"Ajutorul" acesta este neplacut Domnului?

[CristianR]

Duhovnicii recomandă, din câte știu și eu, ca în astfel de situații să strecori, măcar, binele, dacă nu-l poți face pe față. Sunt cazuri în care, pentru a face un bine trebuie să minți (cum au fost, spre exemplu, cei care au trebuit să ascundă niște nevinovați de cei ce căutau să-i ucidă. Și nu e cazul să ai mustrări de conștiință pentru așa ceva).

Nu e omul pentru sâmbătă, ci sâmbăta pentru om, a spus Domnul. Cu alte cuvinte, legea nu este imuabilă, nu trebuie idolatrizată, nu este o regulă căreia să i ne supunem fără a mai discerne între bine și rău. Suntem datori să facem binele cum putem.

Este dureros când nu poți fi una (în credință, întâi de toate) cu cel pe care-l iubești și te-ai căsătorit, și cred că aceasta este sabia pe care Domnul a spus că a venit să o aducă. Sau piatra de care se va zdrobi cel care nu Îi urmează Lui, și se sfărâmă.

Iar dacă lipsește unitatea în credință, acea căsătorie nu poate fi numită creștină. Ce unitate mai ai, atunci, de apărat? Față de care unitate a soților păcătuiești?

[dobrin7m]

În prealabil postat de catalin2

Cred ca e la fel ca in cazul ierarhiei, ascultarea merge pana la a face ceva impotriva credintei sau a moralei. Asadar, daca sotul spune sa se converteasca ambii la catolicism sau alt cult in niciun caz nu se face ascultare. La fel, daca spune ca fure sau altceva ce tine de morala nu exista ascultare.

asa este. daca e vorba insa de pacatele unuia sau altuia atunci e altceva.

[Yasmina]

În prealabil postat de CristianR

Duhovnicii recomandă, din câte știu și eu, ca în astfel de situații să strecori, măcar, binele, dacă nu-l poți face pe față. Sunt cazuri în care, pentru a face un bine trebuie să minți (cum au fost, spre exemplu, cei care au trebuit să ascundă niște nevinovați de cei ce căutau să-i ucidă. Și nu e cazul să ai mustrări de conștiință pentru așa ceva).

Nu e omul pentru sâmbătă, ci sâmbăta pentru om, a spus Domnul. Cu alte cuvinte, legea nu este imuabilă, nu trebuie idolatrizată, nu este o regulă căreia să i ne supunem fără a mai discerne între bine și rău. Suntem datori să facem binele cum putem.

Este dureros când nu poți fi una (în credință, întâi de toate) cu cel pe care-l iubești și te-ai căsătorit, și cred că aceasta este sabia pe care Domnul a spus că a venit să o aducă. Sau piatra de care se va zdrobi cel care nu Îi urmează Lui, și se sfărâmă.

Iar dacă lipsește unitatea în credință, acea căsătorie nu poate fi numită creștină. Ce unitate mai ai, atunci, de apărat? Față de care unitate a soților păcătuiești?

Ceea ce ii scapa doamnei Mihaela este"micul"amanunt ca sotul despre care se vb nu este credincios!
Si uite asa facem pagini intregi mergand pana-n panzele albe cu citate din sfinti despre cum ar trebui sa decurga o casatorie CRESTINA-unde AMANDOI sunt CRESTINI.
Aici este eroarea!

[dobrin7m]

În prealabil postat de mirela.t

Teorie, pură teorie aici. Ai noroc că tu ai sot credincios si te cam mândresti. Plus că nu întelegi situatia altora, diferită de a ta.

Mai sunt si lucruri care nu trebuie spuse partenerului de viată, aici trebuie dreaptă socoteală. Sunt destul pilde pe tema asta.

Nici sotul meu nu este de acord cu ajutorarea altora, nici a bisericii, unde merge de altfel foarte rar. Toti părintii / preotii cu care am vorbit mi-au spus să nu-l fortez să meargă la biserică si să trăiască ca un crestin practicant. Noi însine nu putem schimba pe nimeni, doar Hristos poate să-i schimbe inima într-o bună zi, prin resorturi numai de el stiute. Asta nu înseamnă că până atunci eu nu mai fac milostenie pentru că el nu este de acord. Sau că nu mai tin post pentru că el nu tine. Si asta nu cred că înseamnă că sunt egoistă, sau că nu-mi pasă de el. Dar trebuie să dăm lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu. Însusi Sf. Apostol Pavel a zis că dacă între soti unul este credincios iar altul necredincios *sau credincios, dar nepracticant, să nu se despartă, ci să trăiască mai departe împreună dacă voiesc. Si sotul necredincios se poate mântui prin cel credincios. Dumnezeu e mare!

