Care-i necazul vietii Dvs ,in clipa de fata?.....

[marta_lena]

În prealabil postat de doruzak

In clipa de fata, trecand peste multele necazuri pe care le avem fiecare, am o problema pe care nu mai stiu cum sa o rezolv. Sotia mea a ajuns in pragul disperarii si al rabdarii din cauza sefei ei, o directoare paranoica de spital care se crede si mare medic, ce s-a inconjurat numai de femei directorese, tate proaste, parvenite si nerusinate, unde vin la servici numai sa semnezeze statele de plata(si ce state) si sa tipe la toti ca sa se auda ca sunt prezente. Faptul ca sotia stie cam tot ce se misca prin spital, avand si o functie de raspundere vitala(nu politica asa cum se cere), nu are parte de niciun sprijin, niciun cuvant bun, niciun drept salarial pe masura pregatirii si activitatii ei. Are parte numai de cuvinte de ocara si de barfa, dusmanie pe fata, invidie. Asta pentru ca timp de peste 20 de ani i-a placut sa faca totul ca la carte si sa puna suflet in toate. Eu o inteleg foarte bine si stiu ce se intampla unde lucreaza. Ma tem insa sa nu o ia razna si sa-i cedeze nervii sau altceva mai rau. I-am spus de atatea ori sa nu puna la suflet toate ocarile si sa fie nepasatoare pentru ca, toate au un final si pentru orice facem, platim de nu putem duce. Suntem oameni cu frica de Dumnezeu, rabdam si iertam, dar parca am am ajuns la capatul puterilor.
Veti spune probabil ca singura solutie este sa se mute. De acord, dar dupa atatia ani de munca, nu stiu daca am putea sa o luam de la inceput, pentru ca, acum se merge pe alte criterii cand te angajezi undeva. Daca te mai angajeaza cineva de la o varsta incolo...
Asa ca, trebuie sa suportam prostia, mandria, dusmania, mitocania si incultura.
Ce credeti?

Parerea mea este ca da, Dumnezeu va sti sa va rasplateasca pentru ceea ce indurati. Toate sunt trecatoare. Iar in ceea ce priveste schimbarea locului de munca dupa atata timp va inteleg temerile. Dumnezeu sa va dea rabdarea si o sustineti in continuare si putere de a trece cu bine peste tot, impreuna.

[lavinia40]

În prealabil postat de doruzak

In clipa de fata, trecand peste multele necazuri pe care le avem fiecare, am o problema pe care nu mai stiu cum sa o rezolv. Sotia mea a ajuns in pragul disperarii si al rabdarii din cauza sefei ei, o directoare paranoica de spital care se crede si mare medic, ce s-a inconjurat numai de femei directorese, tate proaste, parvenite si nerusinate, unde vin la servici numai sa semnezeze statele de plata(si ce state) si sa tipe la toti ca sa se auda ca sunt prezente. Faptul ca sotia stie cam tot ce se misca prin spital, avand si o functie de raspundere vitala(nu politica asa cum se cere), nu are parte de niciun sprijin, niciun cuvant bun, niciun drept salarial pe masura pregatirii si activitatii ei. Are parte numai de cuvinte de ocara si de barfa, dusmanie pe fata, invidie. Asta pentru ca timp de peste 20 de ani i-a placut sa faca totul ca la carte si sa puna suflet in toate. Eu o inteleg foarte bine si stiu ce se intampla unde lucreaza. Ma tem insa sa nu o ia razna si sa-i cedeze nervii sau altceva mai rau. I-am spus de atatea ori sa nu puna la suflet toate ocarile si sa fie nepasatoare pentru ca, toate au un final si pentru orice facem, platim de nu putem duce. Suntem oameni cu frica de Dumnezeu, rabdam si iertam, dar parca am am ajuns la capatul puterilor.
Veti spune probabil ca singura solutie este sa se mute. De acord, dar dupa atatia ani de munca, nu stiu daca am putea sa o luam de la inceput, pentru ca, acum se merge pe alte criterii cand te angajezi undeva. Daca te mai angajeaza cineva de la o varsta incolo...
Asa ca, trebuie sa suportam prostia, mandria, dusmania, mitocania si incultura.
Ce credeti?

Imi pare rau pt.toata suferinta sotiei,si implicit si-a dvs.Sa nu plece din acel loc de munca;
a muncit 20 ani, si chiar daca ,,stimabila'' directoare face nazuri,sunt sigura ca alti colegi, subalterni o apreciaza.Rugati-va dvs. mai mult si incurajati-o!

