Preotii din Romania au cea mai buna si adevarata credinta din lume

[Azzuurra]

În prealabil postat de Azzuurra

Pr. Savatie - Despre judecarea preotilor si gandul cel bun (smerit)

http://www.youtube.com/watch?v=aI9_8...eature=related

" Parinte cum putem face ca niste oameni care au fost smintiti de fete bisericesti sa mai mearga la Biserica?

Ei, Dumnezeu sa faca cu ei. OAMENII CARE SE SMINTESC AU MANDRIE IN EI. Sa se roage la Dumnezeu sa-i izbaveasca, sa le dea gand smerit.

Sa va spun un caz cu gandul smerit.

(Am găsit un asemenea exemplu în cartea părintelui Savatie Baştovoi, “Puterea Duhovnicească a deznădejdii”. Părintele povesteşte aici despre vremea în care era diacon şi se credea “foarte deştept”. Aflat în vizită la sora sa, la Iaşi, fusese invitat să slujească la Biserica Trei Ierarhi.)

Eu eram diacon, si nu eram mai bun decat acuma, ma gandeam ca sunt foarte destept eu. Eu eram la Iasi, si alturi era o Bisericuta,eu ma dusesem ca sa slujesc la Biserica Trei Ierarhi. In întâmpinare vine preotul de la biserică (…) cu o femeie cam la treizeci de ani, care râdea ea aşa şi era cam vopsită. Eu, om foarte smerit, monah silitor, mă gândesc: O, preotul umblă cu femeile astea hlizite, face sminteală. Ajung în dreptul lui, mă gândesc: Da nici să nu-l mai salut, aşa fel de preot care, uite, în văzul tuturor se chicoteşte cu frumoasa asta. Ajung în dreptul lui, la care părintele zice: Ce faci, frate? Unde slujeşti diseară? Şi mă ia, mă ia în braţe aşa, dar eu mă gândesc: O, şi omul ăsta, şi când mă uit mai şi miroase a vin. Zic (în gând): iaca-i bună, frate. Nu-i destul că umblă cu cine umblă, încă mai şi bea. Foarte bine, părinte. Aşa o să atragem noi oamenii în Biserică, cu astfel de preoţi şi de fapte. Dar el cu mare dragoste mă ia în braţe şi zice: Vino să slujim împreună. Dar eu: Iaca, cu cine n-am mai slujit împreună. Nu, părinte. Eu mă duc la Trei Ierarhi. Eu nu-s orice fel de om. Şi vedeţi lucru, gândul meu de om nebun. Să vedeţi părintele ăsta, cu o desăvârşită dragoste şi putere, mă ia aşa, mă strânge şi-mi spune: Gândul cel bun, părinte. Şi aşa ne despărţim. Şi atunci m-am trezit eu ce-am făcut. Omul ăsta era preot al Dumnezeului celui viu, şi pentru că el era aşa, Dumnezeul lui i-a dat şi el a văzut toată starea mea, toată nebunia mea. Şi Dumnezeu s-a milostivit de mine şi mi-a zis: Gândul cel bun, părinte.


DACA NOI VOM AVEA GANDUL SMERIT, OOO, CUM VOM VEDEA PE TOTI SFINTI CU ADEVARAT,pentru rugaciunile Parintelui celuia.

Oooooooooo, daca m-as mantui. Cu adevarat va spun, cine se sminteste? Cel care are in sine stricaciune, cel care saracu'...Dumnezeu sa ne dea la toti sa cunoastem. Asa Doamne Imparate, daruieste-mi sa vad gresalele mele si sa nu osandesc pe fratele meu, ca Binecuvantat esti, in vecii vecilor, amin. Daramite, cei care vor judeca pe Preoti, pe toate celelate. Oooo, fericiti cei care s-o izbavit de asta. Stiti cum vad ei lumea? Ooo, se bucura tot timpu', stiti cum tresalta cum vad un Preot? O, nu stiti ce bucurie au, ca pe Dumnezeu, ca Dumnezeu le-o dat gandu' bun. Si stiti cata binecuvantare au ei pentru asta? O, ei de pe-acuma traiesc in Imparatia care va sa vina. Cu adevarat va spun, sa ne dea Dumnezeu vederea asta, sa ne dea Dumnezeu, dar asta se incepe de la a nu vorbi de rau. Niciodata sa nu credem nimic de rau, nici despre Preoti, nici de vom vedea, niciodata sa nu spunem, si Dumnezeu ne va da gandu' bun si vom fi fericiti si pe altii vom ferici, asta zic, pentru cei ce se smintesc de fetele bisericesti.



(În viaţa de zi cu zi noi ne luăm uneori îngăduinţa de a gândi rău despre preoţi, cum şi preoţii mai pică în capcana judecăţii oamenilor. Iată, preotul acesta ne spune că păcătoasă nu-i atât fapta, căci fapta vine din gând. Fapta vine din minte. În minte are loc păcatul, în judecata noastră, care ne arată prin ea însăşi că nu suntem atât de deştepţi pe cât pretindem, nici atât de smeriţi pe cât am putea. “Fericiţi cei ce s-au izbăvit de a-i judeca pe preoţi şi pe toate celelalte”, mai spune părintele Baştovoi. Gândul cel bun, asta-i taina. El te îndepărtează de păcat şi, adesea, îţi arată că ceea ce pare nu-i chiar ceea ce este. Păcătosul care umbla cu “femeia hlizită” şi “mirosea a vin” era iubitor şi prin el lucra Dumnezeu pentru îndreptarea minţii, în care clocoteau gânduri rele.) (…)"