Despre bioterapie

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de MarinaAlca

Desi am mai spus si pe alt thread cu mult timp in urma, vreau sa depun inca o data marturie.. am mers timp de aproximativ 1 an de zile(saptamanal) la slujbele Sfantului Maslu si m-am vindecat de durerea continua pe care o aveam la stomac...Dumnezeu s-a milostivit si de mine pacatoasa, totul a decurs bine timp de cativa ani, ptr ca mai apoi boala sa revina, intr-o forma si mai grava, si asta ptr ca am continuat sa pacatuiesc

Vă mulţumesc pentru completare, vă doresc să folosiţi Sf. Maslu mai departe, puteţi lua chiar zilnic o linguriţă după anaforă şi aghiasmă, că el pe lângă vindecările minunate care le face, inclusiv cancere, paralizii, blocaje renale şi toată gama de boli dă trei lucruri minunate mai importante: sănătate cât ne este de folos, iertarea păcatelor care le-am uitat a le spune la Sf. Spovedanie şi dragoste de Dumnezeu.
Sărbători fericite!

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de heaven

Draga Alexandru,nu sunt suparata si nici nu am fost,caci nu am de ce.Pot respecta parerea unui om,insa de multe ori raman siderata cand vad ce teorii care mai de care mai fantasmagorice sunte emise in numele ortodoxiei.De exemplu:"homeopatia este demonismul"...Alexandru,draga,te rog frumos,desi parerile noastre nu coincid,te consider totusi om serios si cu capul pe umeri,cum poti scoate astfel de afirmatii halucinante?Ce treaba are homeopatia cu demonii?
Si culmea,prin intermediul acestor teorii sunt atacati chiar traitori crestini,doar pentru simplul fapt ca fac parte dintr-o alta ramura a crestinismului.
Chiar daca acele teorii sunt emise de catre alti oameni,ce te face sa crezi ca ei nu pot gresi?Sunt oare ei Dumnezeu?L-ai cunoscut pe Francisc de Assisi in persoana incat sa poti arunca asemenea vorbe grele despre acel om?
Oricum, "saracutzul",cum mai era numit, la ce suflet bun si milostiv avea,sunt sigura ca te-a iertat deindata si se roaga pentru tine,pentru iertarea si luminarea ta.Ai incercat sa patrunzi istoria vietii lui si altfel decat prin intermediul acelor prejudecati si acelor scrieri?Doar asa cu sufletul tau?
In ce ma priveste,aleg sa traiesc,sa gandesc si sa simt prin prisma propriului suflet,nu prin ce sabloane imi insereaza altii,deci,te rog sa ma crezi ca pentru mine crestinismul inseamna in primul rand Iisus Hristos,inainte de orice altceva.Este singurul model pe care il consider demn de urmat in procent de 100%,in rest,desi am si eu sfintii mei de suflet,sunt constienta ca si ei au fost oameni,au avut poate greselile lor,iar adevarul absolut se afla doar la Tatal si la Fiul.
Eu ma consider crestina,unii au spus,inclusiv tu,ca gandirea mea apartine de New Age.New age acesta este un conglomerat de credinte,concepte,deci...nici nu imi e foarte clar la ce se refera acele persoane,dar probabil ca nici ele nu stiu prea exact...Insa am observat ca este o moda:cum cineva indrazneste sa gandeasca altfel,sa aiba o anumita deschidere,sa puna iubirea inaintea dogmelor,trairea inaintea ideilor,cine indrazneste sa caute si sa isi puna intrebari este automat numit de ortodocsii zelosi ca fiind eretic sau apartinand de New Age.
Spre deosebire,insa,de ortodocsii zelosi,eu imi bazez gandirea pe simtire si nu doar pe cateva carti citite dintr-un singur domeniu,pe care le iau ca litera de lege.
Din fericire am intalnit multi oameni,inclusiv preoti cu o gandire si simtire mult mai larga si am inteles ca de vina nu este ortodoxia,ci gandirea rigida a unor anumite persoane,teama de a cauta iubirea si adevarul,preferand sa stea ca dupa un paravan cu nasul intr-un morman de carti,din spatele carora sa tina prelegeri si sa dea verdicte despre cei din jur.
Inca o data,Alexandru,nu sunt suparata,insa traiesc cu convingerea ca poate ti-ar ajuta mai mult si tie si celor din jur sa mai cobori in lume si sa traiesti cu adevarat acea iubire hristica decat sa scrii pagini intregi in care sa ataci in dreapta si stanga,tot ce este altfel sau suna diferit,desi sunt convinsa ca nici nu ai interactionat in mod direct cu o mare parte dintre ele,deci o parere argumentata pe trairea proprie nu prea poti avea.
Ai putea sa scrii si despre alte lucruri mai frumoase legate de ortodoxie si totusi alegi cu indarjire sa scrii doar pe acest topic unde dai cu secera in dreapta si in stanga.Am crezut ca totusi niste limite exista,insa cand am vazut ca incepi sa il iei in colimator si pe unul dintre marii sfinti crestini...deja mi s-a parut cam mult prea mult.
Sarbatori fericite iti doresc si tie,pace si bucurie alaturi de cei dragi!

Draga mea, tare mult mi-aş dori să ştiu numele tău de Botez să-l pot pune pe pomelnicul meu, e cel mai practic mod de a iubi şi cel mai înalt deoarece ajunge pe altar care şi înseamnă înălţime iar de acolo în potir care este tronul Dumnezeului Preaînalt.
Mă bucur că după oleacă de osteneală am ajuns să străbatem drumul cel mai lung dintre oameni şi anume a vorbi inimă către inimă, a pune dragostea pe primul plan şi dorinţa de a nu lua tot felul de păreri omeneşti drept dogme. Cu adevărat Ortodoxia nu constă în părerea oamenilor că zice Sfânta Scriptură:
Ps.115:1. Crezut-am, pentru aceea am grăit, iar eu m-am smerit foarte.
Ps.115:2. Eu am zis întru uimirea mea: “Tot omul este mincinos!”

Aşadar credinţa noastră nu se bazează pe păreri omeneşti ci pe smerenie adică a lua adevărul dat de Dumnezeu şi a crede în El.
Drumul cel lung a fost străbătut dar acum rămâne drumul cel scurt (şi anume să avem în comun felul de a iubi care îi place lui Dumnezeu) ca să putem a ne uni deplin în dragoste. Iar faptul că e scurt drumul nu înseamnă că nu se poate înfunda într-o prăpastie.

De multe ori când doresc oamenii să dezbată ceva se ceartă pe cuvinte. Adică ei vor ca să spună acelaşi lucruri, înţeleg la fel adevărul dar fiincă folosesc expresii diferite se împotmolesc în ele şi se ceartă pe expresii iar nu pe impresii. Certuri caraghioase, inutile, artificiale şi deşarte, dar care duc tot la iad. Sfântul Atanasie cel Mare a fost nevoit să facă un Sfânt Sinod în Alexandria că era Sfânta Biserică gata gata să se rupă din cauză că apusenii foloseau ipostas pentru a desemna firea iar răsăritenii pentru a desemna persoana. Şi după ce au înţeles înţelesul diferit folosit şi au văzut că de fapt aveau aceeaşi credinţă şi râvnă s-au împăcat bucurându-se.

