![]() |
![]() |
|
#621
|
|||
|
|||
![]()
NE URASC PENTRU CA AM RAMAS ORTODOCSI: VOR SA NE SCOATA DIN HAR, DIN POCAINTA!
Caci si treptele de pocainta difera.. Si ma gandeam sa vorbesc de Pateric, ca sunt acte de pocainta acolo care te misca… Ce ajuta cel mai mult in viata duhovniceasca? Modelul! Foarte greu, nu-l mai avem sau nu mai avem ochi pentru modele. Mantuitorul n-a starnit curiozitati, nu nimic! A mers, asa, prin taina, in mijlocul oamenilor. Deci lucruri care au o alta nuanta, se desfasoara sub har, presupun o alta intoarcere catre, de aceea cumintenia ortodoxiei, frumusetea ei este de o alta natura. Vedeti, e foarte greu astazi, ca s-a pervertit mintea. Daca vrei sa te duci sa cumperi o imbracaminte mai serioasa, mergi un Km pe un Km, cum sunt magazinele astea uriase acuma, si cutoate astea nu poti sa gasesti o pereche de pantofi cum trebuie, nu gasesti, sunt numai ciudatenii. E greu sa mai gasesti un om care sa mai ilustreze o carte in duh ortodox, e greu sa mai gasesti un regizor care sa caute sa redea un mesaj ceva, nu! Sunt crescuti in alte scoli. Ei cauta alta culoare, alta forma, si atunci vezi numai forme numai ciudatenii, sunt foarte multe. Pacatul e inoculat… Si noi am mers impreuna cu ei, “fratii nostri” – de unde si pana unde? -, si am iesit din hotarele ortodoxiei pentru ca am facut aceste abateri. Si atunci, din cauza asta, adevaratii crestini se vor retrage, pentru ca este o agresiune la adresa unei vieti crestine: o forma falsa, o frumusete falsa, niste manifestari false, deci un chin sa mai iesi cand vezi ce mai vorbesc pe strada, mai mult se ling decat se saruta in mijloac de transport. Si vedem ca Mantuitorul se retragea noaptea.. Si o sa fie o necesitate sufleteasca. Nu ca trebuie sa fugim, ca pe fiecare Dumnezeu il cheama la treapta lui si unde se afla. Am vrut sa va spun iata, pocainta presupune sa iei cuvantul lui Dumnezeu asa cum a fost dat, cu credinta si cu eforturile de a nu te abate dupa ce vezi, dupa ce simti, dupa ce pipai sau dupa mintea unora sau altora, ci dupa Sfintii Parinti, si dupa Sfanta Traditie. Asta este foarte important. In scurt, treptele pocaintei sunt: cainta, in primul rand, sa te caiesti cand stii ca ai gresit fata de cuvantul si Legea lui Dumnezeu.La nivelul constiintei se pretrece cu orice om lucrul acesta. Nu ramaneti numai la cainta, ca nu e de ajuns. Si Iuda s-a cait. Dar la ce i-a ajutat? Si s-a cait, si a aruncat banii, nu? Foarte multi raman aici: ca “ce-am facut?”, “ca nu mai sunt vrednic“, “puteti sa ma trimiteti acasa”, “ca nu mai merit haina asta“, “nu mai merit sa fiu sotia ta“, “uite ce-am facut:, si invers. Nu, nu, nu! Nu trebuie sa o iei numai dupa mintea ta. Asta este numai o cainta care ii stoarce si-i usuca. Cainta asta trebuie sa mearga mai departe, sa mergi la preot, sa-ti marturisesti pacatele, sa vad ca ai dorinta de a te indrepta, de a te impotrivi: “parinte, mi-e si rusine sa va spun ce am facut“, “nici nu mai vreau sa calc pe acolo“, “Doamne, sa nu cumva sa ma lasati!”, “nu cumva sa-mi inchideti usa“, arata puterea de lupta, arata impotrivirea la pacat, ura fata de ce ai putut sa faci. Deci adevarata penitenta vine dintr-un sentiment insotit nu numai de cainta, ci si de impotrivire la pacat, din dorinta de indreptare: “Doamne, iarta-ma!