Esti om sau maimuta ?

În prealabil postat de geo.nektarios

Sufletul omului:
-Este imaterial, rational si nemuritor.
-Ecclesiast 12:7 trupul“ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat”.
-Matei 22:32 “Eu sunt Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov? Nu este Dumnezeul mortilor ci al viilor”.
-Cele trei însusiri ale sufletului sunt: ratiunea, simtirea si vointa liberă.

Trupul omului:
- Omul se ridică deasupra celorlalte vietuitoare nu numai prin suflet ci si prin trupul său deoarece, după cuvintele Sf.Ap.Pavel, “trupul vostru este templu al Duhului Sfânt”(I Cor.6:19).
Întregul neam omenesc se trage din Adam si Eva: “a făcut dintr-un sânge tot neamul omenesc”(F.A. 17:26) “Tu ai făcut pe Adam si tu ai făcut pe Eva, femeia lui, pentru a-i fi ajutor si sprijin, si din ei s-a născut neamul omenesc.”(Tobit 8:6).
Numai prin prisma strămosilor comuni, putem întelege universalitatea păcatului strămosesc si universalitatea mântuirii în Hristos.

1. De unde ati tras concluzica ca sufeltul este nemuritor ? Cum puteti argumenta in asa fel incat sa puteti fi inteles si sustinut ? Exemplul din Eclesiast nu spune asa ceva, chiar daca se poate interpreta si in felul acesta.
Nu intru in amanunte deoarece am creat un topic special pentru subiectul acesta.
Postati va rog, de acum incolo aici : "Purgatoriul, vamile sau somnul lui Lazar ?"

În prealabil postat de ai2

Cine a zis ca e maimuta? Deja folosesti exagerari care nu arata decat ca nu cunosti subiectul si, mai mult, vrei sa inclini balanta in favoarea unui raspuns prin folosirea unui apel la ridicol (eroare de logica). Deci, cine a zis ca e maimuta?



Nu ceri prea mult pentru o discutie pe forum? "concluzii finale"?? Folosesti expresii mult prea pretentioase pentru o discutie pe forum.


Oamenii si maimutele au un stramos comun. Cat despre arborele genealogic, poti gasi destule informatii pe google.

Ce trasaturi de caracter aveau acei stramosi si cum crezi ca as putea dovedi asta? Au murit acu' multe mii de ani!

Ce treaba au parintii mei cu subiectul topicului? Sau vorbeai metaforic? Sincer, nu am inteles. Daca vorbeai metaforic, iti pot recomanda o care care are ca subiect exact evolutia umana. Din pacate acum nu-mi amintesc titlul dar, daca vrei, pot face un drum pana la librarie sa aflu.
Aici vreau sa insist asupra formularii "suficient de documentat". Suficient de documentat poate sa nu fie nici un nobelist care cu asta se ocupa! Eu, care am alta ocupatie, nu trebuie sa fiu toba de carte evolutionista ca sa cred in aceasta teorie. Ai vrea sa reinventez eu roata? Sunt multe informatii care le ia de bune pentru ca:
1) nu sunt expert in toate domeniile care sustin evolutionismul si nici nu e nevoie sa stii tot ca sa crezi intr-o teorie.
2) exista experti care verifica acele afirmatii si, asa cum s-a intamplat inclusiv in evolutionism, falsurile sunt dovedite pana la urma. Deci, sansele ca eu sa stiu ceva eronat scad permanent.



Tu vii si ceri niste dovezi "finale". Nu stiu exact cam ce-ai vrea dar, sa zicem ca noi venim cu dovezi si tu nu esti convins. Care-i relevanta? Dovezile exista si se tot descopera in fiecare zi. Daca vrei sa accepti sau nu realitatea, este problema ta. Evolutionismul nu este mai mult sau mai putin corect in functie de verdictul tau.

Nu cer prea mult. Si daca totusi fac lucrul acesta , nu sunt eu de vina daca intrebarile mele nu gasesc un raspuns pentru ca nu exista. De altfel nu am obligat pe nimeni sa posteze conform exigentelor topic-ului. Fiecare este liber sa isi expuna si sustina punctul de vedere.
Faptul ca topic-ul acesta face un apel mai accentuat unei clase mai documentate sau foarte documentate, asta nu trebuie sa lezeze pe nimeni.
ITi convine postezi, nu esti liber sa faci ce vrei!

