Citate diverse din Sfintii Parinti

[cristiboss56]

În prealabil postat de quasar

stiu ca sunt cam off topic dar...am o intrebare.Dupa moarte fiecare trece prin judecata particulara.Iar dupa a doua venire a lui Hristos are loc judecata universala,in sensul ca nu va mai fi judecat fiecare om in parte ci vor fi judecate neamurile.Dar cum?In sensul ca voi fi judecata eu si toti mosii si stramosii mei la un loc?Am mai auzit undeva ca acolo de fapt va raspunde fiecare mai ales pt ce trebuia sa faca pt cei apropiati,rude mai ales,si a facut sau nu..si atunci un om trimis in iad la judecata particulara poate fi mantuit pt faptele stramosilor sau urmasilor sai.Poate stiti voi mai multe despre asta.:)

Iti citez pentru tine din CANONUL DE POCAINTA CATRE DOMNUL IISUS HRISTOS :"Cred ca vei veni sa judeci viii si mortii si toti vor sta in a lor randuiala: batranii si tinerii, conducatorii si supusii lor,domnii si judecatorii,bogatii si saracii, femeile si barbatii. Oare cum ma voi afla eu atunci ? Drept aceea strig Tie : Da-mi , Doamne, mai inainte de sfarsit sa ma pocaiesc " . Aceasta trebuie sa ne framante cel mai mul -POCAINTA.

[OvidiuO]

Monahul

"Calugar este cel ce, in trup material fiind, petrece in randuiala si starea fiintelor netrupesti. Calugar este cel ce se tine numai in hotarele si cuvintele lui Dumnezeu in toata vremea, in tot locul si lucrul. Calugar este cel ce supune firea sa unei sile neincetate (obosirea trupului) si simturile sale unei paze neintrerupte.
Calugar este cel ce si-a facut trupul neintinat, gura curatita si mintea luminata. Calugarul este sufletul apasat de durere, care petrece, in veghe si in somn, intru necontenita pomenire a mortii." - Sfantul Ioan Scararul

"Monah este cel ce si-a desfacut mintea de lucrurile pamantesti si prin infranare, prin dragoste, prin cantare de psalmi si prin rugaciune, se lipeste statornic de Dumnezeu." - Sfantul Maxim Marturisitorul

[OvidiuO]

Inima impietrita
"Organul sufletesc prin care simtim mila si devenim milosi e inima. Ea e puntea simtitoare intre persoana si persoana, prin ea dam mila, dar si simtim mila lui Dumnezeu. Omul cu inima impietrita e omul fara inima, omul in care nu mai functioneaza acest organ. Cand el se invioreaza, se simte strapuns in invartosarea lui, dar nu se poate simti deplin strapuns decat in intalnirea cu Dumnezeu cel Milostiv"- Pr. Dumitru Staniloae
Despre Discernamant
"Avem nevoie de mult discernamant, ca sa stim cand trebuie sa stam pe loc si in ce lucruri si pana unde sa ne luptam cu prilejurile si cu mijloacele patimilor si cand sa ne retragem. Caci e de ales uneori mai bine fuga, din pricina slabiciunii, ca sa nu murim. - Sf. Ioan Scararul

[OvidiuO]

"Trei sunt cele ce ne misca pe noi spre cele bune: semintele naturale, Sfintele Puteri si hotararea cea buna. Semintele naturale, de pilda atunci cand ceea ce vrem sa ne faca noua oamenii facem si noi lor asemenea (Matei VII,12) sau atunci cand, vazand pe cineva in stramtoare si nevoie, ne milostivim de el in chip natural. Sfintele Puteri, de pilda atunci cand, miscandu-ne noi spre un lucru bun, aflam un ajutor bun si izbutim in acest lucru. Iar hotararea cea buna, atunci cand, deosebind binele de rau, alegem binele.
Trei sunt iarasi cele ce ne misca spre cele rele: patimile, dracii si hotararea cea rea. Patimile, atunci cand dorim vreun lucru impotriva ratiunii, de pilda mancare fara vreme si fara trebuinta, femeie fara scopul nasterii de prunci sau nelegitima, sau iarasi cand ne maniem sau ne suparam fara sa se cuvina, ca, de pilda, impotriva celui ce ne-a ocarat sau ne-a pagubit. Dracii, ca, de pilda atunci cand, din neatentia noastra, folosind prilejul, starnesc deodata cu multa furie patimile pomenite si cele asemenea lor. Iar hotararea cea rea, cand, cunoscand binele, alegem raul" (Filocalia. vol 2)

[OvidiuO]