“, si vrei sa-ti indrepti viata si vrei sa dovedesti lucrul acesta. Spovedania, dezlegarea de sub epitrahil, canonul pe care il faci, legatura statornica cu Biserica. De-aia si Domnul Iisus Hristos ne-a aratat cum sa plangem – iata, femeia care plangea cu lacrimi -, cum sa staruim in biserica in rugaciuni, si mai ales, am spus [...], toata asceza, toata nevointa omului este ca sa implori mila lui Dumnezeu. Este un singur lucru: ca sa cerem mila lui Dumnezeu, fara El nu facem nimic. Pana inchizi ochii, o singura grija are crestinul: voia lui Dumnezeu. In locul ala, cu meseria aia, cu copiii aia, cu serviciul ala, unde esti, voia Domnului [sa fie] in toate, indiferent cat te costa. De aceea, adevarata pocainta inseamna intoarcerea cu trup si suflet la Dumnezeu, la acea invatatura pe care ne-a dat-o. De ce ortodoxia s-a pastrat cu atata sange? Pentru ca toti, si uitati-va la istoria poporului nostru, ne-au urat pentru ca am ramas ortodocsi. Ne-ar fi vrut protestanti Europa, ne-ar fi vrut catolici, ne-ar fi vrut neoprotestanti, ne-ar fi vrut in fel si chip, pentru ca am ramas ortodocsi, cata ura! De ce atata ura, de ce atata umblatura? Pentru ca asta vor, in fond: sa ne scoata din credinta, sa ne scoata din har, sa ne scoata de sub lucrarea pocaintei. Un popor care se pocaieste e de temut demonilor. Nu unul care vorbeste, nu unul care scrie, nu! Omul care se pocaieste alunga demonii. Cand te pocaiesti cu adevarat esti de temut demonilor. Vai de mine, ce a facut Maria Egipteanca? Si ce nu se bucurau [demonii] in privinta ei… A terfelit-o pe ea, dar a terfelit atatia cu ea. Jubila [diavolul]! Frumusetea care a facut-o Dumnezeu – ca [diavolul] n-a creat nimic si n-are nimic [al lui] – , a facut sa fie pricina de pacatuire si sminteala cu atatia! Va dati seama? Ajungem in punctul in care oamenii mergeau la Ierusalim la Sfanta Cruce ca sa se inchine. S-a urcat pe vapor si a daramat toti barbatii aia in pacat. [...] Va dati seama, pe toti i-a facut praf si ce nebunii n-a facut, ca avea sa spuna mai tarziu. Jubila dracul! Si cati n-a daramat, prin ea. Dar, iata, pentru cei pacatosi a venit Mantuitorul Hristos! Iata puterea transfiguratoare a pocaintei, iata puterea aceasta! Si ajunge, efectiv, in fata Sfantului Mormant nu poate sa inchine, si face fagaduinta in fata icoanei Maicii Domnului, ca urmare a mustrarii de constiinta, ca “stiu de unde mi se trage“. Va dati seama? Toti au auzit de Hristos. Chiar daca neaga, ca n-au de-a face, toti stiu. [...] A ajuns sa faca fagaduinta, a intrat si pe urma s-a dus sa se pocaiasca. Cat avea sa se chinuiasca, cat a patimit? N-a parasit terenul de lupta. La ce inaltime a ajuns Sfanta Maria Egipteanca?! Urla, se cutremura iadul. Daca n-ar fi trecut prin pacatele astea – nu inseamna sa justificam -, n-ar fi o pocainta pe masura, ca pocainta presupune si o lupta pe masura pacatului care s-a facut. Iata, ce zice dracul? Daca stiam eu ca ajunge in halul asta, ca o intarat atat de tare impotriva noastra, daca stiam eu ca se caieste atata si plange atata, daca stiam ca atat de mult se indarjeste, o lasam mai moale, ii dadeam un sot mai bun, mai scapam un avort, ii mai dadeam un serviciu, mai se certa cu o colega, mai se dracuia, mai o duceam in societate, mai boteza pe unul, mai spovedea aci, o bagam la sectari, stiam eu, o luam altfel, dar n-ajungea Maria Egipteanca. Era o scriitoare buna, era o imparateasa, dar nu era Maria Egipteanca. Puterea pocaintei! Talharul de pe cruce a vazut primul raiul. De aceea, ochi si urechi la valoarea pocaintei care rezulta din Evanghelie, si pe care Domnul Hristos o subliniaza. |
#622
|
|||
|
|||
![]()
De aceea, oamenii in tara asta, dandu-si seama de valoarea pocaintei, au indraznit pentru… “Doamne, ti-am dat cei mai buni fii ai neamului“, zice. A cautat suflete curate, suflete pure, care cautau un proces de transformare launtrica, in care sa vieze cele mai frumoase si mai pure calitati de roman, de crestin - “primeste jertfa lor“. Iata constiinta inalta! Numai ca oamenii astia nu erau priceputi, astia sunt prigoniti, aruncati, pentru ca pocainta presupune efort, de a renunta la voia ta, la placerea ta, la gandul tau, efort pana la suferinta, si o suferinta de durata.
