Despre viclenia sectantilor

[Danut7]

n-ati auzit zicala : S-a dus pe apa sambetei ?

[tricesimusseptimus]

În prealabil postat de Danut7

n-ati auzit zicala : S-a dus pe apa sambetei ?

Am auzit, dar să ştii că "nu-i tătă zua duminecă"...

[Danut7]

În prealabil postat de tricesimusseptimus

Am auzit, dar să ştii că "nu-i tătă zua duminecă"...

pe asta nu am auzit-o.acuma ai inventat-o?

[tricesimusseptimus]

În prealabil postat de Danut7

pe asta nu am auzit-o.acuma ai inventat-o?

Face parte din înţelepciunea populară.
http://blanq.blogspot.com/

[ninonino]

În prealabil postat de Mihailc

Din ce-ai răspuns mai sus, urmează că respect ce respect din iubire şi nu dintr-o contrângere la care mă obligă un text fie el şi din Sfânta Scriptură. Asta înseamnă că din dragoste pentru El şi Înviere mă pot odihni şi dedica Domnului duminica. Mulţumesc, m-am luminat acuma şi sunt mult mai liniştit!

Nu puteti sta linistit daca respectati ,"din iubire", altceva decat ceea ce a cerut Dumnezeu. Dumnezeu a binecuvantat si sfintit ziua a saptea, si a lasato ca zi de odihna inchinata Domnului. Daca dvs. stiti acest lucru, dar tineti ("din iubire") o alta zi, se cheama ca va razvaratiti impotriva lui Dumnezeu.

Cat despre Inviere, aceasta se cinsteste asa cum ne-au invatat Sfintii Apostoli: nadajduind in revenirea Mantuitorului si invierea mortilor. Cei care cred in nemurirea mortilor, necinstesc Invierea si fagaduinta invierii mortilor. Degeaba mimeaza cinstirea invierii, pazind o zi despre care Mantuitorul (Cel Inviat) nu a spus nimic.

[Mihailc]

În prealabil postat de tricesimusseptimus

Desigur dragostea e cea care primează, iar relaţia dintre Lege şi dragoste este evidentă. Legea Decalogului e numită Legea Iubirii, căci ţinta poruncii este dragostea (nu mai dau textele aferente, însă cu siguranţă le cunoşti). Hristos Însuşi spune că cine-L iubeşte păzeşte poruncile Lui, iar dragostea lui Hristos ne strânge (constrânge). Cum îţi poţi manifesta mai evident şi mai plenar dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele decât respectând cele 10 porunci?

Relaţia dintre Lege şi mântuire am expus-o de nenumărate ori: noi nu suntem mântuiţi pentru că păzim Legea, ci o păzim tocmai pentru că suntem mântuiţi (nimeni nu este exceptat de la posibilitatea mântuirii) şi răspunsul nostru natural la iubirea lui Dumnezeu este păzirea voiei Lui.