Şi pentru că tu nu doreşti să iei din cărţi de-a gata lucrurile ci să le trăieşti cu sufletul, adică să le înţelegi pe de o parte cu mintea ta iar pe de alta să le experiezi în viul vieţii pentru a primi confirmări în iubire sunt foarte bucuros deoarece şi eu fac aşa, chiar dacă subiectul dezbătut aici fiind unul teologico ştiinţific am fost nevoit să mă folosesc de cuvinte aspre, absolute, abstracte şi aride. Dar acum fiindcă discut strict cu tine trebuie să facem un sinod al nostru ca să obţinem un dicţionar comun de înţelesuri pentru a nu ne certa în cuvinte.
Trebuie să începem cu litera A adică adevărul şi amerindienii. Aşadar este ceva drum până la litera F de la Francisc şi H de la homeopatie. Dacă însă ne vom lămuri şi uni în ceea ce priveşte litera A promit să sar direct la F şi H. Până atunci însă îmi permit să las un mic nerăspuns la aceste două provocări.

Aşadar Dicţionarul Heaveno-alexandrin:

litera A Adevărul Absolut

După dumneavoastră este nevoie de adevăr pentru a iubi?

Sărbători fericite!

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de catalin2

Acum am dat din intamplare peste mesajul cu Francisc de Assisi, multumesc, e ceea ce cautam. Am mai citit despre trairile acestea, dar nu descrise intr-un mod atat de detaliat.

Cu toată dragostea mă bucur că nu a fost un cuvânt deşert ci v-a folosit.
Relatările despre Francisc, ca şi restul lămuririlor despre înşelarea în medicină, vor continua, dacă ne ajută Dumnezeu, după ce lămurim nişte probleme ridicate de Heaven şi deci binevenite căci nu toţi au acelaşi înţeles aici pe forum nici despre Adevăr, nici despre Ortodoxie, nici despre draci, nici despre Sfânta Treime şi, câtă vreme au totuşi interes pentru subiect nu trebuie să plece supăraţi prin nelămurire. Dacă pleacă pentru că au înţeles şi nu sunt de acord treaba lor, dar când spun lucruri justificate prin faptul că nu le este limpede intenţia şi credinţa noastră nu trebuie să lăsăm aşa, că altminteri rănim suflete prin vorbirea nedusă până la cap despre Dumnezeu.
Sărbători fericite!

[mirabela]

Da, mai citesc si io! Si mi s-au lamurit cateva intrebari pe care le aveam! Si mai am cateva, care sper sa se lamureasca mai incolo cu voia Bunului Dumnezeu! Sarbatori Fericite!

În prealabil postat de ALEXANDRU ANASTASIU

Bucuria mea, bine ai revenit.
Te trimite Dumnezeu exact atunci când mă întreb dacă mai citeşte cineva postările şi dacă sunt de folos. Şi exact cele care mi le scrii tu mă bucură pentru că tu, contrazicând, arăţi neclarităţile cu degetul şi îmi dai bun prilej de limpeziri, care desigur sunt pregătite din timp pentru mai târziu, dar nerăbdarea ta le scoate la iveală.
Îţi mulţumesc că ai schimbat semnătura ta de la Rainbow la cea de acum. Filmuleţul la care trimiţi este şi el foarte sugestiv pentru problematica despre care tu vorbeşti şi care este la mare modă. Este un duh care pluteşte în generaţii şi care duce şi imprimă chiar şi în unii oameni ai bisericii anumite credinţe şi stări de a fi. Dacă până în 89 am avut de luptat cu duhul necredinţei negatoare a lui Dumnezeu şi al minunilor acum luptăm cu duhul necredinţei amestecătoare. Se doreşte o amestecare a valorilor cu nonvalorile pentru ca omul să nu mai ştie ce e cu adevărat bun şi ce e cu adevărat rău şi astfel stând în îndoială să fie neîncetat în păcat. De aceea viclenia este mai rea decât răutatea că se dă drept bună. Este ceea ce numeşte Pravila Bisericească binele vicleşugului şi că o minciună este cu atât mai rea cu cât este mai aproape de adevăr, deoarece mai greu poţi să o demaşti.
Acest duh, de care ţi-am mai scris este New Age în care diamantul Ortodoxiei este aruncat în troaca de porci, iar stăpânul porcilor le zice mâncaţi tot ce e în troacă, tot ce zboară se mănâncă. Vezi tu se încearcă a se spune că omul este tot una cu animalele, doar tot Dumnezeu le-a făcut, creştinismul tot una cu budismul, că şi ei îl caută pe Dumnezeu, papismul e tot una cu Ortodoxia că şi ei se închină la Hristos etc. De aici să şti că vine şi ispita ta şi a multora cu medicina demonică că e şi ea bună că doar tot dă sănătate.
Dar drumul ortodocşilor nu este aşa. Ei doresc cu sete să urmeze lui Hristos în chip deplin, aşa cum vrea El şi atunci ei tot scotocesc prin viaţa lor să vadă ce nu-I place ca să nu cumva să-L supere vreun pic.
Rom.12:1. Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfăţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, ca închinarea voastră cea duhovnicească,
Rom.12:2. Şi să nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit.
II.Cor.6:15. Şi ce învoire este între Hristos şi Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios?
II.Cor.6:16. Sau ce înţelegere este între templul lui Dumnezeu şi idoli? Căci noi suntem templu al Dumnezeului celui viu, precum Dumnezeu a zis că: "Voi locui în ei şi voi umbla şi voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu".
II.Cor.6:17. De aceea: "Ieşiţi din mijlocul lor şi vă osebiţi, zice Domnul, şi de ce este necurat să nu vă atingeţi şi Eu vă voi primi pe voi.
II.Cor.6:18. Şi voi fi vouă tată, şi veţi fi Mie fii şi fiice", zice Domnul Atotţiitorul
Draga mea cum să-ţi explic eu ţie că Francisc de Assisi nu este Sfânt ci îndrăcit când tu nu ai înţeles că în afara Bisericii Ortodoxe nu există cu nici un chip, dar cu nici un chip, mântuire? Şi dacă aceasta nu ai înţeles cum să înţelegi că homeopatia este demonismul, vrăjitoria, cea mai rafinată de pe pământ. Nu că nu aş avea argumente fireşti, scripturistice, patristice dar nu am ce este mai de preţ: timpul mântuirii.
Dacă totuşi, cu sinceritate, vrei să afli adevărul despre mântuirea în afara Bisericii, şi nu ai prejudecăţi mass media moderne despre mântuirea fără limite, şi crezi că eu aş putea să-ţi folosesc în acest scop, poţi să-mi trimiţi un mesaj privat şi îţi pot da telefonul meu. Am mai explicat la altcineva de pe forum de ce nu se pot mântui decât ortodocşii şi a înţeles. Ca să scriu aceasta îmi ia de 10 ori mai mult timpul pe care nici nu îl am.
În afară de asta textul despre Francisc nu este al meu ci este al unor teologi, preoţi şi ierarhi între care şi sfinţi, care au avut o trăire atât de intensă şi o smerenie atât de uriaşă încât Biserica i-a pus în calendar să le urmăm exemplul. Înţelegerea lor depăşeşte cunoaşterea de care ne folosim noi. Este o cunoaştere directă, în duh, a realităţilor de dincolo prin care văd adevărul mai concret şi mai palpabil decât simţim noi de pildă gustul mămăligii (asta ca să nu fi supărată).
Dar desigur că nu trebuie să primeşti din cele ce ţi le-am spus de-a gata. Roagă-te Maicii Domnului să te lumineze care este adevărul, stai în Biserică cu răbdare străduindu-te să împlineşti ce poţi tu din povăţuirile Ei şi sunt încredinţat că vei pipăi şi tu în duh cele ale lui Hristos.
Cât despre mine eu sunt dator să arăt mai departe subtilităţile înfricoşat de fine ale înşelării ca să-nţeleagă, cei ce au bunăvoinţa aceasta, că de fapt înşelarea medicinii demonice nu-i deloc subtilă ci este uşor de dezlegat ca şi ruperea unei pânze de păianjen pentru un copil.
Eu nu sunt din cei care, zeloţi fiind, critică ierarhii şi ecumenismul (pe care îl văd ca o misiune a Bisericii Ortodoxe de a arată lumii adevărul) şi nici din cei ce urăsc pe eretici. Stau de vorbă cu ei şi le spun că nu pentru a-i jigni, sau a mă făli (căci eu nu mă exprim pe mine ca să mă mândresc după cum crezi tu ci arăt Ortodoxia - credinţa lui Dumnezeu - ca să mă minunez de Ea şi să mă laud cu ea adică să mă smeresc)
ci din dragoste pentru ei,doresc să fiu în veşnicie cu ei şi pentru asta au neapărată nevoie să devină ortodocşi. Căci a dragostei este nu să ascundă boala pentru a face plăcere bolnavului cu ideea că e sănătos ci a-i arăta boala şi leacul pentru a se vindeca.
Dacă vrei să afli şi opinia unor profesori de teologie ortodoxă şi a ÎPS. Teodosie (care de fapt este şi credinţa Ortodoxă) despre mântuirea în afara Bisericii Ortodoxe îţi recomand să asculţi cu răbdare conferinţa aceasta:
http://apologeticum.wordpress.com/20...-tselenghidis/