Apreciez stradanile depuse, pentru reply-ul ordonat si atent argumentat.

În prealabil postat de ai2

E doar impresia mea sau din postarea ta razbate o doza de egocentrism?
Sa-ti spun cum vad eu lucrurile relativ la "tragerea din maimuta". Omul si maimuta au un stramos comun. Noua, nu stiu de ce ar trebui sa ne fie scarba ca am luat-o pe un alt drum care e, zic eu, mai bun. Mai bun in sensul ca specia umana a reusit sa aiba realizari incredibile si absolut imposibile pentru verii nostri. Poti sa te indoiesti de mersul pe luna dar, calculatoarele la care ne "batem" in idei sunt rodul unor teorii si progrese tehnologice de neimaginat inclusiv oamenilor acum 100 de ani, daramite celorlalte primate. Omu a coborat din copac si a inventat arta, stiinta insa modul cum unii inteleg sa foloseasca progresele stiintei arata ca n-am coborat de tot! O concluzie sustinuta de evolutionism. Inca semanam prea mult in comportament nu doar cu maimutele ci si cu alte specii mai putin evoluate. nu degeaba in zodiacul chinezesc oamenii sunt caracterizati folosind trasaturile unor animale. Semanam prea mult cu rudele noastre. Diferenta pur si simplu nu e atat de mare. Inca nu avem un creier suficient de dezvoltat si, ce-i mai grav, avem un creier susceptibil erorilor de tot felul. Avem si alte ramasite evolutioniste care ne departeaza binisor de conceptul de "inteligent design". Un exemplu ar fi sfarcurile la barbati. N-au niciun rol, dar exista. Evolutionismul explica astfel de aberatii pe cand un proiect inteligent nu.

Mi-ar fi intr-adevar scarba sa stiu ca m-am tras din maimuta si am ajuns sa fiu sclavul superstitiilor!

Cand fac parte dintr-o specie care are destule defecte dar a dat un individ (ateu printre altele) care a patentat mai bine de 1000 de inventii, ma simt bine ca am evoluat atat de mult. Da, e si asta o parere egocentrica dar e bazata pe dovezi, nu pe credinte.

De ce sa-mi fie rusine ca am parcurs un drum atat de lung si greu? Astea sunt realizarile noastre.



Restul care nu s-au tras inca de tot? :D

Prietene, nu te supara dar amesteci paiele cu graul.
Care stramos comun ? Ca expresia asta o repeti a doua oara ?
Am omis un lucru in topic ul anterior. La intrebarea ta care suna cam asa: "Cine a zis ca este maimuta?" vreau sa iti raspund ca tu insuti, ma OBLIGI sa admit ca tu te crezi o maimuta evoluata, care a suferit niste modificari genetice de/a lungul evolutiei speciilor. Din moment ce tu generalizand(cu intelesul ca asta este realitatea indiscutabila)afirmi mai sus ca mainutele sunt rude apropiate tie, -ca pe mine nu ma poti cuprinde in aceasta sfera...-, numindu/le "verii tai", cum poti tot tu sa te hazardezi sa sa imi spui ca eu de la mine te-am facut maimuta ? Si apoi, daca tot susti aceasta teorie, sau cel putin ii esti simpatizant, de ce te-ar deranja, daca cineva te-ar face maimuta, gorila sau ca un compliment cimpanzeu ?
Inca ceva, de ce nu ne spui nimic despre stramosii evoltiei ? I-ai uitat ? Pai daca este asa inseamna ca tu nu ai identitate. Ca sa teidentifici in spatiul terestru, printre oamenii normali, trebuie sa iti cunosti mai intai apartenenta, neamul. De cand e lumea, s-au descoperit fel si fel de inscriptii, in diferite epoci, care au servit drept ghid de recunoastere a atator triburi primitive si salbatice...
Dar o intrebare, spune- mi te rog, de ce la ora actuala din maimute nu mai iese nici un stramos care sa se indentifice cat de cat cu omul normal ? Sau altfel spus, de ce nu mai evoluiaza nici o maimuta, din atatea specii care mai sunt, in asa fel in cat, trasaturile fizice si psihice sa se poata omogeniza si de ce nu supera fiinta umana ?
Eu stiu ca evolutie inseamna progres, nu degres. Cum iti explici mersul acestei lumi, pornind de la lucruri practice si vizibile .. ?

