Minunile Sfantului ARSENIE BOCA

[cristirg]

INFLUENTA PRACTICII YOGA ASUPRA TRUPULUI SI A MINTII: http://cartearomaneasca.blogspot.ro/...ga-asupra.html

"In epoca noastră, sistemul yoga este prezentat ca un panaceu pentru cvasitotalitatea problemelor cu care se confruntă omenirea. Pot fi auzite adesea lozinci promotionale de genul „Faceti yoga pentru sănătate si frumusete!“. La început, cineva poate simti într-adevăr o stare de bună dispozitie si revigorare. Este imediat sfătuit să atribuie această îmbunătătire unor anumite „puteri ascunse“ activate prin intermediul asanelor yoghine.

De asemenea, trebuie subliniat că acest sentiment reconfortant însoteste prima etapă a practicării exercitiilor yoga. Ulterior, apar în general probleme serioase, traduse prin dureri ale bazinului, ale coloanei vertebrale, ale genunchilor, ale articulatiilor.

In perioada în care practicam cu asiduitate aceste exercitii, s-a întâmplat să urmăresc în Tesalonic conferinta unui yoghin indian. Vrând să se arate cu orice pret superior celorlalti „concurenti spirituali“ care îsi încep „vânătoarea“ cu afirmatii de genul „yoga = sănătate = frumusete“, el a rostit un adevăr: „Cine face yoga numai pentru a dobândi sănătate si frumusete, e mai bine să facă înot. Nu are nici un motiv să se apuce de yoga. Yoga este pentru cei interesati să evolueze spiritual“. Să vedem în continuare care sunt natura si mijloacele de realizare prin yoga a acestui progres spiritual.

Tinta principală a gimnasticii yoghine, scopul asanelor nu este dezvoltarea sistemului muscular, nici dobândirea mobilitătii fizice. Obiectivul lor este modificarea echilibrului biochimic al organismului uman.

Fiecare grup de asane exercită presiune asupra anumitor glande. Un set de pozitii excită, spre exemplu, glanda tiroidă, provocând o hipersecretie a hormonului tiroxină care se varsă în sânge si modifică întregul metabolism de bază al corpului. Persoana respectivă devine hiperkinetică, lucru pe care îl socoteste însă rezultatul unei „absorbtii de energie din centrele superioare ale universului“ ca urmare a tehnicilor yoghine. în acelasi fel, există asane menite să excite glandele suprarenalele, pancreasul, inclusiv hipofiza - care reglează functionarea tuturor celorlalte glande. Medicina demonstrează că o asemenea stare de tulburare hormonală generalizată determină dereglări majore de perceptie la nivelul tuturor simturilor. Efectele sunt mai intense decât cele produse în urma consumului de alcool sau narcotice.

In ashramul din India al lui Satyananda, amicul meu englez Tony îmi spunea: „Exercitiile de Kriya Yoga mă fac să mă simt de parcă as lua continuu L.S.D.“. Simtea în el o energie debordantă, care se cerea consumată printr-o activitate permanentă si prin efort fizic sustinut. Bietul om nu mai putea sta niciodată locului, fapt ce i-a atras multe neplăceri.

De asemenea, exercitiile yoga axate pe reprimarea prelungită a respiratiei se soldează în majoritatea cazurilor cu cresterea cantitătii de bioxid de carbon din sânge, fenomen pe care cele mai recente descoperiri medicale îl conexează cu producerea unor halucinatii vizuale si auditive, între care senzatia de decorporalizare, de comunicare cu entităti din alte lumi, de materializare spontană a unor corpuri luminoase s.a.m.d.

Este foarte usor pentru cineva neexperimentat duhovniceste să se rătăcească, în lipsa unui criteriu pe seama căruia să discearnă natura evenimentului pe care îl trăieste. Este de provenientă fiziologică? Este o festă jucată de simturi? Este de sorginte psihică, precum halucinatiile psihopatilor care „aud“ voci si au „viziuni“? Sau este un eveniment spiritual? Iar dacă este un eveniment spiritual, de la cine provine? De la Hristos, sau de la Diavol (care are capacitatea de a lua chip de animal, de lumină sau chiar de înger, asa cum arată Scriptura, scrierile patristice si experienta ascetică a Bisericii)?

