Sinaxa interortodoxa din 4 aprilie

[CristianR]

Şi apropo de obiceiurile proaste care ne supără la noi, ortodocşii. Ele sunt tributare unei credinţe magice, superstiţioase, care vine poate nu neapărat din păgânismul care a supravieţuit prin satele noastre, ci dintr-o concepţie de viaţă care, din păcate, nu e creştină.

Dar adevărul este că cea creştină este rară oriunde, în orice confesiune care se numeşte ca atare, cred eu, pentru că ea înseamnă a pune accentul pe celălalt, pe o altă persoană, a lui Dumnezeu sau a altui om, şi nu pe tine.

Or, omul merge cel mai adesea la biserică ca să-i fie bine lui şi familiei sale în această viaţă şi, dacă se poate, şi în cealaltă. Chiar şi când ne gândim la mântuire, de regulă o dorim într-un mod egoist, pentru noi înşine.

Însă după mine preoţii fac tot ce pot ca să schimbe mentalitatea asta. Poate nu toţi, însă eu am întâlnit mulţi care se luptau cu modul superstiţios de a înţelege şi a practica credinţa, încercând să-l pună în loc pe cel evanghelic. Chiar şi când acceptă diverse obiceiuri din popor, încearcă să le resemnifice, în aşa fel încât să capete sens creştin.

[iana]

În prealabil postat de CristianR

Da, e explicabilă psihologic tendinţa asta de a fi aspru cu ceilalţi şi îngăduitori cu noi înşine. Nu doar la nivel confesional sau social, ci şi individual. Mi se întâmplă adesea, mai ales când mă aflu în biserică.

În plus, se pare că reproşăm mai abitir altora păcatele pe care le facem noi înşine. Sau invers, cum spunea părintele Stăniloae: Când râzi (arăţi cu degetul) de păcatele altuia, cazi din har şi Dumnezeu te lasă să cazi tu în acelaşi păcat, ca să te smerească.

Da, asa este. Ni se intampla insa. sa nu constientizam asta si atunci nu ne smerim, ba din contra.

[iana]

În prealabil postat de CristianR

Şi apropo de obiceiurile proaste care ne supără la noi, ortodocşii. Ele sunt tributare unei credinţe magice, superstiţioase, care vine poate nu neapărat din păgânismul care a supravieţuit prin satele noastre, ci dintr-o concepţie de viaţă care, din păcate, nu e creştină.

Dar adevărul este că cea creştină este rară oriunde, în orice confesiune care se numeşte ca atare, cred eu, pentru că ea înseamnă a pune accentul pe celălalt, pe o altă persoană, a lui Dumnezeu sau a altui om, şi nu pe tine.

Or, omul merge cel mai adesea la biserică ca să-i fie bine lui şi familiei sale în această viaţă şi, dacă se poate, şi în cealaltă. Chiar şi când ne gândim la mântuire, de regulă o dorim într-un mod egoist, pentru noi înşine.

Însă după mine preoţii fac tot ce pot ca să schimbe mentalitatea asta. Poate nu toţi, însă eu am întâlnit mulţi care se luptau cu modul superstiţios de a înţelege şi a practica credinţa, încercând să-l pună în loc pe cel evanghelic. Chiar şi când acceptă diverse obiceiuri din popor, încearcă să le resemnifice, în aşa fel încât să capete sens creştin.

Eu, din pacate am intalnit mai mult preoti care incurajeaza un crestinism idolatru si care nu lupta cu superstitiile. Poate este nesansa de a ma fi nascut intr-o zona in care Ortodoxia nu a fost, poate, niciodata la ea acasa.

[CristianR]

Bine, recunosc că eu sunt selectiv - probabil ca fiecare dintre noi -, dar am avut de unde alege.

Intr-o istorioara duhovniceasca, se făcea comparație intre ortodoxie și o fecioara care cauta sa își păstreze curăția stand intr-un copac. Un prinț recurge la un șiretlic. Trimite o baba sa o ademenească sa coboare de acolo. Baba se duce și nu îi spune sa coboare, ci o provoacă la dialog. Cerne faina în covata întoarsă invers etc. Fata îi spune ca nu e bine, dar baba sustine ca e oarB și cere ajutor. Fata coboară, iar prințul o necinsteste.
Dacă ortodoxia se menține la inaltimea ei spirituala, nu poate fi necinstita. Dacă începe sa cedeze, este necinstita cu ușurință. Succes la dialog!

