Intrebari pentru adventisti, baptisti si penticostali

[Cucubau]

1.Cum descrie Sfanta Scriptura procesul care are loc cu ocazia mortii?

Pentru aceasta, as vrea sa ne indreptam privirea catre Sfanta Scriptura, mai precis catre cartea Psalmilor Cap. 145 cu versetul 4:
"Ieşi-va duhul lor şi se vor întoarce în pământ. În ziua aceea vor pieri toate gândurile lor."
(http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=145).

Tot in aceeasi carte a Psalmilor, la cap. 103 cu versetul 30 gasim scris asa:
"Dar întorcându-ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce."
(http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=103).

Iar daca aruncam o privire si asupra a ce ne spune Ecclesiastul in Cap 12 cu versetul 7 gasim urmatoarele:
"Şi ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat."
(http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=18&cap=12).

Deci prin urmare omul viu este un rezultat al unirii elementelor ce il compun, deci moartea pentru el este un proces de descompunere a elementelor constitutive. Cele doua parti componente care stau la baza fiintei si a entitatii sale, trupul si suflarea de viata, se descompun, iar omul, ca rezultat, inceteaza sa mai existe.

Daca ne imaginam ca suflarea de viata retrasa de la om in clipa mortii este o suflare constienta de sine, care are capacitatea de a se inchipui pe sine in timp si in spatiu, in care constiinta propriului sau "eu" uman poate subzista mai departe in moarte, independent de trup, atunci trebuie sa admitem ca aceasta suflare a avut aceeasi capacitate si inainte de constituirea ca om. in acest caz ar trebui admisa ideea existentei noastre din veci, cu implicatii divinizante ale fiintei noastre ajungand la concluzii pagane, la superstitii orientale ciudate.

2.Cum descrie Sfanta Scriptura starea omului in moarte?

Pentru aceasta v-as indemna sa ne indreptam privirile asupra a ce ne spune Ecclesiastul in Cap. 3 cu versetele 19, 20 si 21:
"19. Căci soarta omului şi soarta dobitocului este aceeaşi: precum moare unul, moare şi celălalt şi toţi au un singur duh de viată, iar omul nu are nimic mai mult decât dobitocul. Şi totul este deşertăciune!
20. Amândoi merg în acelaşi loc: amândoi au ieşit din pulbere şi amândoi în pulbere se întorc.
21. Cine ştie dacă duhul omului se urcă în sus şi duhul dobitocului se coboară în jos către pământ?"
(http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=18&cap=3)

Iar in Cap. 9 cu versetele 5, 6 si 10 Ecclesiastul ne spune urmatoarele:
"5. Cei vii ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic şi parte de răsplată nu mai au, căci numele lor a fost uitat.
6. Şi dragostea lor, ura lor şi pizma lor a pierit de mult şi nu se vor mai bucura niciodată de ceea ce se face sub soare.
10. Tot ceea ce mâna ta prinde să săvârşească, fă cu hotărâre, căci în locuinţa morţilor în care te vei duce nu se află nici faptă, nici punere la cale, nici ştiinţă, nici înţelepciune."
(http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=18&cap=9)

Cum este numita moartea in Noul Testament?

Ioan in Cap. 11 versetele 11, 12, 13 si 14 aminteste cand Iisus asemana moartea cu un somn:
"11. A zis acestea, şi după aceea le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, a adormit; Mă duc să-l trezesc.
12. Deci I-au zis ucenicii: Doamne, dacă a adormit, se va face bine.
13. Iar Iisus vorbise despre moartea lui, iar ei credeau că vorbeşte despre somn ca odihnă.
14. Deci atunci Iisus le-a spus lor pe faţă: Lazăr a murit."
(http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=11)

In 1 Tesaloniceni in Cap. 4 cu versetele 13, 14 si 15 gasim scrise urmatoarele:
"13. Fraţilor, despre cei ce au adormit, nu voim să fiţi în neştiinţă, ca să nu vă întristaţi, ca ceilalţi, care nu au nădejde,
14. Pentru că de credem că Iisus a murit şi a înviat, tot aşa (credem) că Dumnezeu, pe cei adormiţi întru Iisus, îi va aduce împreună cu El.
15. Căci aceasta vă spunem, după cuvântul Domnului, că noi cei vii, care vom fi rămas până la venirea Domnului, nu vom lua înainte celor adormiţi"
(http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=76&cap=4)

Somnul este acea "stare fiziologica normala si periodica de repaus a fiintelor, necesara redresarii fiintelor, caracterizata prin incetarea totala sau partiala a functionarii constientei, prin relaxarea musculara, prin incetinirea circulatiei, a respiratiei si prin vise".