Tu nu stii cum este sotul meu, si ce "noroace" am eu. Am pus in ghilimele pentru ca eu nu sunt de acord cu ideea de noroc.
Asa si este, parintele are dreptate, nu obligi sotul la nimic, asta spun si eu, dar va faceti ca nu intelegeti. Noi nu schimbam pe nimeni ci numai Harul lui Dumnezeu.
Bine ca am cazut de acord la acest aspect. prin atitudinea voastra de minciuna fata de sot, prin neascultare si ascunzis nu veti aduce Harul Domnului in casa voastra unul la mana, si doi, nu cumva obligati prin aceasta atitudine pe sot sa faca ceva ce nu a ajuns la masura de a intelege? de aceea am zis, rabdare, rugaciune pana ce si el cu ajutorul lui Dumnezeu va simti mila fata de cei sarmani.
Legat de despartire, asta am spus si eu, nu te desparti ci ii stai alaturi si il sustii, il sprijini sa depaseasca momentele grele, sa inteleaga cu ajutorul lui Dumnezeu cat de importanta este curatenia sufletului.
Exista fapte care tin doar de tine, de exemplu postul, sigur ti post doar tu, sau rugaciunea, sau mersul la Biserica duminica, dar exista fapte ce tin de amandoi si care ii implica pe amandoi si chiar intreaga familie.

Sotul meu nu a fost credincios intotdeauna, credincios traitor, era la fel ca toti ceilalti si ca mine de altfel, credinciosi de Pasti si Craciun. Insa eu in Grecia, am simtit ca trebuie sa urmez lui Hristos, si chiar sotul meu a spus ca asa chemare putini o au si daca vreau sa merg la manastire, e de acord si ma sustine, dar el inca nu simte asta. Se speriase, caci erau schimbari mari in sufletele noastre, Domnul lucra, Maica Domnului, Sfantul Munte. Si acum sotul spune sa ma duc la manastire, caci nu mai apartin lumii acesteia. Insa deseori ii spun, ca nu e asa, ca suntem alaturi, suntem impreuna si nu am voie sa parasesc aceasta cale a casatoriei. Plus, am pacatele mele, si de multe ori, cand am fost eu jos el m-a ridicat, si invers. Insa daca nu ne putem privi in ochi cu seninatate, si daca o umbra de indoiala exista , deja dezbinarea isi face prezenta. Cand exista unire, simti totul si de la distanta, cunosti din privire, fara vorbe.

Azi dimineata am citit mesajul Iasminei, inainte de a pleca la lucru si apoi impreuna cu sotul meu am plecat de acasa. Am vorbit, ne-am urcat in tren, cand la un moment dat, sotul meu a spus: esti bine? ce-i cu tine? Ma gandeam la Iasmina si la mesajul ei, si la cat de usor ne inselam din fata calculatorului, vizavi de oameni. Iar el din privire a stiut. Discutam zilnic acest fir al forumului, si chiar il intrebasem ce parere are despre o astfel de atitudine de minciuna a sotiei fata de sot.

Daca tu ascunzi de sot faptele bune, cum vrei sa vina schimbarea si la sot? Prin tine, schimbandu-te si vazand determinarea ta, si dorinta ta de a fi buna, se va schimba si el.
Prin fapte si atitudine vei arata in casa ca te-ai schimbat in bine si ca e buna schimbarea. Ca e bun Dumnezeu. Roaga pe Dumnezeu sa te curete, lupta si tu pentru asta, si faptele tale sa vorbeasca si in familie nu doar pe strada sau intre ceilalti.