Cu dragoste şi preţuire, te rog nu fi supărată, Sărbători fericite!
Alexandru

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de mirabela

Da, mai citesc si io! Si mi s-au lamurit cateva intrebari pe care le aveam! Si mai am cateva, care sper sa se lamureasca mai incolo cu voia Bunului Dumnezeu! Sarbatori Fericite!

Vă mulţumesc. Vă rog să mai aşteptaţi, ca să nu ne împrăştiem, până depăşim din discuţia cu heaven clarificarea unor principii, a unui duh de înţelegere, a unor chei de cunoaştere despre adevăr şi înşelare ca să putem merge împreună cu heaven mai departe (dacă şi ea doreşte să ne iubim în adevăr) şi să devină un topic al construcţiei în dragoste pe stânca Hristos adică Adevărul iar nu al conflictelor de idei corozive ca nisipul.


Matei 7:24 De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi la îndeplineşte asemăna-se-va bărbatului înţelept care a clădit casa lui pe stâncă.
Matei 7:25 A căzut ploaia, au venit râurile mari, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea n-a căzut, fiindcă era întemeiată pe stâncă.
Matei 7:26 Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le îndeplineşte, asemăna-se-va bărbatului nechibzuit care şi-a clădit casa pe nisip.
Matei 7:27 Şi a căzut ploaia şi au venit râurile mari şi au suflat vânturile şi au izbit casa aceea, şi a căzut. Şi căderea ei a fost mare.

[heaven]

În prealabil postat de ALEXANDRU ANASTASIU

Vă mulţumesc. Vă rog să mai aşteptaţi, ca să nu ne împrăştiem, până depăşim din discuţia cu heaven clarificarea unor principii, a unui duh de înţelegere, a unor chei de cunoaştere despre adevăr şi înşelare ca să putem merge împreună cu heaven mai departe (dacă şi ea doreşte să ne iubim în adevăr) şi să devină un topic al construcţiei în dragoste pe stânca Hristos adică Adevărul iar nu al conflictelor de idei corozive ca nisipul.

In primul rand doresc sa iti multumesc pentru urarile de Craciun,Alexandru si iti doresc sa petreci in continuare sarbatori fericite pline de pace si bucurie alaturi de cei dragi!
Revenind la subiectul,subiectele....caci e o mare mare amestecatura de greu mai intelegi de unde s-a inceput si unde s-a ajuns,pot sa iti spun doar ca acest Adevar noi doi il vedem destul de diferit.Nu voi vorbi despre tine,caci nu te cunosc ca sa imi permit asta,insa discutand despre mine,Adevarul acela nu a fost vreodata detinut in totalitate de catre un muritor si el se afla doar la Dumnezeu.Insa la acea poarta catre Adevar,eu spun ca putem ajunge doar cu sufletul si mai putin prin dogme,carti,citate,ajungand sa gandim ceea ce altii ne-au spus ca TREBUIE sa gandim si nu sa traim toate aceste lucruri si sa le trecem prin filtrul sufletului.El este singurul barometru care nu se inseala,iar cel care se antreneaza sa il asculte in timp face diferenta intre vocea sufletului,partea de divin din noi si vocea parsiva,inselatoare a mintii.

Vă rog să mai aşteptaţi, ca să nu ne împrăştiem, până depăşim din discuţia cu heaven clarificarea unor principii, a unui duh de înţelegere, a unor chei de cunoaştere despre adevăr şi înşelare ca să putem merge împreună cu heaven mai departe (DACA şi ea doreşte să ne iubim în adevăr)

-draga Alexandru,eu te iubesc oricum,pentru ca esti creatie divina,creatia Tatalui Ceresc,esti fratele meu,deci nu e nevoie sa iti conditionez aceasta iubire de un adevar,asa cum il vad eu,tu sau altul.
Daca intr-adevar doresti ca acest topic sa nu devina unul al ideilor corozive,ci unul al trairii,da-ti voie sa simti ceea ce ti-am spus mai sus si vei realiza ca tu esti Iubire care se revarsa NECONDITIONAT asupra intregii creatii a Tatalui!