[iana]

În prealabil postat de antoniap

Intr-o istorioara duhovniceasca, se făcea comparație intre ortodoxie și o fecioara care cauta sa își păstreze curăția stand intr-un copac. Un prinț recurge la un șiretlic. Trimite o baba sa o ademenească sa coboare de acolo. Baba se duce și nu îi spune sa coboare, ci o provoacă la dialog. Cerne faina în covata întoarsă invers etc. Fata îi spune ca nu e bine, dar baba sustine ca e oarB și cere ajutor. Fata coboară, iar prințul o necinsteste.
Dacă ortodoxia se menține la inaltimea ei spirituala, nu poate fi necinstita. Dacă începe sa cedeze, este necinstita cu ușurință. Succes la dialog!

Daca se rupe craca si fecioara asta cade din copacul mandriei, ce se intampla?

[iana]

Probabil ca istorioara se refera la vreun duhovnic care ii spune ucenicului sa nu coboare din manastire.
Daca se refera insa, la Ortodoxie inseamna ca cel care a spus-o n-o fi citit Faptele Apostolilor.

În prealabil postat de iana

Daca se rupe craca si fecioara asta cade din copacul mandriei, ce se intampla?

Sigur ca exista și riscul de a cădea în mândrie. Necuratul are multe feluri de ispite și pentru ortodocsi. Iar mândria Îl supara foarte mult pe Dumnezeu. Dar se poate lupta și cu acest păcat.

În măsura în care biruim mândria, si alte pacate, Il simțim pe Dumnezeu în inimile noastre. În acel moment, Duhul Sfânt lucrează prin noI. Nu vrem sa facem un păcat, ca sa nu ne desprindem de acea stare de fericire oferită de Duhul Sfânt. Știm ca aceasta stare nu e a noastră, ci este un Dar de la Dumnezeu. De fapt, Dumnezeu nu vrea sa ne umilească, ci doar sa recunoaștem ca suntem ai Lui, ca nimic bun nu putem face fără ajutorul Lui. E un Parinte care vrea sa tina legătură permanenta cu ai Săi.

Spre aceasta stare trebuie sa tindem, adică spre înălțimi spirituale. Trebuie sa avem o relație strânsă cu Dumnezeu, ca sa dobândim cuvânt cu putere multa. Putere oferită de Dumnezeu, nu de vreo autoritate lumeasca!

Sfântul Serafim de Sarov a ieșit din pustie sa le vorbească oamenilor abia când a primit porunca de la Maica Domnului, după ce își curățase sufletul foarte bine. Chiar și atunci, mărturisește el, dacă nu se ruga, risca sa dea sfaturi după manea sa, nu sfaturi iluminate de Duhul Sfânt.

Povestirea este tâlcuita așa cum am scris mai sus. Dacă avem grija sa urcam la anumite înălțimi spirituale, atunci, prin exemplul personal însoțit de puterea cuvântului, avem șanse sa îi convingem pe multi sa se întoarcă la Ortodoxie. Dacă vorbim cu mândrie și înainte de a ajunge la inaltimea spirituala necesara, nu convingem pe nimeni, ci cădem și noi. Apostolii au predicat după ce s-au umplut de Duh Sfant. Nimic bun nu putem face, dacă nu ne ajuta Dumnezeu.

De aceea, prin ecumenism, nu se va întoarce nimeni la ortodoxie, ci, dimpotriva, ortodocsii vor cădea. Vor fi preocupați de unitate intre confesiuni și intre religii mai mult decât de relația personala cu Dumnezeu. Vor relativiza Adevărul, aducând, astfel, hule împotriva Duhului Sfânt. Acest lucru îl văd cei disprețuiți, unii călugări de care lumea nu e vrednica! Ei sesizează pericolul și ne îndeamnă sa ne aparam ortodoxia.

Exista confesiuni și religii care aduc grave ofense Maicii Domnului, icoanelor și care murdăresc de-a dreptul sufletele în loc sa le sfințească! Dacă le declaram biserici și pe acelea, înseamnă ca nu iubim acele suflete care zac în greșeală, deoarece le cream iluzia ca se vor mântui și astfel. Dumnezeu sa ne ajute sa facem voia Sa!

[suslik]

În prealabil postat de iana

Daca se rupe craca si fecioara asta cade din copacul mandriei, ce se intampla?

Păi orice fecioară există spre a deveni femeie și mamă, teoretic cel puțin. Fecioara aia din pom trebuia valorificată sexual și afectiv de cineva, nu trebuia să delireze mistic și izolaționist toată viața, nun-style.

[DragosP]

Ce face băieţii?
Neplictisi-ţi şi neobosi-ţi, este?