Iată ce declara Satyananda, vorbind despre tehnicile yoghine: „împreună cu această sansă a eliberării de îngrădiri si neplăceri, există pe de altă parte posibilitatea ca cineva să înnebunească si să-si petreacă restul zilelor într-un ospiciu psihiatric. Din nefericire, aceasta s-a întâmplat unor oameni care au urmat practicile yoghine fără povătuire sau n-au ascultat sfaturile profesorului lor“ (extras din periodicul grecesc „Yoga“, nr. 15/1981, pp. 41-42). Dincolo de încercarea evidentă de transfer a întregii responsabilităti asupra discipolilor, această afirmatie naste întrebarea: de vreme ce aceste exercitii sunt atât de primejdioase, de ce sunt promovate abundent, fără nici un fel de precizări si avertismente, în periodice, cărti si brosuri ilustrate care nu scot în evidentă decât pretinsele lor rezultate binefăcătoare?

Când întâlneam anumiti swami si profesori de yoga trădând foarte grave probleme psihice si solicitam explicatii asupra acestei stări de fapt, mi se spunea cu naturalete că gurul le luase pur si simplu mintea întrucât aceasta le era piedică în evolutia spirituală. Iată până unde poate merge strădania de a oculta adevărul si de a justifica moral crima sufletească.

Acelasi guru Satyananda relatează: „Multi discipoli vin si îmi mărturisesc că au foarte multe probleme sexuale de când fac Kundalini Yoga. Se simt foarte vinovati pentru aceasta. Dacă nu eram eu acolo, ar fi înnebunit. Le spun: Uitati, aceasta este o chestiune pur fiziologică. Lăsati-o să se întâmple!“ (extras din cartea editată în Grecia „învătături ale lui Paramhamsa Satyananda“, voi. VI, Ed. Septembrie 1989, p. 397). Cu alte cuvinte, disfunctionalităti grave ale organismului, al căror impact se răsfrânge dramatic si la nivel psihic, trebuie ignorate ca niste evenimente „pur fiziologice“! Desi un asemenea punct de vedere frizează dementa, el nu trebuie neapărat să socheze. Este reflexul mentalitătii religioase hinduse, care consideră nebunia ca fiind „sfântă“. Am cunoscut în India un brahman care se mândrea că sotia lui este nebună!

Intr-un alt context, Satyananda afirma: „Totusi, oamenii spun că trezirea lui Kundalini este primejdioasă. De ce? Bineînteles, se pot întâmpla si accidente, este posibil să sfârsiti la psihiatrie pentru un timp. Dar totul pe lumea aceasta este un risc. Viata reprezintă un mare risc, si omul trebuie să fie un luptător îndrăznet, gata oricând să riste... Ce se va întâmpla dacă eu exersez Kundalini Yoga si înnebunesc? Atunci veti începe voi să exersati si, dacă înnebuniti, va începe altul. în cele din urmă, vom îmblânzi Kundalini...“ („Yoga“, nr. 5/1981, p. 8). Prin urmare, Satyananda nu numai că le propune dezinvolt tuturor yoghinilor asumarea statutului de simpli cobai într-un experiment incontrolabil, ci recunoaste în plus că el însusi, marele guru, marele iluminat, marele initiat, este expus exact acelorasi riscuri!

Să încheiem acest tablou reamintind si faptul că, de obicei, executantul exercitiilor yoga este instruit să-si concentreze mintea în anumite puncte concrete ale corpului, care diferă în functie de exercitiu. Concomitent, el trebuie să repete în gând sau chiar si cu voce tare o anumită mantră, care am văzut deja că nu este altceva decât o formulă de invocare sau adorare a uneia dintre miile de zeităti hinduse: Shiva, Krishna, Kali, Vishnu, s.a.m.d. Este o altă probă peremptorie a caracterului profund religios al yogăi, si un avertisment asupra implicatiilor duhovnicesti ale practicării acestor exercitii.

Pentru un crestin, consecintele sunt similare cu cele ale apostaziei.""

