Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

[Eugen7]

În prealabil postat de Miha-anca

Toti oamenii, care au un trup sunt datori cu o moarte a trupului.

Nu prea este asa invatatura ortodoxa patristica.
Acesta afirmatie are o vadit tenta maniheista si filozofica greaca... conform careia trupul este pacatos in sine (ca materia este rea in sine), in timp ce Sfantul Pavel condamna nu trupul in sine ci poftele trupului, adica nefirescul psiho-somatic. Omul ESTE trup SI suflet... si nu din trup si din suflet.

Moartea (adormirea) nu este a trupului ci moartea este a persoanei! Dumnezeu cand spune "veti muri negresit" nu se rfera doar la moartea trupului ci la moartea duhovniceasca... care evident nu este instantanee si care evindent implica moartea biologica.

Sufletul dupa moarte nu exista prin sine... ci doar prin harul lui Dumnezeu. Sfintii asteapta invierea trupurilor insa aceasta asteptare a lor este activa si (con)lucratoare (insa nedeplina) cu harul Duhului Sfant... Nu intram in detalii acum.

Doamne ajuta.

[Demetrius]

În prealabil postat de Eugen7

...Sufletul dupa moarte nu exista prin sine... ci doar prin harul lui Dumnezeu...

Doamne ajuta.

In veci, Amin!

Prin harul lui Dumnezeu exista intreaga faptura, tot Universul; dupa moarte sufletul singur(in sine) merge la judecata particulara.

Persoana este trup si suflet, dar trupul moare si sufletul exista cum vrei tu, prin har sau fara har ca oricum nu mai poate face nimic, decat in trup.
Din ce spui tu se poate intelege ca judecarea sufletului nu conteaza, ca persoana oricum a murit.

În prealabil postat de Eugen7

Nu prea este asa invatatura ortodoxa patristica.
Acesta afirmatie are o vadit tenta maniheista si filozofica greaca... conform careia trupul este pacatos in sine (ca materia este rea in sine), in timp ce Sfantul Pavel condamna nu trupul in sine ci poftele trupului, adica nefirescul psiho-somatic. Omul ESTE trup SI suflet... si nu din trup si din suflet.

Moartea (adormirea) nu este a trupului ci moartea este a persoanei! Dumnezeu cand spune "veti muri negresit" nu se rfera doar la moartea trupului ci la moartea duhovniceasca... care evident nu este instantanee si care evindent implica moartea biologica.

Sufletul dupa moarte nu exista prin sine... ci doar prin harul lui Dumnezeu. Sfintii asteapta invierea trupurilor insa aceasta asteptare a lor este activa si (con)lucratoare (insa nedeplina) cu harul Duhului Sfant... Nu intram in detalii acum.

Doamne ajuta.

Un lucru am vrut sa spun: ca nu ne putem duce cu trupul in rai. Nimic mai mult.

În prealabil postat de Miha-anca

Toti oamenii, care au un trup sunt datori cu o moarte a trupului.

Toti oamenii, pentru ca au un trup, sunt datori cu o moarte a trupului.
Asta am vrut sa spun. Normal ca omul e trup si suflet; fara una din ele, nu mai e om.

[cristiboss56]

