Ma simt trista

[cristina27]

discutia legata de aspectul fizic este atat de relativa si nu cred ca isi are locul pe acest forum.
nu cred ca motivul pt care o persoana nu isi gaseste un partener de viata este pentru ca este grasa sau slaba.
din punctul meu de vedere ,persoanele care deviaza de la subiect sau care jignesc,trebuiesc ignorate . intotdeauna se va gasi cineva care sa vrea sa fie centrul atentiei,cu orice mijloace ,si se va amuza si va fi mandru ca i-a enervat pe ceilalti,sau ca ceilalti i au raspuns la provocare.
pt Ioana : sunt de acord cu cei care au spus ca trebuie sa ai rabdare si credinta,pentru a intalni persoana potrivita.
sunt convinsa ca toate se intampla cu un scop.avem liberul arbitru si putem face propriile alegeri,dar vor fi alegeri bune,numai daca ne rugam si suntem sustinuti si de Dumnezeu.
asa cum au mai zis si altii,faptul ca nu esti cu nimeni momentan,este poate mai bine pt tine,pt ca ai fost ferita de situatii in care alaturi de cineva ar fi putut fi mai rau.
este mai bine singur decat cu persoana nepotrivita.
intotdeauna trebuie sa ne gandim ca cel mai bine este asa cum vrea Dumnezeu,nu asa cum vrem noi,uneori.El stie mai bine ce este mai potrivit pentru fiecare.
pt ANA: este o situatie f complicata si este greu de a da un sfat. imi dau seama prin ce treci. Faptul ca ai descoperit boala lui ,inainte de a face marele pas al casatoriei ,ar trebui sa iti spuna ceva. este alegerea ta : daca tu crezi ca vei putea trai toata viata cu un om bolnav,inconstant,care poate face crize cand nu te astepti,fa-o,daca nu,indeparteaza-te. trebuie neaparat sa vorbesti cu duhovnicul tau despre aceasta problema si sa te rogi mult,mult de tot.Din pacate este ff greu a avea o boala psihica si a fi cu Dumnezeu in acelasi timp...
va doresc sa fie bine!Doamne ajuta!

În prealabil postat de anaana2004

Hristos a inviat! Numele meu este Ana si am 29 de ani. Am o problema si m-am gandit ca ma puteti ajuta. Acum un an si jumatate am cunoscut un baiat de care m-am indragostit. Mai tarziu am simtit acelasi lucru si din partea lui si ne-am si marturisit dragostea. Era minunat. Uneori era tacut de tot dar eram indragostita pana peste urechi si nu-i vedeam nimic rau.
Cand mai aveam o luna pana sa aniversam un an de prietenie, m-a cerut in casatorie si am acceptat. Din acel moment au inceput perioadele grele.
Intr-una din conversatiile noastre la telefon a inceput sa tipe din senin spunandu-mi ca el este barbatul in casa si multe alte lucruri care nu se legau deloc cu ceea ce discutam noi la acel moment. Urmau perioade in care nimic rau nu se mai intampla, dar urmate de altele mai rele. Tin minte ca timp de o luna de zile m-a sunat si imi spunea la inceputul sau catre sfarsitul conversatiei ca noi doi vom face un copil si doar un copil, ca doi copii ar aduce saracie, nu am avea cu ce-i creste. ( desi amandoi avem servici).Vorbeam cu el minute intregi si se mai domolea.
Vazand insa ca starile de nervozitate se indeseau am discutat serios cu el si mi-a marturisit ca el e putin mai nervos, ca e asa din facultate cand a avut un soc puternic. De atunci simte ca este urmarit ca oamenii ii citesc gndurile, ca a fost urmarit de o blonda. M-a socat si pe mine, m-a zguduit chiar dar i-am spus ca oricum ii voi fi alaturi si-l voi sprijini. Mi-a spus mai tarziu ca el merge regulat, de 5 ani, la un medic specialist psihiatru.
Am vrut sa consultam si alti medici si a vrut. A fost si internat. Diagnosticul a fost schizofrenie.
Intre timp iesire lui erau tot mai dese si necontrolate. Ceea mai grea criza( pentru mine) a fost de 8 martie cand a tipat la mine, m-a jignit pe mine si pe familia mea, fara niciun motiv. Imi dadeam seama ca era total gresita premisa de la care incepuse. Si m-a durut cum nu ma mai duruse nicio criza de-ale lui. Aceea criza de pe 8 martie m-a pus pe ganduri si m-a adus intr-o asa tulburare sufleteasca incat,atunci cand trebuia sa ne intalnim aveam o frica. Nu mai voiam sa ma mai intalnesc cu el.Nu mai vedeam in ele siguranta de altadata. Imi aparea din ce in ce mai clar gandul ca voi suferi foarte mult daca ma voi casatori cu el. Ceea ce fusese odata o iubire frumoasa, devenise, pentru mine, o povara. In cele din urma, i-am spus ca nu e posibil sa ne casatorim. In prima zi de Paste am rupt de tot relatia, nemaisuportand tensiunea si insistentele lui. Acum stiu ca el sufera.Iar eu ma simt vinovata. Oare trebuia sa mai fiu cu el? Oare trebuia sa stau cu el? Am facut bine ce am facut? Oare e posiil sa intemeiez o familie cu un om bolnav de o asemenea boala? Oare sunt eu prea mandra?