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de heaven

Aşadar din cele ce îmi spui tu crezi că altceva este mintea şi altceva este sufletul?
Este o contradicţie în cele ce le spui tu pe de o parte nici un om nu poate deţine Adevărul, El este doar la Dumnezeu, iar pe de alta sufletul tău nu se poate înşela, este infailibil, un fel de papă, deci e un barometru care deţine Adevărul (sau măcar o parte din El).
Deci sufletul tău este Dumnezeu sau o bucată din Dumnezeu, aşadar Dumnezeu este împărţit?
Iar tu preferi ce zice sufletul tău ca un izvor neînşelător de adevăr şi iei sufletul ca înlocuitor al dogmelor, cărţilor şi îl pui mai presus de ce spun alţii, de ce simt alţii în sufletul lor, şi deci pui sufletul tău, bucăţică de Dumnezeu mai presus de sufletele altora, bucăţele de Dumnezeu?
Şi deci noi să credem în ce ne spui tu? Să te facem dogmă? Sau să credem în ce au spus alţii?
Sau să ne certăm la nesfârşit care are dreptate, care are mai mult acces la antrenamentul de a-şi asculta sufletul şi a se asurzi la minte?
Dar asta cam duce la dezbinare, tulburarea de a impune care are dreptate eu sau tu sau el?
Sau duce la o relativizare a Adevărului, neglijându-L doar ca să ne iubim fără a ne certa care este Adevărul şi deci ignorând Adevărul.
Asta duce în final la a neglija pe Dumnezeu şi a nu ne mai închina Lui ca la Adevărul Absolut ci la ceea ce credem noi că este Adevărul, după cum ne spune sufletul nostru.
Asta înseamnă în sfârşit, vai de capul nostru, că ai dori ca de fapt noi să ne închinăm la noi înşine şi în noi să ne punem nădejdea Mântuirii şi să ajungem din nou la idolatrie, aică exact la ceea ce a ispitit Satana pe Eva în Rai să fim dumnezei dar fără Dumnezeu cunoscând prin noi înşine ce este binele şi răul necrezând că numai prin Dumnezeu putem afla asta.
Dar iartă-mă acesta este satanism iar nu creştinism, slăvirea noastră, a sufletului nostru iar nu dreapta slăvire a lui Dumnezeu. Şi eu în veac nu voi dori nimănui să se încreadă mai mult sufletului lui ca unui dumnezeu mincinos şi muritor în loc să se încreadă în Dumnezeului unic, Adevărul cel viu.
Vezi aşadar că în mintea ta care îşi extrage cunoaşterea adevărului din sufletul tău, în loc să caute adevărul în Iisus Hristos, este o amestecare între noţiunile de suflet şi minte, Dumnezeul cel Adevărat - Unul şi dumnezeii omeneşti şi mulţi, mulţi cât de mulţi sunt oamenii fără de Dumnezeul Cel Adevărat.
Este în final vechea capcană a panteismului, că noi toţi formăm pe Dumnezeu. Şi asta înseamnă că nu-L iubeşti pe Dumnezeu crezând că a făcut ceva parşiv: mintea.
Acum descurcă în cele ce ai spus lucrurile acestea. Arată că nu vrei să ne închinăm ţie sau nouă ca lui Dumnezeu ci cu adevărat crezi că Iisus Hristos este Dumnezeu
Ioan 14:6. Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.
Sau poate tu crezi că Dumnezeu a lăsat mai mult adevăr în sufletul tău decât în Sfintele Scripturi?
Şi să nu crezi că ai părăsit dogmele şi cărţile, cele spuse de tine se află cuvânt cu cuvânt, identic, în dogmele şi cărţile hinduismului. Ai lepădat Dogmele şi Cărţile Ortodoxiei de dragul dogmelor şi cărţilor gnosticilor panteişti. Şi chiar dacă nu le-ai citit acolo să şti că dogmele şi cărţile sunt insuflate de duhurile care inspiră pe om şi deci duhul "noii spiritualităţi" (de fapt răutatea cea veche) care însămânţează pe la televizor, prin (Amer)India şi culege roadele prin vămile văzduhului ţi le-a turnat în cugetul tău, sugerând că e gândire originală. Nu e nimic original în această gândire ci este ceva care pe foarte mulţi îi păcăleşte având ca scop ascuns să se bizuie pe ei înşişi, să se hrănească din bătrâna şi vechea momeală mândria, să-şi facă din sufletele lor statui.
În afară de asta eu nu uit ce mi-ai spus mai sus:
"sa stai sa improsti cu noroi pe pagini intregi unul dintre cei mai mari sfinti crestini,pe Francisc de Assisi!Oare ai ajuns tu macar pe jumatate la credinta si trairea acelui om ca sa iti poti permite sa faci asta?E retorica intrebarea,pentru ca adevaratii traitori dau in primul rand dovada de smerenie,ceea ce nu este cazul aici...
Dumnezeu sa te ierte ca nu stii ce faci!"
Dar, cu dragoste iar nu judecându-te că nu trăieşti sau că eşti mândră, de ce lucrezi cu 2 măsuri? De ce nu aplici aceeaşi măsură şi pentru tine, de unde şti că Francisc este sfânt? În ce cărţi şi dogme ai citit acestea? L-ai cunoscut personal? Ai fost cumva prin rai să-l vezi pe acolo căci tu spui că aşa ne lămurim de problemă "L-ai cunoscut pe Francisc de Assisi in persoana"?