Deoarece orice stare de inconstienta dupa care urmeaza o trezire, o numim somn, tot astfel si moartea, fiindca va fi urmata de trezirea Invierii, Sfanta Scriptura o numeste "somnul mortii".

Doctrina constientei in moarte se bazeaza pe eroarea fundamentala a nemuririi naturale. Este o doctrina care, asemenea celei despre chinurile vesnice, contrazice invatatura Scripturilor, indemnul ratiunii si sentimentul nostru omenesc.

[Danut7]

În prealabil postat de Cucubau

Doctrina constientei in moarte se bazeaza pe eroarea fundamentala a nemuririi naturale. Este o doctrina care, asemenea celei despre chinurile vesnice, contrazice invatatura Scripturilor, indemnul ratiunii si sentimentul nostru omenesc.

Facerea 37:35 După aceea s-au adunat toţi feciorii lui şi toate fetele lui şi au venit să-l mângâie; dar el nu voia să se mângâie, ci zicea: "Plângând, mă voi pogorî în locuinţa morţilor la fiul meu!" Şi-l plângea astfel tatăl său.

7. Descoperi-vei tu care este firea lui Dumnezeu? Urca-vei tu până la desăvârşirea Celui Atotputernic?
8. Ea este mai înaltă decât cerurile. Şi ce vei face tu? Ea este mai adâncă decât împărăţia morţii. Cum vei pătrunde-o tu? Iov 11

9. Şeolul (iadul) se mişcă în adâncurile sale, ca să iasă întru întâmpinarea ta. Pentru tine el deşteaptă umbrele, pe toţi stăpânitorii pământului; el ridică de pe jilţurile lor pe toţi împăraţii pământului. Isaia 14

13. Nu cruţa pe feciorul tău de pedeapsă; chiar dacă îl loveşti cu varga, nu moare.
14. Tu îl baţi cu toiagul, dar scapi sufletul lui din împărăţia morţii. Pilde 23

2. Dacă se vor strecura în locuinţa morţilor, de acolo mâna Mea îi va apuca, şi de se vor sui în cer, îi voi da jos de acolo; Amos 9:2
19. Precum seceta şi arşiţa sorb apele zăpezilor topite, tot astfel soarbe locuinţa morţilor pe păcătoşi. Iov 24

12. Să-i înghiţim de vii ca locuinţa morţilor, şi întregi, ca pe cei ce se coboară în mormânt. Pilde 1

14. Din stăpânirea locuinţei morţilor îi voi izbăvi şi de moarte îi voi mântui. Unde este, moarte, biruinţa ta? Unde-ţi sunt chinurile tale? Mila stă ascunsă departe de ochii Mei!... Osea 13

14. De aceea şi iadul şi-a mărit de două ori lăcomia lui, căscat-a gura sa peste măsură; acolo se vor coborî mărirea Sionului şi gloatele sale, chiotele de veselie... Isaia 5

11. "Cere un semn de la Domnul Dumnezeul tău, în adâncurile iadului sau în înălţimile cele de sus". Isaia 7

15. Şi acum, tu te pogori în iad, în cele mai de jos ale adâncului! Isaia 14

24. Înţeleptul merge pe cărarea vieţii ce duce în sus, ca să ocolească drumul iadului care merge în jos. Pilde 15

17. Să se întoarcă păcătoşii în iad; toate neamurile care uită pe Dumnezeu. Psalmi 9

10. Că nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel cuvios al Tău să vadă stricăciunea. Psalmi 15

15. Şi-i vor stăpâni pe ei cei drepţi şi ajutorul ce-l nădăjduiau din slava lor, se va învechi în iad.