În prealabil postat de cristirg

-dar inselatii nu vor nici cum sa vada adevarul

• "Iisus a tămăduit orbirea ochilor, dar n-a putut tămădui orbia răutăţii. Orbia răutăţii, stând de-a pururi împotriva Adevărului, nu are leac, dar are pedeapsă." (părintele Arsenie Boca)

• "Reîncarnarea (indiană) se referă la oameni – şi deosebirea între om şi înger este o deosebire de natură, nu numai de desăvârşire. Deci oamenii, forţaţi de karma, trebuie să se renască în vieţi succesive, să-şi ispăşească fără să ştie vinovăţiile din vieţile trecute, până când încercând să se dezlipească de dorinţa vieţii nu mai contractează legături care să-i reclame la ispăşire. Purificarea aceaste se face automat şi necesită perioade de zeci de mii de ani.
Dacă doctrina aceasta ar exprima adevărul, toată iconomia, mântuirii omului descoperită nouă prin Iisus
Hristos, ar fi inutilă. Mântuirea ar fi automată, iar venirea lui Iisus n-ar mai fi avut rost.
Dar fiindcă a venit Iisus şi a pus cu adevărat problema măntuirii omului, reîncarnarea, deci mântuirea automată, nu are nici o bază în Revelaţie. O mai spune şi Sfântul Pavel: „Este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceea să fie judecaţi” (Evrei 9, 27). Deci nu este rânduit să fie vieţi şi morţi succesive." (extras din Talanţii Împărăţiei - părintele Arsenie Boca).

[Ioan_Cezar]

Puţin amuzant, puţin trist cum persistaţi cu încrâncenare în abordări atât de superficiale...
Patosul pe care îl văd la voi atunci când "analizaţi" viaţa lui Arsenie Boca şi tipul de argumente folosite îmi amintesc printre altele de patosul şi argumentele pe care şi voi şi alţi "teologi" (printre care, vai, mulţime de preoţi) le folosesc atunci când atacă psihologia, psihanaliza, psihiatria (atenţie frate Bogdan!).

Ignoranţă crasă. Dar trâmbiţată ca virtute!
Ce poate fi mai supărător, mai întristător etc. În fine...

*
Despre yoga, din nou, aşadar...
Viitorul monah făcea exerciţii de concentrare (evident şi de relaxare, probabil şi de însănătoşire a ochilor etc.).
Şi ce-i cu asta? Ce e atât de îngrozitor ca un tânăr, dornic de cunoaştere şi de dezvoltare a propriilor puteri, să caute căi şi mijloace noi pentru a-şi atinge idealul: acela de a deveni un om deplin, un sfânt (imaginat de un tânăr curat cu inima dar desigur naiv ca toţi tinerii).
E specific tinerilor să se implice cu entuziasm în cele mai variate domenii de activitate şi să caute, la modul eroic, precum şi exaltat-periculos, performanţe cât mai înalte în exterior şi, implicit, în raport cu sine.
Tânărul voieşte să se autodepăşească. E semn de sănătate şi virilitate sufletească, acesta. Vai celor care nu râvnesc la saemenea lucruri! Ei sunt cu siguranţă bolnavi, nătăfleţi, claponi, slab dotaţi, rebegiţi, ologi sufleşte ori, pur şi simplu, nefavorizaţi de mediul lor educativ precar.

Şi Mircea Eliade şi mulţime de intelectuali din perioada interbelică au studiat şi practicat yoga. Motivaţia lor era complexă - o ştim din scrierile lor cu caracter autobiografic, din variate alte lucrări. Şi? Şi ce-i cu asta? Era, mai întâi, un obicei cultural al vremii.
Toţi marii oameni de cultură ai României moderne şi contemporane au studiat şi practicat, printre altele, yoga.
Să fiu iertat, dar au mai şi tras câte o beţie, au mai şi bârfit, au mai şi curvit şi preacurvit etc. Unii au fost şi pederaşti.
Şi?
Şi ce voiţi să demonstraţi cu asta?
Ce aduceţi în plus faţă de ceea ce ştim încă din Gura lui Dumnezeu, prin profeţii Lui şi prin Hristos şi apoi prin Apostoli ş.a.m.d.: că omul e fiinţă căzută, că e slab şi că el caută vindecare şi mântuire etc.
Caută, se istoveşte, explorează, experimentează până când, dacă o voieşte din toată inima, vine şi izbânda - ajunge acasă, în limanul Odihnei Împărăteşti.
Adică exact aşa cum s-a întâmplat şi cu Părintele Arsenie Boca. Care a mai avut parte şi de un context istoric dintre cele mai oribile din câte se pot imagina pentru omul care caută împlinirea lăuntrică şi pacea sfântă. Ce chinuit a fost Arsenie de puternicii zilei!... Ce suplicii a trăit omul acesta! Luaţi aminte şi cutremuraţi-vă de graba grozavă şi de nebunia răutăţii voastre oarbe!

