Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

În prealabil postat de Mihailc

La Cinzecime, Saul, apostolul Pavel de mai târziu, se ocupa cu prigoana împotriva creştinilor, fiind chiar complice la supliciul întâiului mucenic.

Cred că mai smintiţi decât decât neoprotestanţii se dovedesc uneori ortodocşii care se apucă de comentarii patristice după ureche, fără o minimă cunoaştere a Scripturilor tâlcuite de Părinţii.

Da, scuze. Intr-adevar Sf. Apostol Pavel nu a fost la Cincizecime. Dar a primit Duhul Sfant, nu? Ma refeream doar la Sfantul Duh primit de ceilalti apostoli, pe care apoi l-a primit si Pavel.
Multumesc de atentionare.
In ceea ce priveste minima cunoastere a Scripturilor talcuite de Parinti, intr-adevar nu am, dar ma straduiesc. Tocmai de aceea nu ma abat de la ceea ce spun acestia.
Inca odata iertare.

[Mihailc]

În prealabil postat de Miha-anca

Da, scuze. Intr-adevar Sf. Apostol Pavel nu a fost la Cincizecime. Dar a primit Duhul Sfant, nu? Ma refeream doar la Sfantul Duh primit de ceilalti apostoli, pe care apoi l-a primit si Pavel.
Multumesc de atentionare.
In ceea ce priveste minima cunoastere a Scripturilor talcuite de Parinti, intr-adevar nu am, dar ma straduiesc. Tocmai de aceea nu ma abat de la ceea ce spun acestia.
Inca odata iertare.

Da, a primit Duhul Sfânt, la fel cum l-ai primit şi tu, şi eu, şi mulţi alţii, prin mijlocirea Bisericii. N-a primit mai mult ca tine, ca mine sau ca alcineva, ci doar s-a folosit mai mult de darul primit. Ideea asta gnosticizantă că sfinţii alcătuiesc un club ezoteric cărora li s-a încredinţat secretele universului, iar ceilalţi sunt nişte plebei predestinaţi ascultării oarbe de ei, a făcut şi face destule ravagii atât în Biserică cât şi printre cei care şi-au zidit altare în afara ei. Cea mai demonică formă de segregare eclezială o găsiţi la catolici, în reţeaua lor labirintică de infailibilităţi şi idolatrizări instituţionale, de care s-au molipsit şi ortodocşii după ce vocea, deopotrivă fermă şi blândă a Tradiţiei, a fost acoperită de vociferările tradiţiilor.

Păi nu-i de mirare că oamenii sunt vânaţi cu atâta uşurinţă de neoprotestanţi. Ei au doar două surse infailibile: Noul şi Vechiul Testament. Noi ortodocşii mai avem pe lângă acelea, pindalione, literatură patristică, horus-uri sinodale, interviuri cu duhovnici etc, o întreagă junglă autoritaristă faţă de care sărmanul om se simte total dezorientat şi incapabil de reacţie. Nu fără noimă poporul a inventat zicala "pînă la Dumnezeu te jupoaie sfinţii", asta pentru că mulţi analfabeţi cu şcoală se întrec în a-i imagina ca pe nişte securişti ai unui despotism de drept divin, de care dacă nu asculţi, te bagă la Sighet sau la Gherla pentru veşnicie.

[Fani71]

În prealabil postat de stefan florin

tocmai de aceea zic ca invataturile parintilor bisericii, daca NU au argument biblic, NU sunt de la Dumnezeu ci sunt pareri personale (de MULTE ori FOARTE bune). Si ei au fost oameni supusi greselii!

De fapt, scrierile parintilor cel mai adesea sunt comentarii si interpretari ale Scripturilor.

Ceea ce unii nu inteleg este ca fiecare comentariu dezvaluie un anume sens, el nu este echaustiv. Nu poate fi inteles ca o ecuatie: asa zice Sf X, deci asa si numai asa trebuie inteleasa Scriptura...
In plus, riscam sa idolatrizam sfintii daca atribuim valoare absoluta fiecarui cuvintel, scos din context. Ii tratam astfel drept infailibili, lucru cu care precis ei nu sunt de acord...