Despre inselare

"Inselarea este vatamarea firii omenesti prin minciuna. Protoparintii nostri s-au amagit, adica au recunoscut minciuna drept adevar si primind minciuna ascunsa sub chipul adevarului s-au vatamat pe sine.
Toate felurile de inselare demonica la care se supune cel ce se nevoieste in rugaciune apar ca urmare a faptului ca la temelia rugaciunii nu este pusa pocainta, ca pocainta nu s-a facut izvorul, sufletul, scopul rugaciunii.
Pocainta si toate cele ce o alcatuiesc, cum ar fi: strapungerea sau indurerarea duhului, plansul inimii, lacrimile, osandirea de sine, pomenirea si simtirea din vreme a mortii, a judecatii lui Dumnezeu si a muncilor celor vesnice, simtirea ca Dumnezeu este de fata, frica de Dumnezeu, toate acestea sunt daruri dumnezeiesti, daruri de mare pret, daruri care sunt inceputul si temelia oricarei sporiri, chezasia darurilor mai inalte si vesnice. Fara a le fi primit pe acestea mai inainte, nu este cu putinta sa ni se incredinteze darurile cele din urma. "Oricat de inalte ar fi nevointele noastre, a spus Sf. Ioan Scararul, daca nu am dobandit inima indurerata, atunci nevointele noastre sunt si mincinoase si desarte"
Pocainta, duhul infrant, plansul sunt semne care dau marturie despre nevointa cu buna cuviinta in rugaciune; lipsa lor este un semn al abaterii spre o directie gresita, semn al amagirii sau al sterpiciunii.- Sf. Ierarh Ignatie Briancianinov

[OvidiuO]

Maica patimilor

"Nimic nu face sufletul celor ce se sarguiesc, asa de molesit, de descurajat si de fara de minte, ca iubirea de sine, maica patimilor." - Sf. Grigorie Sinaitul

[dan73]

Ioan Scararul: Plansul este ac de aur care desface sufletul de toata alipirea si inlantuirea de lume.

[OvidiuO]

Patimile si smerirea

"Nu din voia lui Dumnezeu se ivesc patimile cele rele in noi. Dar Dumnezeu ingaduie sa se iveasca, respectand libertatea noastra rau inteleasa de noi, sau mai bine zis o vointa slabita din negrija noastra. Insa se foloseste si de ele pentru a ne face sa ajungem la smerenie, dandu-ne seama de robie in care cadem prin patimi, sau prin vointa de a vietui prin noi insine si sa ne faca sa dorim ridicarea noastra spre El." - Pr. Dumitru Staniloae

[OvidiuO]

Mandria mireneasca si cea calugareasca
"Exista o mandrie mireneasca si exista una calugareasca. Mandria mireneasca (sau lumeasca) se arata atunci cand cineva se mandreste impotriva aproapelui, ca mai bogat sau ca mai frumos decat acela sau ca mai bine imbracat sau de neam mai bun.
Iar mandria calugareasca se arata cand cineva sufera de slava desarta pentru ca privegheaza sau posteste, sau ca e evlavios, sau ca are o buna vietuire, sau ca e sarguincios. Ba uneori se si smereste cineva de dragul slavei. Acestea tin de mandria calugareasca." - Ava Dorotei
Tamaduirea de patima mandriei
"Stiind acestea, sa ne temem si cu toata strajuirea sa pazim mintea noastra dinspre duhul mandriei cel purtator de moarte, zicand in noi insine de cate ori am dobandit vreo virtute, cuvantul Apostolului: Nu eu, ci darul lui Dumnezeu care este cu mine, si cel zis de Domnul Fara de Mine nu puteti face nimic, sau cel zis de Proorocul: Daca Domnul nu ar zidi casa in zadar s-ar trudi ziditorii, si in sfarsit cel zis de Apostol: Nu a celui ce voieste, nu a celui ce alearga, ci a lui Dumnezeu care miluieste
Iar ca mantuirea ne vine prin harul si mila lui Dumnezeu ne da marturie adevarata talharul acela de pe cruce, care a primit Raiul nu ca pret al virtutii, ci prin harul si mila lui Dumnezeu. Acestea stiindu-le Parintii nostri toti cu un glas au invatat ca nu putem ajunge intr-un fel la desavarsirea virtutii fara numai prin smerenie." - Sfantul Ioan Casian

[OvidiuO]

Indreptatirea de sine

"Indreptatirea de sine este fapta care nu este vrednica de lauda, fiindca tagaduieste pacatul, cum o vedem la Adam, la Eva, la Cain si la cei asemenea. caci pacatuind si vrand sa se indreptateasca pe ei, au tagaduit pacatul." - Sf. Ioan Proorocul