Spunea Parintele Arsenie Papacioc: “suferinta – singura catedra suprema de teologie“.Daca o spun eu, par caraghios. Ati vazut, Parintele Calciu Dumitreasa spunea: “credeti-ma, ca daca n-as fi suferit atat de mult, n-as fi putut sa iubesc atat de mult, n-as fi putut sa iubesc cu atata usurinta“.Parintele Iustin Parvu: “tocmai pentru ca m-am impletit atat de mult cu durerile acestor oameni si ale neamului asta, d-aia ii inteleg si nu ma pot desprinde de ei“.Suferinta e o scoala in cadrul pocaintei adevarate. Iata ce diferenta intre un ascet, intre un calugar, intre un duhovnic, intre unul care patimeste [si unul care nu]. Pe cine iubeste Dumnezeu il incearca, Dumnezeu stie de dinainte, dar tu sa nu te indoiesti ca esti pe calea cea buna. Asadar nu ne e rusine sa nu cautam la toate “transcendentalismele” astea, sa nu cautam la toate maimutarelile astea, nu trebuie sa tradam ca iubirea, iubirea, iubirea... E “iubirea” desprinsa de adevar, “iubirea” desprinsa de pocainta. Pocainta, v-am spus, iti deschide calea vietii. Pocainta te face sa distingi intre realitate si Adevar. Pocainta iti deschide ochii sufletului. Un om care se pocaieste nu-l intorci tu de la ale lui. Asadar sunt si trepte de pocainta. Nu incercati sa aveti o pocainta ca a monahilor si nici monahii sa nu aibe o pocainta ca a mirenilor. Fiecare este in rostul si in locul lui. E foarte important lucrul acesta, ca fiecare sa-si duca crucea lui. Fiecare om are o constitutie si o inzestrare, un rost existential, un destin, nu predestin. Sa se conformeze voii lui Dumnezeu, si trebuie sa lucreze talantii pusi in el, acolo unde ne pune Dumnezeu. Fiecare in locul in care se afla sa-si poarte crucea pocaintei. |
#623
|
|||
|
|||
![]()
REALITATE SI ADEVAR
CARE E SALVAREA ROMANIEI? POCAINTA NU RAMANE ZADARNICA Si atuncea asta am vrut sa va spun:tara are nevoie de oameni care sa se pocaiasca cu adevarat. Ma gandeam: realitatea – e dezastru. “Stiti cine e prim-ministru?“, “Ati aflat cine este la Externe?”, “Ati aflat cine este la…“, “N-am aflat“. Realitatea este dureroasa. Dar altul e Adevarul. Spuneam cuiva ca Adevarul nu este ca evreii l-au vandut pe Hristos” si au iesit afara. “Hai parinte, te-ai prostit!” Nici n-au asteptat si au iesit afara. Asta e realitatea cruda. Adevarul e Hristos! Ei cauta sa puna accentul pe realitate. Ca am descoperit aia. Asta e realitatea rusinoasa, cruda. Adevarul e Hristos. Diavolul muta mereu accentul pe realitate. Realitate, realitate, “ce-am vazut“, “ce-am simtit“, “ce se spune” si d-astea. Realitatea poate sa fie si un patriarh, care sa conduca prost, da! Am mai avut, ati vazut, tradatori, masoni, s-au luptat unii cu altii. Poate sa conduca prost, da? Asta e realitatea: ca oamenii vor suferi, ca e sminteala, dar Adevarul nu poate sa-l alunge, Adevarul nu poate fi pierdut, Adevarul e Hristos. [...]Adevarul este in profunzime. De-asta nu poate fi furat. [Cine se pocaieste este pe o cale de nezdruncinat. Daca noi avem o pocainta, ne ducem la o revigorare si omul se regenereaza, harul lucreaza o reasezare a puterilor sufletesti pe calea adevarului si a puterii si a biruintei luminii in om, dar prin pocainta! D-aia Domnul ne-a deschis calea aceasta. Asta e calea omului celui nou. Omul nou in care sa vieze toate astea. Maine e sarbatoare, nu se fumeaza, nu se joaca, nu asa. Ia sa veniti cu asa ceva. Nu mai sunt oameni, nu mai sunt puri sufleteste, nu mai sunt curati. Pacatul, sufletul… Astea sunt punctele cardinale unde trebuie actionat... Nu se mai striga asa ceva… D-asta suntem refractari, ca mergem dupa ce renteaza: “Ce v-au data aia ma?