|
|
|
|
|
#631
09.02.2014, 21:31:33
|
||||
|
||||
Ce a patit unchiul Damian la 65 ani...
Unchiul meu Damian era în stare bună de sănătate până când soția lui, mătușa mea Doroteea, la cererea fiicei sale, verișoara mea Tota, i-a zis: - Damian, împlinești 65 de ani, e timpul sa-ti faci un control medical. - Dar de ce? Mă simt foarte bine! - Pentru că prevenirea trebuie să fie făcută acum, când încă ești în putere, i-a replicat mătușa mea. Asa că, unchiul Damian s-a dus să-l vadă un medic. Medicul, de bună seamă, l-a trimis să-și facă toate examinările și analizele. Două săptămâni mai târziu, doctorul i-a spus că e destul de bine, dar are în atenție unele rezultate care trebuie să fie îmbunătățite. Apoi i-a scris o rețetă: Atorvastatina comprimate, pentru colesterol Losartan, de inima si hipertensiune Metformin, pentru a preveni diabetul zaharat Polivitamine, pentru a crește imunitatea Norvastatina, pentru tensiune arteriala Desloratadina, pentru alergie. Cum medicamentele erau numeroase trebuia protejat stomacul și i-a dat Omeprazol și Diuretic pentru edem. Unchiul Damian s-a dus la farmacie și a plătit pentru medicamente o bună parte din pensie. Totodata, nemaiaducându-și aminte dacă pilulele verzi de alergie trebuie luate înainte sau după cele pentru stomac, iar cele galbene pentru inimă în timpul sau după ce a terminat masa, s-a dus iar la doctor. I s-a făcut așadar o mică descriere privind modul cum să fie luate doctoriile. Se simțea un pic tensionat și cumva deprimat, așa că i s-a mai dat să ia Alprazolol Succedal pentru dormit. Unchiul meu, în loc sa se simtă mai bine, se simțea tot mai rău. Ținea toate medicamentele într-un dulap din bucătărie și n-a mai putut ieși din casă deoarece nu trecea nici măcar o clipă din zi fără ca să nu ia câte o pilulă. Un necaz veni apoi peste unchiul Damian, câteva zile mai târziu, când a făcut gripă, iar mătușa mea i-a făcut patul ca de obicei dar, de aceasta dată, în afară de a-i da ceai cu miere, a chemat și doctorul. Acesta i-a spus că nu-i nici o problemă, dar i-a prescris Tapsin, Sanigrip ziua și noaptea, cu efedrină, pentru tahicardie Atenolol și a adăugat un antibiotic, Amoxiciclină de 1 gram la fiecare 12 ore, timp de 10 zile. Pentru o ciupercă și herpes i-a dat Fluconol cu Zovirax . Colac peste pupăză unchiul Damian s-a apucat să citească prospectele tuturor medicamentelor pe care le lua și a aflat care sunt contraindicațiile atenționările, punerile în gardă, precauțiile, efectele secundare și interacțiunile medicale. Ceea ce citea era îngrozitor! Nu numai că puteai să-ți dai duhul, dar puteai sa faci aritmie ventriculară, sângerări anormale, puseuri de greață, hipertensiune, insuficiență renală, paralizie, crampe, modificări psihice și o mulțime de alte lucruri oribile. Speriat de moarte, a chemat doctorul care l-a văzut și i-a spus să nu-și facă griji. - Liniștește-te, Dom' Damian, nu te agita, i-a spus doctorul, în timp ce i-a scris o nouă rețetă cu Rivotril cu un antidepresiv, Sertralina 100 mg. Și cum îl dureau încheieturile i-a dat Diclofenac. Ca urmare, de fiecare dată unchiul meu, apelând la farmacie, umbla și la pensie. Se simțea din ce in ce mai rău, motiv pentru care doctorul îi administra noi medicamente ingenioase. A venit și vremea când sărmanului meu unchi Damian nu-i mai rămânea nici un moment din zi în care să nu ia pastile și nu mai avea pic de somn în ciuda capsulelor pentru insomnie care i-au fost prescrise. A ajuns atât de rău că într-o zi, dând curs celor cuprinse în prospectele medicamentelor, muri. La înmormântare au fost toți dar cel care a plâns cel mai tare a fost farmacistul. Chiar și astăzi, mătușa mea spune că, din fericire, l-a trimis la timp la medic, pentru că dacă nu-l trimitea în mod sigur ar fi murit mai devreme. PS: Ah, dacă unchiul Damian nu ar fi luat nimic și ar fi urmat un regim naturist cu pui fără piele, curcan, linte, ulei de măsline, fructe, legume de toate culorile, sărac in sare, fără adaos de zahăr, cu un pahar de vin roșu și ar fi mers pe jos șase mii de pași pe zi ar fi fost încă în viață și ar fi petrecut de minune. 