P.S. Eu nu am inceput cu mutatii, cu straturi cambriene si precambriene, cu fel si el de teoreme si teorii, Darviniste si neodarviniste, ca sa poti sa spui ca cer prea mult pentru topicul sau forumul acesta.

[geo.nektarios]

În prealabil postat de Eutifievv_emi

De unde ati tras concluzica ca sufeltul este nemuritor ? Cum puteti argumenta in asa fel incat sa puteti fi inteles si sustinut ? Exemplul din Eclesiast nu spune asa ceva, chiar daca se poate interpreta si in felul acesta.

1 Corinteni 15:
51. Iată, taină vă spun vouă: Nu toţi vom muri, dar toţi ne vom schimba, 52. Deodată, într-o clipeală de ochi la trâmbiţa cea de apoi. Căci trâmbiţa va suna şi morţii vor învia nestricăcioşi, iar noi ne vom schimba. 53. Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune şi acest (trup) muritor să se îmbrace în nemurire. 54. Iar când acest (trup) stricăcios se va îmbrăca în nestricăciune şi acest (trup) muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci va fi cuvântul care este scris: "Moartea a fost înghiţită de biruinţă.


PLATON (428-348 a.Hr.) elevul lui Socrate scrie: "Sufletul este nemuritor si indestructibil. Cand omul moare, sufletul se desparte de trup deoarece el exista prin sine insusi. Moartea este doar separarea sufletului de trup."

În prealabil postat de topcat

1. Nu exista demonstratii fara echivoc, exista insa teorii stiintifice bazate pe fapte, pe baza carora se pot trage niste concluzii.
2. Filogenetic, sintem maimute in acelasi fel in care sintem pesti
3. Cum am mai spus si in alte topicuri, toate caracteristicile umane se regasesc intr-o forma incipienta sau mai dezvoltata in semenii nostrii ne-umani: altruism, comportament social, inteligenta, memorie, limbaj etc. Si asta ca sa nu ma refer la asemanarile fizice, evidente.

4. Studiile despre DNAul mitocondrial arata ca cel mai recent stramos comun tuturor oamenilor care azi se tirasc pe Pamint a trait acum 170.000 de ani

Bun, atunci hai sa discutam pactic, daca ai inceput cu pragmatismul. Practic si la modul ce la serios, ce poate sa faca o mainuta de 170 de milioane, sau miliarde de ani ? Arata-ne progresele acestui mamifer. Explica cum din peste am ajuns maimute si din maimute om si de cede atatea milioane de ani omul nu mai evoluiaza intr-o cometa sau un vapot, deo dinamica diferita si de un coegicient rational care sa tinda spre perfectiune ?
Te rog fi practic si foloseste elementele demonstrative care apartin mediului inconjurator.

Astept raspunsurile tale.

[geo.nektarios]

Nemurirea sufletului trebuie întemeiată pe credinţa că Dumnezeu ţine ca sufletul să fie nemuritor. Dacă sufletul are o indestructibilitate, ea îşi are cauza în voinţa lui Dumnezeu, cea creatoare şi conservatoare, care vrea ca persoana umană să fie, prin suflet, în mod neîntrerupt dependentă de El. Dumnezeu a înzestrat sufletul cu memoria faptelor sale, cu conştiinţa despre sine, pentru ca el să regrete neîntrerupt faptele contrare lui Dumnezeu, pentru ca să ştie neîntrerupt de dependenţa lui de Dumnezeu, să laude şi să iubească neîntrerupt pe Dumnezeu.
Sufletul a fost creat pentru viaţa veşnică, pentru ca să poată locui în locuinţa de lumină care este Hristos, sau pentru ca Hristos să locuiască în el. Dar chiar dacă el rămâne gol de Hristos, el tot există în veci, ca să ştie pentru ce mare vrednicie a fost zidit şi să rămână veşnic într-un regret pentru lipsirea de ea, deci să rămân într-o suferinţă veşnică pentru despărţirea de Dumnezeu, în Care se afla, sau Care Se afla în el.
Nemurirea nu se bazează pe indestructibilitatea sufletului privit ca substanţă, ci a persoanei, adică a sufletului ca bază a persoanei umane, adică pe indestructibilitatea relaţiei dintre Dumnezeu şi om ca persoane, dat fiind că persoana e factor al acestei relaţii. Căci relaţia între Dumnezeu şi om îşi arată mai mult importanţa dacă omul nu e distrus pentru o oarecare vreme, ci menţinut neîntrerupt, dar trecut îndată după moarte prin judecată, şi răsplătit sau pedepsit cu un nou fel de viaţă, după cum a trăit pe pământ. Dacă Dumnezeu 1-a făcut pe om persoană, ca partener de relaţie, 1-a făcut pentru o relaţie veşnică şi neîntreruptă.
O încetare a existenţei sufletelor între moarte şi judecata universală ar însemna o întrerupere e relaţiei între Dumnezeu şi aceste persoane.