16. Dar Dumnezeu va izbăvi sufletul meu din mâna iadului, când mă va apuca. Psalmi 48

16. Să vină moartea peste ei şi să se coboare în iad de vii, Psalmi 54

47. Cine este omul ca să trăiască şi să nu vadă moartea şi să-şi izbăvească sufletul său din mâna iadului? Psalmi 88

David: De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi coborî în iad, de faţă eşti. Psalmi 138:8

Solomon: Iadul şi adâncul sunt cunoscute Domnului, cu atât mai vârtos inimile fiilor oamenilor. Pilde 15:11
Iadul şi adâncul nu se pot sătura, tot aşa şi inima omului e de nesăturat. Pilde 27:20
Locuinţa morţilor, pântecele sterp, pământul care nu e sătul de apă şi focul care nu zice niciodată: "Destul!" Pilde 30:16
Şi omul nu ştie că acolo sunt numai umbre, iar cei pe care îi pofteşte nebunia se află de mult în adâncurile şeolului (locuinţa morţilor). Pilde 9:18

NT :Fapte 2:27,31 Căci nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel sfânt al Tău să vadă stricăciune.Mai înainte văzând, a vorbit despre învierea lui Hristos: că n-a fost lăsat în iad sufletul Lui şi nici trupul Lui n-a văzut putreziciunea.

8. Pentru aceea zice: "Suindu-Se la înălţime, a robit robime şi a dat daruri oamenilor".
9. Iar aceea că "S-a suit" - ce înseamnă decât că S-a pogorât în părţile cele mai de jos ale pământului? Efeseni 4

18. Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu duhul,
19. Cu care S-a coborât şi a propovăduit şi duhurilor ţinute în închisoare, 1Petru 3

1Petru 4:
5. Ei îşi vor da seama înaintea Celui ce este gata să judece viii şi morţii.
6. Că spre aceasta s-a binevestit morţilor, ca să fie judecaţi ca oameni, după trup, dar să vieze, după Dumnezeu cu duhul.

9. Şi când a deschis pecetea a cincea, am văzut, sub jertfelnic, sufletele celor înjunghiaţi pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia pe care au dat-o.
10. Şi strigau cu glas mare şi ziceau: Până când, Stăpâne sfinte şi adevărate, nu vei judeca şi nu vei răzbuna sângele nostru, faţă de cei ce locuiesc pe pământ? Apocalipsa 6

19. Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit.
20. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de bube,
21. Poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui.
22. Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat.
23. Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.
24. Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie.
25. Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti.
26. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi.
27. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu,
28. Căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.
29. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.
30. Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi.
31. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi. Luca 16

Solomon : Mai de preţ este un nume bun decât untdelemnul cel binemirositor şi ziua morţii decât ziua naşterii. Eccl7:1

Pavel : Căci pentru mine viaţă este Hristos şi moartea un câştig.Sunt strâns din două părţi: doresc să mă despart de trup şi să fiu împreună cu Hristos, şi aceasta e cu mult mai bine; Filipeni 1:21,23.

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de ovidiu-s

Nu am dezvoltat nimic. Nu mai încerca să creezi aluzii şi să divaghezi de la subiect. Citatul respectiv arată clar că înainte de Înviere, sufletul omului există conştient, independent de trup.

Apoc 20.4 "Şi am văzut tronuri şi celor ce şedeau pe ele li s-a dat să facă judecată. Şi am văzut sufletele celor tăiaţi pentru mărturia lui Iisus şi pentru cuvântul lui Dumnezeu, care nu s-au închinat fiarei, nici chipului ei, şi nu au primit semnul ei pe fruntea şi pe mâna lor. Şi ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos mii de ani.

Asta o spune şi Sf Pavel:

Filipeni 1.21 "Căci pentru mine viaţă este Hristos şi moartea un câştig. "
23 "Sunt strâns din două părţi: doresc să mă despart de trup şi să fiu împreună cu Hristos, şi aceasta e cu mult mai bine; 24.Dar este mai de folos pentru voi să zăbovesc în trup."

Primul citat nu arată nici o independenţă ori conştienţă faţă de trup înainte de înviere. De fapt, aşa cum am mai amintit, citatul se referă şi la martirii din timpul semnului fiarei, timp care nici nu a sosit, poate unii nici nu s-au născut încă. Sf. Ioan Teologul vorbeşte de suflet (ca de altfel întreaga Scriptură atunci când nu se referă la spiritualitate ori afectivitate) în sensul de om viu, un tot unitar aşa cum este fiinţa umană. Ar fi şi greu ca nişte "suflete" imateriale diafane să poată fi decapitate...

În al doilea citat, apostolul Pavel nici nu vorbeşte despre vreun "suflet" care s-ar despărţi de trup la moarte. Este doar o dorinţă de-a lui de a părăsi această natură umană plină de boli şi amar. Şi nu uita: această dorinţă o exprima fiind în viaţă. Nu ştiu unde vezi tu aici activitatea conştientă a sufletului în timpul morţii. Pavel de asemenea vedea sufletul ca fiinţa vie umană întreagă şi nu vreo componentă fantomatică despărţită de trup la moarte:

"Şi eram în corabie, de toţi, două sute şaptezeci şi şase de suflete." (Fapte 27,37)

În acest verset, nu vedem o "corabie a fantomelor", ci oameni vii care se luptă cu stihiile naturii şi care tocmai mâncaseră la îndemnul apostolului Pavel.