De ce împroşti cu noroi pe Sfinţii Apostoli, pe Sfinţii Ierarhi Nicolae, Spiridon, Atanasie, Alexandru, Sfinţii Părinţi de la Sfintele Sinoade Ecum.? Oare ai tu o trăire mai înaltă decât ei, o vedere mai profundă, mai neînşelată decât ei, o simţire şi o gândirea mai adevărată decât ei ca să te bazezi pe tine şi să-i jigneşti pe ei că au idei preconcepute când ne-au descoperit Adevărul Absolut prin dogmele, cărţile, citatele (icoanele sufletelor lor iubitoare) pe care tu atât le dispreţuieşti şi le pui sub sufletul tău şi sub înţelegerea ta, făcându-te pe tine poartă spre Adevăr iar pe ei anulându-i?
Este oare aceasta adevărată trăire "pentru ca adevaratii traitori dau in primul rand dovada de smerenie" este oare aceasta adevărată smerenie să te pui pe tine mai presus de atâţia sfinţi? Nu eşti cumva "siderata cand vad ce teorii care mai de care mai fantasmagorice sunte emise in numele ortodoxiei" emiţând astfel de teorii în numele ortodoxiei?
Pentru că te rog să iei aminte la toate postările mele şi să cercetezi: unde am pus sufletul meu, părerea mea, mai presus de părerea lui Hristos pe care tu îl consideri: "te rog sa ma crezi ca pentru mine crestinismul inseamna in primul rand Iisus Hristos,inainte de orice altceva". Oare te-ai întrebat vreodată ce doreşte Iisus Hristos să consideri tu drept criteriu al Adevărului? L-ai rugat cu sânge să-ţi descopere Adevărul? De ce pui sufletul tău mai presus de Iisus Hristos? Căci în răspunsul tău mi-aş fi dorit să-mi spui nu o părere personală ca să fie părere omenească contra părere omenească. Mi-aş fi dorit să-mi răspunzi ce crezi tu că Iisus Hristos vede prin Adevăr. Unde îl putem afla pe adevăr. Că într-adevăr după cum spui tu "sunt constienta ca si ei au fost oameni,au avut poate greselile lor,iar adevarul absolut se afla doar la Tatal si la Fiul.".
De ce îl excluzi pe Duhul Sfânt? Nu crezi oare că şi El este Dumnezeu? Şi dacă adevărul absolut nu se află la oameni, tu nu eşti om ca să te poţi înşela? Dar oare Dumnezeu nu este Atotputernic ca să poată da la oameni tot adevărul absolut?
Vezi bucuria mea şi draga mea la câtă încâlceală în gândire, la cât paradox şi contradicţii de sine însăşi şi cât întuneric sufletesc duce necredinţa în Sfânta Biserică înlocuită cu credinţa şi nădejdea în om, în tine însuţi?
Cele de mai sus nu sunt ceartă ci ducerea în finalul simţirii, iubirii, cuvântării şi gândirii (adică a chipului lui Dumnezeu în om), a cele ce tu mi le-ai spus sincer şi sunt convins cu dragoste. Dar este o dragoste de tine ce te păcăleşte că e dragoste de mine, nu este dragoste adevărată adică veşnică dacă vrei să mă desparţi de credinţa în Adevărul din Hristos Dumnezeu-omul pentru credinţa în adevărul din sufletul meu sau al tău sau al oricărui om.
Aşadar te rog să nu te simţi jignită prin contrazicere ci să-mi răspunzi mai departe, tot sincer, dar şi cu logica iubirii, cum rezolvi contradicţiile de mai sus luate din părerea ta personală despre Adevăr. Că doar nu ai pretenţia de a lua cele spuse de tine ca pe o prejudecată pe care să nu o gândim şi să nu o simţim în noi ci să o luăm de-a gata şi de-a bună, infailibilă şi corectă. Dacă am lua-o aşa am cădea în cele de care şi tu te fereşti şi anume "ceea ce altii (heaven) ne-au spus ca TREBUIE sa gandim si nu sa traim toate aceste lucruri si sa le trecem prin filtrul sufletului", deşi pentru mine filtrul nu trebuie să fie sufletul meu ci Domnul Hristos.
În final, ca să nu fie prea abstract, îţi dau o pildă cam ce înseamnă în concret să ne purtăm cum ne sfătuieşti tu, (care eşti bine intenţionată dar nelămurită încă, unde putem găsi pe Hristos, Dumnezeu-omul, Adevărul):
Un om mergea pe drum şi nu ştia cum să ajungă acasă. A venit un oarecare şi i-a spus ia-o la dreapta, nu i s-a părut că are dreptate şi atunci a întrebat şi pe altul care i-a zis ia-o la stânga. Nedumerit a întrebat pe altul care i-a spus du-te înapoi iar altul: ia-o repede înainte.
Cu totul confuz şi deznădăjduit omul plângea şi nu ştia ce e de făcut. A trecut un preot şi i-a dat o hartă. El a răspuns: eu nu cred că harta spune adevărul, că nu ştiu cine a scris-o: o fi cel ce a spus la dreapta, cel ce a spus la stânga, cel cu înapoi, cel cu înainte. Şi, obraznic fiind, a strigat lasă-mă în pace mincinosule cu teoriile că numai în hărţi putem găsi drumul. Preotul plîngând în sine pentru el a plecat mai departe cu harta în mână.
Şi ce s-a gîndit bietul rătăcit: "Cel care am cel mai mult interes să ajung acasă şi deci nu vreau să mă înşel, că nu am nici un interes spre a mă înşela, sunt eu. Dar eu neştiind cu mintea calea trebuie să nu mă mai gândesc la ea că m-aş minţi cu mintea mea neştiutoare. Ştiu ce am să fac. Închid ochii şi mă răsucesc pînă ameţesc şi înspre ce direcţie cad leşinat acolo negreşit este drumul cel bun, căci sufletul meu doreşte să ajung acasă, el simte când ameţeşte şi leşină şi deci nu mă poate minţi, căci Însuşi Dumnezeu îi îngăduie ameţeala şi leşinarea ce negreşită în cunoştinţa drumului".
Zis şi făcut. Omul a căzut jos leşinat de atâta învârteală şi zăcând aşa... nici nu şi-a dat seama că l-au mâncat câinii.