Necesitatea judecăţii particulare
Toate cele trei mari confesiuni creştine învaţă în general că fiecare suflet, supravieţuind după moarte, suportă îndată după ea o judecată aparte, în urma căreia este trimis la fericire sau la chinuri, după cum e găsit la acea judecată. La sfârşitul lumii va fi apoi o altă judecată, universală.
învăţăturii acesteia i se opune teoria despre o evoluţie fără sfârşit a sufletelor după moarte. Ea are două forme:
a)O formă constă în afirmaţia variabilităţii indefinite a voinţei şi sorţii omeneşti. După ea, omul îşi poate schimba direcţia în cursul vieţii viitoare. Voinţa nu se întăreşte niciodată într-o direcţie sau alta în mod definitiv, deci nici în viaţa aceasta, ca să se poată rosti o judecată asupra omului îndată după moarte. Eternitatea va fi o succesiune indefinită de existenţe fericite sau nefericite pentru oameni, ei fiind eterni liberi de a duce o viaţă bună sau rea. O formă concretă a acestei doctrine este teoria reîncarnării sau a metempsihozei, susţinută de antropozofî şi de spiritişti.
b)O a doua formă, numită universalism, susţine că la sfârşit toate sufletele vor ajunge la fel de fericite, căci o fiinţă liberă oricând se poate căi şi până la urmă se vor căi toate. Răul va sfârşi odată, căci orice rău e medicinal, deci temporal.
Sfânta Scriptură arată că viaţa pământească este arena în care omul îşi decide soarta pentru veci, că după moarte omul nu-şi mai poate schimba soarta. Dumnezeu are un plan cosmic de mântuire, nu mântuieşte monade spirituale singulare. Această misiune unică omul nu şi-o poate îndeplini decât în trupul angrenat în această lume. De aceea, însuşi Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om din suflet şi trup, ca să adune prin umanitatea Sa întreaga creaţie în Sine.
Antropozofia susţine că şirul reîncarnărilor duce fiinţele până la confundarea lor pe rând într-o esenţă spirituală supremă, ca apoi să se desprindă din aceasta din nou ca individuaţiuni materiale, care se spiritualizează iarăşi treptat.
Lumea aceasta îşi are o valoare reală numai dacă e unică; numai dacă e creaţia pozitivă a lui Dumnezeu, ca punct de plecare al înaintării de la starea de creatură iniţială la starea de creatura plină de Dumnezeu, înaintare în care trebuie să-şi aducă şi creatura contribuţia ei; ca punct de plecare de la starea de existenţă (είναι) pe care o are în dar de la Dumnezeu, prin starea de existenţă bună (ευ είναι), pe care o dobândeşte prin mişcarea sădită în ea, dar actualizată în sens bun de voinţa ei, la veşnica existenţă fericită (αε ιευ είναι) ca darul ultim şi etern al lui Dumnezeu.
In felul acesta existenţa noastră pământească are o importanţă unică, decisivă. Timpul este exclusiv forma ei şi aceasta dă o valoare decisivă şi timpului, o valoare care corespunde celei a eternităţii. însăşi viaţa pământească istorică e ridicată deasupra relativităţii, dacă numai de ea depinde obţinerea vieţii absolute în Dumnezeu. Ea devine absolută prin participare, ca să traducem expresia patristică îndumnezeire prin participare. Timpul este astfel şi o graţie. Eternitatea nu poate fi transformată în forma unor decizii şi acte noi treptate. Ar însemna să o transformăm în timp.
Etern desăvârşit e numai Dumnezeu ca persoană, Care investeşte cu valoare unică fiecare persoană umană. Un timp etern închis în platitudine şi relativitate nu are loc pentru absolutul Persoanei divine, care să menţină o relaţie de interes absolut cu fiecare persoană umană.
