Fenomenul Noul Ierusalim de la Pucioasa

[mariamargareta]

Vsovi afirmă, fără nici o acoperire, că Dumnezeu vorbeşte astăzi nu numai la Pucioasa, ci şi prin alte părţi:
[COLOR=darkorchid]…nu numai cel de la Pucioasa, ca scrie ca Duhul [/COLOR][COLOR=fuchsia]merge shi in alte locuri[/COLOR][COLOR=darkorchid] unde se cheama Numele Domnului…[/COLOR]

Dacă [COLOR=purple]“aşa scrie”[/COLOR], era bine ca domnul Vsovi să vină şi cu dovezi. Presupunând însă că are dreptate, înseamnă că avem de-a face cu o altă inconsecvenţă gravă a ideologiei pucioase, deoarece în alte locuri se exprimă o poziţie complet diferită.
Dacă Vsovi ar fi citit cu atenţie [COLOR=blue]Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa [/COLOR], ar fi observat că “Dumnezeul de la Pucioasa” pretinde că [COLOR=fuchsia]nu se mai duce nicăieri, [/COLOR]ci numai la “Israelul” de la Pucioasa. Tot ce este exterior Noului Ierusalim al Pucioasei este denumit generic “[COLOR=fuchsia]lume[/COLOR]”, în care “Duhul” nu se mai duce.
Iată trei texte doveditoare:

[COLOR=blue]«Fiilor, [/COLOR][COLOR=fuchsia]în lume nu Mă mai duc să mai dau învăţătură[/COLOR][COLOR=blue]. Nu Mă mai duc nici la preoţi, nici la împăraţi, nici la cei învăţaţi, căci împăraţii M-au judecat, preoţii M-au condamnat la moarte şi lumea M-a batjocorit şi M-a hulit şi M-a scuipat. Şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]acum, am venit la tine, poporul Meu[/COLOR][COLOR=blue], ca să stau cu tine de vorbă. ( Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa, 04-03-1992)[/COLOR]

[COLOR=fuchsia]Eu nu Mă mai duc nicăieri pe pământ[/COLOR][COLOR=blue]. Pe unde Mă duc e numai amestecătură, numai spini, numai pământ moale, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu Mă mai duc, şi stau cu tine, fiule, poporul Meu[/COLOR][COLOR=blue]. Eu am venit să-Mi iubesc poporul, şi cu iubire să stau pe lângă el, că omul de azi zice că nu mai vin, dar iată-Mă cu tine, poporul Meu, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]în lume nu Mă mai duc, şi stau cu tine[/COLOR][COLOR=blue] şi suflu peste tine şi te învăluiesc în sfatul Meu ceresc, în graiul Meu ceresc, ca să nu rămân fără tine, că toate dau să te apuce pe tine şi să-ţi fure lumina cea de la Mine, dar lumina este de la Mine, şi nu-ţi poate fura ţie nimeni această lumină. (Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa, 15-02-1995)[/COLOR]

[COLOR=blue]Pace ţie, [/COLOR][COLOR=fuchsia]poporule Israele[/COLOR][COLOR=blue]! Duhul rău nu are de unde să-ţi dea ce-ţi dau Eu, Domnul Dumnezeul tău. Pace ţie îţi dau, pace ţie rostesc! Aceasta este cheia cu care descui duhul tău, [/COLOR][COLOR=fuchsia]poporul Meu[/COLOR][COLOR=blue], ca să intru în mijlocul tău şi să-ţi aştern cină de cuvânt şi să mănânc cu tine, poporul Meu. Am venit şi ţi-am spus aşa: «[/COLOR][COLOR=fuchsia]În lume nu Mă mai duc[/COLOR][COLOR=blue], şi toată bogăţia Mea ţie ţi-o dau».[/COLOR][COLOR=blue] […] Israele, stai, tată, sub cortul Meu. Stai, [/COLOR][COLOR=fuchsia]Israele[/COLOR][COLOR=blue], stai, şi mănâncă la cina Mea şi fii cuvânt din cuvânt, [/COLOR][COLOR=fuchsia]fiule Israele[/COLOR][COLOR=blue]. […] De aceea am spus: «[/COLOR][COLOR=fuchsia]În lume nu Mă mai duc[/COLOR][COLOR=blue]».[/COLOR][COLOR=blue] (Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa, 04-12-1995)[/COLOR]

[vsovi]

mariamargareta:
Vsovi afirmă, fără nici o acoperire,[COLOR=darkorange](asha este n-am acoperire ca cei ce o cauta pe asta vor sa-shi mushamalizeze pacatele shi interesele, eu am intr-acoperire)[/COLOR] că Dumnezeu vorbeşte astăzi nu numai la Pucioasa, ci şi prin alte părţi:
[COLOR=darkorchid]…nu numai cel de la Pucioasa, ca scrie ca Duhul [/COLOR][COLOR=fuchsia]merge shi in alte locuri[/COLOR][COLOR=darkorchid] unde se cheama Numele Domnului…[/COLOR]