Este posibil ca oamenii să trăiască în abstinenţă o viaţă cu adevărat curată? Cum reuşesc călugării acest lucru?De câţiva ani mă tot străduiesc să aflu un limbaj prin care să ajung la urechile celor care pun această întrebare şi mă tem că nu voi reuşi să-l aflu.
De ce? Pentru că majoritatea oamenilor aud cu urechile mentalităţii acestei lumi, interpretează prin reţeaua de sinapse impusă de cei din jur, uneori prin experienţe destul de traumatizante...
Apoi, oamenii aud ce vor ei să audă, pentru că cel ce întreabă crede deja că „nu se poate!" şi că cei care afirmă altfel „ascund ei ceva" (aşa credea şi unul din securiştii care mă „cercetau"). Şi au dreptate.
Da, toţi cei care s-au oprit şi au cunoscut în viaţa lor, în sufletul şi în trupul lor, că Dumnezeu nu ne-a adus la viaţă pentru chin şi plăceri efemere, ci pentru a ne împărtăşi de Bucuria Lui de a fi, îşi ascund propria viaţă cu Hristos în Dumnezeu. Nu este o metaforă biblică, ci o realitate. Adică, viaţa creştinului viu este ascunsă chiar şi pentru el în Dumnezeu, nici chiar el nu înţelege raţional cum a devenit imposibilul posibil. Nu înţelege intelectual, dar constată pe „pielea lui". Pur şi simplu: zice „Doamne!", şi „Doamne" vine şi le face pe toate posibile. Nu în locul omului, ci în om, cu puterea omului pătrunsă, îmbrăţişată, susţinută de harul Lui. Tot meşteşugul omului este acela de a învăţa să-şi cunoască neputinţa şi, prin asceză, să dobândească şi să păstreze harul.
Călugării şi toţi cei care duc o viaţă curată primesc de la Dumnezeu, în mod simţit, ceva atât de bun încât strădania de a dobândi şi păstra harul (asceza) devine o bucurie, iar sărmana plăcere senzuală adusă de păcat devine jalnică şi demnă de dispreţuit. Abstinenţa nu este decât calea (la început strâmtă) prin care obţinem acel Ceva pe care îl pierdem prin păcat.
Despre Acest Ceva atât de bun, nu se poate povesti. Vă pot spune doar atât: Veniţi şi vedeţi! Faceţi o probă: faceţi tot ce vă porunceşte Domnul, respiraţi Răsuflarea Lui, mâncaţi Trupul Lui, beţi Sângele Lui, ascultaţi cuvintele şi tăcerea Lui şi veţi vedea.
Restul sunt vorbe goale, fiori trecători şi multă suferinţă şi angoasă.
Cu înţelegere şi respect,
Maica Siluana

[claudiadcd]

În prealabil postat de cristiboss56

Este posibil ca oamenii să trăiască în abstinenţă o viaţă cu adevărat curată? Cum reuşesc călugării acest lucru?De câţiva ani mă tot străduiesc să aflu un limbaj prin care să ajung la urechile celor care pun această întrebare şi mă tem că nu voi reuşi să-l aflu.
De ce? Pentru că majoritatea oamenilor aud cu urechile mentalităţii acestei lumi, interpretează prin reţeaua de sinapse impusă de cei din jur, uneori prin experienţe destul de traumatizante...
Apoi, oamenii aud ce vor ei să audă, pentru că cel ce întreabă crede deja că „nu se poate!" şi că cei care afirmă altfel „ascund ei ceva" (aşa credea şi unul din securiştii care mă „cercetau"). Şi au dreptate.
Da, toţi cei care s-au oprit şi au cunoscut în viaţa lor, în sufletul şi în trupul lor, că Dumnezeu nu ne-a adus la viaţă pentru chin şi plăceri efemere, ci pentru a ne împărtăşi de Bucuria Lui de a fi, îşi ascund propria viaţă cu Hristos în Dumnezeu. Nu este o metaforă biblică, ci o realitate. Adică, viaţa creştinului viu este ascunsă chiar şi pentru el în Dumnezeu, nici chiar el nu înţelege raţional cum a devenit imposibilul posibil. Nu înţelege intelectual, dar constată pe „pielea lui". Pur şi simplu: zice „Doamne!", şi „Doamne" vine şi le face pe toate posibile. Nu în locul omului, ci în om, cu puterea omului pătrunsă, îmbrăţişată, susţinută de harul Lui. Tot meşteşugul omului este acela de a învăţa să-şi cunoască neputinţa şi, prin asceză, să dobândească şi să păstreze harul.
Călugării şi toţi cei care duc o viaţă curată primesc de la Dumnezeu, în mod simţit, ceva atât de bun încât strădania de a dobândi şi păstra harul (asceza) devine o bucurie, iar sărmana plăcere senzuală adusă de păcat devine jalnică şi demnă de dispreţuit. Abstinenţa nu este decât calea (la început strâmtă) prin care obţinem acel Ceva pe care îl pierdem prin păcat.
Despre Acest Ceva atât de bun, nu se poate povesti. Vă pot spune doar atât: Veniţi şi vedeţi! Faceţi o probă: faceţi tot ce vă porunceşte Domnul, respiraţi Răsuflarea Lui, mâncaţi Trupul Lui, beţi Sângele Lui, ascultaţi cuvintele şi tăcerea Lui şi veţi vedea.
Restul sunt vorbe goale, fiori trecători şi multă suferinţă şi angoasă.
Cu înţelegere şi respect,
Maica Siluana

Am crezut ca dvs ati scris textul, ma si gindeam cit de frumos ar fi sa ai un asemenea om linga tine, cu asemenea traire si intelepciune. Minunat fragment ! Multumesc, mie mi-a folosit.