Impotriva judecăţii divine şi în favoarea universalismului final al mântuirii, sau al variabilităţii indefinite a stării sufletelor, s-a mai adus şi argumentul libertăţii esenţiale a spiritului, dar o libertate care duce toate sufletele la mântuire, sau le dă posibilitatea unei eterne treceri de la bine la rău şi invers, nu mai e propriu-zis o libertate.
Libertatea creştină presupune un absolut pentru care omul să lupte, sau pe care să-1 refuze. Fără acest absolut îi lipseşte orice suport, orice motiv de afirmare. într-un plan de relativitate eternă şi universală, sau de strict proces natural, lupta pentru libertate, care pe de o parte presupune libertatea, pe de alta o promovează, îşi pierde orice stimulent. De aceea libertatea are două forme: e libertatea obţinută prin lupta pentru realizarea binelui absolut, pentru impunerea biruinţei lui, pentru unirea cu el; e libertatea obţinută prin lupta pentru eliberarea persoanei de pasiunile înrobitoare, pentru comuniunea în iubire cu alte persoane, alimentate din comuniunea cu Persoana supremă, sau cu Dumnezeu, în comuniunea aceasta aflându-se adevăratul şi deplinul bine.
Neţinând seama de necesitatea deschiderii omului pentru comuniunea cu Dumnezeu, adepţii universalismului mântuirii, sau măcar ai unei eterne variabilităţi, socotesc că un iad etern, întemeiat printr-o judecată a lui Dumnezeu, este incompatibil cu bunătatea Lui.
Această veşnică evoluţie spre un bine universal tot mai înalt, sau veşnica variabilitate se face în baza unei legi universale, în care Dumnezeu nu poate interveni.
Sfântul Maxim afirmă că cel din iad este iubit de Dumnezeu şi preţuieşte pe Dumnezeu; dar nefericirea lui stă tocmai în faptul că e despărţit de El şi petrece cu cei ce-L urăsc şi pe care el însuşi îi urăşte. Şi lucru mai chinuitor şi mai cumplit decât orice chin e să te afli pururea cu cei ce te urăsc şi cu cei urâţi, chiar fără chinuri, dar încă şi cu ele; şi să fii despărţit de cel ce te iubeşte şi de cel iubit (preţuit). Căci Dumnezeu nici nu e urât de cei judecaţi ca Unul ce judecă drept, fiind şi numindu-Se după fire Iubire, nici nu urăşte pe cei judecaţi, căci desigur că e după fire liber de patimă.
deşi înţeleasă ca intrarea unora în comuniune cu Dumnezeu, prin voia Lui, sau ca neintrare a altora în această comuniune din cauza refuzului lor, întrucât Dumnezeu nu Se comporta cu totul pasiv, judecata divină e necesară pentru precizarea modului vieţii eterne a creaturilor. Printr-o astfel de judecată se pune în relief caracterul de persoană al lui Dumnezeu, dar şi un interes al Lui pentru oameni. Pe lângă aceasta, se pune în evidenţă un suprem criteriu al binelui şi al răului. Acest criteriu e Dumnezeu însuşi şi tot El e şi forul de ultimă instanţă al acestui criteriu. Altfel nu mai există nici un criteriu al valorilor, nici un for suprem care să decidă ce e bine şi ce e rău. Nu se mai poate şti ce e bine şi ce e rău şi nu mai există ultima instanţă care să decidă în această privinţă. Criteriul suprem al binelui nu-1 poate cunoaşte decât cel ce este El însuşi binele. El e persoana suprema, ca ultimul izvor al vieţii.
Judecata lui Dumnezeu, prin care unii vor avea parte de fericirea veşnică, iar alţii de nefericirea veşnică, înseamnă numai că Dumnezeu, deschis oricărei persoane create pentru comuniune, constată cu regret că unele persoane nu acceptă sau au devenit incapabile să accepte această comuniune şi că prin aceasta rămân în nefericire prin însăşi libertatea lor.