|
|
#633
20.02.2014, 00:34:09
|
||||
|
||||
|
Soția (Toma Caragiu și Tamara Buciuceanu)
|
|
#634
20.02.2014, 01:47:33
|
||||
|
||||
|
http://www.youtube.com/watch?v=Nsgq16aDDOQ
Mi-a placut clipul pe care l-a postat Ekaterina si apoi am gasit si eu unul la fel de amuzant: Puiu Calinescu- Saramura
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.
|
|
#635
20.02.2014, 09:22:59
|
||||
|
||||
|
|
|
#637
26.02.2014, 06:34:28
|
||||
|
||||
|
un articol de pe site :)
Rugăciunea lui Efrem Sirul
Doamne si Stapanul vietii mele, duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanire si al grairii in desert, nu mi-l da mie. Iar duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei, daruieste-l mie, slugii Tale. Asa, Doamne, imparate, daruieste-mi sa-mi vad greselile si sa nu osandesc pe fratele meu, ca binecuvantat esti in vecii vecilor. Amin! Aceasta rugaciune este de o simplitate, profunzime si frumusete literara greu de egalat in cartile noastre de cult. Vineri, in saptamana mare, pe la pranz, cand am plecat de la biserica la o inmormantare, eram atat de obosit ca-mi intrau picioarele in pamant si simteam o apasare pe piept si umeri de parca as fi carat pe cineva in carca! (Nu-mi da Doamne, duhul trandaviei!) Murise un barbat in jur de 60 de ani dintr-o familie care se mutase in sat in urma cu vreo doi, trei ani de zile. Ies pe poarta bisericii impreuna cu cantaretul, o iau spre Arges, pe langa curtea lui Sandu Ceciliei, trec prin fata "bojdeucii" unde sta Coco si, apropindu-ne de casa unde mergeam, ne intampina trei barbati; baietii si fratele celui decedat: - Parinte, mi se adreseaza, vrem sa ne faci o slujba de inmormantare "ca la Moldova"! Cei 28 de ani de pastoratie m-au obisnuit cu capriciile oamenilor si nu mi s-ar fi parut o cerere deosebita, daca nu ar fi fost facuta pe tonul, ca si cum mi-ar fi cerut sa le cant "Trandafir de la Moldova". - Domnilor, le raspund impaciuitor, sunt preot de 28 de ani si veti vedea ca.... - Bai, parinte, ma ia la rost barbatul mai in varsta, nu mergem direct la biserica, "ne plimbam" prin sat... (Doamne, nu-mi da duhul grairii in desert!) - Daca as fi stiut ca aveti pretentia asta, as fi slujit inmormantarea maine, pentru ca azi am Sfantul Epitaf in mijlocul bisericii, dimineata am avut slujba, diseara iar... - Bai, parinte, sunt interpelat din nou, esti in timpul serviciului, noi iti platim... si faci cum spunem noi... (Doamne, da-mi duhul rabdarii!) Acum am inceput sa-mi dau seama ca am o problema serioasa de rezolvat. Pentru prima data eram pus intr-o asemenea situatie si trebuia sa fac ceva fara sa produc un scandal. - Domnule, i-am raspuns, oi fi eu in timpul programului, dar asta nu inseamna ca daca dumneata imi spui sa sar intr-un picior eu trebuie sa si sar. Dumneavoastra treceti printr-un eveniment nefericit si, probabil, sunteti marcat si emotionat; va rog sa ne respectam reciproc! - Ne respectam, dar nu ne mai tromboni, o sa mergi pe vale... iesi pe la magazin si... - Mai, oameni buni, asta inseamna sa facem doua ore pana la biserica! Mai vorbim cand plecam de acasa. Intru in casa, slujesc dupa obicei, ies in drum si pornim spre biserica. Domnul mai in varsta se apropie iar de mine si, mergand alaturi, incet... incepe... cu reluare: - Bai, parinte, eu am fost colonel de militie! Dupa ce ne "plimbam" prin sat vreo ora si ceva ajungem la biserica, intru in Sfantul Altar... Dom' colonel