“, “Noua ne-a dat o galeata la alegeri, noua ne-a dat un sac de cartofi“. Cu asta se merge. Dar cata vreme omul nu mai este sensibil la asa ceva, vorbim aproape degeaba, insa adevarul nu-nseamna ca nu exista. Si ma uitam, Romania e dezastru, da! Da, realitatea arata ca e dezastru, pentru ca raul si-a format structuri. “Ministerele sunt in mana noastra, aia in mana noastra,aia in mana noastra“. Ce vor sa faca astia? “E imposibil, totul e in mana noastra!” Raul si-a format structuri, terestre, pe orizontala. Dar realitatea nu e Adevarul, ei neaga Adevarul. Noi suntem adevarul! Spun unii: “noi suntem Mesia”. Nu, nu, nu, asta s-o credeti voi si altii ca voi! Adevarul este altul! Cine se gandea, cine arata din trecutul lui Saul ca avea sa devina Pavel Apostolul? Nici el, nici rudele lui, nici nimeni nu gandea ca dintr-un prigonitor avea sa ajunga mare Apostol pe fondul unei pocainte… Se ducea la groapa cortegiul fiului vaduvei din Nain. Toti il plangeau. Realitatea… asta este. Nu zic sa facem abstractie de ea, ci sa nu ramanem intepeniti in ea, sa nu ne sperie realitatea in ultimul hal, sa nu ne ia nadejdea! [...]. Realitatea este cel mai mare pericol si diavolul ne fixeaza pe realitate, pe simturi, pe tot, pe numere, pe crotale, pe interviuri, pe coduri.. [sa fie] cat mai mai sigur, cat mai precis. Nu, nu, nu, adevarul nu poate fi circumscris aici. Vine Mantuitorul din partea ailalta cu alt alai. Doua cortegii: unul mortuar si altul al vietii. I s-a facut mila de ea. Cine se gandea cu o clipa mai inainte ce avea sa se intample? Si atuncea, iata: “Fiule, tie iti zic: scoala-te!”. Asta e Romania! Depinde de adevar, sa o raportam la adevar. De aceea, acestia au fost convinsi ca jertfa lor nu e zadarnica si toti care sufereau si temnita, si moarte, si toti martirii, si toti care se pocaiesc cu adevarat stiu ca e ochiul lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu la adevar se raporteaza, nu la realitate. Stiti, adunam picaturi… [...]. Nu merge cu asa ceva, si atunci iata diferenta. Si noi tot alergam… De ce? Cica suntem slabi la pacat. Fereasca Dumnezeu! Vi le spun ca sa le aud chiar eu.. Asta este diferenta intre realitate si adevar si am vrut sa o subliniez sub aspectul acesta: “Bai astia mi-au propus o functie, eu castig la chestia asta si cu asta pot sa ajut si pe altii“. Dupa mintea ta! Adevarul se masoara altfel. “Cel ce vrea sa vina dupa mine…”. “Pai de la anu`‘”, “dupa alegeri“, “dupa examen“. Nu, nu, nu! “Cel ce vrea sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie“, “in duh si-n adevar“. Sa ne fie frica sa mai scapam o zi. Doamne! Macar s-a ajung acasa, sa mai fac un Paraclis… Cand poporul roman se asaza autentic la pocainta, Dumnezeu va ridica oameni invincibili. Pocainta nu ramane fara rezultat.Dragii mei, mic sau mare, numeros sau unul singur, la aratare sau in ascuns, pacatul are efecte. Nimeni nu poate sa ramana lipsit de efectele pacatului. Doar pocainta rezolva aceasta.E singura cale pe care a lasat-o Domnul Hristos: o pocainta intru Iisus Hristos, o pocainta in Biserica, o pocainta sub epitrahil, o pocainta “in duh si-n adevar“. Nu putem scapa de efectele pacatului! Si incearca si unii si altii, “ca stiu eu“, “ca s-a vindecat“. N-aveti decat! Va inselati! Pana la groapa, dar mai departe nu merge. [COLOR=#ff0000]E nevoie sa ne desteptam, e nevoie de pocainta, si pocainta iti da curaj, iti da ravna. Pocainta a indarjit-o [pe Maria Egipteanca], n-a parasit pustia. Lupta cu tine insuti inseamna pocainta, de aceea e un act de mare curaj actul de pocainta. Si cu cat esti statornic, cu atat mai mult te intaresti. [...] Ai exemple din Pateric, din Limonariu, din Sfintii Parinti… Le venea greu sa paraseasca temnitele, de ce? Simteau ca vor pierde ceva, de ce? Pentru ca oamenii nu voiau sa fie dati jos de pe cruce. Spunea Mitropolitul Hieroteos Vlachos [sau Arhim. Sofronie Saharov, n.n.]: “sa nu te dai jos de pe cruce, sa fii dat jos de pe cruce“.Nu accepta sa te dai jos de pe cruce, ci sa fi dat de pe cruce. Doar mort sa fi dat jos de pe cruce, de altii, dar tu nu. Tine-ti crucea casniciei, tine-ti crucea calugariei, tine-ti crucea fecioriei, tine-ti crucea ascultarii, mai ales ascultarea. Si ne-a aratat ascultarea cum nimeni altul, si smerenia, dar rau o mai inghitim. “Da’ altfel nu se poate, parinte?“, “da’ am citit eu undeva ca...” toti venim cu asa ceva! “Nu, ca la Sfintii Parinti am citit“, “Daa!”. Nu va suparati pe mine ca am procedat in maniera asta, dar asta cere Hristos, Domnul. Haideti sa ne intoarcem la icoana bizantina, sa nu ne fie rusine cu tinuta ortodoxa! Poporul roman are nevoie, si va primi putere.Pocainta nu ramane zadarnica niciodata.Este rasplatita direct de Dumnezeu, pocainta aceasta in Hristos, Domnul. Si anume, ca sa regeneram o tara, iata genul de pocainta la care trebuie sa venim. Este arma care nu poate sa ne-o fure nimeni, este arma a noastra oriunde vei fi. Paziti-va in schimb, si nu amestecati una cu alta ca nu o sa mai aveti discernamant. Sa mergem pe calea aceasta cea stramta si ingusta, ca ea sigur duce unde trebuie, chiar daca-i spinoasa. Asta te autentifica. Suferinta te autentifica. [...] Placerea nu fi sigur de ea, mai ales placerile astea, parfumurile astea, Oriflame, rujuri, toate! Sa fim foarte atenti. [...]. Si cate forme nu sunt. Lepadarea de sine e un act de mare curaj, dar cum ne-o cere Domnul Hristos si nu dupa oricine. Multi se leapada, dar nu de sine, si nu pentru Hristos! Atunci asta ni se cere noua astazi. Nu e alta cale. Te vei regasi pe calea pocaintei cu toti cei care s-au pocait in duh si-n adevar. Exista si o comuniune. Intri in comuniune cu toti sihastrii, si cuviosii, si martirii, si cu toti cei din veac. Intri in comuniune vie cu ei. Hristos Domnul spune: “Dreptii de vor si muri, vii vor fi“, iar altora: “lasa mortii sa-si ingroape mortii lor“. [..] Facea glume? Nu dom’le, era Dumnezeu! Pacatul aduce moartea, si mai intai moartea sufleteasca a adus-o. “Pai n-ai vazut ca a macat din mar si a murit?