[Fani71]

În prealabil postat de Mihailc

Da, a primit Duhul Sfânt, la fel cum l-ai primit şi tu, şi eu, şi mulţi alţii, prin mijlocirea Bisericii. N-a primit mai mult ca tine, ca mine sau ca alcineva, ci doar s-a folosit mai mult de darul primit. Ideea asta gnosticizantă că sfinţii alcătuiesc un club ezoteric cărora li s-a încredinţat secretele universului, iar ceilalţi sunt nişte plebei predestinaţi ascultării oarbe de ei, a făcut şi face destule ravagii atât în Biserică cât şi printre cei care şi-au zidit altare în afara ei. Cea mai demonică formă de segregare eclezială o găsiţi la catolici, în reţeaua lor labirintică de infailibilităţi şi idolatrizări instituţionale, de care s-au molipsit şi ortodocşii după ce vocea, deopotrivă fermă şi blândă a Tradiţiei, a fost acoperită de vociferările tradiţiilor.

Păi nu-i de mirare că oamenii sunt vânaţi cu atâta uşurinţă de neoprotestanţi. Ei au doar două surse infailibile: Noul şi Vechiul Testament. Noi ortodocşii mai avem pe lângă acelea, pindalione, literatură patristică, horus-uri sinodale, interviuri cu duhovnici etc, o întreagă junglă autoritaristă faţă de care sărmanul om se simte total dezorientat şi incapabil de reacţie. Nu fără noimă poporul a inventat zicala "pînă la Dumnezeu te jupoaie sfinţii", asta pentru că mulţi analfabeţi cu şcoală se întrec în a-i imagina ca pe nişte securişti ai unui despotism de drept divin, de care dacă nu asculţi, te bagă la Sighet sau la Gherla pentru veşnicie.

Gand la gand... Vad ca am scris in acelasi timp cam aceeasi idee. Desi tonul tau este cam dur poate.

[AlinB]

Dar a aruinca in derizoriu anumite texte care nu ne convin, nu este un pericol la fel de mare ca o interpretare eronata?

Facem caz de o extrema si alergam spre cealalta, luand pana la urma ce anume ca norma?

Subiectivismul personal?

Mie mi se pare ca asa e ok, deci asa trebuie sa fie, ceea ce suna a altceva, fie si de la un Sfant, cade in sfera aceluiasi subiectivism, si daca e sa aleg dintre subiectivismul meu si cel al unui Sfant, categoric al meu trebuie sa fie mai bun!

[Mihailc]

În prealabil postat de AlinB

Dar a aruinca in derizoriu anumite texte care nu ne convin, nu este un pericol la fel de mare ca o interpretare eronata?

Facem caz de o extrema si alergam spre cealalta, luand pana la urma ce anume ca norma?

Nu trebuie să alergăm spre cealaltă. Între a justifica hedomismul prin Biblie şi a apăra o evlavie superliteralistă ca normă generală şi obligatorie, sunt mai multe asemănări decât deosebiri.

Subiectivismul personal?

Mie mi se pare ca asa e ok, deci asa trebuie sa fie, ceea ce suna a altceva, fie si de la un Sfant, cade in sfera aceluiasi subiectivism, si daca e sa aleg dintre subiectivismul meu si cel al unui Sfant, categoric al meu trebuie sa fie mai bun!

Poate că echilibrul şi discernământul duhovnicesc ar fi o soluţie. Sau să încetăm să interpretăm şi noi Tradiţia, precum interpretează neoprotestanţii Scriptura, adică lăutăreşte.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de andreicosmovici

Asta este interesant, atata timp cat credem in acelasi Dumnezeu. Poate spune cineva că se mântuie ortodoxul, şi nu catolicul, sau vice versa? Şi atunci, pentru fiecare dintre noi, care este rostul unor reguli care sunt diverse, de la unii la altii? Totuşi, ceea ce este imuabil nu contează mai mult? Mă refer la simplele, dar grelele porunci lăsate chiar de Isus (să vă iubiţi precum v-am iubit), sau decalogul.