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de AlinB

Ca orice adventist sau iehovist sau neo-saducheist in general, ai o intelegere gresita asupra notiunilor de suflet, viata, moarte si cum se raporteaza ele la trup respectiv suflet.

Dacă înţelegerea noţiunilor de "suflet", "suflare de viaţă", "viaţă" şi "moarte" este greşită, ar însemna că însăşi Scriptura este greşită. Dar nu este aşa.
Ca orice catolic, ortodox sau neo-platonician în general, ai o înţelegere greşită asupra acestor noţiuni, confundând moartea cu viaţa (într-o altă sferă de existenţă), şi duhul cu sufletul.

În prealabil postat de AlinB

Iti recomand si tie studiul de mai sus, si daca esti intr-adevar obiectiv si dezinteresat vei realiza raspunsul la intrebarile tale de mai sus.

Dar ca sa fac un scurt rezumat:

moartea trupeasca: despartirea dintre trup si suflet
moartea sufleteasca: despartirea spirituala dintre om si Dumnezeu, introdusa de pacat.

Unde ai citit dumneata în Biblie despre vreo despărţire a sufletului de trup la moarte şi o reunire a acestuia la înviere?
Moartea este moarte şi învierea este în-viere, readucerea la viaţă. Diavolul a reuşit să întoarcă aceste noţiuni cu susul în jos!

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de ovidiu-s

Nu are rost să te complici cu ei AlinB. De fapt teoriile adventiştilor sunt putrede de la rădăcină şi fără substanţă.
Ei spun că omul moare pur şi simplu, deseori refuză să recunoască pe faţă că ei cred că şi sufletul omului moare, spun doar că omul moare şi ignoră componenta omului numită suflet.
Apoi la Înviere ei spun că acelaşi om e recompus de Dumnezeu, dar pe de altă parte refuză să recunoască ceea ce ei cred de fapt, adică ideea eretică de recreare a aceluiaşi om.
Ei spun că "omul după moarte e la Dumnezeu" dar că acest om de la Dumnezeu e mort. Atunci ce este la Dumnezeu?

Dle ovidiu-s, sunteţi dezinformat şi la acest capitol. Au reuşit cei de la whiteexposed să vă ameţească rău de tot...

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de ovidiu-s

Dacă voi susţineţi că după moartea omului nu mai există nimic din el, atunci ce recrează Dumnezeu la Judecată?
Dumnezeu îi recrează pe oamenii ca să îi judece. Înseamnă că Dumnezeu crează şi răul din oameni pentru că toţi oameni sunt păcătoşi. Dumnezeu devine astfel sursă a răului în doctrina adventistă?

Dumnezeu nu recrează nimic cu ocazia învierii, ci doar readuce la viaţă şi schimbă. E acelaşi om bun sau rău care a fost la moarte, doar cu un trup schimbat ("nesupus putrezirii") în cazul celor drepţi:

"Iată, taină vă spun vouă: Nu toţi vom muri, dar toţi ne vom schimba,
Deodată, într-o clipeală de ochi la trâmbiţa cea de apoi. Căci trâmbiţa va suna şi morţii vor învia nestricăcioşi, iar noi ne vom schimba.
Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune şi acest (trup) muritor să se îmbrace în nemurire." (1 Cor 15,51-53)

[Cucubau]

În prealabil postat de Danut7

Facerea 37:35 După aceea s-au adunat toţi feciorii lui şi toate fetele lui şi au venit să-l mângâie; dar el nu voia să se mângâie, ci zicea: "Plângând, mă voi pogorî în locuinţa morţilor la fiul meu!" Şi-l plângea astfel tatăl său.