“. [Ba] a murit, era moartea sufleteasca, dar avea sa fie si moartea trupeasca. Deci poti sa fii mort sufleteste, dar nu mort trupeste. Iata realitatea: n-a murit, dom`le ca era viu. [Dar adevarul]: era mort de viu. Si Mantuitorul, Adevarul, spune: “lasa mortii sa-si ingroape mortii lor“. Orbi, orbi calauziti de orbi in groapa ajung. Si noi suntem luminatorii lumii. Nu “iluminatii”, illuminatii, ei conduc lumea, dau directive peste tari, peste oceane, peste mari, peste popoare. Noi nu mai avem astazi structuri ale binelui. Daca apare astazi o grupare crestina – avem Biserica, dar nu e o grupare - dar daca, in lumina acesteia, am avea structuri in medicina, in invatamant, tineri… Ar fi cele mai atacate. Dar nu uitati pocainta aceasta pe care ne-o cere Domnul Iisus Hristos, in duh si-n adevar. Ne cere sa nu te sperii de ceea ce este. |
#624
|
|||
|
|||
![]()
Romania..? Ce mai ziceti de Lazar, cel a patra zi inviat? “Domn’le e ingropat“. Si surorile: “daca ai fi fost aici“, “daca ai fi fost Tu, fratele nostru n-ar fi murit“. Asa este, il plangeau, credeau asta, dar in felul lor. Cand a zis: “unde l-ati pus?“. “Doamne, dar e de patru zile, miroase“. “Nu ti-am spus ca celui care crede toate ii sunt cu putinta?“. Zice: “crede!“. Dar in maniera in care ne-o cere El: “Crezi?“. “Cred!“. Nu ca juramantul militar de astazi, ca juramantul la medicina de astazi, nu [...] juramant tiganesc! Si intr-adevar erau patru zile, si intrase in putrefactie. Asa ca nu [doar] cum e acuma Romania. Poate sa fie si inundata, poate sa fie si facuta praf, daca Domnul Hristos zice: “ridica-te!”… Planul adevarului este altul. Parintele Arsenie Papacioc spunea:
“de-aceea sunt asa de optimist in privinta neamului nostru, pentru ca este un neam nascut si crescut pe Cruce“.Dar el stia, ca om care si-a asumat crucea: Crucea precede Invierea, si nu este Inviere fara Cruce. De aceea avea incredere in martirii si toti sfintii. Nu pot sa fie batjocoriti. “Nu-s sfintiti la timp“, “nu-s canonizati la timp“, “uitati, sunt luati peste picior de nu stiu cine“, “sunt neglijati de noi, de unii de altii“, dar din cartea vietii, cine-i mai sterge de-acolo? CU CE IL CASTIGAM FULGERATOR PE DUMNEZEU? SA ARDA INIMA IN NOI…! Daca dracu’ noteaza: “a-n jurat“, “a clevetit“, “a poftit” si asa mai departe, credeti ca Dumnezeu nu noteaza orice gand bun? Si mai ales sa stiti ca pe Dumnezeu nu-l castigam cu nimic decat cu o inima infranta si smerita. Dumnezeu ia aminte fulgerator la inima ta. Nu ne cere biruinte fratilor, ca nu sta in puterea noastra, ne cere o cainta autentica, o pocainta. Pe aia o primeste, fulgerator o primeste! Sa intelegem pocainta ca inviere, sa intelegem pocainta ca solutie pentru Rai. “Unul daca se pocaieste cu adevarat in casa voastra…“, la asta se refera. Nu poti ajunge drept si purificat decat prin actul pocaintei. Iata ce avem de facut. Vrem sa regeneram tara, in lumina Adevarului vorbim. Realitatea e dezastruoasa. In biserica, in armata, in realitatea sociala e dezastru, in spitale e dezastru, in invatamant e dezastru. Dar Adevarul altul este. Ne raportam la Adevar. Indiferent cat vei patimi, indiferent cat te va costa. Avem nevoie de astfel de oameni. Realitatea: erau desfigurati, erau impuscati, aruncati pe strazi. Adevarul ce era? Se intarea ceata cereasca. Parintele Iustin: “Mai, cand a murit Parintele Arsenie Papacioc, am simtit ca mi s-a dus toiagul batranetilor mele“.“Realitatea”, da? Dar imediat a continuat: “Dar lasa, mai, ca fac ceata buna acolo sus“. |
#625
|
|||
|
|||
![]()
INCEPE CU TINE, NU-I JUDECA PE ALTII, LUCREAZA STATORNIC SI VA LUCRA HARUL!