Dacă [COLOR=purple]“aşa scrie”[/COLOR], era bine ca domnul Vsovi să vină şi cu dovezi. [COLOR=red](poi nu tzi le-am expus? nu tzi-am zis ca am umblat prin 5-6 biserici shi am constatat ca sunt pline de Duhul? vazut shi nevazut? ce dovezi ai vrea sa-tzi dau? poi ce eu umblu sa ma dezvinovatzesc, eu tzi-am expus din bucuria mea, iar daca crezi sau nu e treaba ta ca nici nu ma priveshte pe mine, dar Adevarul tzi l-am marturisit pentru tine ca sa nu cumva sa nu fi marturisit prin tacere minciuna ori lashitatea mea, ca shtiind ca sunt lash am preferat sa ma arat curajos, dar se shtie ca sund doar un iepurdre, un iepurdrash coconash ai fujuit de pe imaj shi te-ai dus colo-n sus intr-un hau mi te-ai ascuns, un dublau, caine rau tea gornit in drumul tau shi tzi-a dat de sapat balta buna de scapat, adica pamant moale)[/COLOR]Presupunând însă că are dreptate, înseamnă că avem de-a face cu o altă inconsecvenţă gravă a ideologiei pucioase, deoarece în alte locuri se exprimă o poziţie complet diferită. [COLOR=green](ce inconsecventza? poi nu spune Domnul mereu ca nu pentru gLume se roaga, ca sa-l vada lumea, pentru cei din lume ca sa creasca prostiile din gLume ci pentru cei ce i-a dat Dumnezeu Lui, caci ai Tai erau Parinte shi mi i-ai dat Mie ca sa fie asha cum suntem Noi, ceva de genul asta... deci inconsecventza este in aprecierile shi interpretarile tale shi degeaba incerci mereu sa intorci ce te invatz eu ca sa nu mai faci, le intorci in capul meu ori in al Lui Dumnezeu... ca te faci de shi mai mare rushine, din pacate pentru tine, dar nu ma refer la rushinea de la oameni, de la lume, ci de rushinea aia cand se va rushina Domnul de amandoi cand v-a veni in slava Tatalui Sau caci v-a constata ca in loc sa ne iertam shi sa ne iubim, noi ne judecam shi ne mandrim... hulind mereu pe Dumnezeu)[/COLOR]
Dacă Vsovi ar fi citit cu atenţie [COLOR=blue]Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=darkorange](ai dreptate n-am citit cu atentzie ci am fusherlit din suficientza shi lene)[/COLOR][COLOR=darkorchid],[/COLOR] ar fi observat că “Dumnezeul de la Pucioasa” pretinde că [COLOR=fuchsia]nu se mai duce nicăieri, [/COLOR]ci numai la “Israelul” de la Pucioasa [COLOR=blue](aici iarashi inventezi, tzi-am spus ca e vorba de Rumania noastra, se mai duce ca este scris dar vrei sa demonstrezi iarashi ceva... vrei sa rupi painea in doua, dar painea nu se rupe ci se frange, este vorba de frangerea painii shi nu de ruperea ei cum te stradui mereu, shi a frant-o shi a dat-o lor, asha ceva este scris)[/COLOR] . Tot ce este exterior Noului Ierusalim al Pucioasei este denumit generic “[COLOR=fuchsia]lume[/COLOR]”, în care “Duhul” nu se mai duce [COLOR=red](poi Noul Ierusalim de la Pucioase are shi o fatza Tainica, reprezentand Lacashul sfant din Cer shi de pe Pamant al lui Dumnezeu cu sfintzii shi cu oamenii, deci la ce gLume sa se mai duca? cand Domnul ii cheama la El shi nu invers ca sa mearga oile la gLume, nu pentru asta a trimis sfintzii apostoli in lume ca sa devina oile shi mai pagane shi mai rele ci sa vina la pasune, la Calea-Adevarul shi Viatza, ca viatza lumii e moartea chiar daca omul se vede plin de viatza el nu shtie ca aia e moarte defapt, caci viatza omului e moartea iar cerul omului e iadul cu cele 6 iaduri ale cerului omului... deci pentru ce vrei sa ma pacaleshti shi sa faci pe cineva sa te creada, ca este scris "noi sau un inger din cer" shi este scris "nu datzi crezare oricarui duh ci cercetatzi duhurile daca sunt de la Dumnezeu" deci vezi dumneata cum iese eresul prin gura omului eretic? vezi dumneata ce este aia secta? caci barfa shi judecata altuia itzi inneghineaza ochiul tau Cel drept shi daca ochiul tau este intuneric atunci cu atat mai mult intunericului care este in tine... vai de neamul acela care cere semne shi minuni, dar findca ceri dovezi atunci este scris ca semnul lui Iona se va da lor, shi semnul lui iona este shi acesta: 3 zile mai sunt shi cetatea va fi distrusa... caci acest semn a dat Iona, asta a zis, asta a grait, asta a scris... sau mai poate fi talmacit shi ca trei zile cetatea Ierusalimului a fost moarta, dar dupa Trei zile a inviat Domnul din Mortzi, iar apoi a proorocit ca pe toate le va Innoi, "Noi le vom face pe toate"... deci daca vrei dovezi am sa-l pun iarashi pe batranul cu riduri shi cu nasul roshu de la bube shi cu privirea iscodind daca ai priceput ce a vrut sa zica).[/COLOR]
Iată trei texte doveditoare:

[COLOR=blue]«Fiilor, [/COLOR][COLOR=fuchsia]în lume nu Mă mai duc să mai dau învăţătură[/COLOR][COLOR=blue]. Nu Mă mai duc nici la preoţi, nici la împăraţi, nici la cei învăţaţi, căci împăraţii M-au judecat, preoţii M-au condamnat la moarte şi lumea M-a batjocorit şi M-a hulit şi M-a scuipat. Şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]acum, am venit la tine, poporul Meu[/COLOR][COLOR=blue], ca să stau cu tine de vorbă. ( Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa, 04-03-1992)[/COLOR]

[COLOR=fuchsia]Eu nu Mă mai duc nicăieri pe pământ[/COLOR][COLOR=blue]. Pe unde Mă duc e numai amestecătură, numai spini, numai pământ moale, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu Mă mai duc, şi stau cu tine, fiule, poporul Meu[/COLOR][COLOR=blue]. Eu am venit să-Mi iubesc poporul, şi cu iubire să stau pe lângă el, că omul de azi zice că nu mai vin, dar iată-Mă cu tine, poporul Meu, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]în lume nu Mă mai duc, şi stau cu tine[/COLOR][COLOR=blue] şi suflu peste tine şi te învăluiesc în sfatul Meu ceresc, în graiul Meu ceresc, ca să nu rămân fără tine, că toate dau să te apuce pe tine şi să-ţi fure lumina cea de la Mine, dar lumina este de la Mine, şi nu-ţi poate fura ţie nimeni această lumină. (Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa, 15-02-1995)[/COLOR]

[COLOR=blue]Pace ţie, [/COLOR][COLOR=fuchsia]poporule Israele[/COLOR][COLOR=blue]! Duhul rău nu are de unde să-ţi dea ce-ţi dau Eu, Domnul Dumnezeul tău. Pace ţie îţi dau, pace ţie rostesc! Aceasta este cheia cu care descui duhul tău, [/COLOR][COLOR=fuchsia]poporul Meu[/COLOR][COLOR=blue], ca să intru în mijlocul tău şi să-ţi aştern cină de cuvânt şi să mănânc cu tine, poporul Meu. Am venit şi ţi-am spus aşa: «[/COLOR][COLOR=fuchsia]În lume nu Mă mai duc[/COLOR][COLOR=blue], şi toată bogăţia Mea ţie ţi-o dau».[/COLOR][COLOR=blue] […] Israele, stai, tată, sub cortul Meu. Stai, [/COLOR][COLOR=fuchsia]Israele[/COLOR][COLOR=blue], stai, şi mănâncă la cina Mea şi fii cuvânt din cuvânt, [/COLOR][COLOR=fuchsia]fiule Israele[/COLOR][COLOR=blue]. […] De aceea am spus: «[/COLOR][COLOR=fuchsia]În lume nu Mă mai duc[/COLOR][COLOR=blue]».[/COLOR][COLOR=blue] (Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa, 04-12-1995)[/COLOR]
[COLOR=#0000ff][/COLOR]
[COLOR=magenta]cat de dulce graieshte [/COLOR][COLOR=darkorange]Dumnezeu![/COLOR]

[mariamargareta]

Citat din Vsovi:

[COLOR=red]cerul omului e iadul cu cele 6 iaduri ale cerului omului...

[COLOR=black]Oare cum trebuie înţeleasă această înşiruire de cuvinte?

O soluţie ar fi să creăm o paradigmă de ajutor, adică o parafrază simplificată de genul:

[COLOR=Red]găina e pasărea cu cele 6 păsări ale găinii...

[/COLOR][/COLOR][/COLOR][COLOR=red][COLOR=black][COLOR=Red][COLOR=Black]Dar... tot nu se limpezeşte nimic.
Să mai încercăm odată, dând totodată un caracter antonimic frazei:

[COLOR=Red]pământul este raiul cu cele 7 raiuri ale pământului...

[COLOR=Black]Tot tulbure rămâne, tot tulbure. Ar fi mai bine să ne lăsăm păgubaşi.