intra dupa mine... - Fii atent cum oficiezi slujba, imi spune, fluturand cu mana un telefon mobil, ca daca dau telefon la episcop, te dezbraca. ..iti rade barba fara sapun, (imi venea sa ... sa. ..Doamne, da-mi rabdarea lui Iov. ..sa nu osandesc pe fratele meu... sa nu osandesc pe fratele meu... sa nu osandesc pe fratele meu...). Georgel, cantaretul, cred ca a vazut ceva schimbat la mine ca... - Taica parinte, va rog nu va pierdeti cu firea... Mi-au venit in minte cuvintele lui Amza Pellea despre oltean; "negru, mic, tandaros si nadusit". Dom' colonel scoate intre timp un teanc de bani din buzunar. - Vreau sa-ti platesc, zice, si-mi arata banii, dupa aprecierea mea vreo 20 de milioane de lei vechi. Oho, am gandit, uite vine la sentimente mai bune. Ii scriu o chitanta pe o masa din altar, i-o intind... - Aveti de dat 170 de lei! - Da??! - si-mi pune pe masa 20 de lei. Ia chitanta, - uite, ia si ciubuc 30 000, imi spune. Dar, tot Georgel cantaretul, ma ia deoparte, in altar, si-mi sopteste la ureche: "taica parinte, cred ca este baut!" Am mai "pierdut" timp la cimitir; acolo, dom' colonel s-a certat cu groparii. Am ajuns acasa pe la ora 4 dupa-amiaza, am stat la pomana si cand am plecat spre biserica "simteam ca-mi intrau picioarele in pamant de oboseala, iar spatele si pieptul ma apasau de parca duceam pe cineva in carca". (Doamne, binecuvinteaza-ma cu mila si cu indurarile Tale!) Am simtit ca-mi tremura telefonul in buzunarul de la piept. Il iau si... Oooo !!! numai parintele Grigore ar putea sa-mi dea un mesaj care sa ma binedispuna pentru slujba Prohodului de diseara. Butonez telefonul si citesc: Mesajul meu sa te gaseasca-n pace/ Fii vesel, ca viata-i grea si n-ai ce-i face/Dar, roaga-te lui Dumnezeu, si fara-ndoiala/ Te va scapa de criza mondiala! Preot Nicolae TRUSCA Parohia Negoiesti Last edited by mirela.t; 26.02.2014 at 06:44:47.
|
|
#638
26.02.2014, 20:23:41
|
|||
|
|||
|
Din Almanahul satira si umor 1983 (de Maria Marian)
Revelion la Padina Adica, asa era programul. Dar, ca si in alte situatii, una este ideea planului, altul rezultatul. Voiam sa mergem dupa baiatul nostru, care era in tabara la Padina. Ne inteleseseram cu el sa ne rezerve locuri la cabana, sa petrecem cateva zile impreuna. Nu prea stiam noi bine unde se afla Padina si ce probleme ar ridica drumul pana acolo, dar eram tineri si entuziasti si nu ne temeam de greutati. In ajun de plecare ne telefoneaza Dorin, tatal unuia dintre colegii de tabara a lui Adrian, sa ne intrebe ce stim de copii. -Nu stim nimic, dar noi ne ducem la ei! -Formidabil! Mergem si noi! se ambaleaza el. Ei mai aveau un baietel mai micut, de 3 ani. -Bine, mergem impreuna; ne invoim bucurosi, contand pe faptul ca Dorin ca fost sportiv va fi stiind mai bine ce este cu Padina asta si cum se ajunge la ea. Abia mai tarziu ne-am lamurit ca ei isi puneau acceleasi sperante in noi, stiind tot atat de multe despre ea cate stiam si noi. Iarna nu era prea aspra, dar o ceata compacta ingreuna circulatie. Am vrut sa plecam cu o masina-a noastra ca era mai buna, dar el Dorin , nu, ca merge cu Trabantul lui, ca el nu poate sta alaturi de sofer, el e sofer si gata. Am plecat, am ajuns in Sinaia pe la 7 seara, ne-am informat in ce directie ar trebui s-o luam. Ni s-a explicat ca trebuie sa ajungem intai la Cota 1400, apoi la Varful cu dor si numai dupa aceea, dupa cate ore, la Padina. Noi