Se pare că personalitatea Părintelui e prea complexă şi prea închegată pentru piticimea hibridă a unor "creştini" de ieri, de azi şi de mâine.
V-a cam supărat şi speriat Gulliver, aşa-i?....:))))

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de ovidiu b.

Şi cum se face că părintele Arsenie Boca a lăsat scris tocmai invers? :))

Ca să ne aburească pe noi doi şi pe alţii, ca să ne care în iad, ca să ne facă slujbaşi ai ashramurilor lui bivolaru din suedia. Ce nu-i clar?
Aauuuuuuuuum!

:))) .... :)))
Frate Cezar, mulţumesc.

[bogdan81]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Ca să ne aburească pe noi doi şi pe alţii, ca să ne care în iad, ca să ne facă slujbaşi ai ashramurilor lui bivolaru din suedia. Ce nu-i clar?
Aauuuuuuuuum!

Eu vad pictura de la Draganescu care a fost facuta in ultima parte a vietii si care arata limpede ca parintele Boca nu a renuntat de tot nici spre sfarsitul vietii la sincretismul si adogmatismul specific oriental. Coroborat cu marturiile unor oameni de mare incredere ca parintele prof Staniloae, parintele prof Zosim Oancea, prof Lidia Staniloae, parintele Arsenie Papacioc, parintele Paulin Lecca si multi alti oameni de buna credinta, cred ca o atitudine cel putin rezervata se impune.

[bogdan81]

Si repet, la Draganescu nu e cea mai mare problema ca l-a pictat pe Francisc de Assisi, fiindca asa cum a aratat si dl Mihail exista si cateva "icoane" mai vechi in care apare.
Ce e foarte ciudat e stilul, care nu are nimic de-a face cu dogma crestina a Intruparii care este fundamentul icoanei. E o pictura cu trupuri transparente, slab conturate, uneori chiar fara contur, cu caracter ocult si ezoteric. Nu mai vorbesc ca s-a pictat pe sine la diferite varste sau ca voia sa picteze Pantocratorul ca pe omul universal si alte aberatii.

[bogdan81]

Frate Ioan, psihologia si psihiatria sunt una, iar yoga e altceva.
Sa nu amestecam lucrurile.

.............

[Igor_Paslusnik]

Frate Ioan, fără să fac referire la frăţia voastră,

Psihanaliza lui Freud e o cacealma. Elogiu adus nimfomaniei şi unirii trupeşti şi patimilor carnale per general, vezi Doamne, identificate în vise sau în aparente stări patologice. Un mod finuţ de a călca în picioare lupta duhovnicească a creştinilor, o ură vădită faţă de Hristos şi Ortodoxia sau turma Lui cea mică, Biserica. O mare prostie, pierdere de TIMP.
Psihologia, hai că mai are portiţe spre mântuire, dar psihanaliza e o cacealma. La propriu.

Pentru toţi ceilalţi colegi de forum,

Yoga, ca şi întreg budismul, e o cale prin care arată omului, că poate face ceva de unul singur, fără Hristos, fără Dumnezeu. Adică o minciună.

Iar de părintele Arsenie Boca...

Da, am rezerve foarte mari şi serioase faţă de el.

A fost un ieromonah minunat, dar e departe de-a fi sfânt al lui Hristos. Foarte departe. Pe ce baze spun asta? Prin comparaţie. Pe bazele, temelia Hristos şi a Sfinţilor Lui.
Adică viaţa şi învăţăturile ieromonahului Arsenie Boca sunt cel puţin ciudate.
Complet străine de duhul Sfinţilor Părinţi.
Niciun Sfânt contemporan: Ignatie Briancianinov, Paisie, Porfirie, Nicolae Velimirovici, Iustin Popovici, sau alţii, nu au duhul stresant şi agitat al lui Arsenie Boca.
Nu, ci ei au duhul Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, ca Sfinţii cei mari, precum: Ioan Gură de Aur, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul, de Nazians, Simeon Noul Teologul, Grigorie Palama, Marcu Evghenicul, Fotie al Constantinopolului.
Simţi Duhul Sfânt în scrierile lor!
La propriu simţi bucurie şi liniştire şi sentimente, trăiri, mai presus de cuvinte.
Dar cât am citit noi din ei?
Câtă sete avem după ei?