Poate se îndură Vsovi şi ne lămureşte, presupunând că el în mod sigur ştie la ce s-a gândit.[/COLOR]
[/COLOR][/COLOR][/COLOR][/COLOR][/COLOR]

[mariamargareta]

[COLOR=black]Entuziasmul lui Vsovi faţă de pucioshi nu mai are margini. În ultima lui postare (dar, sperăm, nu cea mai de pe urmă), Vsovi exclamă siderat:[/COLOR]

[COLOR=fuchsia]cat de dulce graieshte [/COLOR][COLOR=darkorange]Dumnezeu![/COLOR]

[COLOR=black]Ce l-a entuziasmat pe Vsovi aşa de mult? Iată textele care l-au scos pur şi simplu din minţi:[/COLOR]

[COLOR=blue]«Fiilor, [/COLOR][COLOR=fuchsia]în lume nu Mă mai duc să mai dau învăţătură[/COLOR][COLOR=blue]. Nu Mă mai duc nici la preoţi, nici la împăraţi, nici la cei învăţaţi, căci împăraţii M-au judecat, preoţii M-au condamnat la moarte şi lumea M-a batjocorit şi M-a hulit şi M-a scuipat. Şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]acum, am venit la tine, poporul Meu[/COLOR][COLOR=blue], ca să stau cu tine de vorbă. ( Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa, 04-03-1992)[/COLOR]

[COLOR=red]Eu nu Mă mai duc nicăieri pe pământ[/COLOR][COLOR=blue]. Pe unde Mă duc e numai amestecătură, numai spini, numai pământ moale, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu Mă mai duc, şi stau cu tine, fiule, poporul Meu[/COLOR][COLOR=blue]. Eu am venit să-Mi iubesc poporul, şi cu iubire să stau pe lângă el, că omul de azi zice că nu mai vin, dar iată-Mă cu tine, poporul Meu, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]în lume nu Mă mai duc, şi stau cu tine[/COLOR][COLOR=blue] şi suflu peste tine şi te învăluiesc în sfatul Meu ceresc, în graiul Meu ceresc, ca să nu rămân fără tine, că toate dau să te apuce pe tine şi să-ţi fure lumina cea de la Mine, dar lumina este de la Mine, şi nu-ţi poate fura ţie nimeni această lumină. (Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa, 15-02-1995)[/COLOR]

[COLOR=blue]Pace ţie, [/COLOR][COLOR=fuchsia]poporule Israele[/COLOR][COLOR=blue]! Duhul rău nu are de unde să-ţi dea ce-ţi dau Eu, Domnul Dumnezeul tău. Pace ţie îţi dau, pace ţie rostesc! Aceasta este cheia cu care descui duhul tău, [/COLOR][COLOR=fuchsia]poporul Meu[/COLOR][COLOR=blue], ca să intru în mijlocul tău şi să-ţi aştern cină de cuvânt şi să mănânc cu tine, poporul Meu. Am venit şi ţi-am spus aşa: «[/COLOR][COLOR=fuchsia]În lume nu Mă mai duc[/COLOR][COLOR=blue], şi toată bogăţia Mea ţie ţi-o dau».[/COLOR][COLOR=blue] […] Israele, stai, tată, sub cortul Meu. Stai, [/COLOR][COLOR=fuchsia]Israele[/COLOR][COLOR=blue], stai, şi mănâncă la cina Mea şi fii cuvânt din cuvânt, [/COLOR][COLOR=fuchsia]fiule Israele[/COLOR][COLOR=blue]. […] De aceea am spus: «[/COLOR][COLOR=fuchsia]În lume nu Mă mai duc[/COLOR][COLOR=blue]».[/COLOR][COLOR=blue] (Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa, 04-12-1995)[/COLOR]


[COLOR=black]Laitmotivul care se pare că l-a[/COLOR][COLOR=black] electrizat pe Vsovi este unul şi acelaşi: “ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Eu nu Mă mai duc nicăieri pe pământ… nu Mă mai duc, şi stau cu tine, fiule, poporul Meu [/COLOR][COLOR=black]” Dar cine este “fiul”? Şi cine este “poporul Lui” ? Nimeni altul decât obştea sectară de la Pucioasa, auto intitulată “Noul Ieruşalim”.[/COLOR]

[COLOR=black]Drept este, că e “dulshe graieshte ashest Cuvhânt”, dar şi tare, tare mincinos grăieshte. Adică, se contrazice fără nici o jenă: odată zice că [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu se mai duce[/COLOR][COLOR=black], dar altă dată zice că [/COLOR][COLOR=fuchsia]se duce[/COLOR][COLOR=black], şi tot aşa. Spre exemplu, iată un text în care “Hristosul” de la Pucioasa promite că se va mai arăta şi la alte “lucrări” de prin lume, dar într-un alt chip, aparte:[/COLOR]

[COLOR=blue]“…Fiţi atenţi la viaţa voastră, că mulţi vor îndrăzni ca să se facă prooroci şi ca să proorocească, dar voi fiţi cuminţi, că Domnul Iisus Hristos [/COLOR][COLOR=fuchsia]se va mai arăta la altcineva[/COLOR][COLOR=blue], dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu în lucrarea aceasta[/COLOR][COLOR=blue], căci Dumnezeu [/COLOR][COLOR=fuchsia]în felul acesta nu va mai fi[/COLOR][COLOR=blue].” (Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa, 12 noiembrie 1965)[/COLOR]

Nu Mă duc… ba Mă duc! “ [COLOR=red]Eu nu Mă mai duc nicăieri pe pământ[/COLOR][COLOR=fuchsia]” …[/COLOR]ba nu…[COLOR=fuchsia] “ [/COLOR][COLOR=red]Mă duc într-un colţ al pământului[/COLOR][COLOR=fuchsia]”[/COLOR]… iată doar câteva bolboroseli care se contrazic într-o manieră de-a dreptul stupefiantă:


[COLOR=blue]“ Eu am încheiat. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Mă duc[/COLOR][COLOR=blue], că sunt însoţit de un ucenic care a venit în genunchi în faţa Mea, să [/COLOR][COLOR=red]Mă duc într-un colţ al pământului[/COLOR][COLOR=blue] să-Mi arate unele lucruri care s-au făcut fără voia Mea. Nişte barbari strică biserica Mea, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]Mă duc să-i nimicesc[/COLOR][COLOR=blue], prin rugăciunile unor profeţi” (Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa, 1/14 august 1973)[/COLOR]


[COLOR=black]…dulshe graieshte ashest Chuvhânt… [/COLOR][COLOR=black]Miere sintetică… Aspartam, nu alta! …E-951![/COLOR]

[mariamargareta]

Rectificare pentru postarea #693. Pasajul:

[COLOR=red][COLOR=black][COLOR=Red][COLOR=Black][COLOR=Blue]Să mai încercăm odată, dând totodată un caracter antonimic frazei:[/COLOR]
trebuie rectificat astfel:
[/COLOR][/COLOR][/COLOR][/COLOR][COLOR=red][COLOR=black][COLOR=Red][COLOR=Black][COLOR=Blue] Să mai încercăm odată, dând totodată un caracter antinomic frazei:

[COLOR=Black]Cu solicitarea de scuze pentru neatenţie.[/COLOR]
[/COLOR] [/COLOR][/COLOR][/COLOR][/COLOR]

[mariamargareta]

[COLOR=purple]32. Misterele Pucioasei (XXVIII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap. XVII:[/COLOR] Purcederea [COLOR=blue])[/COLOR]


Studiu independent despre fenomenul religios [COLOR=blue]NIP[/COLOR]
( ”[COLOR=blue]Noul Ierusalim[/COLOR] de la Pucioasa” )


[COLOR=blue]1.[/COLOR] “Sfânta” Virginia şi Sfântul Duh purced de la Sfânta Treime
[COLOR=blue]“Tatăl iubeşte pe Fiul şi Fiul iubeşte pe Tatăl, şi [/COLOR][COLOR=#ff6600]vasul şi Duhul vin de la Sfânta Treime[/COLOR][COLOR=blue]” (14 mai 1957)[/COLOR]