[doruzak]

Multumesc mult pentru incurajari si Dumnezeu sa va ajute in tot ce faceti. Iar pentru cei care otravesc sufletele semenilor prin viclenie si dusmanie fara temei, le recomand sa mediteze la cele citite in Psalmul 108.

[metanoia2]

Sa ceara un canon de la duhovnic pentru vremea de ispita sau imblanzirea dusmanilor, sa se roage pentru saraca femeie, deoarece daca din gura ei iasa ce iasa, imi inchipui ce o fi in inima ei. Ispita sotiei i-a fost data pentru a o face sa se roage pentru sefa ei, probabil nu este nimeni care sa se roage pentru ea si are nevoie de o inima blanda. Cand cineva iti face un rau si te plangi altuia(chiar si sotului) Dumnezeu isi retrage ajutorul deoarece tu in loc sa te rogi pentru cel care iti face un rau, arati gresala celui care ti-a facut rau si celorlalti si in felul acesta(barfindu-l) il impovarezi si mai rau. E momentul sa scoata arma dragostei daca arma rabdarii nu este de ajuns. Rabdarea nu e de ajuns, mai ramane credinta si dragostea.
Bunul Dumnezeu sa-ti intareasca sotia sa inceapa urcus duhovnicesc si la servici ca sa isi faca cununa muceniceasca prin rabdarea si dragostea ei.
Doamne ajuta!

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de doruzak

Multumesc mult pentru incurajari si Dumnezeu sa va ajute in tot ce faceti. Iar pentru cei care otravesc sufletele semenilor prin viclenie si dusmanie fara temei, le recomand sa mediteze la cele citite in Psalmul 108.

Am citit despre problema voastra in postarile tale. Fara a intra in detalii, am trecut ani buni printr-o situatie asemanatoare cu a sotiei. M-am rugat intruna, fara sa deznadajduiesc. In acelasi timp, am incercat ca acasa, in cuibul meu, sa ma detasez de ceea ce urma sa se reia a doua zi dimineata si sa caut variante pentru a fi mai bine. Dupa 22 de ani in breasla mi-era imposibil sa ma gandesc la o alta varianta de loc de munca. Cu ajutorul Domnului, solutia a venit in mod miraculos. Cand situatia s-a inrautatit incredibil si inimaginabil, am primit raspuns din Franta ca am fost acceptata la doctorat. Am ramas angajata aceleiasi institutii in tara si in acelasi timp imi vad aici linistita de teza mea. Directoarea turbeaza inca si va mai turba pana va invata ca rautatea viscerala este o arma nu impotriva celor spre care o indrepta ea, ci impotriva ei insasi.
Asadar, rugati-va cu dragoste mare si nadejde uriasa in puterea Domnului!

[pacatoasa]

În prealabil postat de LapetiteMoc

Am citit despre problema voastra in postarile tale. Fara a intra in detalii, am trecut ani buni printr-o situatie asemanatoare cu a sotiei. M-am rugat intruna, fara sa deznadajduiesc. In acelasi timp, am incercat ca acasa, in cuibul meu, sa ma detasez de ceea ce urma sa se reia a doua zi dimineata si sa caut variante pentru a fi mai bine. Dupa 22 de ani in breasla mi-era imposibil sa ma gandesc la o alta varianta de loc de munca. Cu ajutorul Domnului, solutia a venit in mod miraculos. Cand situatia s-a inrautatit incredibil si inimaginabil, am primit raspuns din Franta ca am fost acceptata la doctorat. Am ramas angajata aceleiasi institutii in tara si in acelasi timp imi vad aici linistita de teza mea. Directoarea turbeaza inca si va mai turba pana va invata ca rautatea viscerala este o arma nu impotriva celor spre care o indrepta ea, ci impotriva ei insasi.
Asadar, rugati-va cu dragoste mare si nadejde uriasa in puterea Domnului!