[Yasmina]

În prealabil postat de dobrin7m

Tu nu stii cum este sotul meu, si ce "noroace" am eu. Am pus in ghilimele pentru ca eu nu sunt de acord cu ideea de noroc.
Asa si este, parintele are dreptate, nu obligi sotul la nimic, asta spun si eu, dar va faceti ca nu intelegeti. Noi nu schimbam pe nimeni ci numai Harul lui Dumnezeu.
Bine ca am cazut de acord la acest aspect. prin atitudinea voastra de minciuna fata de sot, prin neascultare si ascunzis nu veti aduce Harul Domnului in casa voastra unul la mana, si doi, nu cumva obligati prin aceasta atitudine pe sot sa faca ceva ce nu a ajuns la masura de a intelege? de aceea am zis, rabdare, rugaciune pana ce si el cu ajutorul lui Dumnezeu va simti mila fata de cei sarmani.
Legat de despartire, asta am spus si eu, nu te desparti ci ii stai alaturi si il sustii, il sprijini sa depaseasca momentele grele, sa inteleaga cu ajutorul lui Dumnezeu cat de importanta este curatenia sufletului.
Exista fapte care tin doar de tine, de exemplu postul, sigur ti post doar tu, sau rugaciunea, sau mersul la Biserica duminica, dar exista fapte ce tin de amandoi si care ii implica pe amandoi si chiar intreaga familie.

Sotul meu nu a fost credincios intotdeauna, credincios traitor, era la fel ca toti ceilalti si ca mine de altfel, credinciosi de Pasti si Craciun. Insa eu in Grecia, am simtit ca trebuie sa urmez lui Hristos, si chiar sotul meu a spus ca asa chemare putini o au si daca vreau sa merg la manastire, e de acord si ma sustine, dar el inca nu simte asta. Se speriase, caci erau schimbari mari in sufletele noastre, Domnul lucra, Maica Domnului, Sfantul Munte. Si acum sotul spune sa ma duc la manastire, caci nu mai apartin lumii acesteia. Insa deseori ii spun, ca nu e asa, ca suntem alaturi, suntem impreuna si nu am voie sa parasesc aceasta cale a casatoriei. Plus, am pacatele mele, si de multe ori, cand am fost eu jos el m-a ridicat, si invers. Insa daca nu ne putem privi in ochi cu seninatate, si daca o umbra de indoiala exista , deja dezbinarea isi face prezenta. Cand exista unire, simti totul si de la distanta, cunosti din privire, fara vorbe.

Azi dimineata am citit mesajul Iasminei, inainte de a pleca la lucru si apoi impreuna cu sotul meu am plecat de acasa. Am vorbit, ne-am urcat in tren, cand la un moment dat, sotul meu a spus: esti bine? ce-i cu tine? Ma gandeam la Iasmina si la mesajul ei, si la cat de usor ne inselam din fata calculatorului, vizavi de oameni. Iar el din privire a stiut. Discutam zilnic acest fir al forumului, si chiar il intrebasem ce parere are despre o astfel de atitudine de minciuna a sotiei fata de sot.

Daca tu ascunzi de sot faptele bune, cum vrei sa vina schimbarea si la sot? Prin tine, schimbandu-te si vazand determinarea ta, si dorinta ta de a fi buna, se va schimba si el.
Prin fapte si atitudine vei arata in casa ca te-ai schimbat in bine si ca e buna schimbarea. Ca e bun Dumnezeu. Roaga pe Dumnezeu sa te curete, lupta si tu pentru asta, si faptele tale sa vorbeasca si in familie nu doar pe strada sau intre ceilalti.

Nu mai generalizati ca aruncati discutia cu totul in aer !
Nu recomand minciuna in casatorie in toate cazurile!!


Ci numai acolo unde trebuie sa salvezi morala.
Vreti cu orice pret sa iesiti invingatoare intr-o discutie insa nu sunteti deschisa sa evaluati si alte opinii.
Doar pt ca aveti atata energie sa convingeti si scrieti atat de mult nu ma convingeti sa cred ca trebuie sa renuntam la nevoile aproapelui nostru doar ca sa implinim o lege anosta.

Stiti aia:Legea fara dragoste este osanda!
Dragostea anuleaza Legea!

Probabil ca discutia ar trebui sa se incheie pe aici fara a deveni prea patimasi in a convinge.
Eu cedez de pe acum,avand si alte lucruri mai bune de facut decat de a castiga discutia.

Domnul sa ne lumineze pe toti, pe mine daca gresesc si pe altii!