Draga Ana, cand stai fata in fata cu un schizofrenic,poti sa te astepti la orice. Acum te iubeste si te saruta iar in minutul urmator te strange de gat, fara nici o remuscare, deoarece nu are discernamant.Am o prietena care s-a casatorit cu un schizofrenic,fara sa stie de boala lui.A fost o dragoste fulgeratoare,frumoasa, cu mari sanse de reusita.El fiind deosebit de boem, prietenei mele parea ca i se pregateste o casnicie foarte romantica.S-au casatorit la cateva luni dupa ce s-au cunoscut.Din noaptea nuntii a inceput calvarul.A batut-o de a desfigurat-o.Nu mai avea voie sa poarte haine de femeie, decat hainele lui,inchise la culoare.Daca pe strada i se parea lui ca se uita vreun barbat la ea mai lung, o calca in picioare acasa.S-a nascut un baietel si cand avea doar cateva luni, el a incercat sa se gazeze impreuna cu ei.Au fost salvati de niste vecini, ca urmare a urletelor ei.In final,dupa cateva luni, el s-a sinucis, gazandu-se cand a fost singur acasa.Trauma pe care a trait-o prietena mea acum 20 de ani, si ASTAZI o marcheaza!

DECI DA, FOARTE BINE CA TE-AI DESPARTIT DE EL!

Cu un schizofrenic, nu-i de joaca! Schizofrenia nu se vindeca! Imi pare rau de toti cei batuti de soarta din cauza acestei cumplite boli,dar daca va sta in putinta, feriti-va de schizofrenici, ca isi pierd discernamantul in cateva secunde.

[AlinB]

Nu e chiar asa, exista diferite forme de schizofrenie, cu manifestari diferite.

Cunosc cazul unui cuplu care are peste 30 ani de casatorie, el avand istoric schizofrenic inca inainte de casatorie.

Ea a stiut ceva, dar era indragostita foarte, cand s-a confruntat direct cu realitatea (dupa casatorie) a fost destul de dur impactul dar a ales sa mearga mai departe, din dragoste sau considerente sociale - greu de spus.

Cu timpul episoadele s-au mai ameliorat desi nu au disparut, ea a invatat sa le recunosca inca inainte sa atinga apogeul si sa le tina sub control cu medicamentatia, etc.

Schizofrenia spun unii Parinti ca este o boala spirituala in primul rand, datorata lipsei accentuate de afectivitate, si deci mult mai tratabila decat alte boli de ordin psihic.

In cazul enuntat mai sus, se putea observa destul de bine aceste aspecte, insa la un nivel subtil, acea persoana avand in afara episoadelor schizofrenice un caracter dificil, aplecat spre agresivitate, ranchiuna in relatiile problematice cu cei din jur, desi altii mai superficiali, ar fi afirmat poate chiar contrariul.

Cred ca in cazul unei persoane religioase (in sensul autentic) sau care macar nu respinge credinta, boala poate fi mult mai usor tinuta sub control (depinde si de forma) si chiar duce spre vindecare.

Nu cred ca se transmite genetic (nu am timp acum sa caut) ci cel mult ca un soi de predispozitie care se poate manifesta sau nu.

Stresul si oboseala declanseaza/accentueaza boala.

Antipsihoticele care se recomanda in astfel de cazuri au efecte secundare negative serioase, atat fizice cat si psihice, putand determina depresie si sinucidere si de obicei se combina cu antidpresive.

Asistenta medicala la noi in aceasta privinta e la pamant, nu exista absolut deloc interes nici macar cand este stimulat financiar. se prescriu antipsihotice la greu fara indicatii clare astfel incat sa fie cat mai rapid "scosi din circuit" prin efectele lor secundare.

Ideea e ca nimeni nu se casatoreste cu o astfel de persoana in cunostinta de cauza decat in doua cazuri:
1. eroare de evaluare a satisfactiei pe care o asteapta din aceasta relatie cat si a greutatilor care le presupune

SAU

2. un suflet extrem de caritabil si dezinteresat (basme).