POARTA-TI CRUCEA PANA LA SFARSIT! Si atuncea uitati dragii mei, acesta este cuvantul meu: sa ne indemnam unii pe altii pe aceasta cale. Stim-nu stim, ne vedem-nu ne vedem, dar trebuie sa ajutam tara, trebuie sa ajutam Biserica, sa traim dupa cum ne invata Domnul Hristos. O pocainta autentica – poate sa nu te inteleaga duhovnicul, poate sa nu te inteleaga oricine, realitatea asta este – dar te intelege Dumnezeu. Nu faci nici abstractie de acestea. Nu, sileste-te pe cararile acestea, ca Dumnezeu va lucra. Harul acesta care va lucra pe cararea pocaintei este unic si invincibil. Asta nu poti sa-l dobandesti nici prin yoga, nu poate sa-l dea nici Bivolaru si nu mai stiu care, ori altii. “Pai ne-a vorbit si Grig despre smerenie, parinte, degeaba ziceti de el“. “Uite ce este, poate sa-ti vorbeasca, si eu vorbesc, si suntem straini tare de adevar“. E vorba de harisma, nu e data oricui! Trebuie sa facem distinctia… Pacatul iti fura libertatea, te duce spre moarte, aduce neliniste. Toata nelinistea, sa stiti ca-si are izvorul in pacat, si toata dezordinea sociala isi are rezultatul in dezordinea fiecaruia dintre noi. Vorbesti de dezordine sociala, nu poti sa zici ca din cauza lu’ ala. Societatea. Si atuncea daca vrei sa vorbesti de societate trebuie sa pleci de la tine, sa incepi cu tine, sa faci educatie cu tine. E mare lucru. Asta trebuie sa incepem sa vedem cum putem fi real, utili in duh si adevar societatii, nu dupa realitatile astea. “Nu-nteleg de ce sotia mea e asa... Nu inteleg de ce sotul meu e asa…”. Nu-ntelegi tu de ce, dar ia incepe cu tine in felul asta, si nu te indoi, nu o zi sau doua. Fii statornic, va lucra un har, ceva se va petrece cu mecanismul tau launtric. Asta am vrut sa va zic: sa nu ne biruiasca realitatea, ci sa urmarim Adevarul. Sa nu ne incredem in ce vedem, ce simtim, ce pipaim, sa ne incredem in cuvantul lui Dumnezeu. Sa nu mai amanam pocainta, ci sa ne uitam la Sfintii Parinti, si mai ales la ei. Sa nu-i mai judecam pe cei care ne poarta pe alte carari decat ne invata Evanghelia, nu, ci sa cautam sa o lucram chiar noi, pentru ca sa stiti, si duhovnicul se indreapta prin ucenic de foarte multe ori. Harul este cel care [lucreaza]. Totul este sa te plasezi pe linia aceasta, indiferent de unde te afli si in ce punct social. Dumnezeu vede, si daca pentru Dumnezeu porti crucea aceasta si n-ai divortat, si n-ai abdicat, si suferi si [nu primesti vorbe ca astea:] “nu vezi cum arati“, “nu vezi ce fata ai“, “nu vezi ma ca ai pierdut totul“, “nu vezi cu ce te-ai ales“. Daca pentru Hristos faci asta ca o cruce, ia seama ca diavolul foarte mult vrea sa pici pe calea asta, sa te infranga, sa te doboare. Pe calugar [sa-l doboare] dupa 20 de ani, pe duhovnic dupa 50 de ani, pe ala sa-l sminteasca dupa nu stiu cate vreme. Deci cautati sa ramaneti statornici pe calea aceasta. Rugati-va lui Dumnezeu sa va dea putere si rabdare, caci Dumnezeu mai ales la acestia care se pocaiesc cu