[dobrin7m]

În prealabil postat de Yasmina

Pai exact,aici situatia este de asa natura incat este impotriva morale crestine de a ne ajuta parintii in caz de boala si neajunsuri.
Cine sa-i ajute? Nu raman in grija copiilor la batranete?
Cum pot sa ascult de un barbat care imi propune in mod inuman sa-mi las parintii sa traiasca in lipsuri sau sa moara neavand bani sa-si cumpere tratamente costisitoare?
Ma sacaie constiinta ca nu-mi ascult barbatul sau ca-i las de izbeliste pe cei care mi-au dat viata sa se descurce cum stiu?

Cu aceasta falsa morala, nu-I de mirare ca atatia atatia batrani sufera in tacere in timp ce copiii lor huzuresc cu tot luxul si comfortul,numai ei pt familia si urmasii lor.
Inteleg ca femeia trebui sa-si asculte barbatul...asta este un fundament al casatoriei dar nu o osanda ,ascultandu-l orbeste acolo unde nu mai exista morala si ajunge si ea sa-si piarda sufletul alaturi de el.
Cand vezi ca nu o scoti la capat cu un om indaratnic in necredinta sa,aplici metoda"scapa cine poate"!
Nici el nu vrea Binele,nici pe tine nu te lasa...ce este de facut?Il faci oricum,in ascuns pana Dumnezeu il va inmuia si pe el. Nu inseamna ca daca asculti de un necredincios veti ajunge departe amandoi!

Cand am spus eu Iasmina, sa nu ajutam parintii in caz de boli si suferinte? Am spus sa o faceti fara minciuna si ascunzis. Si am spus, daca sotul nu vrea inseamna ca si tu ai vina. Nu esti acolo unde ar trebui sa fi. Fiti sfinti si toti cei din jurul vostru se vor sfinti.

In plus discutia noastra este despre doi soti ortodocsi, nu despre unul credincios si altul necredincios. Eu asa am inteles ca sora Florentinei e ortodoxa si sotul ei la fel.
Deci vorbim despre doi ortodocsi uniti in Taina cununiei si pacatele fiecaruia. Cum poti spune ca scapa cine poate?
Pai in comunitatea noastra nu suntem toti pacatosi? Pai scapa cine poate? atunci unde e iubirea de aproapele, pai exista mantuire de unul singur?


Iar daca totusi sunt doi soti dar unul ortodox si altul ortodox cu numele dar necredincios in inima lui, atunci Taina mai e valida? pai nu ne intoarcem noi la discutia despre: cu ce se deosebeste o familie de necredinciosi de o astfel de familie ortodoxa?

[dobrin7m]

În prealabil postat de Yasmina

Doar pt ca aveti atata energie sa convingeti si scrieti atat de mult nu ma convingeti sa cred ca trebuie sa renuntam la nevoile aproapelui nostru doar ca sa implinim o lege anosta.

Stiti aia:Legea fara dragoste este osanda!
Dragostea anuleaza Legea!

Probabil ca discutia ar trebui sa se incheie pe aici fara a deveni prea patimasi in a convinge.
Eu cedez de pe acum,avand si alte lucruri mai bune de facut decat de a castiga discutia.

Domnul sa ne lumineze pe toti, pe mine daca gresesc si pe altii!

Unde am spus sa renuntati la a raspunde nevoilor aproapelui? din contra , am spus , in casatorie, trebuie sa lupti ca si celalalt sa aiba mila de semeni.
Voi va rezumati in a va vedea de sufletele voastre si atat. Nu vrea, fac eu milostenii si ma mantui si fara sa stie. El, da-l incolo de insensibil. Scapa cine poate. Asta este casnicie?

Nu e vorba de a castiga o discutie, ci e vorba de familia crestina, ca de aceea atatea divorturi, de aceea atatea rataciri si familii scaldate in pacate si patimi, de aceea atatea certuri si batai in sanul familiilor iar din aceste familii cresc copii traumatizati care poarta toata viata in suflet tarele trecutului.

[Yasmina]

În prealabil postat de dobrin7m

Cand am spus eu Iasmina, sa nu ajutam parintii in caz de boli si suferinte? Am spus sa o faceti fara minciuna si ascunzis. Si am spus, daca sotul nu vrea inseamna ca si tu ai vina. Nu esti acolo unde ar trebui sa fi. Fiti sfinti si toti cei din jurul vostru se vor sfinti.