[COLOR=blue]2.[/COLOR] De la Duhul Sfânt purcede atât Fiul, cât şi (deopotrivă), Fiul şi Tatăl
[COLOR=blue]Verginico, trebuie să înţelegeţi cu toţii că Eu vă vorbesc vouă. Deci [/COLOR][COLOR=fuchsia]prin acest cuvânt să înţelegeţi pe[/COLOR][COLOR=fuchsia]Fiul lui Dumnezeu[/COLOR][COLOR=fuchsia]şi pe[/COLOR][COLOR=fuchsia]Tatăl[/COLOR][COLOR=blue], adevăratul Dumnezeu. Iar [/COLOR][COLOR=fuchsia]gura Lui[/COLOR][COLOR=fuchsia]prin care grăieşte cuvintele[/COLOR][COLOR=blue] pe care voi le auziţi [/COLOR][COLOR=fuchsia]este[/COLOR][COLOR=fuchsia]Sfântul Duh[/COLOR][COLOR=blue]. Şi să ştiţi cu toţii căci gura Domnului grăieşte aceste cuvinte pe care voi le auziţi. Adică Duhul Domnului, pentru că [/COLOR][COLOR=fuchsia]Sfîntul Duh[/COLOR][COLOR=fuchsia]se numeşte[/COLOR][COLOR=blue]: [/COLOR][COLOR=fuchsia]gura lui Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue] şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]Fiul este Cuvântul[/COLOR][COLOR=blue]. Am venit asupra rămăşiţei lui Israel, să îl călăuzesc la tot adevărul…” (10 mai 1972)[/COLOR]
De aici rezultă:
a)
- Duhul Sfânt este gura lui Dumnezeu care grăieşte Cuvântul;
- Cuvântul purcede din gura Domnului, adică de la Duhul Sfânt.
- Cuvîntul este Fiul lui Dumnezeu şi Tatăl;
Deci, Fiul şi Tatăl purced de la Duhul Sfânt.
b)
- Duhul Sfânt este gura Domnului care grăieşte Cuvântul, este gura lui Dumnezeu;
- Cuvântul purcede din gura Domnului, adică de la Duhul Sfânt.
- Fiul este Cuvântul;
Deci, Fiul purcede de la Duhul Sfânt.
Inutil de a mai adăuga că ambele variante par a fi perfect valabile, dar se exclud reciproc; peste toate acestea, amândouă sunt profund eretice.

[COLOR=blue]3.[/COLOR] Alintul, răsfăţul şi toate cele ale firii, de la Domnul purced
[COLOR=blue]“ Ce nu face Domnul pentru cei dulci ai Săi, pentru cei ascultători ai săi? Iată, [/COLOR][COLOR=fuchsia]îi şi ocroteşte, îi şi alintă, îi şi răsfaţă[/COLOR][COLOR=blue], căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]cele ale firii tot din cele cereşti purced[/COLOR][COLOR=blue], dar puţini ar înţelege aceste însuşiri care sunt cereşti şi ele, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]din cele cereşti purced[/COLOR][COLOR=blue]. Când un tată sau o mamă dulce îşi alintă copilul iubit, de unde purcede această iubire? [/COLOR][COLOR=fuchsia]De la Domnul purcede[/COLOR][COLOR=blue], măi copilul Meu cel dulce, [/COLOR][COLOR=fuchsia]cel alintat şi cel[/COLOR][COLOR=fuchsia]răsfăţat de Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue]..”(7/20 ianuarie 1991)[/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]
[COLOR=purple] Anca Estera [/COLOR]
[COLOR=purple]27 martie 2008[/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]

[mariamargareta]

[COLOR=purple]56. Misterele Pucioasei (LII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap. XXXVIII:[/COLOR] Definiţii subtile şi nostime [COLOR=blue])[/COLOR]
[COLOR=Cyan]Partea I[/COLOR]

Studiu independent despre fenomenul religios [COLOR=blue]NIP[/COLOR]
( ”[COLOR=blue]Noul Ierusalim[/COLOR] de la Pucioasa” )


[COLOR=blue]1. [/COLOR]Definiţia focului: focul este foc
[COLOR=blue]“Această lumânare este făcută din ceară, dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]focul[/COLOR][COLOR=blue] care arde [/COLOR][COLOR=fuchsia]este foc[/COLOR][COLOR=blue]” (15 mai 1963)[/COLOR]

[COLOR=blue]2. [/COLOR]Definiţia ciorilor: ciorile sunt ciori
[COLOR=blue]“ Şi Domnul a zis: aşa mănâncă, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]ciorile sunt ciori[/COLOR][COLOR=blue]” (16 aprilie 1975)[/COLOR]

[COLOR=blue]3. [/COLOR]Definiţia trenului: un şarpe cu ciocul de fier
[COLOR=blue]“Copilaşii Mei, un tren este un [/COLOR][COLOR=fuchsia]şarpe cu ciocul de fier[/COLOR][COLOR=blue] care duce mii de oameni pe spatele lui în toate părţile lumii, plini de tot felul de păcate, mândrie, răutăţi şi desfrâu, duce lucrarea lui antichrist.” (4 mai 1958.)[/COLOR]

[COLOR=blue]4. [/COLOR]Definiţia golului: “cel care lipseşte”
[COLOR=blue]“ Nu este, măi, nici unul dintre voi ca să simtă golul unui frate când este lipsă dintre voi, cum simt eu lipsa voastră, cu durere. Mă apasă, măi, [/COLOR][COLOR=fuchsia]golul[/COLOR][COLOR=blue] vostru [/COLOR][COLOR=fuchsia]care lipseşte[/COLOR][COLOR=blue] dintre cetele de sfinţi” (17/30 aprilie 1965)[/COLOR]

[COLOR=blue]5. [/COLOR]Definiţia creştinilor: creştinii sunt români
[COLOR=blue]“O, astăzi nu i se mai spune [/COLOR][COLOR=fuchsia]român la nimeni[/COLOR][COLOR=blue], decât celui [/COLOR][COLOR=fuchsia]creştin[/COLOR][COLOR=blue]. Poate să fie el german, indian, dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]dacă este creştin este român[/COLOR][COLOR=blue]. Pace poporului român. Pace ţie poporul Meu” (7 ianuarie 1966)[/COLOR]

[COLOR=blue]6.[/COLOR] Definiţia binecuvântării “Domnului” : beton armat
[COLOR=blue]“Nu te speria, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]binecuvântarea Mea e beton armat[/COLOR][COLOR=blue], dar dacă n-ai ieşit din ea” (27 noiembrie 1966)[/COLOR]