adevarat ia aminte. Pe El Il cucerim mai ales cu aceasta atitudine de rugaciune si de pocainta. Dumnezeu sa ne ajute tuturor si mai ales pe aceste carari sa ne regasim cu totii, in duh si-n adevar. Si tara, v-am zis, asa n-o sa piara. De-aicea apare salvarea intr-adevar, si nu mai zice: “realitatea uite cum arata“. Adevarul este altul. Cum spunea parintele Arsenie: “sunt optimist, nu va dati seama cat sunt de optimist in privinta acestui neam“. Si el a spus: “suferinta e singura catedra suprema de teologie“, deci in duhul acesta, pentru un popor nascut si crescut pe cruce. Si el stie ca crucea purtata in duh si-n adevar duce la inviere. Asadar, daca vrem invierea tarii, sa ne purtam crucea. Sa nu fugim de ea, ca sa nu ne asemanam cu celalalt. Fereasca Dumnezeu! Cunosti un om dupa cum isi poarta crucea. A lepadat crucea, indiferent cum o motiveaza el, nu mai e pe cale. Sa dea Dumnezeu sa ramanem cu totii pe cale pana la sfarsit. Amin!” |
#626
|
|||
|
|||
![]()
“MARE ATENTIE LA DEZBINARE! DIVERSIUNILE NE NENOROCESC ASTAZI!”
“Ceea ce nu faci si nu dobandesti in timpul Postului, nu vei face nicidecum in afara lui! Sa nu uitam pentru Cine tinem Postul!“
***
|
#627
|
|||
|
|||
![]()
Dupa ce ti-ai spovedit pacatele, preotul nu-ti spune rugaciunea de dezlegare, insa iti spune sa te impartasesti. Il parasim, mai intram in acea biserica, cum procedam?
***
*** Inceputul bun
***
|
#628
|
|||
|
|||
![]()
Stam aici si va ascultam si vedem in jur carti care nu au legatura cu ortodoxia. Vedem imagini chiar de pacat. Ce parere aveti despre asta?
A venit odată unul, care m-a impresionat așa de tare, era din Maramureș, și zic: „Ați venit aici la băi?” „Nu, domnule Părinte! N-am venit! Am venit special la Sfinția ta!” Era în Săptămâna Mare, Sâmbăta Mare. Și l-am spovedit. Nu am avut de lucru și l-am întrebat dacă a postit. Dar cu acest om, de 35 de ani se luptau sectanții să-l facă adventist. încă și nevasta lui de 35 de ani se dăduse la adventiști. Vă închipuiți! El, săracul, nu avea Paști, nu avea Crăciun… Dar nu s-a lăsat! Era un om foarte înalt și voinic și sufletește. Că dacă îl amăgeau pe el ad*ventiștii, atunci îi cucereau pe toți din sat.
|
#629
|
|||
|
|||
![]()
Părintele Amfilohie la librăria Sophia, 6 martie 2012 (partea I) Părintele Amfilohie la librăria Sophia, 6 martie 2012 (partea a-II-a) ) Pr. Mihai-Andrei Aldea- 11.03.2012- Predica la Duminica vindecarii slabanogului din Capernaum |
#630
|
|||
|
|||
![]() |
![]() |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Marea inselaciune a sectei adventiste: "moartea pune capat constientei" | doctor_faustus | Secte si culte | 330 | 03.07.2013 18:09:58 |
Puterea de a o lua de la capat | Alexa12 | Generalitati | 4 | 17.12.2012 16:48:18 |
"Nu ramanem decat cu ceea ce daruim" | silverstar | Generalitati | 10 | 15.02.2012 12:12:40 |
Traian Băsescu: Nu rămânem fără electricitate ( Pana cand?) | hydro314 | Generalitati | 0 | 13.02.2012 20:40:11 |
|