7. Descoperi-vei tu care este firea lui Dumnezeu? Urca-vei tu până la desăvârşirea Celui Atotputernic?
8. Ea este mai înaltă decât cerurile. Şi ce vei face tu? Ea este mai adâncă decât împărăţia morţii. Cum vei pătrunde-o tu? Iov 11

9. Şeolul (iadul) se mişcă în adâncurile sale, ca să iasă întru întâmpinarea ta. Pentru tine el deşteaptă umbrele, pe toţi stăpânitorii pământului; el ridică de pe jilţurile lor pe toţi împăraţii pământului. Isaia 14

13. Nu cruţa pe feciorul tău de pedeapsă; chiar dacă îl loveşti cu varga, nu moare.
14. Tu îl baţi cu toiagul, dar scapi sufletul lui din împărăţia morţii. Pilde 23

2. Dacă se vor strecura în locuinţa morţilor, de acolo mâna Mea îi va apuca, şi de se vor sui în cer, îi voi da jos de acolo; Amos 9:2
19. Precum seceta şi arşiţa sorb apele zăpezilor topite, tot astfel soarbe locuinţa morţilor pe păcătoşi. Iov 24

12. Să-i înghiţim de vii ca locuinţa morţilor, şi întregi, ca pe cei ce se coboară în mormânt. Pilde 1

14. Din stăpânirea locuinţei morţilor îi voi izbăvi şi de moarte îi voi mântui. Unde este, moarte, biruinţa ta? Unde-ţi sunt chinurile tale? Mila stă ascunsă departe de ochii Mei!... Osea 13

14. De aceea şi iadul şi-a mărit de două ori lăcomia lui, căscat-a gura sa peste măsură; acolo se vor coborî mărirea Sionului şi gloatele sale, chiotele de veselie... Isaia 5

11. "Cere un semn de la Domnul Dumnezeul tău, în adâncurile iadului sau în înălţimile cele de sus". Isaia 7

15. Şi acum, tu te pogori în iad, în cele mai de jos ale adâncului! Isaia 14

24. Înţeleptul merge pe cărarea vieţii ce duce în sus, ca să ocolească drumul iadului care merge în jos. Pilde 15

17. Să se întoarcă păcătoşii în iad; toate neamurile care uită pe Dumnezeu. Psalmi 9

10. Că nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel cuvios al Tău să vadă stricăciunea. Psalmi 15

15. Şi-i vor stăpâni pe ei cei drepţi şi ajutorul ce-l nădăjduiau din slava lor, se va învechi în iad.

16. Dar Dumnezeu va izbăvi sufletul meu din mâna iadului, când mă va apuca. Psalmi 48

16. Să vină moartea peste ei şi să se coboare în iad de vii, Psalmi 54

47. Cine este omul ca să trăiască şi să nu vadă moartea şi să-şi izbăvească sufletul său din mâna iadului? Psalmi 88

David: De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi coborî în iad, de faţă eşti. Psalmi 138:8

Solomon: Iadul şi adâncul sunt cunoscute Domnului, cu atât mai vârtos inimile fiilor oamenilor. Pilde 15:11
Iadul şi adâncul nu se pot sătura, tot aşa şi inima omului e de nesăturat. Pilde 27:20
Locuinţa morţilor, pântecele sterp, pământul care nu e sătul de apă şi focul care nu zice niciodată: "Destul!" Pilde 30:16
Şi omul nu ştie că acolo sunt numai umbre, iar cei pe care îi pofteşte nebunia se află de mult în adâncurile şeolului (locuinţa morţilor). Pilde 9:18

NT :Fapte 2:27,31 Căci nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel sfânt al Tău să vadă stricăciune.Mai înainte văzând, a vorbit despre învierea lui Hristos: că n-a fost lăsat în iad sufletul Lui şi nici trupul Lui n-a văzut putreziciunea.

8. Pentru aceea zice: "Suindu-Se la înălţime, a robit robime şi a dat daruri oamenilor".
9. Iar aceea că "S-a suit" - ce înseamnă decât că S-a pogorât în părţile cele mai de jos ale pământului? Efeseni 4

18. Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu duhul,
19. Cu care S-a coborât şi a propovăduit şi duhurilor ţinute în închisoare, 1Petru 3

1Petru 4:
5. Ei îşi vor da seama înaintea Celui ce este gata să judece viii şi morţii.
6. Că spre aceasta s-a binevestit morţilor, ca să fie judecaţi ca oameni, după trup, dar să vieze, după Dumnezeu cu duhul.