În prealabil postat de Eutifievv_emi

Dar o intrebare, spune- mi te rog, de ce la ora actuala din maimute nu mai iese nici un stramos care sa se indentifice cat de cat cu omul normal ? Sau altfel spus, de ce nu mai evoluiaza nici o maimuta, din atatea specii care mai sunt, in asa fel in cat, trasaturile fizice si psihice sa se poata omogeniza si de ce nu supera fiinta umana ?

Evolutia se produce in principal cind mediul se modifica. Daca mediul s-ar modifica in acelasi fel in care a facut-o atunci cind stramosii omului modern s-au despartit de stramosii maimutelor moderne, probabil ca peste citeva milioane de ani am observa-o.

În prealabil postat de Eutifievv_emi

Eu stiu ca evolutie inseamna progres, nu degres. Cum iti explici mersul acestei lumi, pornind de la lucruri practice si vizibile .. ?

Evolutie nu inseamna progres, pentru ca nu e un proces dirijat. Evolutie inseamna adaptare progresiva si oarba la mediu.
De exemplu, daca temperatura pe Pamint ar creste cu citeva zeci de grade, ar ramine numai organismele care s-ar putea adapta. Omul nu s-ar regasi printre ele.

În prealabil postat de geo.nektarios

1 Corinteni 15:
51. Iată, taină vă spun vouă: Nu toţi vom muri, dar toţi ne vom schimba, 52. Deodată, într-o clipeală de ochi la trâmbiţa cea de apoi. Căci trâmbiţa va suna şi morţii vor învia nestricăcioşi, iar noi ne vom schimba. 53. Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune şi acest (trup) muritor să se îmbrace în nemurire. 54. Iar când acest (trup) stricăcios se va îmbrăca în nestricăciune şi acest (trup) muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci va fi cuvântul care este scris: "Moartea a fost înghiţită de biruinţă.


PLATON (428-348 a.Hr.) elevul lui Socrate scrie: "Sufletul este nemuritor si indestructibil. Cand omul moare, sufletul se desparte de trup deoarece el exista prin sine insusi. Moartea este doar separarea sufletului de trup."

1. As dori sa imi explicati textul din expus mai sus.
2. Platon a fost crestin ? A crezut in inviere ? In Dumnezeu, in viata vesnica ? In profetiile care se faceau pe atunci cu privire la Unsul Mesia ? Daca nu, atunci cum de incuvintati si acceptati acest concept ? CINE A FOST PLATON , un om a lui Dumnezeu ?
Dati-mi un singur exemplu de mucenici, dascali, si proroci care au fost filozofi ?
Daca nu ati stiuut conceptul platonist, cu privire la sufet a fost combatut de Aristotel, care l-a si superat.
3. Ati scris ce a scris elevul unui maestru analfabet, dar despre elevii Adevaratului Maestru, ce ne puteti spune ?

Iata care au fost cuvintele mele prin care am caracrerizat Grecia, la o ora de greaca : " Daca exista vreo tara al carei istorii este compusa din motologie, aceea ceste indubitabil Grecia!"
Cei mai mincinosi oameni au fost grecii. Numai mituri, fictiuni, fantasme, laluciri de tot felul si o sumedenie de baspe mestesugit alcatuite. Iata cu ce se indeletniceau grecii.
Iata si un argument biblic in sensul acesta : " Caci toti Atenienii si strainii, cari stateau in Atena, nu-si petreceau vremea cu nimic altceva decat sa spuna sau sa asculte ceva nou. "(Fpte 17:21) Iata dovada in ce priveste imensitatea de asa numitele opere literale. Aveau timp pentru ca asta faceau. Nascoceau tot felul de iluzii si fictiuni.


Va rog nu mai postati aici despre acest subiect!!!!!!!

În prealabil postat de topcat

Evolutia se produce in principal cind mediul se modifica. Daca mediul s-ar modifica in acelasi fel in care a facut-o atunci cind stramosii omului modern s-au despartit de stramosii maimutelor moderne, probabil ca peste citeva milioane de ani am observa-o.


Evolutie nu inseamna progres, pentru ca nu e un proces dirijat. Evolutie inseamna adaptare progresiva si oarba la mediu.
De exemplu, daca temperatura pe Pamint ar creste cu citeva zeci de grade, ar ramine numai organismele care s-ar putea adapta. Omul nu s-ar regasi printre ele.