Păi ce comparaţie e între scrierile acestor sfinţi şi scrierile agitate, şi care induc frică şi spaimă ale părintelui Arsenie Boca. Ca de la cer la pământ.
Te forţează să fi creştin în scrierile lui. Te ameninţă, dacă nu. Ce-i asta? Asta nu-i sfinţenie.

Niciun Sfânt Părinte, nu a mai practicat yoga în tinereţe, ca şi părintele Arsenie Boca, chiar dacă apoi a vorbit împotriva ei.
Niciun Sfânt Părinte nu a fost caterisit 30 de ani de către Biserică, nu a umblat în haine albe peste tot, nu a stat ani de zile prin lume, umblând în maieu, când el era ieromonah!
Dar se poate aşa ceva?
Şi să fie canonizat apoi Sfânt?
Dar pentru ce?
Niciun Sfânt Părinte, nu şi-a inventat propriul canon de pictură a Sfintei Biserici, nici unul din Părinţi, niciodată(!) nu a pictat un eretic, adept al ereziilor franco-latinilor, alias "romano-catolici", pe "sfântul" Francisc de Assissi.

În oraşul Assissi, se şi strâng anual, adunările ecumeniste, unde Patriarhul eretic al Romei, primeşte "slujbele" practicanţilor de voodoo din Africa.
Strigător la cer.
Păi unde-i dialogul? Ăla-i dialogul?
Ruşine...
Din contră, Părinţii au vorbit cu putere împotriva oricăror erezii, fără menajamente, cu dragoste şi discernământ, plini de Duhul Sfânt Dumnezeu, disecând ereziile în cele mai mici detalii, ca să le arate cui slujesc.
Amintesc aici Sfântul Iustin Popovici, Sfântul Ignatie Briancianinov, Sfântul Nicolae Velimirovici.
Nu! Aşa ceva nu-i bine! O spun răspicat: treziţi-vă, Arsenie Boca nu e sfânt.
De ce să ne fie frică să spunem ce gândim şi ce simţim?
Dacă Hristos este în simţămintele noastre, Îl vom mărturisi pe Hristos în ce scriem, sau dacă nu, vom arăta cui slujim.
Şi dacă va fi canonizat sfânt, da, ne supunem, dar e un semn rău pentru Biserică, o apropiere de pan-erezia ereziilor, ecumenismul.

A practicat yoga şi apoi a vorbit împotriva ei.
E ca şi Augustin, în cartea sa "Confesiuni": trebuie să guşti păcatul, ca apoi să te şti feri de el.
Ce afirmaţie e asta?
Hristos a gustat păcatul ca să se ştie feri de el? Sfinţii Apostoli? Sfinţii Părinţi?
A preferat exilul Sfântul Ioan Gură de Aur, decât să îngăduie un compromis cât de mic, Împărătesei Eudoxia a Bizanţului, cu statuile ei din pieţele publice şi împopoţănările ei.
Şi pe urmă la presiunea poporului, l-a chemat înapoi, şi fiindcă Sfântul Ioan îi vorbea de alte păcate ale ei, la exilat din nou.
Şi din nou l-a adus înapoi şi el tot a continuat să vorbească împotriva păcatelor ei.
Şi din nou la exilat, pentru a treia oară, când a şi adormit în exil.

