citind unele studii teologice. Aici pe forum putem doar indica sau comenta pe cât se poate , un fapt, o frântură, dar baza rămâne studiul şi lectura individuală. Spor !

Împărţirea pământului făgăduinţei s-a realizat numai în urma cuceririi acestuia prin lupte sângeroase purtate de băştinaşi. Ceea ce crează un sentiment de derută în mintea unui cititor modern al Sfintei Scripturi este multitudinea şi intensitatea cu care sunt prezentate scenele devastatoare din momentul confruntării fiilor lui Israel cu băstinaşii pământului Canaan, cât şi imaginile sângeroase create de masacrele în masă ce rezultă di rândurile scripturistice. De aceea luate doar ca nişte simple fapte, fără a cunoaşte momentul istoric respectiv şi fără a ne completa cât de cât lectura, duc la interpretări nedorite , neavenite până la urmă.

[bogdan268]

Sunt conştient de faptul că (unele din) întrebările mele pot aduce o umbră de ofensă, pentru că se leagă de chestiuni pe care ritualul credinţei nu le consideră atât de importante şi le ignoră din peisajul reflecţiei curente, care se concentrează pe celelalte aspecte vitale şi esenţiale, dar trebuie să fac precizarea că nu vin din conştiinţa unui ateu; dacă prin ateu se înţelege un individ care nu crede în Dumnezeu, şi vă rog a/mi ierta lipsa de “smerenie”, de care am fost acuzat anterior.

A şasea întrebare:
Este adevărat faptul că Iisus i/a îndemnat pe discipoli să/şi abandoneze familiile şi să/L urmeze, iar aceştia şi/au abandonat într/o clipă familiile şi L/au urmat ?

[Fani71]

În prealabil postat de bogdan268

Sunt conştient de faptul că (unele din) întrebările mele pot aduce o umbră de ofensă, pentru că se leagă de chestiuni pe care ritualul credinţei nu le consideră atât de importante şi le ignoră din peisajul reflecţiei curente, care se concentrează pe celelalte aspecte vitale şi esenţiale, dar trebuie să fac precizarea că nu vin din conştiinţa unui ateu; dacă prin ateu se înţelege un individ care nu crede în Dumnezeu, şi vă rog a/mi ierta lipsa de “smerenie”, de care am fost acuzat anterior.

Cred ca faci foarte bine punand intrebarile asa, cum iti vin, fara falsa smereinie si perdea!

[The_Fallen]

Ma gandeam sa incep un thread asemanator dar fara sa studiez mai intai nu o voi face, pentru ca vreau sa fiu absolut sigur ca nu fac greseli.
Anyway, ideea ca viata nu este tocmai libera si ca depindem de Dumnezeu si ca nu putem sa facem nimic fara El, si ca ii datoram Lui totul nu este palatabila pentru multa lume, in special tineri.Oamenii vor spune "am cerut noi sa fim creati?" si "ce viata de sclav este aceasta, in care am ca singura alternativa la obedienta totala a unui Dumnezeu care isi forteaza calea asupra mea, tortura eterna"?
Si o intrebare de-a mea este : inteleg ca iadul este o pedeapsa pentru neascultare.Ce sens are o pedeapsa daca cel pedepsit nu se poate indrepta?Ma gandeam ca il putem considera o consecinta a actiunilor cuiva si o stare de suferinta a sufletului determinata de ruperea de divinitate, totala si definitiva, pentru ca mirosul cumplit al iadului cum ar putea fi simtit de un spirit, care nu are simtul olfactiv?Si focul, care este material, de suflet care este nematerial?Iar modul in care este descris diavolul, este similar cu imaginea zeului pagan Pan.Chiar ma gandeam sa incep un thread despre influientele religiilor pagane asupra crestinismului.Pentru ca singura religie adevarata, cu o dogma dictata direct de Sfantul Duh, cum ar putea avea ceva comun cu paganii?