Poate fi si ceva din fiecare, si consider ca e normal ca un om sa nu-si asume o povara mai mare decat crede ca poate duce, si aici e bine ca decizia sa fie luata cat mai lucid, pe de alta parte nu cred ca e cazul sa fie descurajati cei care incearca sa ia o decizie mai degraba caritabila decat in interes personal.

Important este insa ca persoana cu probleme sa fie o persoana credincioasa iar cealalta persoana chiar si mai si, altfel lucrurile nu vor ajunge niciodata la un liman.

[philalex]

Nu trebuie sa fiti tristi, Dumnezeu calauzeste pe fiecare, faceti sport, miscare, muzee, si uitati de singuratate....eu m-am obisnuit singur si imi e bine.....pot spune ca sunt mai bine ca niciodat...binenteles...sunt alaturi de Cel de sus, prin tot ceea ce fac....si nu cad in rutina....Doamne ajuta-i pe cei tristi1

În prealabil postat de AlinB

Nu e chiar asa, exista diferite forme de schizofrenie, cu manifestari diferite.

Corect. Manifestarile sunt foarte diferite.Exista si schizofrenici care de mult timp sunt inofensivi pentru cei din jur, dar nimeni nu poate garanta ca intr-o zi, din varii motive, nu se poate declansa o criza care se soldeaza cu morti si raniti de exemplu..
Din pacate aceasta boala nu este previzibila din punct de vedere a evolutiei ei..Inca nu s-au descoperit factorii care o provoaca si desigur, nici remediile..Se stie clar doar ca schizofrenia apare cel mai adesea in urma unui soc puternic...Sa ne fereasca Dumnezeu pe toti!

În prealabil postat de AlinB

consider ca e normal ca un om sa nu-si asume o povara mai mare decat crede ca poate duce, si aici e bine ca decizia sa fie luata cat mai lucid, pe de alta parte nu cred ca e cazul sa fie descurajati cei care incearca sa ia o decizie mai degraba caritabila decat in interes personal.

Nu trebuie descurajati, ci informati cat mai bine ( si nu de noi,care incercam doar in linii mari sa formam o idee corecta despre aceasta boala ,ci de personal specializat), ca sa ia o decizie in totala cunostinta de cauza.Sa stie la ce se inhama si ce riscuri isi asuma!

[gabriela8]

În prealabil postat de horatiu.miron

Mie-mi plac fetele grase. Pacat ca sunt ateu; dar ce sa-i faci? Nimeni nu-i perfect :)

Cred ca esti putin ironic... si asta afirm dupa alte postari.

[Sanduu]

În prealabil postat de emiliabirgau

Apropo de chestii de astea, ma uit cu surprindere la baietii/barbatii din zilele noastre care vor si cer perfectiune, daca se poate, din partea unei femei, de parca ei ar fi perfecti:))... Intr-adevar e bine ca fiecare sa se ingrijeasca si sa se simta bine in pielea sa, insa dragilor puteti avea surprize, daca cautati ceva anume, ce va faceti daca o luati slaba si devine grasa?:))) Asta e pt cei care cred ca niste kilograme sunt ceva iremediabil sau batut in cuie... de slabit nu-i asa mare problema, cu alte defecte te poti lupta o viata si cine stie daca se remediaza...

Parerea mea ca fizicul trebuie sa fie pe locul doi deoarece frumusetea este grabnic trecatoare m-am convis deacum 100% de aceasta, atit fetele cit si baietii ar trebui sa-si cultive mai mult calitati sufletesti pe care timpul si anii nu le iau...insa asta nu inseamna ca frumusetea trupeasca nu are valoare, are valoare insa nu cea mai mare Si cum mai spunea profesorul de muzica de la Teologie sa nu ne alegem sotii prea frumoase ca nu o vom pune pe perete si ne vom uita la ea :))))

[Sanduu]

În prealabil postat de cristinadaciana

Eu tind sa cred ca acei baieti/ barbati care nu pun accent pe apectul fizic al partenerei sunt pe cale de disparitie si ar trebui sa fie protejati de lege :D

Buna gluma :)) cu toate ca nu cred ca este cineva din astia atit fete cit si baieti, parerea mea .

[Sanduu]

În prealabil postat de philalex

Nu trebuie sa fiti tristi, Dumnezeu calauzeste pe fiecare, faceti sport, miscare, muzee, si uitati de singuratate....eu m-am obisnuit singur si imi e bine.....pot spune ca sunt mai bine ca niciodat...binenteles...sunt alaturi de Cel de sus, prin tot ceea ce fac....si nu cad in rutina....Doamne ajuta-i pe cei tristi1

Sint deacord cu tine trebuie sa luptam cu patimile, obiceiurile rele ,pacatele etc. si va veni si clipa ceea...

[anaana2004]

Multumesc pentru impartsirea experientei prietenei tale. multumesc de asemenea si pentru sfaturi.