[COLOR=blue]7. [/COLOR]O definiţie eretică a Sfintei Treimi

[COLOR=blue]“M-am uitat şi am văzut chipul Domnului în soare şi vorbeşte către mine glas puternic. Căci gura care grăia din soare, mă pătrundea la os. Zicea către mine: Verginico, trebuie să înţelegeţi cu toţii că Eu vă vorbesc vouă. Deci prin [/COLOR][COLOR=fuchsia]acest cuvânt[/COLOR][COLOR=blue] să înţelegeţi pe [/COLOR][COLOR=fuchsia]Fiul lui Dumnezeu[/COLOR][COLOR=fuchsia]şi[/COLOR][COLOR=blue] pe [/COLOR][COLOR=fuchsia]Tatăl[/COLOR][COLOR=blue], adevăratul Dumnezeu. Iar [/COLOR][COLOR=fuchsia]gura Lui[/COLOR][COLOR=blue] prin care grăieşte cuvintele pe care voi le auziţi [/COLOR][COLOR=fuchsia]este[/COLOR][COLOR=fuchsia] Sfântul Duh[/COLOR][COLOR=blue]. Şi să ştiţi cu toţii căci gura Domnului grăieşte aceste cuvinte pe care voi le auziţi. Adică Duhul Domnului, pentru că [/COLOR][COLOR=fuchsia]Sfîntul Duh[/COLOR][COLOR=blue] se numeşte: [/COLOR][COLOR=fuchsia]gura lui Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue] şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]Fiul este Cuvântul[/COLOR][COLOR=blue]. Am venit asupra rămăşiţei lui Israel, să îl călăuzesc la tot adevărul…” (10 mai 1972)[/COLOR]
De aici rezultă:
a) [COLOR=fuchsia]Cuvîntul[/COLOR] este [COLOR=fuchsia]Fiul lui Dumnezeu[/COLOR] şi este totodată [COLOR=fuchsia]şi Tatăl[/COLOR];
b) [COLOR=fuchsia]Fiul este Cuvântul[/COLOR];
c) [COLOR=fuchsia]Sfântul Duh[/COLOR] este [COLOR=fuchsia]gura lui Dumnezeu[/COLOR] care grăieşte Cuvântul; dar Cuvântul ieşea din gura Verginicăi; deci gura Verginicăi era [COLOR=fuchsia]gura lui Dumnezeu[/COLOR].
d) Înseamnă că gura Verginicăi era Duhul Sfânt, căci Duhul Sfânt este gura lui Dumnezeu (vezi pct.c)) ; iar prin gura ei ieşea Cuvântul, adică Fiul (vezi pct.b)), dar şi Tatăl (vezi pct.a))
e) Deci, atât Fiul cât şi Tatăl ieşeau din gura Verginicăi, adică din Duhul Sfânt.
f) Rezultă că atât Fiul, cât şi Tatăl, purced din Duhul Sfânt, ceea ce este o erezie.

[COLOR=blue]8. [/COLOR]O altă definiţie a Sfintei Treimi: Tatăl este casa, Fiul este uşa, iar Duhul Sfânt este cheia uşii
[COLOR=blue]“Dă-le de veste cum ai văzut: cum că uşa este Fiul, precum de multe ori am spus: [/COLOR][COLOR=fuchsia]Eu sunt uşa, cheia uşii este Duhul Sfânt şi casa este Tatăl[/COLOR][COLOR=blue]. Şi în casa Tatălui Meu, multe locaşuri sunt…” (10 mai 1972)[/COLOR]
Din felul cum este formulată definiţia ar rezulta însă că sunt două case: o casă [COLOR=#ff6600]este Tatăl[/COLOR] şi o casă [COLOR=#ff6600]este a Tatălui[/COLOR], iar “ [COLOR=#993300]în casa Tatălui sunt multe locaşuri[/COLOR] “(v. [COLOR=#993300]Ioan 14,2[/COLOR]) pregătite pentru cei aleşi. Împărăţia lui Dumnezeu nu poate fi circumscrisă (interioară) lui Dumnezeu, pentru că atunci s-ar identifica cu o parte din însăşi Fiinţa Lui. Ea este exterioară Lui, şi tocmai de aceea s-a numit şi “sânul lui Avraam”. Nici măcar lui Avraam ea nu-i este interioară, din motive asemănătoare, de aceea s-a zis “în sânul lui”. Cea mai propice analogie pentru Împărăţia lui Dumnezeu, lucrată de pronia Sa, o constituie un prunc în braţele mamei sale.

[COLOR=blue]9. [/COLOR]Definiţia anafurei: trupul Domnului
[COLOR=blue]“Şi mai aduc la cunoştinţă: când se miruieşte şi se ia [/COLOR][COLOR=fuchsia]anafura[/COLOR][COLOR=blue], îi curge printre degete şi calcă [/COLOR][COLOR=fuchsia]trupul Domnului[/COLOR][COLOR=blue] Iisus Hristos, care S-a junghiat în sfântul altar” (12/25 februarie 1973)[/COLOR]
Cărţile de slujbă ne învaţă altceva: anafura se dă în locul Trupului Domnului (care este Sfântul Agneţ), ca o mângâiere, celor care nu au avut pregătirea desăvârşită pentru a primi cu vrednicie Trupul Domnului.

[COLOR=blue] 10.[/COLOR]Definiţia sportului: cel mai mare idol
[COLOR=blue]“…Feriţi copiii de meciuri şi de [/COLOR][COLOR=fuchsia]sport, că acesta este cel mai mare idol[/COLOR][COLOR=blue]. Vai de cel ce moare la acest idol, ascultând sau practicând! că nimeni nu-l va putea scăpa de cel mai rău loc din iad”. (20 noiembrie/3 decembrie 1973)[/COLOR]

[mariamargareta]

[COLOR=purple]56. Misterele Pucioasei (LII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap. XXXVIII:[/COLOR] Definiţii subtile şi nostime [COLOR=blue])[/COLOR]
[COLOR=Cyan]Partea a II-a

[/COLOR] [COLOR=blue]11.[/COLOR]Definiţia omizilor: omizile sunt poftele
[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]Omizile sunt poftele[/COLOR][COLOR=blue] care le pofteşte creştinul în viaţa sa.” (14 februarie 1974)[/COLOR]

[COLOR=blue]12.[/COLOR]Definiţia otrăvii: postul şi rugăciunea
[COLOR=blue]“Omizile sunt poftele care le pofteşte creştinul în viaţa sa. Stropiţi cu [/COLOR][COLOR=fuchsia]otravă, adică cu post şi rugăciune[/COLOR][COLOR=blue]…” (14 februarie 1974)[/COLOR]

[COLOR=blue]13.[/COLOR] Definiţia morţii: moartea este sfârşitul vieţii
[COLOR=blue]“ Căci Domnul îţi va lua tot ce ai avut de la Sine, până ce şi moartea se va lua de la tine, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]moartea e sfârşitul vieţii[/COLOR][COLOR=blue], tată” (24 ianuarie 1977)[/COLOR]

[COLOR=blue]14.[/COLOR] O altă definiţie a morţii: moartea este păcatul!
[COLOR=blue]“…Copilaşii Mei, să nu vină moartea peste voi. Ce este moartea? [/COLOR][COLOR=fuchsia]Moartea este păcatul![/COLOR][COLOR=blue]...”[/COLOR]
Această definiţie pare mai serioasă decât precedenta, însă intră în conflict cu învăţătura Sfintei Scripturi. Într-adevăr, aici se spune că “[COLOR=#993300]plata păcatului este moartea[/COLOR]”[COLOR=#993300]( Rom.6,23).[/COLOR]Dacă admitem ca adevărată definiţia moartea este păcatul, rezultă prin silogism că plata păcatului este păcatul, ceea ce este absurd, deci inacceptabil. Rezultă că: ori temeiul scripturistic de la [COLOR=#993300]Romani 6,23[/COLOR] a fost formulat greşit, ori definiţia dată de Verginica este defectuoasă. Desigur că orice creştin responsabil va respinge cu energie prima variantă şi va clasa “definiţia morţii” ca fiind cel puţin infantilă.