Relaţia dintre dragoste şi Lege nu e evidentă deloc. Doar dacă credinţa cuiva se bazează pe hermeneutica unor texte şi nu pe libertatea relaţiei atunci vorbim de contrângere logică deci nu de un răspuns liber la iubirea Domnului pentru fiecare în parte şi pentru Biserica Lui - lucrarea împreună a persoanelor care au primit harul iubirii (darul nemeritat al iubirii). Prin urmare nu poţi să reacţionezi la ieşirea din religie printr-o reintegrare într-un sistem legalist religios. Hristos s-a întrupat pentru a pune capăt sforţărilor omului de a stabili o legătură cu transcendentul prin raportarea la grile de identificare a virtuţiilor individuale. Odată cu apariţia Bisericii în istorie expiră de facto toate religiile lumii, pentru că în Hristos şi în relaţie cu El avem maxima apropiere de care putem fi capabili ca fiinţe răzvrătite şi căzute de la calitatea de fii.
Trices, dacă Domnul îţi redă statutul de fiu, nu poţi să adopţi la infinit o atitudine de sclav (vezi pilda fiului risipitor). Problema ta (şi nu numai a ta) e că nu eşti conştient că intrând în comuniune cu Domnul nu mai ai nevoie de grile de identificare a condiţiei tale de fiu ci să trăieşti şi să lucrezi împreună cu Cel ce te-a zidit şi te iubeşte ca persoană liberă de orice comportament programat, pentru că şi tu şi eu şi orice om de pe pământ e unic şi irepetabil, prin urmare relaţia ta cu El e unică şi irepetabilă. Şi de-aia iubeşti pe cei deopotrivă cu tine pentru că şi ei sunt icoane vii ale Domnului, purtători de chip şi asemănare, unici şi irepetabili. Cu ei împreună participi la viaţa în Domnul, în Biserică, unde, în familia celor înfiiaţi de Domnul, îşi desăvărşesc dragostea întrolaltă şi pentru Domnul, în mod tainic şi unde rezistenţa ego-ului propriu slăbeşte şi lasă loc vieţii şi adevărului Împărăţiei.

În rest, cunoşti şi d-ta ce a răspuns Biserica iudaizanţilor creştini în Faptele Apostolilor cap 15.

[tricesimusseptimus]

În prealabil postat de Mihailc

Relaţia dintre dragoste şi Lege nu e evidentă deloc.

Dacă nici la Cruce nu e evidentă această relaţie, ce pot să mai spun? Înseamnă că Hristos S-a jertfit pe cruce absolut gratuit! Legea care cerea moartea păcătosului nu putea fi împlinită, desăvârşită şi satisfăcută decât printr-o enormă "risipă" de dragoste divină. Dacă exista o altă posibilitate (exemplu ştergerea, anularea Legii Divine) mai era nevoie ca Hristos să vină pe pământ să moară?

În prealabil postat de Mihailc

Trices, dacă Domnul îţi redă statutul de fiu, nu poţi să adopţi la infinit o atitudine de sclav (vezi pilda fiului risipitor).

. În Împărăţia lui Dumnezeu nu există atitudine de beizadea. Doar cei ce se umilesc până la statutul de "argat", vor fi recunoscuţi drept fii ai Tatălui Ceresc. Adevăraţii "sclavi" sunt cei în aparenţă fii de drept, dar care bombănesc în permanenţă vis a vis de "restricţiile" Tatălui (vezi aceeaşi pildă).

[AdrianAamz]

În prealabil postat de Doriana

Nu discut cazul E G White, despre care nu stiu suficient de multe si nu ma pot pronunta. Vreau sa vorbesc despre ceea ce dvs numiti "profetese".

Biblia arata destule cazuri de "profetese". Pe puncte:

1. Proorocitele [asa le numeste Biblia] au existat intotdeauna; si in VT, si in NT. [Debora, sotia lui Isaia, fetele lui filip, Ana, fiica lui Fanuel, etc ]
2. Proorocii [femei sau barbati] au reprezentat intotdeauna o slujba instituita si autorizata de Insusi Dumnezeu.
3. A fi prooroc este ceva foooaaarte diferit de a fi profesor de religie; aveti mare dreptate. Un/o prooroc/ita are autoritatea de a transmite un cuvant direct de la Dumnezeu, pe cand profesorii/profesoarele predau ce au invatat la scoala.
4. Intotdeauna in istorie, cand un/o prooroc/ita a vorbit, ceilalti au tacut si executat; sau l-au ucis pentru ca nu le placea mesajul, dupa preferinte.
5. Cand Pavel spune ca femeii nu ii da voie sa invete se referea la femeia comuna, care se trezea vorbind aiurea prin adunari. Nu se referea la proorocite, pentru ca el incuraja pe fiecare sa prooroceasca [1 Cor 14:1] iar in biserica existau proorocite. Iar Pavel nu ar fi indraznit sa-i inchida gura lui Dumnezeu atunci cand El doreste sa vorbeasca. Este o diferenta intre darul de proorocie si cel de invatatura. Proorocii nu invata pe altii, ci transmit cuvantul venit direct de la Dumnezeu, in acel moment. Invatatorii invata pe altii ceea ce au inteles din studiul personal.
6. Promisiunea darului de proorocie este mult mai veche decat NT:

"Dar după aceea, vărsa-voi Duhul Meu peste tot trupul, şi fiii şi fiicele voastre vor profeţi, bătrânii voştri visuri vor visa iar tinerii voştri vedenii vor vedea. " Ioil 3:1

7. Avem cazul Deborei, care a condus o armata intreaga la victorie in urma unei revelatii divine. Deci nu s-a rezumat sa transmita cuvantul lui Dumnezeu. Ea a fost o proorocita activa, cu o viziune puternica. De aceea a si ramas sa conduca poporul Israel in timpul vietii ei.

.....si ar mai fi multe de zis.

In concluzie, puteti sa-i imputati alte lucruri doamnei White, dar nu ca a proorocit, fiind femeie.

Eu nu contest darul proorociei al persoanelor mentionate in Biblie. Si nu am ceva cu E. G. White fiindca a fost femeie, ci problema e un pic mai complicata.
Am punctat deja aceste lucruri cand am facut comparatia intre profesoarele de religie din Romania si E. White, comparatie nu de mine initiata, ci de dl. Tricesimus.

Poate ati observat, citind Scriptura, ca proorocitele mentionate nu au interpretat Biblia dupa socotinta lor personala, nu au fost creatoare de teologie si nu au intemeiat nici o comunitate religioasa aparte, nu au creat nici o religie noua. Ceea ce nu se poate spune despre E. White.


Si nici nu s-au proclamat singure ca fiind profetese, ci aceasta calitate le este recunoscuta in Biblie, iar NU in traditia unei formatiuni religioase aparuta pe baza teologiei emise de proorocita respectiva .

In plus, proorocii si proorocitele mentionate in Scriptura au fost recunoscuti ca prooroci ca urmare a activitatii lor intr-o comunitate deja formata, care recunostea un prooroc pe baza unei experiente comunitare care stabileste criteriile proorociei.
Or, E. White e recunoscuta ca profetesa de comunitatea fondata de ea insasi.
Pe acest criteriu, si Francisc Maytreia e prooroc, si Shri Nirmala Devi e proorocita, si Gregorian Bivolaru e prooroc etc. ... fiindca asa ii considera adeptii lor !!!

În prealabil postat de Doriana

Proorocii nu invata pe altii, ci transmit cuvantul venit direct de la Dumnezeu, in acel moment.

Eu stiam si credeam despre cuvantul venit direct de la Dumnezeu ca se cuprinde in cartile canonice ale Sfintei Scripturi, adica in Biblie.
Cand mi-au venit "martorii lui Iehova" prima data la usa in 1991, si ei mi-au spus ca vin sa-mi transmita cuvantul venit direct de la Dumnezeu. Si mi-au dat o revista in care erau niste desene ciudate _ un fel de cilindru pe care erau 3 masti una dupa alta _ sub care scria:
"Acesta este "dumnezeul" treimic al crestinilor".
Imi cer scuze ca desi pe vremea aceea eram cvasi-ateu i-am respins pe proorocii care venisera cu cuvantul direct al lui Dumnezeu...

[AdrianAamz]

În prealabil postat de tricesimusseptimus

Domnul AdrianAamz cunoaşte prea bine aceste lucruri, nu avem de-a face cu fitecine, însă suntem pe topicul "despre viclenia sectanţilor" şi na... trebuie într-un fel să ne aducem contribuţia la întărirea convingerilor noastre preconcepute...

fiecare cu convingerile lui preconcepute, nu ?
Pe ale dvs. vi le-a preconceput E. White, pe ale mele Sf. Vasile cel MAre...
Care e problema ?