Vezi aşadar că mă revărs asupra oamenilor şi deci şi asupra ta cu dragoste NECONDIŢIONATĂ de cele ce le cred ei şi tu, dar în robia cea dulce a libertăţii Adevărului Iisus Hristos cel care a unit în sine de nedesfăcut Adevărul şi Iubirea, dogma şi libertatea inimii.
Îţi pun o altă întrebare: ce este Mântuirea?
Sărbători fericite, cu Hristos!

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Dragii mei, am aşteptat îndelung un răspuns al lui Heaven.
Deoarece nu putem opri postările din cauza absenţei ei, cu toată stima faţă de ea, trecem mai departe, explicând însă pe scurt problemele ridicate de ea, care precis vouă vă sunt cunoscute, pentru că după cum scrieţi voi aici iubiţi ortodoxia deplin nu doar ca pe o etichetă [pe care unii şi-o iau spre a-şi masca concepţiile lor (preluate din patimile lor sau de aiurea din patimile altora) ridicate la rang de dogmă].
Dacă totuşi nu v-aţi întâlnit până acum cu vreuna din problemele enumerate pe scurt de mine mai jos (mai înainte de a continua cu subiectul medicinii demonice şi Francisc de Assisi) şi aveţi vreo nedumerire vă rog să-mi scrieţi pe privat sau să postaţi public ca să detaliem acel aspect. Nu am timp să scriu prea mult că tocmai intru în sesiune.
Sufletul nostru este făcut după chipul lui Dumnezeu, pe care (chip) îl au toţi oamenii, indiferent de păcatele sau credinţele lor. Desigur orice păcat făcut, cuvântat, dorit sau gândit acoperă cu noroi acest chip, dar nu-l poate şterge.
Chipul lui Dumnezeu Tatăl este mintea, al lui Dumnezeu Fiul este cuvântul lăuntric, al lui Dumnezeu Duhul Sfânt este dorul gânditor, voinţa, simţirea adică inima.
Noi trebuie să lucrăm asemănarea, care după Sfântul Vasile cel Mare este creştinismul. Adică pentru că omul nu putea să se asemene cu Dumnezeu singur prin propriile puteri, fiind prăpastia dintre Creator şi creatură, la care s-a adăugat şi căderea în păcat, S-a făcut Dumnezeu Om ca pe om să-l facă dumnezeu. Dumnezeu Cuvântul ne-a vorbit nouă deplin, nu numai cu cuvinte omeneşti ci total, luând întreaga fire omenească, cu toate neputinţele ei afară de păcat, în persoana Sa şi unindu-o cu firea dumnezeiască, fără despărţire şi fără amestecare. Ne-a arătat prin firea Sa omenească unită cu Dumnezeu la modul cel mai concret cu putinţă, cum trebuie să fim noi ca să ne asemănăm cu Dumnezeu.
După ce ne-a restaurat firea noastră stricată (ne-a curăţit-o de păcate, făcând-o curată ca a lui Adam înainte de cădere) ne-a dat ceva în plus, infinit de mai în plus, decât doar restaurarea la ceea ce am fost înainte de cădere. Acel ceva este unirea, nunta cu Dumnezeu, îndumnezeirea (la Înălţarea Sa la cer, după cum spun sinaxarele Penticostarului, „a şezut de-a dreapta Tatălui, îndumnezeind trupul, prin care, stricându-se vrajba cea de demult, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, şi făcându-l, îndrăznesc a zice, asemenea Tatălui.”).
Pentru a ne asemăna sufleteşte cu Dumnezeu, în care cele Trei Persoane sunt de o fire unite fără amestecare şi despărţire, trebuie să se unească în noi, prin lucrarea de curăţire a patimilor, prin pază şi rugăciunea lui Iisus cele trei ale chipului lui Dumnezeu din noi adică mintea, cuvântul lăuntric şi inima. Când acestea trei se unesc, fără amestecare şi fără despărţire omul se uneşte cu Dumnezeu printr-o nesfârşită asemănare.
Şi după cum în Sfânta Treime Tatăl a născut pe Fiul şi a purces pe Sfântul Duh aşa şi unirea cu Dumnezeu se face prin minte, mai întâi, curăţindu-se de minciuni şi unindu-se cu Adevărul şi numai de aici se naşte cuvântul drept şi purcede dorul cel adevărat după Dumnezeu. Vedem aşadar că nicidecum nu trebuie mintea alungată ca fiind parşivă de necorectat, ci cinstită ca începătoarea cuvântului şi dorului după cum în Sfânta Treime deşi cele Trei Persoane sunt de o cinste, slavă şi închinăciune dar Tatăl este monarh, după cum spune Sfântul Grigorie Teologul, doar prin aceea că este necauzat şi este cauza Fiului prin naştere şi a Duhului prin purcedere, mai înainte de toţi vecii, fără vreun timp în care să nu fi fost Fiul născut şi Duhul purces.
De la minte începe astfel mântuirea curăţindu-o de păcatele ei care sunt, printre altele, minciunile şi neştiinţa după cum spune Sfântul Maxim Mărturisitorul în Filocalie.
Vedeţi că nu este altceva sufletul şi altceva mintea. Dimpotrivă mintea este partea cea mai înaltă a sufletului, pusă drept strajă şi conducătoare asupra poftei şi mâniei pe calea mântuirii. Mintea pune pofta să nu mai dorească păcatul şi pe draci ci să poftească pe Hristos. Mintea pune mânia să nu se mai împotrivească lui Dumnezeu prin cârtire - întristare şi aproapelui prin ură ci să se mânieze împotriva dracilor şi păcatelor. Dacă mintea este parşivă, nu se poate curăţa prin diferite simţiri chiar de par adevărate şi fragmente de dumnezeu (dar de fapt parşive şi ele negreşit deoarece au intrat în inimă prin acceptul minţii parşive). Dacă mintea este parşivă să meargă să se adape la Adevăr, adică la Hristos, şi aşa se va curăţa şi va lăsa pe Hristos să intre în inimă şi deci în tot sufletul.
Aici intervine aşadar Adevărul ca o necesitate a mântuirii, căci după Sfânta Scriptură Adevărul nu este o sumă de definiţii filosofice ci este însuşi Hristos.
Ioan 14:6. Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.
Mântuirea nu este un fel de răsplată boierească dintr-un cont bancar dacă ai făcut fapte bune, cum vor să sugereze papiştii ce fac pe papă un fel de bancher şef al graţiei prisositoare a meritelor lui Hristos administrate cui se pune bine cu papa pentru a primi bule sau cui face făptuliţe bune.
Matei 4:17 De atunci a început Iisus să propovăduiască şi să spună: Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor.
17 Ἀπὸ τότε ἤρξατο ὁ Ἰησοῦς κηρύσσειν καὶ λέγειν,
μετανοεῖτε,
ἤγγικεν γὰρ ἡ βασιλεία τῶνοὐρανῶν.

Aşadar Mântuirea vine prin schimbarea minţii (= lb. greacă metanoia, adică pocăinţă) ca să primească înţelesuri duhovniceşti şi prin schimbarea ei face posibilă schimbarea întregii vieţi, care devine haină de nuntă pentru sufletul - mireasă a lui Hristos. Sufletul se curăţeşte, iluminează şi în final desăvârşeşte într-o nespusă dragoste deplină la care participă mintea, cuvântul şi duhul - omul întreg.
Mântuirea nu este o răsplată ci o stare duhovnicească de unire cu Dumnezeu care nu se poate obţine nici de om singur, pe cont propriu, nici să o dea Dumnezeu omului fără ca acesta să o vrea. Ea este posibilă numai prin sinergie adică împreună lucrarea omului cu Dumnezeu.
Ioan 15:5. Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic.

Apoc.3:20. Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine.
Va urma cu: Mântuirea nu se poate face fără dreapta credinţă adică Adevărul – Hristos.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Mântuirea vine numai prin Hristos deoarece starea de asemănare cu Dumnezeu nu poate fi atinsă decât numai prin Hristos care este şi Dumnezeu şi Om. De asemenea unirea cu Dumnezeu nu poate fi atinsă decât prin unirea celor două firi, dumnezeiască şi omenească, din Persoana lui Iisus Hristos.

Filip.2:5. Gândul acesta să fie în voi care era şi în Hristos Iisus,
Filip.2:6. Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu,
Filip.2:7. Ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om,

Pentru a ne asemăna lui Hristos şi a ne uni cu El trebuie să-L urmăm.

I.Cor.4:16. Deci, vă rog, să-mi fiţi mie următori, precum şi eu lui Hristos.


Căci dragostea (şi doar dragostea uneşte) de El nu poate exista decât dacă îi urmăm poruncile


Ioan 14:15. De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele.
Ioan 14:16. Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac,
Ioan 14:17. Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte; voi Îl cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în voi va fi!

Ori dacă nu cunoaştem poruncile lui Hristos cum putem să le păzim?
Vădit este aşadar că cine nu cunoaşte adevărul, adică nu cunoaşte ce vrea Dumnezeu de la noi, adică poruncile Lui, nici nu le poate împlini şi deci cu nici un chip nu-L poate iubi cu adevărat.
Aşadar iubirea fără adevăr este cea mai gogonată minciună şi de fapt ură sau indiferenţă camuflată într-o automulţumire de sine că iubeşte.
De aceea Pr. Constantin Galeriu spunea că trebuie să iubim în adevăr, că adevărul fără iubire poate ucide (cum fac zeloţii) iar iubirea fără adevăr este doar o slabă vibraţie sentimentală (cum fac ecumeniştii).