Atributul imuabilităţii (judecată de existenţă) nu are consecinţe asupra a "cât contează ceva" (judecată de valoare). Non sequitur. În cele citate, îmi face impresia că dv pierdeţi din vedere că poruncile Bisericii vin de la Dumnezeu. În stabilirea poruncilor ei, prin natura lor mutabile (de exemplu vinerea ca zi de post, şi nu joia) Biserica nu acţionează ca putere suverană, ci ca putere delegată, vicarială. Pe când era pelerin pe pământ, vechiul popor ales a primit îndrumare de la Dumnezeu. Dar nu a existat un careu în care Dumnezeu să îşi adune poporul Său şi să îi comunice ce şi cum, ci Dumnezeu a preferat să îşi exercite funcţia de conducător uneori prin Moise singur, alteori prin Moise şi alţii (Aaron, de exemplu). Lor, şi nu tuturor, le-a transmis poruncile Sale, adresate poporului credincios. Mai constatăm, pe de altă parte, că nu chiar la fiecare pas Moise era un simplu transmiţător, ceea ce nu diminua, însă, cu nimic importanţa mesajelor sale. Cu alte cuvinte, poporul credincios nu stătea să întrebe: "măi Moise, asta ţi-a spus ţie Dumnezeu pe munte, sau asta vine de la tine ? Că dacă vine de la tine, nu facem !" Nu, ci Moise era văzut ca investit cu autoritate de Însuşi Dumnezeu, iar pe cei care au contestat lucrul acesta i-a înghiţit pământul (aluzie la iad).

Am spus aceasta fiindcă am văzut enciclica HV, ca de altfel tot catehismul sau toate pildele şi sfaturile primite de la Dumnezeu, ca pe o recomandare (revelaţie) adresată libertăţii noastre.

Eu văd acolo nu "recomandări", nici "sfaturi", ci porunci. Formulat altfel, recomandarea lui Dumnezeu este poruncă pentru mine. Asta nu diminuează cu nimic libertatea mea. Libertatea mea constă în a asculta sau nu de aceste recomandări-porunci. La rândul Lui, Dumnezeu are şi El libertatea Lui, de exemplu de a mă lua sau nu în prietenia Lui în funcţie de răspunsul meu.

Permiteţi-mi sa vad putin altfel lucrurile, desi litera enciclicii este clara. Respectiv, abaterea de la normalitate (utilizarea perioadelor infertile) este admisa in cazuri grave. Dar, cum spuneam mai sus, nu se găseşte nici măcar vreo recomandare din partea lui Dumnezeu în privinţa numărului de copii pe care ar trebui să-l aibă o anumită familie.

Dar nici asupra numărului de Liturghii la care trebuie să asiste cineva de-a lungul vieţii nu există o recomandare. Ceea ce există este porunca de a merge la Liturghie duminica. Unii, pe care Dumnezeu îi cheamă la El devreme, vor merge la mai puţine Liturghii decât alţii. Mai există şi situaţia excepţională a unora, care fiind bolnavi, sau robiţi muncii duminicale, sau în alte "seriis causis" care îi împiedică în mod obiectiv, nu vin în mod legitim la Liturghie duminica. Şi aceia se vor mântui, sau cel puţin nu vor suferi damnarea din cauza acestui lucru. Totuşi, Dumnezeu, prin Biserica Sa, trasmite tuturor următoarea recomandare-poruncă: "nu vă spun la câte Liturghii să mergeţi, ci vă spun că, afară de motive grave, să veniţi duminica la Liturghie". Acuma, din acest enunţ simplu, apare următorul pericol dat de mintea umană înclinată să complice şi să sucească legile, mereu simple, ale lui Dumnezeu:
-unii s-ar putea ascunde în spatele noţiunii de "binecuvântate pricini de a nu merge la Liturghie". Dacă nu merg fiindcă am picioarele amputate, e un caz clar de exonerare şi nimeni cu gândire rezonabilă nu ar contesta asemenea lucru: includerea situaţiei mele în "seriis causis". Dar, dacă, săptămână de săptămână, fiul meu minor participă la un curs de şah, taman pus (ca din întâmplare) duminica la ora Sfintei Liturghii ? Face parte această situaţie din "seriis causis" sau nu face ? Suntem aici într-o "zonă gri" şi, ştiindu-ne imperfecţi judecători în ceea ce ne priveşte pe noi (cu alţii suntem mereu judecători foarte buni), am face bine să îl întrebăm pe spiritualul nostru. Ştie şi mai mult decât noi şi este mai obiectiv decât noi.
-mai sunt şi alţii care ar putea spune: "ce obligaţie duminicală, domnule ? Asta vine de la Biserică, nu de la Dumnezeu ! E mutabilă. Ortodocşii nu o au. Adventiştii o au, dar sâmbăta. Totul e relativ. Şi ortodocşii, şi adventiştii se mântuiesc, ba chiar şi budiştii. Toţi ne mântuim ! Mai termină cu această matematică a poruncilor !"