[Mihailc]

În prealabil postat de tricesimusseptimus

Dacă nici la Cruce nu e evidentă această relaţie, ce pot să mai spun? Înseamnă că Hristos S-a jertfit pe cruce absolut gratuit! Legea care cerea moartea păcătosului nu putea fi împlinită, desăvârşită şi satisfăcută decât printr-o enormă "risipă" de dragoste divină. Dacă exista o altă posibilitate (exemplu ştergerea, anularea Legii Divine) mai era nevoie ca Hristos să vină pe pământ să moară?

. În Împărăţia lui Dumnezeu nu există atitudine de beizadea. Doar cei ce se umilesc până la statutul de "argat", vor fi recunoscuţi drept fii ai Tatălui Ceresc. Adevăraţii "sclavi" sunt cei în aparenţă fii de drept, dar care bombănesc în permanenţă vis a vis de "restricţiile" Tatălui (vezi aceeaşi pildă).

Să o luăm pe fraze. Fraza 1: Din ce-ai scris acolo se poate deduce că numai pentru evrei şi neputinţa lor de a se conforma Legii a murit Domnul pe Cruce. Pe ostrogoţi de exemplu, cum îi bagi la Lege că habar n-aveau de ea? Teoria ta e tributară doctrinei răscumpărării pentru "ofense" aduse lui Dumnezeu, inventată de Augustin şi cizelată de Anselm de Canterbury, şi care a declanşat în occident o isterie religioasă străină de Biserica primului mileniu, o teologie a morţii extrem de sadică şi legalistă. Hristos n-a murit să satisfacă setea de dreptate a unui Dumnezeu răzbunător, încetaţi odată cu aceste proiecţii antropormofiste imaginare!

Fraza 2: Hermeneutica ta, sau a grupului unde te manifeşti religios, este (nu te supăra pe mine) morală de grădiniţă! Mai citeşte odată pilda şi vezi care e finalul. Şi mai observă că metanoia fiului risipitor nu vine din autosugestie (trebuie să fiu smerit că aşa scrie în Biblie) ci e rezultatul eşecului trăit "la sânge", existenţial, şi nu la nivel conceptual, că trebuie să ne conformăm unei reţete primite "de-a gata", textual. Fiul risipitor ajunge să se confrunte cu consecinţele unei vieţi fără rost, fără direcţie, şi experienţa directă, suferinţa, îl smereşte, nu citirea Vechiului Testament. El ajunge la Tatăl convins până în străfundurile fiinţei sale de consecinţele păcatului, că "şi-a trăit traiul şi şi-a mâncat mălaiul" în faţa părintelui său. Faptul că îi este redată demnitatea de fiu nu este o rezultatul necesar al metanoiei sale, ci e o dovadă de dragoste mai presus de fire a Tatălui.
După intrepretarea ta, urmează că fiul ar fi trebuit să-i spună tatălui "nu mersi, eu vreau să fiu argat, n-am nevoie de dragostea ta ci numai să mă scoţi din belea, să nu mai fac foamea printre străini". Cu alte cuvinte, hai la Domnul să scăpăm de pedeapsa veşnică nu ca să punem început unei relaţii de iubire incredibilă pentru mintea umană, inacceptabilă pentru moraliştii legalişti care vor tranzacţii, schimburi, nu daruri. Nici nu mă mir că propovăduirea curentelor postcreştine seamănă mai mult cu nişte agenţii de imigrări în rai, şi că de fapt toată treaba cu mântuirea e de fapt foarte capitalistă. Primeşti mântuirea dacă îndeplineşti următoarele condiţii: asta , asta şi asta (grilă standard). Dacă nu vă conformaţi, criteriile de selecţie nu sunt îndeplinite, prin urmare nu sunteţi eligibili pentru Împărăţie. Curată birocraţie UE!