I.Ioan 3:18. Fiii mei, să nu iubim cu vorba, numai din gură, ci cu fapta şi cu adevărul.

Aşadar ca să primim Duhul Sfânt adică al Adevărului trebuie negreşit să împlinim concret poruncile Lui iar nu să filosofăm pe coclaurii minţii sau ai simţirii.
Prin Duhul Sfânt noi ne unim cu Hristos devenind fii ai Lui.


Rom.8:14. Căci câţi sunt mânaţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.
Rom.8:15. Pentru că n-aţi primit iarăşi un duh al robiei, spre temere, ci aţi primit Duhul înfierii, prin care strigăm: Avva! Părinte!
Rom.8:16. Duhul însuşi mărturiseşte împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu.



Noi devenim astfel mădulare ale trupului lui Hristos (Adevărul) şi prin aceasta ne unim cu firea Lui dumnezeiască.


Rom.12:5. Aşa şi noi, cei mulţi, un trup suntem în Hristos şi fiecare suntem mădulare unii altora;


Aşadar nu este doar o teorie aflarea adevărului ci o trăire deplină în Hristos prin Sfintele Taine.


I.Cor.10:16. Paharul binecuvântării, pe care-l binecuvântăm, nu este, oare, împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este, oare, împărtăşirea cu trupul lui Hristos?
I.Cor.10:17. Că o pâine, un trup, suntem cei mulţi; căci toţi ne împărtăşim dintr-o pâine.


Ca să putem însă să ne unim tainic cu Hristos trebuie să o facem înţelegător, prin minte, lucrând adevărul pentru a nu muri. Căci negreşit minciuna ucide veşnic şi ne uneşte cu diavolul.


Ioan 8:44. Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii.



E mai grav să ai minciuna drept adevăr căci mergând după ea nu-ţi vezi păcatele, crezându-le virtuţi, şi nu te poţi corecta. E mai bine să şti adevărul chiar dacă nu-l urmezi că atunci conştiinţa strigă la tine şi te poţi trezi. De aceea este atât de gravă erezia, mai gravă ca păcatul pe care îl cunoşti, căci e un păcat gândit pe care îl crezi virtute şi te convinge că minciuna este adevăr şi virtutea este păcat şi păcatul este virtute şi în plus şi huleşte pe Dumnezeu minţind despre El, înjosindu-L.


75. -"Deci, Părinţii au făcut deosebire şi au precizat că toate păcatele care privesc partea raţională a omului (fiind de natură dogmatică) sînt mai vătămătoare şi deci vrednice de o pocăinţă mai mare. Dacă cineva a trecut la o altă credinţă, la iudaism, la idolatrie, la maniheism, sau la .alta asemenea acestora, lepădîndu-se de credinţa în Hristos şi a făcut aceasta în chip intenţionat, unul ca acesta va fi silit ca întreaga sa viaţă să se pocăiască.
1465. -Parastasele sau pomenirea celor morţi îşi are temeiul în iubirea şi recunoştinţa creştină (I Cor. 13,8) ca cei ce sîntem împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni ai casei Iui Dumnezeu, fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Iisus Hristos (Efes. 2, 19). În virtutea acestei "cetăţenii" noi ne rugăm ca să ierte pe fraţii noştri care au trecut în lumea cealaltă. Noi nu ne rugăm pentru cei ce au făcut păcate împotriva Duhului Sfânt cum sînt: ereticii, cei nebotezaţi, necredincioşii şi cei ce au dogmatizat păcatul împotrivindu-se adevărului cu ştiinţa şi voinţa, cei ce s-au ucis în duel, sinucigaşii, etc, căci acestora nu li se iartă nici în lumea aceasta nici în cealaltă (Matei 12, 22-37)". (Ieromonah Nicodim Sachelarie PRAVILA BISERICEASCĂ)


Aşadar ca să ne mântuim trebuie să cunoaştem adevărul şi să-l şi urmăm ca să nu păţim una din trei:


Luca 12:47. Iar sluga aceea care a ştiut voia stăpânului şi nu s-a pregătit, nici n-a făcut după voia lui, va fi bătută mult.
Luca 12:48. Şi cea care n-a ştiut, dar a făcut lucruri vrednice de bătaie, va fi bătută puţin. Şi oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, şi cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere.


Aici Sfântul Vasile cel Mare comentează că şi cel ce nu ştie, dar face lucru vrednic de bătaie, va fi bătut puţin ca intensitate dar veşnic pentru că s-a lenevit a le face pe cele ce le ştia. Dacă le-ar fi făcut pe acelea i-ar fi dat Dumnezeu să le cunoască şi pe cele ce nu le ştia.
Iar cei ce viclenesc lui Dumnezeu şi special se străduiesc ca să nu afle adevărul, pentru a nu fi traşi la răspundere că deşi l-au cunoscut nu l-au urmat, acestora li se aplică cea mai aspră pedeapsă pentru viclenie şi pentru credinţa că Dumnezeu poate fi păcălit deoarece ei sunt:


Ps.57:4. după asemănarea şarpelui, ca a unei vipere surde, care-şi astupă urechile ei,
Ps.57:5. Care nu va auzi glasul descântătoarelor, al vrăjitorului care vrăjeşte cu iscusinţă.
Ps.57:6. Dumnezeu va zdrobi dinţii lor în gura lor;


Ca să avem libertatea fiilor lui Dumnezeu trebuie negreşit să fim în Adevăr şi deci să-l cunoaştem:


Ioan 8:31. Deci zicea Iisus către iudeii care crezuseră în El: Dacă veţi rămâne în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenici ai Mei;
Ioan 8:32. Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi.
Ioan 8:33. Ei însă I-au răspuns: Noi suntem sămânţa lui Avraam şi nimănui niciodată n-am fost robi. Cum zici Tu că: Veţi fi liberi?
Ioan 8:34. Iisus le-a răspuns: Adevărat, adevărat vă spun: Oricine săvârşeşte păcatul este rob al păcatului.
Ioan 8:35. Iar robul nu rămâne în casă în veac; Fiul însă rămâne în veac.
Ioan 8:36. Deci, dacă Fiul vă va face liberi, liberi veţi fi într-adevăr.



Va urma cu: Dar oare adevărul se poate cunoaşte de noi oamenii?

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Dacă nu s-ar putea cunoaşte nu L-ar cere Dumnezeu, deoarece El fiind iubitor de oameni nu cere lucruri absurde ca să ne pedepsească dacă nu le împlinim. Cine zice că nu se poate cunoaşte Adevărul acela zice că "Dumnezeu este un monstru care pedepseşte pe cei ce stau în minciună fără de vină căci, săracii de mincinoşi, nu au nici o vină pentru că nu pot afla adevărul şi deci nu pot să nu fie mincinoşi".