Dar, încă o dată: sunt încredinţat că utilizarea libertăţii în direcţia lui Dumnezeu reprezintă un drum de învăţat, şi că o idee destul de strictă (în prezentare, dar adevărată în esenţă), conform căreia la fiecare început de lună trebuie să cercetezi dacă poţi avea (încă) un copil, nu reprezintă un approach stimulant. Soţii ar trebui mai întâi să înveţe să-şi deschidă inima lui Dumnezeu, (...)

A-ţi deschide inima lui Dumnezeu, a-L iubi pe Dumnezeu, a te afla mereu pe drumul Lui asta înseamnă: a asculta de poruncile Lui.
De unde ştim asta ? De la Dumnezeu. A spus-o în mai multe feluri, ca să ne intre bine în capete, prevăzând înclinaţia noastră de a considera că iubirea lui Dumnezeu e aşa, precum un approach spre un parfum de mimoză, ceva fără nimic obligatoriu decât obligaţia iubirii însăşi, desigur, desigur, prezentă în inima noastră.

Dorindu-vă pacea lui Cristos, închei cu un extras de la "Ucenicul Iubit" citire:
Iată ce înseamnă iubirea de Dumnezeu: să respectăm poruncile sale, iar poruncile sale nu sunt grele (1 Ioan 5:3)

În prealabil postat de Mihailc

Da, a primit Duhul Sfânt, la fel cum l-ai primit şi tu, şi eu, şi mulţi alţii, prin mijlocirea Bisericii. N-a primit mai mult ca tine, ca mine sau ca alcineva, ci doar s-a folosit mai mult de darul primit.

Adica noi suntem niste mici apostoli? Interesant! Atunci, te rog sa ma programezi si pe mine, ca tare ma dor picioarele de la reumatism si sper ca trecand macar umbra sortului tau peste ele, sa ma vindec... daca tot te consideri cu aceleasi daruri ca si apostolii. Dar proorocii faci, Mihail?
Am fost si eu botezata, dar de atunci, in decursul anilor, Duhul s-a indepartat de mine din cauza pacatelor, din pacate.

În prealabil postat de Mihailc

Noi ortodocşii mai avem pe lângă acelea, pindalione, literatură patristică, horus-uri sinodale, interviuri cu duhovnici etc, o întreagă junglă autoritaristă faţă de care sărmanul om se simte total dezorientat şi incapabil de reacţie. Nu fără noimă poporul a inventat zicala "pînă la Dumnezeu te jupoaie sfinţii", asta pentru că mulţi analfabeţi cu şcoală se întrec în a-i imagina ca pe nişte securişti ai unui despotism de drept divin, de care dacă nu asculţi, te bagă la Sighet sau la Gherla pentru veşnicie.

"Pana la Dumnezeu te jupoaie sfintii" se refera la cu totul altceva, mai degraba la birocratie, nu la lumea cereasca. Pidalionul se gaseste pe net, se poate citi si ne clarifica multe treburi. Tu l-ai citit? Daca nu, iti dau link-ul: http://ro.scribd.com/doc/2122526/1-P...rtodoxe-Romane
Iar in ceea ce-i priveste pe sfinti, ei atata asteapta sa le ceri ajutorul si in fuga se si prezinta pentru a te ajuta. Tu asa ii stii pe securisti?!?
In rest, daca te-am suparat cu ceva, te rog sa ma ierti.

În prealabil postat de Fani71

De fapt, scrierile parintilor cel mai adesea sunt comentarii si interpretari ale Scripturilor.

Ceea ce unii nu inteleg este ca fiecare comentariu dezvaluie un anume sens, el nu este echaustiv. Nu poate fi inteles ca o ecuatie: asa zice Sf X, deci asa si numai asa trebuie inteleasa Scriptura...
In plus, riscam sa idolatrizam sfintii daca atribuim valoare absoluta fiecarui cuvintel, scos din context. Ii tratam astfel drept infailibili, lucru cu care precis ei nu sunt de acord...

Draga Fani, ne mai esti datoare cu doua raspunsuri la afirmatiile tale:

1. In ce lucrare afirma Sf. Ioan Gura de Aur ca nu credea ca Fecioara Maria ar fi fost fara pacat personal; si

2. Care sfant a spus sa nu luam chiar suta la suta ceea ce scriu ei in serios, ei nedorind sa fie considerati infailibili.