Asemenea nedreptati am patimit si eu. Imi era tare greu sa merg la munca datorita sefei si a colegilor(in numar de 2), care imi faceau viata la serviciu groaznica. Si asta doar pentru ca nu a luat concursul persoana pe care o sustinea ea. Insa dupa multe luni in care ajungeam acasa si plangeam, povestindu i sotului prin ce a trebuit sa mai trec, dupa multe rugaciuni la Maica Domnului am trecut si peste aceste probleme. La munca desi mi se facea rau eu faceam bine, vorbeam cu bunatate, dragoste cu sefa si cu cei doi colegi.
Am fost atat de fericita cand sefa mea care era o persoana extrem de mandra m-a rugat plangand sa o iert, spunandu-mi ca si a facut multe pacate cu mine. Asta s-a intamplat cand s-a imbolnavit si a trebuit sa faca o operatie destul de complicata la Bucuresti. Iar eu dorind sa ma duc la ea sa o incurajez si sa i dau ulei sfintit, m-am interesat unde era internata si m-am dus din toata inima sa o vad.
Ea a fost impresionata deoarece eu am facut totusi si un sacrificiu financiar sa ajung la Bucuresti, pe cand ceilalti 2 colegi pe care ea ii favoriza mereu in detrimentul meu nici nu au sunat-o.
Ce vreau eu sa subliniez este ca numai prin credinta , rugaciune si bunatate trebuie sa reactionam in astfel de cazuri.Asa cum spune Mantuitorul trebuie sa rabdam si sa intoarcem si celalalt obraz.Nu trebuie sa-i iubim si sa fim buni numai cu cei care ne iubesc si sunt buni cu noi!Dragostea de semeni adevarata este atunci cand, chiar daca ti face rau il ierti, il iubesti si te rogi pentru el.
Eu in situatia mea m-am gandit ca daca Dumnezeu lasa sa se intample asta, insemana ca am gresit altadata eu, iar acum trebuie sa platesc.
Oricum fericirea pe care am simtit o atunci cand aceasta femeie a constientizat ca a gresit si ca trebuie sa se apropie mai mult de Dumnezeu a fost foarte mare.

În prealabil postat de metanoia2

Cand cineva iti face un rau si te plangi altuia(chiar si sotului) Dumnezeu isi retrage ajutorul deoarece tu in loc sa te rogi pentru cel care iti face un rau, arati gresala celui care ti-a facut rau si celorlalti si in felul acesta(barfindu-l) il impovarezi si mai rau.

imi spui te rog care e fundamentul biblic la afirmatia ta? Daca eu ii spun sotului meu ce se intalmpla la firma la care lucrez, asta inseamna ca D-zeu nu ma mai asculta cand ma rog pentru lucrul acesta?

[metanoia2]

Nu are un fundament biblic. Si eu trec prin asta de multe ori la servici si de cate ori merg acasa si ma plang sotului a doua zi colega mea este mai intaratata si mai "pornita" impotriva mea. Am citit la sfintii parinti cat de mult rau face barfa, omului pe care il barfesti si tie. Rugandu-ma pentru colega mea ispita se risipea repede dar cand o barfeam devenea tot mai indarjita.In plus in cartile de spovedanie scrie ca e pacat sa arati greseala altuia. Nu numai din Biblie invatam a fi crestini si cu fapta nu numai cu vorba ci si de la Sfintii Parinti, de la parinti imbunatatiti contemporani cu care intram in contact, din experienta personala. Cand nu aveam duhovnic, dar ma rugam mult si aveam multa ravna simteam ca Dumnezeu e prezent in viata mea altfel decat acum: era singurul meu prieten, acum ma ajuta si sotul si copilul si altii iar Dumnezeu nu imi mai e singurul meu prieten in necaz.
Lucrurile acestea tin de experienta personala a fiecaruia, de invatamintele pe care fiecare le trage din propria viata pentru a se face capabil sa se fereasca de pacat.

[windorin]

Nu pot pune inceputul cel bun. Tot vreau, tot aman, si vremea tot trece.
Dupa ce fac..., dar mai bine cand ma intorc, dar mai bine apoi... si tot asa.
Pacaleala diavolului. Imi dau seama si tot aman. Acum astept sa ma intorc in oras (exemplu actual).

[lidiap]

Buna ziua!
Ma doare ca nu am servici si de aici decurg toate: nu avem bani sa ne platim datoriile la banci, nu putem avea o viata decenta, nu putem nici macar visa la o casa si mai mult decat atat, nu ne putem permite sa avem un copil.
DAR, ii multumim Domnului ca suntem sanatosi, ca avem parinti, ca nu avem alte nnecazuri mai mari. Si ne rugam in fiecare zi sa ne ierte .