1. Cum poti sa argumentezi divortul, ca sa-l numesc asa, celori doi stramosi ?

2, Te contrazici cu DEX-ul!
EVOLÚȚI//E ~i f. 1) la sing. Modificare treptată a calității spre un nivel superior; dezvoltare. ~a speciilor. 2) Curs al unei acțiuni, al unui proces; desfășurare. ♢ În ~ în curs de dezvoltare.
Ce intelegi tu prin expresia : " nivel superior", regres sau progres?
Este adevarat ca scuza in acest sens scuza mijloacele inexistente si inexplicabile cu privire la legile naturii, care sunt dirijate ordonat si perfect, pentru ca isi respecta Stapanul, indeplinindu-si functile cu perfecta exactitate.
Evoluita nu e un progres dirijat, pentru ca evolutionismul nu-l poate dirija in favoarea conceptului sau. Cu toate acestea si in ciuda realitatii izbitoare, el tinde de milioane de ani sa creada ca intr-o buna zi BING BANG-ul va demonstra ca din inexistibilul va defini in sfarsit existenta.
EVOLÚȚIE s. f. 1. formă de dezvoltare care presupune acumulări cantitative treptate, obiective și subiective, în viața socială și care pot duce la schimbări radicale, calitative, la revoluție. ♦ teoria ~ i emergente = teorie idealistă și metafizică cu privire la procesul dezvoltării, potrivit căreia apariția noilor calități este absolut spontană și imprevizibilă. 2. dezvoltare în timp a unui fenomen sau proces, a unui eveniment, a unei ființe etc.


Ce intelegi prin :"schimbari radicale, calitative", orientare pozitiva sau nevativa ?

În prealabil postat de Eutifievv_emi

1. Cum poti sa argumentezi divortul, ca sa-l numesc asa, celori doi stramosi ?

Pentru ca modificarile genetice sa se raspindeasca in populatie numarul de membrii trebuie sa nu fie prea mare sau ca specimenul mutant sa detina o proprietate foarte importanta pentru supravietuire.
Stramosii omului si ai maimutei au fost deajuns de separati pentru ca sa apara speciatia, grupul in care au aparut mutatiile a fost deajuns de mic pentru ca variatia sa se mentina.

În prealabil postat de Eutifievv_emi

2, Te contrazici cu DEX-ul!
EVOLÚȚI//E ~i f. 1) la sing. Modificare treptată a calității spre un nivel superior; dezvoltare. ~a speciilor. 2) Curs al unei acțiuni, al unui proces; desfășurare. ♢ În ~ în curs de dezvoltare.
Ce intelegi tu prin expresia : " nivel superior", regres sau progres?

E superior numai dpdv al mediului ce genereaza evolutia.

În prealabil postat de Eutifievv_emi

Este adevarat ca scuza in acest sens scuza mijloacele inexistente si inexplicabile cu privire la legile naturii, care sunt dirijate ordonat si perfect, pentru ca isi respecta Stapanul, indeplinindu-si functile cu perfecta exactitate.
Evoluita nu e un progres dirijat, pentru ca evolutionismul nu-l poate dirija in favoarea conceptului sau. Cu toate acestea si in ciuda realitatii izbitoare, el tinde de milioane de ani sa creada ca intr-o buna zi BING BANG-ul va demonstra ca din inexistibilul va defini in sfarsit existenta.

Nu inteleg nimic

În prealabil postat de Eutifievv_emi

EVOLÚȚIE s. f. 1. formă de dezvoltare care presupune acumulări cantitative treptate, obiective și subiective, în viața socială și care pot duce la schimbări radicale, calitative, la revoluție. ♦ teoria ~ i emergente = teorie idealistă și metafizică cu privire la procesul dezvoltării, potrivit căreia apariția noilor calități este absolut spontană și imprevizibilă. 2. dezvoltare în timp a unui fenomen sau proces, a unui eveniment, a unei ființe etc.


Ce intelegi prin :"schimbari radicale, calitative", orientare pozitiva sau nevativa ?

Evolutia sociala respecta aceleasi principii ca cea biologica dar nu e chiar acelasi lucru
Democratia a dus la schimbari radicale, calitative. Ea nu a aparut brusc ci a evoluat treptat