Astept cu nerabdare raspunsurile acestea, ca sa vedem pe ce se bazeaza asemenea afirmatii grave si cu repercusiuni pentru omenire.

[Mihailc]

În prealabil postat de Miha-anca

Adica noi suntem niste mici apostoli? Interesant! Atunci, te rog sa ma programezi si pe mine, ca tare ma dor picioarele de la reumatism si sper ca trecand macar umbra sortului tau peste ele, sa ma vindec... daca tot te consideri cu aceleasi daruri ca si apostolii. Dar proorocii faci, Mihail?
Am fost si eu botezata, dar de atunci, in decursul anilor, Duhul s-a indepartat de mine din cauza pacatelor, din pacate.

Ce scriu eu şi ce înţelegi tu.... că mă consider cu aceleaşi daruri cu apostolii. Sunt în aceeaşi Biserică cu ei, chivernisită de acelaşi Duh Sfânt.
Păi citeşte şi tu ce spune Pavel:

"Darurile sunt felurite, dar acelaşi Duh. Şi felurite slujiri sunt, dar acelaşi Domn. Şi lucrările sunt felurite, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează toate în toţi. Şi fiecăruia se dă arătarea Duhului spre folos. Că unuia i se dă prin Duhul Sfânt cuvânt de înţelepciune, iar altuia, după acelaşi Duh, cuvântul cunoştinţei. Şi unuia i se dă întru acelaşi Duh credinţă, iar altuia, darurile vindecărilor, întru acelaşi Duh; Unuia faceri de minuni, iar altuia proorocie; unuia deosebirea duhurilor, iar altuia feluri de limbi şi altuia tălmăcirea limbilor. Şi toate acestea le lucrează unul şi acelaşi Duh, împărţind fiecăruia deosebi, după cum voieşte. Căci precum trupul unul este, şi are mădulare multe, iar toate mădularele trupului, multe fiind, sunt un trup, aşa şi Hristos. Pentru că într-un Duh ne-am botezat noi toţi, ca să fim un singur trup, fie iudei, fie elini, fie robi, fie liberi, şi toţi la un Duh ne-am adăpat." ( 1Corinteni 12: 4.13 dar poţi să citeşti şi în continuare)

Iar roadele Duhului tot Pavel le enumeră:

"Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege. " (Galateni 5:22,23)

Ţi-am dat exemplele astea ca să ieşi puţin din prejudecata conform căreia darul Duhului Sfânt se manifestă doar prin show-uri taumaturgice pentru impresionarea oamenilor. Cred că cea mai mare minune este să vezi lucrând în mod natural şi spontan în şi între oameni cele enumerate în Galateni, nu neapărat demonstraţiile de putere asupra naturii de care înşişi sfinţii se foloseau cu multă discreţie şi iconomie.

"Pana la Dumnezeu te jupoaie sfintii" se refera la cu totul altceva, mai degraba la birocratie, nu la lumea cereasca. Pidalionul se gaseste pe net, se poate citi si ne clarifica multe treburi. Tu l-ai citit? Daca nu, iti dau link-ul: http://ro.scribd.com/doc/2122526/1-P...rtodoxe-Romane
Iar in ceea ce-i priveste pe sfinti, ei atata asteapta sa le ceri ajutorul si in fuga se si prezinta pentru a te ajuta. Tu asa ii stii pe securisti?!?
In rest, daca te-am suparat cu ceva, te rog sa ma ierti.

Din nou m-ai "onorat" cu o lectură total eronată.
Mai citeşte încă o dată pasajul : "Nu fără noimă poporul a inventat zicala "pînă la Dumnezeu te jupoaie sfinţii", asta pentru că mulţi analfabeţi cu şcoală se întrec în a-i imagina ca pe nişte securişti ai unui despotism de drept divin, de care dacă nu asculţi, te bagă la Sighet sau la Gherla pentru veşnicie."
De unde numai dacă vrei nepărat să vezi fals şi să înţelegi strâmb tragi concluzia că eu m-aş referi la lumea cerească şi nu la cei care se străduie să falsifice imaginea sfinţilor în faţa oamenilor într-un asemenea hal că încep să semene mai degrabă cu demonii decât cu îngerii.

Cât despre Pidalion, citeşte cu atenţie canonul 51 apostolic şi revizuieşte-ţi din perspectiva lui opiniile tale exprimate pe topicul de faţă.