9. Şi când a deschis pecetea a cincea, am văzut, sub jertfelnic, sufletele celor înjunghiaţi pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia pe care au dat-o.
10. Şi strigau cu glas mare şi ziceau: Până când, Stăpâne sfinte şi adevărate, nu vei judeca şi nu vei răzbuna sângele nostru, faţă de cei ce locuiesc pe pământ? Apocalipsa 6

19. Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit.
20. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de bube,
21. Poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui.
22. Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat.
23. Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.
24. Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie.
25. Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti.
26. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi.
27. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu,
28. Căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.
29. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.
30. Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi.
31. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi. Luca 16

Solomon : Mai de preţ este un nume bun decât untdelemnul cel binemirositor şi ziua morţii decât ziua naşterii. Eccl7:1

Pavel : Căci pentru mine viaţă este Hristos şi moartea un câştig.Sunt strâns din două părţi: doresc să mă despart de trup şi să fiu împreună cu Hristos, şi aceasta e cu mult mai bine; Filipeni 1:21,23.

As avea o intrebare in legatura cu raspunsul tau.
Ce vrei sa scoti in evidenta cu aceste texte?

[Danut7]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Dacă înţelegerea noţiunilor de "suflet", "suflare de viaţă", "viaţă" şi "moarte" este greşită, ar însemna că însăşi Scriptura este greşită. Dar nu este aşa.
Ca orice catolic, ortodox sau neo-platonician în general, ai o înţelegere greşită asupra acestor noţiuni, confundând moartea cu viaţa (într-o altă sferă de existenţă), şi duhul cu sufletul.



Unde ai citit dumneata în Biblie despre vreo despărţire a sufletului de trup la moarte şi o reunire a acestuia la înviere?
Moartea este moarte şi învierea este în-viere, readucerea la viaţă. Diavolul a reuşit să întoarcă aceste noţiuni cu susul în jos!

Omul este constituit din doua entitati : trup si suflet.Trupul reprezinta materia care se intoarce la materie , "pamant esti si in pamant te vei intoarce" iar sufletul reprezinta viata si o parte din esenta lui Dumnezeu.Ca Dumnezeu a format omul din pamant si a suflat in narile lui suflare de viata(sufletul).Dumnezeu a suflat suflarea de viata dinauntrul Sau si din fiinta Sa.Este imposibil ca sufletul sa moara sau sa dispara , pentru ca este o parte din esenta lui Dumnezeu, care este spirituala si non-fizica.De aia este si numita "suflarea vietii".Caci omul nu a avut viata pana cand nu a suflat Dumnezeu sufletul in el.De aceia viata omului consta in aceasta suflare.La moarte sufletul se desparte de trup.Trupul se intoarce in pamantul din care a fost luat(materia in materie) si sufletul continua sa vietuiasca mai departe, intr-o alta dimensiune, intr-o lume spirituala,intr-un loc mai bun sau mai rau.Caci sufletul este nemuritor iar viata omului ca individ este dependenta de suflet(suflarea de viata).

Asta a vrut sa zica si Solomon cand a scris "pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat."

[Cucubau]

În prealabil postat de Danut7

La moarte sufletul se desparte de trup.Trupul se intoarce in pamantul din care a fost luat(materia in materie) si sufletul continua sa vietuiasca mai departe, intr-o alta dimensiune, intr-o lume spirituala,intr-un loc mai bun sau mai rau.Caci sufletul este nemuritor iar viata omului ca individ este dependenta de suflet(suflarea de viata).

Asta a vrut sa zica si Solomon cand a scris "pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat."

Tin sa iti spun ca aici te contrazici pe tine insuti.
Odata zici ca sufletul pleaca de la om si trece intr-o alta dimensiune spirituala, intr-un loc mai bun sau mai rau, iar mai apoi dai ca exemplu ce spune Solomon cu privire la suflet, si anume ca se intoarce la Dumnezeu.

Acu am si eu o intrebare: pe care sa o credem din cele doua?; si mai apoi daca ar fi amandoua adevarate, vrei sa zici ca la Dumnezeu sunt si locuri rele???

[AlinB]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Dumnezeu nu recrează nimic cu ocazia învierii, ci doar readuce la viaţă şi schimbă. E acelaşi om bun sau rău care a fost la moarte, doar cu un trup schimbat ("nesupus putrezirii") în cazul celor drepţi:

"Iată, taină vă spun vouă: Nu toţi vom muri, dar toţi ne vom schimba,
Deodată, într-o clipeală de ochi la trâmbiţa cea de apoi. Căci trâmbiţa va suna şi morţii vor învia nestricăcioşi, iar noi ne vom schimba.
Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune şi acest (trup) muritor să se îmbrace în nemurire." (1 Cor 15,51-53)

"a aduce la viata" ceva ce nu mai exista inseamna a crea.

Tare complicat..