ne-am dat seama pe loc de caracterul utopic al oricarei incercari si am propus sa ne intoarcem la Bucuresti. Dar Dorin nu cunostea esecul. A plecat, merge inainte. N-am avut incotro, am pornit si noi. Eram impreuna, era loial sa ramanem impreuna. Si am inceput urcusul spre Cota 1400. Noi am lasat masina in Sinaia si ne-am urcat intr-un IMS care facea curse locale. Dar Dorin n-a vrut in ruptul capului sa si-o lase pe a lui. Auzise el ca se poate ajunge cu ea pana la cabana. Ne-am invoit sa ne asteptam unii pe altii la Cota 1400. Ei au plecat, cu Trabantul, nevasta si copilul. Noi am mai intarziat in Sinaia 15-20 de minute pana s-a umplut IMS-ul. In timp ce urcam, pe la jumatatea pantei, auzim un hohot de ras venind din fata, de la sofer. Ne uitam curiosi si vedem o scena de vodevil. Mirela, sotia lui Dorin, era urcata pe capota Trabantului sa-i dea stabilitate, iar el incerca in zadar sa porneasca motorul. Ne-am agitat, le-am spus la toti ca sunt prietenii nostri, ne-am dat jos si asa cum era si firesc-unii imbracati de revelion- ne-am apucat sa impingem la masina lui Dorin, care in sfarsit a pornit. Dar el, cand a vazut-o pornita, nici n-a mai avut curajul sa se opreasca sa-si ia si nevasta. A fugit cat a putut de repede doar cu copilul si pana la Cota 1400 nu s-a mai oprit. Noi ne-am urcat la loc, am luat-o si pe Mirela care plangea. L-am gasit in capul pantei, sus la Cabana. Am luat din nou relatii, nici poveste de drum de masina pana la Padina. Am lasat Trabantul la cota 1400, si am pornit pe jos, printr-o zapada pana la genunchi, spre Varful cu dor. Pe la ora 10 urcasem probabil primii 100-120 m, mai mult nu cred sa fi fost, in momentul in care unul dintre noi a zis: -Pe aici ne manca lupii! Nu ne-au trebuit nici 10 minute sa fim inapoi la cota 1400. Am incercat in zadar sa obtinem locuri pentru aceea noapte la cabana. A trebuit sa ne intoarcem in Sinaia. La ora 12, in noaptea de revelion, umblam toti 5 ca o banda disperata, fara adapost, fara mancare, inghetati tun, cu un copil mic dupa noi care plangea intruna ca vrea la Cornel, frate-sau! Sa ne intoarcem noaptea la Bucuresti, obositi de atata sport de iarna, pe ceata aceea adanca, nu putea fi vorba. Am incercat sa dam o telegrama la Padina sa nu ne mai astepte. Am fost luati drept nebuni, daca ne inchipuiam c-ar putea sa duca cineva telegrama noastra in noaptea de anul nou. Cabana nu avea telefon sau telefonul nu mergea, nu mai stiu. Dupa incercari de tot felul de a iesi din situatia nemaipomenit de critica, sotul meu isi aminteste ca frate-sau Costica e nas la o nunta la Brasov. Telefonam acolo, fara vreo speranta, dar sansa noastra si nesansa nuntasilor, a facut sa-i gasim, iar ei, mai mult sau mai putin bucurosi, ne-au poftit sa venim acolo. Era desigur o rezolvare, daca nu tinem cont ca noi eram imbracati ca de munte, iar nunta era de o eleganta grozava. Cumnata-mea cheltuisera o groaza pentru rochia ei si pentru costumul lui cumnatu-meu. Mireasa era dintr-o familie de nemti, iar ginerele dintr-o familie de popa. Faptul ca eram imbracati de munte n-ar fi contat chiar atat de mult, dar Dorin, Mirela si Sandel aveau pe ei numai haine confectionate de Dorin. El-desi avea o meserie-era inginer electronist- nu admitea nici un fel de lucruri care n-au trecut prin mana lui. Acasa nu primea nici un lucrator. Facea el totul. Daca era nevoie de exemplul de un tamplar pentru a