[COLOR=blue]15. [/COLOR]Trei definiţii ale meciului: ce nu a fost pe vremea moşilor şi strămoşilor; scamatorie; cel mai mare idol
[COLOR=blue]“Ce e aceea meci? [/COLOR][COLOR=fuchsia]E ce nu a fost pe vremea moşilor şi strămoşilor[/COLOR][COLOR=blue] voştri. Feriţi-vă de acest cuvânt, meci. Feriţi-vă de [/COLOR][COLOR=fuchsia]scamatorie[/COLOR][COLOR=blue]. Acesta este [/COLOR][COLOR=fuchsia]cel mai mare idol[/COLOR][COLOR=blue] din vremurile voastre…”(9 martie 1977)[/COLOR]
Multe sunt ele care n-au existat pe vremea moşilor şi strămoşilor, dar acum sunt folosite din plin de către creştinii pucioşi: şi maşina mică, şi telefonul mobil, şi electricitatea, şi computerele, şi multe, multe altele. Despre niciuna nu s-a zis însă că este “meci” , sau “scamatorie”, sau “idol” şi nu s-au pronunţat nici un fel de interdicţii asupra lor.
Curios lucru: definiţia sportului, dată mai sus la poziţia [COLOR=blue]10.[/COLOR] spunea acelaşi lucru: “sportul este cel mai mare idol“[COLOR=blue](20 noiembrie/3 decembrie 1973)[/COLOR]Aici apare o contradicţie serioasă: orice meci este un sport; dar nu orice sport este un meci. În multe cazuri, aceste definiţii intră într-o serioasă contradicţie.

[COLOR=blue]16.[/COLOR] Definiţia naturii: aceasta care nu e cu Dumnezeu
[COLOR=blue]“ Natură se cheamă [/COLOR][COLOR=fuchsia]aceasta care nu e cu Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue] şi stă împotriva Duhului lui Dumnezeu şi L-a alungat cum alungă un bogat pe un argat.”(10/23 iunie 1977)[/COLOR]

[COLOR=blue]17.[/COLOR] Definiţia cuvântului “amin”:amin înseamnă când pecetluire, când tăcere
[COLOR=blue]“ Şi “Amin” ce înseamnă? [/COLOR][COLOR=fuchsia]Pecetluirea[/COLOR][COLOR=blue]. (25 decembrie 1974/7 ianuarie 1975)[/COLOR]
[COLOR=blue] “ Amin, amin, amin. Fiule, cuvântul amin, amin, amin, ce înseamnă? Înseamnă [/COLOR][COLOR=fuchsia]tăcere[/COLOR][COLOR=blue]” (6/19 iunie 1978.)[/COLOR]
Dicţionarele spun însă cu totul altceva: Amin înseamnă o confirmare verbală de genul: Adevărat! sau Aşa să fie! Această tălmăcire este regăsită, în sfârşit, într-o a treia definiţie:
[COLOR=blue]“Al patrulea ce vine? Amin. Ce înseamnă? [/COLOR][COLOR=fuchsia]Aşa să fie[/COLOR][COLOR=blue]…”(1 noiembrie 1978.)[/COLOR]

[COLOR=blue]18.[/COLOR] Curvia şi mândria sunt nişte doamne
[COLOR=blue]“…Cel mai mărşav păcat, mândria. Este doamnă mare mândria în această lume. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Curvia şi mândria sunt nişte doamne[/COLOR][COLOR=blue]…” (28 august 1988 )[/COLOR]

[COLOR=blue]19. [/COLOR]O definiţie a Duhului Sfânt
[COLOR=blue]“ Duhul Sfânt [/COLOR][COLOR=fuchsia]este Dumnezeul [/COLOR][COLOR=blue]Sfintei Treimi [/COLOR][COLOR=fuchsia]cel din vremea de sfârşit[/COLOR][COLOR=blue]” (26 decembrie 1990)[/COLOR]
Altfel spus, Sfânta Treime are şi ea câte un Dumnezeu pentru fiecare vreme. Cel din vremea de sfârşit este Duhul Sfânt, de unde deducem că în celelalte vremi Sfânta Treime are alt Dumnezeu (sau alţi Dumnezei?!).
O altă definiţie a Duhului Sfânt, apărută în “Cuvânt” după tipărirea cărţii, oferă o perspectivă pnevmatologică substanţial diferită:
[COLOR=blue]“ Vă iau în Duhul Meu, în [/COLOR][COLOR=fuchsia]sânul Meu[/COLOR][COLOR=blue], căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]aceasta înseamnă Duhul Meu[/COLOR][COLOR=blue], fiilor[/COLOR][…][COLOR=blue]” (30 august/12 septembrie 2007)[/COLOR]
Cu alte cuvinte, “[COLOR=blue]Duhul este sânul Fiului.[/COLOR]”

[COLOR=blue]20.[/COLOR] Definiţia omului limbut: omul limbut are două limbi
[COLOR=blue]“ Fereşte-te de [/COLOR][COLOR=fuchsia]omul limbut[/COLOR][COLOR=blue], că acela [/COLOR][COLOR=fuchsia]are două limbi[/COLOR][COLOR=blue].” (7/20 aprilie1991)[/COLOR]

[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]
[COLOR=purple] Anca Estera [/COLOR]
[COLOR=purple]16 iulie 2008[/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]


[COLOR=Cyan]
[/COLOR]

[mariamargareta]

[COLOR=purple]102. Biserica pucioşilor: o biserică necanonică [/COLOR]

Canonul 35 Apostolic stabileşte termenii în care o biserică poate fi considerată că îşi păstrează neştirbită autonomia eparhială:

[COLOR=red]“Episcopul să nu îndrăznească să facă hirotonii în afara eparhiei sale, în cetăţile şi în satele care nu-i sunt supuse lui; iar de s-ar dovedi că a făcut aceasta fără încuviinţarea celor care stăpânesc cetăţile sau satele acelea, să se caterisească şi ei şi cei pe care i-a hirotonit.”[/COLOR]

Semnificaţia simplificată a acestui canon constă în delimitarea strictă a atribuţiilor de conducere ale episcopilor numai la eparhia proprie. În acest sens, niciun episcop nu are dreptul să se amestece în treburile bisericeşti ale altei eparhii. Faptul că în canon nu se specifică decât preocuparea pentru actul special al hirotoniei nu trebuie înţeles ca un aspect restrictiv. Dimpotrivă, particularizarea indică tocmai faptul că, odată ce restricţia se aplică celei mai importante slujiri episcopale ( hirotonia de noi preoţi), ea este valabilă in extenso tuturor ceorlalte slujiri. Într-adevăr, toate celelalte slujiri (chiar şi sfinţirea de biserici, făcută prin delegaţie) se pot atribui sau aparţin de drept şi preoţilor, nu numai episcopilor, pe când hirotonia este un drept exclusiv al episcopilor. Particularizând restricţia explicită doar la hirotonie, canonul 35 Apostolic face o implicită generalizare la toate slujirile care îi aparţin de drept episcopilor.

Acest lucru este observat şi întărit de canonul 2 de al Sinodul al II-lea Ecumenic, care se referă explicit la autonomia ierarhilor şi a unităţilor bisericeşti:

[COLOR=red]Episcopii puşi peste o dieceză, să nu se întindă [/COLOR][COLOR=red](treacă) asupra bisericilor din afara hotarelor lor, nici să nu tulbure bisericile, ci potrivit canoanelor, […]. Iar nechemaţi, episcopii să nu treacă peste dieceza lor pentru hirotonie sau pentru alte oarecari (lucrări de cârmuire bisericească) cârmuiri bisericeşti. Păzindu-se însă canonul stabilit mai înainte privitor la chivernisiri, este clar că cele privitoare la fiecare eparhie le va cârmui sinodul eparhiei (hotărâte) la Niceea. […][/COLOR]

Aşadar şi acest canon legitimează privilegiile pastorale ale episcopilor din capitalele diecezelor.