Ps.115:2. "Eu am zis întru uimirea mea: “Tot omul este mincinos!” "

Apoc.21:8. "Iar partea celor fricoşi şi necredincioşi şi spurcaţi şi ucigaşi şi desfrânaţi şi fermecători şi închinători de idoli şi a tuturor celor mincinoşi este în iezerul care arde, cu foc şi cu pucioasă, care este moartea a doua."

Rom.3:4. "Nicidecum! Ci Dumnezeu se vădeşte în adevărul Său, pe când tot omul întru minciună, precum este scris: "Drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu".
Rom.3:5. Iar dacă nedreptatea noastră învederează dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva este nedrept Dumnezeu care aduce mânia? - Ca om vorbesc.
Rom.3:6. Nicidecum! Căci atunci cum va judeca Dumnezeu lumea?"

Sau zice ca şi diavolul când a ispitit-o pe Eva în Rai:

Fac.3:3 Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: “Să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!”
Fac.3:4 Atunci şarpele a zis către femeie: “Nu, nu veţi muri!
Fac.3:5 Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”.
cu alte cuvinte Dumnezeu, după hula lui Satan, este invidios pe oameni şi nu vrea să cunoască adevărul. Să nu fie!

De fapt Dumnezeu doreşte să aflăm adevărul:

I.Tim.2:3. Că acesta este lucru bun şi primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru,
I.Tim.2:4. Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină.

Iar cel ce zice că omul nu poate afla adevărul zice ori că "Dumnezeu este neputincios a arăta adevărul omului dacă a crescut în altă credinţă decât cea Ortodoxă, sau undeva într-o ţară îndepărtată unde nu s-a auzit de Ortodoxie şi care nu are acces la mass media (ca şi cum Dumnezeu este dependent de TV)", şi atunci anulează atotputernicia lui Dumnezeu, ori huleşte că "nu are Dumnezeu suficientă iubire de oameni pentru a arăta la toţi adevărul" anulând în felul acesta însăşi energia necreată a lui Dumnezeu care este dragostea.

Adevărul este însă că Dumnezeu ne-a dat o singură soluţie de a afla Adevărul şi aceasta este:

I.Tim.2:5. Căci unul este Dumnezeu, unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul Hristos Iisus,
I.Tim.2:6. Care S-a dat pe Sine preţ de răscumpărare pentru toţi, mărturia adusă la timpul său.
I.Tim.2:7. Spre aceasta am fost pus propovăduitor şi apostol (adevăr grăiesc în Hristos, nu mint) - învăţător neamurilor, în credinţă şi adevăr.
Aşadar Iisus Hristos este
Ioan 14:6. Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.
dar prin Sfinţii Apostoli, adică Sfânta Biserică
I.Tim.3:15. Ca să ştii, dacă zăbovesc, cum trebuie să petreci în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlp şi temelie a adevărului.
Dar de ce atunci nu sunt toţi oamenii ortodocşi?
Datorită folosirii defectuoase de către ei a darului libertăţii care li s-a dat. Ca să poată omul iubi trebuie să aibă libertatea de a urî. Dar dacă urăşte este el vinovat că nu s-a folosit de dumnezeiasca libertate în a iubi.
Aşadar vădit este că dacă cineva nu este în adevăr nu este nu din cauza lui Dumnezeu sau a altor oameni sau a dracilor (că nu sunt oamenii mai puternici ca Dumnezeu, nici Satan însuşi nici tot iadul nu pot să facă pe om să păcătuiască dacă acesta nu vrea) ci din cauză că acel om nu caută mai presus de sine adevărul.

II.Tes.2:9. Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui satan, însoţită de tot felul de puteri şi de semne şi de minuni mincinoase,
II.Tes.2:10. Şi de amăgiri nelegiuite, pentru fiii pierzării, fiindcă n-au primit iubirea adevărului, ca ei să se mântuiască.
II.Tes.2:11. Şi de aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă minciuni,
II.Tes.2:12. Ca să fie osândiţi toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea.

Lucrarea de amăgire nu o trimite Dumnezeu ca să-i amăgească pe oameni ci ca să vadă cei iubitori de amăgiri, ei înşişi, pe pielea amăgirii lor, ce au iubit şi consecinţele aceste iubiri cu nume mincinos. Iar pe de altă parte cei care îl iubesc pe Dumnezeu mai presus decât pe amăgiri să se arate încercaţi în a respinge amăgirea şi astfel să se încununeze. Ori dacă la aceeaşi lucrare a lui Dumnezeu unii se osândesc iar alţii se încununează vădit este că unii sunt vinovaţi iar alţii de lăudat:

I.Cor.11:19. Căci trebuie să fie între voi şi eresuri, ca să se învedereze între voi cei încercaţi.


Vedeţi acum care este sursa ereziilor şi medicinii demonice care lucrează cum este scris mai sus?
Nu vor să afle adevărul ca să nu îi mustre conştiinţa şi să se oprească de la a păcătui, căci păcatul îl iubesc mai mult decât pe Dumnezeu.
Aşadar vinovat este papistul, sectarul, jidovul, mahomedanul, politeistul (inclusiv amerindianul), bioenergeticianul că nu doresc adevărul mai presus de slava de papist, sectar etc. Dacă ar fi sinceri în căutările lor Dumnezeu i-ar duce la Ortodoxie pe înţelesul fiecăruia, de ar fi nevoie le-ar aduce şi un patriarh pe aripile îngerilor numai să afle adevărul.
Că omului îi place mai mult minciuna care îi satisface iubirea de sine, mama tutuor răutăţilor, care îl duce la a se închina luişi sau plăcerilor lui ca unui (unor) dumnezeu(i) fără de Dumnezeu, şi de aceea Dumnezeu ca să nu-le sporească unor astfel de oameni osânda nu-i duce la Ortodoxie.
Dacă ar cunoaşte Ortodoxia şi ar continua să-şi satisfacă egoismul după un astfel de uriaş dar, ar fi mai grav păcătoşi şi pedepsiţi mai rău în veşnicie.

II.Petr.2:21. Căci mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă, dată lor.
II.Petr.2:22. Cu ei s-a întâmplat adevărul din zicală: Câinele se întoarce la vărsătura lui şi porcul scăldat la noroiul mocirlei lui.

Evr.6:4. Căci este cu neputinţă pentru cei ce s-au luminat odată şi au gustat darul cel ceresc şi părtaşi s-au făcut Duhului Sfânt,
Evr.6:5. Şi au gustat cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor,
Evr.6:6. Cu neputinţă este pentru ei, dacă au căzut, să se înnoiască iarăşi spre pocăinţă, fiindcă ei răstignesc loruşi, a doua oară, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L fac de batjocură.





Va urma: Cum putem afla adevărul?