repara un bufet, care-i cazusera o usa ceva, el smulgea usa, o ascundea undeva dupa bufet, dregea urmele ei si transforma bufetul intr-un raft! N-ati crede, dar mergea si asa! O data i s-a stricat un fasung la baie. Sa cheme el pe cineva ? Nici vorba! -La mine in casa nu va intra nicioadata un alt specialist! A luat un ciocan, s-a urcat pe un scaun si a vrut sa mestereasca la fasung, sa-l repare. Din pacate, un picior al scaunului, proptit pe o grila a gratarului de lemn de pe podeaua baii, a alunecat. Dorin, ca sa-si mentina echilibrul, s-a sprijinit de oglinda de deasupra chiuvetei, ciocanul i-a scapat din mana, a cazut in chiuveta, pe care a spart-o, el s-a repezit cu o mana sa prinda ciocanul, cu cealalta a tras prea tare de oglinda, aceasta s-a desprins din suruburi, a cazut si s-a facut praf, si odata cu ea a cazut si el, si-a spart capul ce cada. Am uitat sa precizez ca la fasung nici nu apucasera sa ajunga. Asa ca a ramas nereparat, in schimb, in mai putin de un minut, baia era distrusa catastrofal iar el ranit ca la razboi! Va urma!
|
|
#639
26.02.2014, 22:39:41
|
|||
|
|||
|
Citat:
|
|
#640
27.02.2014, 19:51:57
|
|||
|
|||
|
Continuuare
Si totul dintr-o mare bunavointa si prea multe idei! De exemplul, intr-o delegatie la Londra, el si inca trei colegi au fost uimiti de pretul transportului cu autobuzele. De la hotelul unde fusesera cazati si pana in centrul Londrei, unde aveau treaba, era o distanta bunisoara, de vreo 30 km. si costa mult a naibii. Dorin a gasit imediat o solutie. -Mergem pe jos. Consumam pingele de tara, nu valuta englezeasca. Sau cumparam un microbuz. Unul de ocazie, din toate diurnele noastra; pe parcurs il mai aranjez eu si la sfarsit il vindem la suprapret. Sa-si dea diurnele nu au fost de acord. Sa mearga pe jos treaca-mearga. Si au pornit. Nu la plecare , dimineata. Nu se putea, i vedea lumea si se si grabeau. Seara, la intoarcere. Au mers ei 10-15 km , au obosit si s-au asezat sa se odihneasca. Dorin iar cu o idee: -Hai sa ne descaltam si sa ne incaltam la loc inainte de a ajunge. Ne mai racorim picioarele si facem si putin sport. In halul in care erau de obositi si de rupti de picioare au imbratisat imediat noua idee. Au mers, s-au apropiat de hotel, si cand au inceput sa riste sa fie observati, s-au asezat sa se incalte. Dar nici poveste sa le mai incapa picioarele in pantofi. Se umflasera ca niste paini. Disperati, si-au pus ciorapii, si-au ascuns pantofii, au ajuns, au intrat tiptil, iar a doua zi au trimis boy-ul sa le cumpere 4 perechi de pantofi englezesti cu 2-3 numere mai mari decat cele obisnuite. Pana la plecare, picioarele nu li se dezumflasera complet. Pantofii vechi le erau inca mici, iar cei noi le latrau in picioare. Cine era cel mai revoltat ? Tot el! -Vedeti daca nu aveti spirit comercial ? Daca luam microbuzul ieseam in castig, nu in paguba! Intotdeauna umbla dupa castig, dar nu prea avea noroc. La o alta plecare in strainatate, de asta data in excursie, se tinuse de capul nostru o saptamana si ne tot intreba: -Ce merge, mai in Grecia ? -Ce sa mearga ? -Adica ce se poate vinde ? -Habar n-am! -Hai, ca voi ati fost! Cum v-ati descurcat ? -Ne-am descurcat pe dracu! Ce ne-a dat ACR-ul si am mai avut vreo doua adrese de la niste greci din Galati. Dar sunt zgarciti ai naibii. Nici o mancare nu ne-au dat. -Ma, dar prosti sunteti! Pai, oriunde se gaseste ceva care sa-i intereseze pe