Evenimentul din decembrie 1991 de la Pucioasa, prin care un episcop din eparhia Clujului a “sfinţit” o biserică la Glodeni-Pucioasa, în eparhia Târgoviştei, se încadrează perfect în categoria contravenienţiilor sancţionate de acest canon. Într-adevăr, nu exista la data zidirii “bisericii” de la Glodeni-Pucioasa nici o hotărâre sinodală a eparhiei Târgoviştei, care să valideze această iniţiativă subterană a liderilor pucioşi, la care a subscris, din pură naivitate, şi episcopul Irineu. Însăşi zidirea propriu-zisă a locaşului de cult a stat sub semnul diletantismului, al lucrului făcut în pripă şi pe ascuns, şi, ceea ce este cel mai grav, al fraudei. Într-adevăr, autorităţile locale au fost minţite cu bună ştiinţă şi cu acte în regulă, cu promisiunea că noua cădire pentru care se ceruseră aprobările legale de construire va fi exclusiv un centru de creaţie artistică, pe profil de artă plastică bisericească. Abia când lucrările au fost terminate, scopul pucioşilor a fost dat pe faţă peste noapte, adică în noaptea când ei au instalat pe neaşteptate o cruce aurită, în vârful clădirii. Atunci s-a dat pe faţă minciuna: nu era vorba de nici un atelier de creaţie, ci de o nouă şi originală “Biserică”. Trecem mai repede peste amănuntul că linia arhitectonică nu respecta absolut deloc nici erminia clasică ortodoxă, nici canoanele care prevăd existenţa spaţiilor distincte denumite pronaos, naosşi altar. Ceea ce era deosebit de grav era încălcarea nonşalantă a canoanelor arătate mai sus, după ce autorităţile locale fuseseră destul de ingenios duse de nas. Pucioşii au primit pentru gestul lor fraudulos o consistentă amendă de la Primărie, pe care au plătit-o fără să crâcnească, şi chiar bucuroşi, odată ce s-au văzut “cu sacii în căruţă”.

Pucioşii mai pretind uneori (când au de-a face cu o vizită ceva mai simandicoasă) că cei trei “preoţi” (Ilie Bunea, Spiridon Şerban şi Nicolae Nedelcu) cu care s-au început slujbele în acea biserică, sunt hirotoniţi canonic, adică de un episcop. De cele mai multe ori însă, ei sugerează că “hirotonia “ celor trei s-a făcut “mai presus de fire”, adică prin ungere nevăzută de sus, cu “har de la Duhul Sfânt”.
Presupunând însă că “cei trei muşchetari” au primit o hirotonie “validă”, adică de la un episcop al B.O.R., nu putem să nu ne aţintim atenţia tot spre episcopul Irineu, căci el este singurul episcop care s-a perindat pe la Pucioasa prin acele vremuri. Să-i fi hirotonit Irineu în taină pe cei trei? Greu de crezut, îndată ce el s-a lepădat şi de această acuză, aşa cum s-a lepădat şi de Pucioasa, atât în 1993, cât şi mai târziu, în câteva rânduri. Dar chiar dacă ar fi făcut-o, “hirotonia” respectivă ar încălca la rândul ei acelaşi canon 35 Apostolic, care o invalidează ca fiind ilegală.

Desigur că, cei mai riguroşi se întreabă în sinea lor: de ce n-a fost caterisit Irineu Bistriţeanul? Foarte simplu. În primul rând, pentru că la acea vreme eparhia Târgoviştei era vacantă, deci exista “un vid de putere” pe plan local, iar Irineu nu avea cui să i se adreseze în mod direct ca să obţină o eventuală aprobare. În al doilea rând, episcopul Irineu a recunoscut public faptul că a greşit intrând într-o eparhie străină, iar în Biserica noastră îndelung răbdătoare şi iertătoare, o faptă recunoscută cu părere de rău este ca şi iertată. În al treilea rând, aspectul punitiv al canonului nu trebuie înţeles ad litteram decât dacă se observă caracterul intenţional şi de rea voinţă a celui care a greşit, precum şi consecvenţa aceluia în a susţine că faptele sale sunt perfect valide.

Dar de ce n-au fost caterisiţi “cei trei muşchetari de la Pucioasa”? Biserica oficială a preferat să creadă că este vorba de o farsă, şi nu de o însuşire reală a statului de “preot” de către cei trei. A-i caterisi pe cei trei ar fi echivalent cu a recunoaşte că – măcar pentru o scurtă perioadă de timp – ei au fost preoţi în adevăratul sens al cuvântului, ceea ce se pare că B.O.R. a respins dintotdeauna. Aşadar, Biserica a preferat să considere că “cei trei preoţi” nici măcar n-au existat vreodată, chiar dacă la Pucioasa s-au jucat non-stop mai multe scenete, în care trei cabotini primiseră exact aceste roluri.

Partea hazlie – dacă n-ar avea ceva tragic în ea – abia urmează. Cei trei “preoţi” au devenit între timp “episcopi”, dar fără a renunţa nici la rangul de preoţi, nici la veşmintele lor preoţeşti (întotdeauna albe, patriarhale), pe care le poartă în continuare cu nedisimulată mândrie. Cine i-a făcut episcopi? Aici era nevoie de cel puţin doi episcopi, nu numai unul, ca să-i hirotonească, pentru că aşa prevăd canoanele. Or, pe vremea avansării lor în grad, pe la Pucioasa nu mai trecea nici un episcop, nici măcar în vizită turistică!
Teza “ungerii” lor de sus , cu ulei şfânt din cer, a fost din nou acreditată, şi mai dăinuie şi astăzi printre cei mai “credincioşi” dintre cei pucioşi.
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]
[COLOR=purple] Anca [/COLOR]
[COLOR=purple] 29 martie 2009[/COLOR]
[COLOR=purple] …………………………………………………………………[/COLOR]

[vsovi]

[COLOR=#ff0000]“Episcopul să nu îndrăznească să facă hirotonii în afara eparhiei sale, în cetăţile şi în satele care nu-i sunt supuse lui; iar de s-ar dovedi că a făcut aceasta fără încuviinţarea celor care stăpânesc cetăţile sau satele acelea, să se caterisească şi ei şi cei pe care i-a hirotonit.”[/COLOR]
[COLOR=#ff0000][/COLOR]
[COLOR=#ff0000]Episcopii puşi peste o dieceză, să nu se întindă (treacă) asupra bisericilor din afara hotarelor lor, nici să nu tulbure bisericile, ci potrivit canoanelor, […]. Iar nechemaţi, episcopii să nu treacă peste dieceza lor pentru hirotonie sau pentru alte oarecari (lucrări de cârmuire bisericească) cârmuiri bisericeşti. Păzindu-se însă canonul stabilit mai înainte privitor la chivernisiri, este clar că cele privitoare la fiecare eparhie le va cârmui sinodul eparhiei (hotărâte) la Niceea. […][/COLOR]

poi draga MM, u se vede clar ca aici e vorba de conflict? de un posibil conflict intre mai marii locului? nu se vede clar ce e voie daca exista incuvintzarea mai marilor locului, deci sa nu se treaca pe dedesubt sau pe deasupra iscand conflicte shi nemultzumiri, deci granitzele prevazute sunt intre biserici ale aceluish Dumnezeu, ce tzin de aceiashi randuiala de sus, granitzele fiind prevazute prin comunul acord intre maimari, ca o buna randuiala....

dar dumneata insashi spui ca era vacant scaunul de stapanire asupra bisericilor, deci cu cine sa nu se fi intzeles un inalt ierarh bisericesc? cu cine sa fi intrat in conflict?