In plus discutia noastra este despre doi soti ortodocsi, nu despre unul credincios si altul necredincios. Eu asa am inteles ca sora Florentinei e ortodoxa si sotul ei la fel.
Deci vorbim despre doi ortodocsi uniti in Taina cununiei si pacatele fiecaruia. Cum poti spune ca scapa cine poate?
Pai in comunitatea noastra nu suntem toti pacatosi? Pai scapa cine poate? atunci unde e iubirea de aproapele, pai exista mantuire de unul singur?


Iar daca totusi sunt doi soti dar unul ortodox si altul ortodox cu numele dar necredincios in inima lui, atunci Taina mai e valida? pai nu ne intoarcem noi la discutia despre: cu ce se deosebeste o familie de necredinciosi de o astfel de familie ortodoxa?

Pai ganditi-va dvs singura daca exista mantuire de unul singur....
De ce sa nu existe ,ca nu poti sa obligi pe cineva sa-l iubeasca pe Dumnezeu? !
Faci ce este omenesc posibil dar alegerea este doar a celuilalt om,nu poti sa treci peste libertatea lui si sa-i bagi Biblia si sacramentele pe gat!
Casatoria nu-ti da dreptul sa obligi,sa fortezi!
Eu am vazut exemple cu ochii mei,unde oameni casatoriti de o viata au murit in stari diferite,pt ca oamenii au fost neputinciosi sa-l aduca pe celalalt intr-o stare mai buna!Nu se poate spune ca nu au incercat cat le-a stat in putinta si ca nu l-au rugat si pe Dumnezeu sa-i ajute,dar nu au reusit pt ca alegerea lor finala a fost sa fie rai,insensibili,reci ca gheata!

Faptul ca cineva este cununat in biserica,ca asa este traditia si apoi nu traieste in spiritul religiei nu il face"ortodox"sau "credincios"la comanda ca asa vrem noi!
Daca omul il respinge pe Dumnezeu,mai au Tainele putere asupra lui?
Intrebati-va singura...
Asta pt ca tot nu intelegeti statutul sotului din poveste,facand o varza ca daca-i cununat in biserica e musai sa fie si orthodox authentic!

Ca sa faceti putin lumina,un om pacatos este acela care nu il respinge pe Dumnezeu ci il cauta si vrea cu tot sufletul sa devina mai bun,sa-si spele pacatele iar cel necredincios se afla intr-o stare opusa:nu vrea sa devina mai bun si il respinge pe Dumnezeu.
Deci in ecuatie avem un pacatos cununat cu un necredincios...nu doi pacatosi,nu doi credinciosi.
Atentie!

[dobrin7m]

În prealabil postat de CristianR

Este dureros când nu poți fi una (în credință, întâi de toate) cu cel pe care-l iubești și te-ai căsătorit, și cred că aceasta este sabia pe care Domnul a spus că a venit să o aducă. Sau piatra de care se va zdrobi cel care nu Îi urmează Lui, și se sfărâmă.

Iar dacă lipsește unitatea în credință, acea căsătorie nu poate fi numită creștină. Ce unitate mai ai, atunci, de apărat? Față de care unitate a soților păcătuiești?

Foarte bine remarcat, fara unitate in credinta acea casatorie nu mai e crestina. Insa eu vorbeam clar despre o familie ortodoxa. Cate familii asa zis ortodoxe, cununate in Biserica sunt dezbinate? oare de ce? Pacatul il face pe om fara credinta? daca un ortodox este iubitor de arginti inseamna ca el nu mai este credincios? caci vad ca Iasmina asta a inteles, de spune ca e vorba de un necredincios cand se refera la un sot ortodox care nu vrea sa ajute semenii.
Intr-o familie dezbinata domneste pacatul. Si daca macar unul dintre cei doi nu pune stop pacatului, cei doi se scufunda in iad impreuna inca din viata aceasta.
Ce inseamna sa pui stop pacatului? Iar cand faci asta afecteaza si pe celalalt? poti pune stop fara ca el sa stie?