localnici. Ce crezi, pantofi ar merge ? -Mai, nu cred! Pantofi aveau! -Atunci nu iau pantofi! Ca pantofii am mai avut odata ghinion. Cand am fost in URSS prima data, m-am dat de ceasul mortii ca nu am luat pantofi si cisme Burger! Se cautau grozav. Cand am mai plecat am cumparat o valiza. Mai, a dracului, unul n-a mai vrut pantofi. Am venit cu ei inapoi. Un an de zile am tot vandut la ei. Am si acum. Din ei port si azi. -Vezi sa nu patesti asa ceva! -Nu! Acum stiu sa aleg. Daca tu nu stii, o sa ma interesez la altii! Dupa un timp: -Am aflat! Timbre! asta merge! Timbre! -O fi zic eu! N-am auzit! Din informatia asta, Dorin a devenit filatelist. Cumparasera de 2000 de lei timbre. Grecii nici n-au vrut sa auda de timbrele lui! In toamna, tarziu, dupa terminarea excursiei, il vad langa blocul-turn, acostand pe unul si pe altul. Ma opresc sa vad ce l-a apucat. -Vand si schimb timbre, m-a informat el. N-ai idee ce activitatea interesanta si rentabila e. Preocupat mereu de afaceri, intr-o vara, studenti fiind, el si Mirela au cumparat la mare o fabrica de umplut sifoane. Si mergea. Dar i s-a parut lui ca ia prea putin pentru gogeamite sifon. Mai mult nu putea lua, ca era pret fix. Atunci i-a propus sotiei sa vanda sifonul cu paharul, ca revine mult mai rentabil. Dar ea, neavand accelasi spirit comercial, n-a reusit deloc. Era prea putin, clientul nu avea marunt. Accepta o simpla multumire. Nu aveau acceiasi optica. Pentru el era "gogeamitea sifonul", pentru ea era "un pic de apa". De atunci si-a propus sa divorteze, s-a lase ca ineficienta. Intre timp, s-a complicat. Ea i-a facut doi copii. Greutatile cresteau. nu le ajungeau banii. El intrasera in serviciul, ea mai avea multi ani de scoala. Era la arhitectura. La un moment dat, el o determina sa se retraga de la arhitectura si sa intre la Agronomie, sa se mute la tara si sa devina fermieri. Ea accepta. Si dupa terminarea facultatii se muta intradevar la tara. Nu-si facea probleme din nimic. In localitatea in care se instalasera ca "intelectual generos" ce se muta la tara, functiona ca antreprenor general. Lua si dadea orice, fara sa tina cont de legi, a construit un bazin de inot de dimensiuni olimpice, pentru fiul lui cel mare, care avea intradevar reale aptitudini de campion, numai ca acesta nu s-a mutat la tara ci s-a casatorit in Bucuresti, asa ca in bazinul olimpic inoata si acum gastele si ratele locale. Isi iubea mult copii. Odata, din cauza unuia din copii, a muscat un tigan. Eram impreuna la un restaurant pe malul lacului. Veneam in corpore de la sala Floreasca, de la antrenamentele copiilor. Cei mici se jucau, noi beam o bere. La un moment dat, vine Cornel, fiul lui Dorin, plangand: -Tata, ne-a batut unul! -Care, tata! striga Dorin, care si asa era amator de un scandal cat de mic, daramite de unul mare si motivat. -Ala! arata Cornel spre un tiganel aflat ceva mai departe! -Stai ca-i arat eu lui! Si o lua la fuga in directia baiatului vinovat. Sigur ca nici acesta n-a stat pe loc. Si au inceput o goana nebuna printre mese, printre scaune, pe dupa pomi, rasuceau oamenii, copii, tiganul o lua spre un gard si se pregatea sa-l sara, cand Dorin se arunca pe picioarele lui ca la rugby i le prinde cu amandoua bratele si in clipa aceea auzim un racnet furios. Ce se intamplase ? Dorin, infuriat peste masura, isi infipsera dintii in calcaiul gol al tiganelului! Va urma!
|
|
|
Mod linear