MM:"Desigur că, cei mai riguroşi se întreabă în sinea lor: de ce n-a fost caterisit Irineu Bistriţeanul? Foarte simplu. În primul rând, pentru că la acea vreme eparhia Târgoviştei era vacantă, deci exista “un vid de putere” pe plan local, iar Irineu nu avea cui să i se adreseze în mod direct ca să obţină o eventuală aprobare."

deci nu numai ca nu a incalcat canoanele respective ci tocmai ca s-a ocupat de ei ca maimare, caci era de datoria cuiva sa nu lase de izbelishti acea cetate, acea Eparhie, deci nu numai ca nu a greshit ci dincontra ca a procedat exact cum ar fi trebuit... deci "barfa shi procesul" inqizitorial este absurda... caci asha se cadea, cineva sa mearga shi sa se ocupe de credincioshi... deci niciintr-un caz nu a greshit, caci daca sheful tau moare shi turma este in pericol sa se risipeasca, atunci daca cineva din alta eparhie, tot al lui Dumnezeu vine ca sa hirotoniseasca preotzi or sa se ocupe de cele ale lui Dumnezeu este o plinire a poruncii shi nicidecum incalcarea ei...


[COLOR=blue]"7. [/COLOR]O definiţie eretică a Sfintei Treimi

[COLOR=blue]“M-am uitat şi am văzut chipul Domnului în soare şi vorbeşte către mine glas puternic. Căci gura care grăia din soare, mă pătrundea la os. Zicea către mine: Verginico, trebuie să înţelegeţi cu toţii că Eu vă vorbesc vouă. Deci prin [/COLOR][COLOR=fuchsia]acest cuvânt[/COLOR][COLOR=blue] să înţelegeţi pe [/COLOR][COLOR=fuchsia]Fiul lui Dumnezeu[/COLOR][COLOR=fuchsia]şi[/COLOR][COLOR=blue] pe [/COLOR][COLOR=fuchsia]Tatăl[/COLOR][COLOR=blue], adevăratul Dumnezeu. Iar [/COLOR][COLOR=fuchsia]gura Lui[/COLOR][COLOR=blue] prin care grăieşte cuvintele pe care voi le auziţi [/COLOR][COLOR=fuchsia]este[/COLOR][COLOR=fuchsia] Sfântul Duh[/COLOR][COLOR=blue]. Şi să ştiţi cu toţii căci gura Domnului grăieşte aceste cuvinte pe care voi le auziţi. Adică Duhul Domnului, pentru că [/COLOR][COLOR=fuchsia]Sfîntul Duh[/COLOR][COLOR=blue] se numeşte: [/COLOR][COLOR=fuchsia]gura lui Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue] şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]Fiul este Cuvântul[/COLOR][COLOR=blue]. Am venit asupra rămăşiţei lui Israel, să îl călăuzesc la tot adevărul…” (10 mai 1972)[/COLOR]
De aici rezultă:
a) [COLOR=fuchsia]Cuvîntul[/COLOR] este [COLOR=fuchsia]Fiul lui Dumnezeu[/COLOR] şi este totodată [COLOR=fuchsia]şi Tatăl[/COLOR];
b) [COLOR=fuchsia]Fiul este Cuvântul[/COLOR];
c) [COLOR=fuchsia]Sfântul Duh[/COLOR] este [COLOR=fuchsia]gura lui Dumnezeu[/COLOR] care grăieşte Cuvântul; dar Cuvântul ieşea din gura Verginicăi; deci gura Verginicăi era [COLOR=fuchsia]gura lui Dumnezeu[/COLOR].
d) Înseamnă că gura Verginicăi era Duhul Sfânt, căci Duhul Sfânt este gura lui Dumnezeu (vezi pct.c)) ; iar prin gura ei ieşea Cuvântul, adică Fiul (vezi pct.b)), dar şi Tatăl (vezi pct.a))
e) Deci, atât Fiul cât şi Tatăl ieşeau din gura Verginicăi, adică din Duhul Sfânt.
f) Rezultă că atât Fiul, cât şi Tatăl, purced din Duhul Sfânt, ceea ce este o erezie.

[COLOR=blue]8. [/COLOR]O altă definiţie a Sfintei Treimi: Tatăl este casa, Fiul este uşa, iar Duhul Sfânt este cheia uşii
[COLOR=blue]“Dă-le de veste cum ai văzut: cum că uşa este Fiul, precum de multe ori am spus: [/COLOR][COLOR=fuchsia]Eu sunt uşa, cheia uşii este Duhul Sfânt şi casa este Tatăl[/COLOR][COLOR=blue]. Şi în casa Tatălui Meu, multe locaşuri sunt…” (10 mai 1972)[/COLOR]
Din felul cum este formulată definiţia ar rezulta însă că sunt două case: o casă [COLOR=#ff6600]este Tatăl[/COLOR] şi o casă [COLOR=#ff6600]este a Tatălui[/COLOR], iar “ [COLOR=#993300]în casa Tatălui sunt multe locaşuri[/COLOR] “(v. [COLOR=#993300]Ioan 14,2[/COLOR]) pregătite pentru cei aleşi. Împărăţia lui Dumnezeu nu poate fi circumscrisă (interioară) lui Dumnezeu, pentru că atunci s-ar identifica cu o parte din însăşi Fiinţa Lui. Ea este exterioară Lui, şi tocmai de aceea s-a numit şi “sânul lui Avraam”. Nici măcar lui Avraam ea nu-i este interioară, din motive asemănătoare, de aceea s-a zis “în sânul lui”. Cea mai propice analogie pentru Împărăţia lui Dumnezeu, lucrată de pronia Sa, o constituie un prunc în braţele mamei sale."

[COLOR=green]pe langa o "logica" shi o "demonstrare" foarte ciudata a eresului, ma intreb cum de nu este clar unde "bate" Domnul cand a grait prin sf Verginica:[/COLOR]

poi:
1)cine este gura care striga in pustie?
2)cine este Usha? shi Cine este cheia?
3)ce este acela un prooroc al lui Dumnezeu, shi ce inseamna prooroc, sau ventriloc, sau cum vretzi sa numitzi pe cineva care graieshte Cuvintele altuia, in locul altuia, trimis de altul... dar nu orishicine, caci proorocii Domnului sunt intru Dumnezeu...
4)shi deshi Fiul este mai mic ca Tatal shi mai mare ca Duhul, totushi pentru ce anume cele greshite Fiului Omului se vor ierta dar cele greshite impotriva Duhului Sfant nu se vor ierta lor...

deci raspunsurile la aceste intrebari demonstreaza temeinicia Cuvintelor Domnului date prin sf Verginica shi niciintr-un caz eresul... ori alte acuzatzii neintemeiate... cum ar fi calcarea canoanelor ori altele asemenea... cand se shtie ca Legea shi proorocii este pentru cel rau shi necredincios iar pentru cel credincios shi drept nu mai este alta lege decat decat Legea Harului, porunca cea noua... a urmarii lui Dumnezeu spre desavarshire shi inviere, deci cine nu crede, deja a shi fost judecat, darmite atunci cel ce judeca, osandeshte, minte, inshala, pierde...
"prin Lege am murit fatza de Lege ca sa vietzuiesc lui Hristos" (sf ap Pavel care astfel a trecut de la rautate shi necredintza la iubire shi credintza in Dumnezeu)