Dar exista diferenta , din punct de vedere a starii pacatoase, intre un betiv de exemplu si un iubitor de arginti? dar intre un desfranat chiar si in sanul casatoriei si un iubitor de arginti?

Cand punem stop pacatului, ce facem? divortam sau ne luptam?

[dobrin7m]

În prealabil postat de Yasmina

Pai ganditi-va dvs singura daca exista mantuire de unul singur....
De ce sa nu existe ,ca nu poti sa obligi pe cineva sa-l iubeasca pe Dumnezeu? !
Faci ce este omenesc posibil dar alegerea este doar a celuilalt om,nu poti sa treci peste libertatea lui si sa-i bagi Biblia si sacramentele pe gat!
Casatoria nu-ti da dreptul sa obligi,sa fortezi!
Eu am vazut exemple cu ochii mei,unde oameni casatoriti de o viata au murit in stari diferite,pt ca oamenii au fost neputinciosi sa-l aduca pe celalalt intr-o stare mai buna!Nu se poate spune ca nu au incercat cat le-a stat in putinta si ca nu l-au rugat si pe Dumnezeu sa-i ajute,dar nu au reusit pt ca alegerea lor finala a fost sa fie rai,insensibili,reci ca gheata!

Faptul ca cineva este cununat in biserica,ca asa este traditia si apoi nu traieste in spiritul religiei nu il face"ortodox"sau "credincios"la comanda ca asa vrem noi!
Daca omul il respinge pe Dumnezeu,mai au Tainele putere asupra lui?
Intrebati-va singura...
Asta pt ca tot nu intelegeti statutul sotului din poveste,facand o varza ca daca-i cununat in biserica e musai sa fie si orthodox authentic!

Ca sa faceti putin lumina,un om pacatos este acela care nu il respinge pe Dumnezeu ci il cauta si vrea cu tot sufletul sa devina mai bun,sa-si spele pacatele iar cel necredincios se afla intr-o stare opusa:nu vrea sa devina mai bun si il respinge pe Dumnezeu.
Deci in ecuatie avem un pacatos cununat cu un necredincios...nu doi pacatosi,nu doi credinciosi.
Atentie!

"Scopul căsătoriei este mântuirea reciprocă. Stimularea continuă, reciprocă, spre acest scop este obligatorie, pentru că e o mare răspundere. Valoarea unei flori nu stă într-o petală pe care a luat-o vântul, ci trebuie văzută valoarea intrinsecă a florii. "
Arhim. Arsenie Papacioc - Despre aromonia casniciei

"Sub aspectul dăruirii până la mucenicie, căsătoria este superioară călugăriei. Priviți icoana Înfricosătoarei Judecăți sau icoana în care se arată stările de-o parte și de alta, și veți vedea ceata cuvioșilor, ceata mucenicilor, ceata apostolilor etc. Veți vedea acolo că ceata mucenicilor este deasupra cetei călugărilor."
Par. Nicolae Tanase

"Căsătoria cere multe motive ca să fie Taină. Când familia nu va mai fi întemeiată pe Taină, oamenii vor fi o turmă de fiare sălbatice, destrăbălate." Par. Arsenie Boca

"Scriptura spune că „bărbatul este capul femeii” (Efeseni 5:23). Adică Dumnezeu a rânduit ca bărbatul să stăpânească peste femeie. Iar a stăpâni femeia peste bărbat este o ocară adusă lui Dumnezeu. Căci Dumnezeu a plăsmuit mai întâi pe Adam, iar el a spus despre femeia sa: „Iată, aceasta-i os din oasele mele și carne din carnea mea” (Facerea 2:23). "
Cuv. Paisie Aghioratul

PS. Eu vorbeam despre doi ortodocsi. De acolo a pornit discutia. Nu am vazut niciunde sa se spuna ca sotul Florentinei nu ar fi ortodox. Si pe voi v-am considerat la fel cand ati intervenit: daca sunteti casatorite cu un necredincios , asta nu am stiut.
Tot ce am scris eu aici s-a referit la lupta intr-o casnicie ortodoxa si intre doi oameni credinciosi dar care se lupta cu pacatele lor, unul mai constient de starea lor, altul mai putin constient.
Nu e frumos sa intorci discutia acum, rastalmacind si spunand ca de fapt era vorba de necredinciosi. Dar ma rog, fiecare cu ale sale.