[Fani71]

În prealabil postat de catalin2

Pe mine nu ma intereseaza prea mult subiectul, nu tine de invatatura de credinta ci mai mult de ortopraxie. Din pacate Cezar remarc atitudinea, limbajul si judecarea drastica, specifica celor ce au conceptii ecumeniste. De cand sunt pe forum unii cu aceste conceptii au procedat tot timpul asa pe forum.

Ts, ts... Si asta n-o fi judecata pripita si drastica?

[Fani71]

În prealabil postat de Miha-anca

Cu scuzele de rigoare, noi incepusem sa vorbim despre placere, nu despre sex. Discutia a deviat spre sex, ceea ce nu era de dorit, ea fiind mult mai abstracta initial, si anume placerea care ar fi fost cauza izgonirii din rai. Deci de aici si pana la sex e cale lunga, ca intre gand si fapta.

Si apoi cine ar indrazni sa interzica sexul oamenilor de azi, cand acesta a devenit idolul zilelor noastre?!? Nici nu am avea dreptul, nici caderea. Ceea ce tine de tinerete, intelege si Dumnezeu, cu atat mai bine noi, cei din lume. Pe cand placerea reprezinta dulceata, care ne cucereste cu usurinta si care e in stare sa ii coboare din ascensiunea lor, si pe cei mai buni; ma refer la asceti, nu la noi, caci noi o cautam si o imbratisem fara opozitie. Din pacate.

Asta cam suna a: nu corespunde cu ce gandesc eu, deci nu poate fi adevarat.. Hm...
Sfantul Ioan Gura de Aur are si multe lucrari exegetice, adica de comentarii ale Scripturii. Nu numai predici (omilii). Sigur ca in acele lucrari are alt stil decat la cele care sunt o transcriere a unul stil oral.
Apoi, mai depinde si de cine a facut traducerea.

[Fani71]

În prealabil postat de Miha-anca

Scrie ca este de Sf. Ioan Gura de Aur, dar stilul difera de al acestuia.
Ideea, ca si Maica Domnului ar fi vrut sa fie bagata in seama cu ocazia inmultirii vinului, mi se pare ciudata. Atata vreme cat Maica Domnului se distinge prin smerenie si discretie, imi e greu, mie personal, sa cred ca a vrut sa se bage si ea in seama, profitand de calitatile Fiului. Ceva nu se potriveste.

Pai troooocmai asta era ideea : ca s-a inselat si el odata..
Sigur ca nu se potriveste. Nu este credinta ortodoxa.
Daca nu se potriveste, este din cauza asta, nu pentru ca ar fi falsificat cineva scrierea.

[catalin2]

În prealabil postat de Fani71

Ts, ts... Si asta n-o fi judecata pripita si drastica?

Nu, raspundeam mesajului lui Cezar. Daca cineva se apuca sa bata pe altcineva pe strada si tu ii spui sa inceteze inseamna ca il judeci? Daca tie ti-a placut acel mesaj si doar la mine ai gasit judecata nu mai am nimic de adaugat.

[catalin2]

În prealabil postat de Fani71

Asta cam suna a: nu corespunde cu ce gandesc eu, deci nu poate fi adevarat.. Hm...
Sfantul Ioan Gura de Aur are si multe lucrari exegetice, adica de comentarii ale Scripturii. Nu numai predici (omilii). Sigur ca in acele lucrari are alt stil decat la cele care sunt o transcriere a unul stil oral.
Apoi, mai depinde si de cine a facut traducerea.

Omiliile sunt comentarii la Sfanta Scriptura.