Nu ne jucăm cu lucrurile Sfinte.
Nu facem compromisuri.
Nu, niciodată.
Ca să fi sfânt, trebuie să respiri pe Hristos. Să ai Duhul lui Hristos. Să fi îndumnezeit.
Să vorbeşti împotriva ereziilor şi păcatelor. Să vindeci sufletele. Să le scoţi din carapacea lor şi să le dai la Hristos.
Trebuie să spunem Adevărul.
Nu să mergi din intuiţie, că ai văzut, vezi Doamne, că un om se uita suspect şi urât la tine, şi tu să-i spui: ei, mă mai consideri infractor?
Cum a făcut Arsenie Boca...
Gata! Ce minune, nu? E sfânt, ce să mai în sus şi-n jos... (ironie)
Nu. Asta nu-i sfinţenie, e intuiţie.
Ca să fi sfânt, trebuie să respiri iubire, blândeţe, smerenie, discernământ, dreaptă socotinţă, trezvie, nevoinţă, nopţi nedormite de rugăciune şi trup uscat şi istovit de post. Pentru Hristos! Pentru iubirea care o simţi de la EL. Pentru jertfă, răstignire, slujire. Sângele vârsat, la propriu, pentru Hristos şi pentru aproapele.
Nu, Arsenie Boca, n-a făcut aşa ceva.
S-a rugat doar în puşcărie, că asta făceau majoritatea. E bine ce făceau. Dar pentru ce apoi, a mers ani de zile în lume, umblând în maieu, ca ieromonah? De ce a făcut asta?
Dacă nu a colaborat cu securitatea, de ce i-au dat drumul din puşcărie aşa de repede?
Avea în lume cât era, ditamai şoldurile şi picioarele, dar spunea că ţine post. Atunci când ţi post, dar tu te saturi la fiecare masă de fasole, ăla nu-i post.
Sunt destule poze.
Dar vrem să le trecem cu vedere, să închidem ochii. De ce? Ba să-i deschidem larg, că dacă nu, mergem în iad. Şi se mai rupe o parte din Biserică şi devine eretică ecumenistă, cum s-a rupt şi la Marea Schismă, în 1054. Să nu fie!
Doamne fereşte-ne şi ai milă de noi, nu-i lăsa să ne doboare, că vrem să ne mântuim.
Nu asta-i sfinţenia şi postul.
Sfântul Ioan Gură de Aur, a făcut aşa ceva? Sfinţii adevăraţi şi mari, niciunul n-a făcut aşa ceva.
Hristos a făcut asta? Păi nu Hristos ne este exemplul suprem de urmat? Şi Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi?

Nu scriu cu ură, scriu cu durere, că sunteţi orbi. Există multă înşelare în Biserică. Trebuie să ne ferim de ea, şi să luptăm împotriva ei.
Vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, demonii şi ecumeniştii, care doresc unirea Ortodoxiei cu nebunia mincinoasă a ereziilor, luptă cu sete împotriva Bisericii şi a lui Mielului Hristos.
"După faptele lor îi veţi cunoaşte", scrie Scriptura.
Faptele părintelui Arsenie Boca? A îndrumat oamenii, a scris câteva scrieri ciudate, şi a pictat necanonic, cu un stil în exclusivitate, şi vădit al ereziei ereziilor, ecumenismul, o Biserică a lui Hristos.
Nu-i suficient să vedem faptele lui Arsenie Boca?
Ce caută un eretic pictat în Biserica fără erezie a lui Hristos, Ortodoxia?
Ce caută Sfânta Biserică Aghia-Sophia, unită cu Roma în picturile părintelui Arsenie Boca?
Nu sunt astea fapte strigătoare la cer?
Pentru asta să fie sfânt?

Citeam ieri din Vieţile Pustnicilor Palestinei, despre câtă nevoinţă şi dragoste a avut Sfântul Sava din pustia Palestinei, a construit 7 Mănăstiri, şi alte schituri, în locuri cu nisip şi pietre, prin pronie Dumnezeiască, a adus şi a scos din piatră seacă apă şi s-au populat acele locuri cu peste 10.000 de monahi.
Mânca rădăcini de plante ucate.
Şi a luptat aproape dându-şi viaţa, în faţa împăratului Anastasie al Bizanţului, care căuta transformarea Bisericii din Ortodoxă, în Monofizită, făcând-o eretică.
A mers la el, a vorbit personal cu el, şi Duhul Sfânt, prin gura Sfântului Sava, i-a schimbat mintea Împăratului, i-a dat Adevărul, că a primit şi 2000 de galbeni de aur, la plecarea lui, din mâna Împăratului Anastasie, bani cu care a mai construit un schit şi a împărţit mai mult monahilor, pentru mâncare.
Şi iar şi-a schimbat mintea, devenind eretică monofizită.
Că a murit Împăratul Anastasie, fugind prin palat, alergând şi ascunzându-se de fulgerele care îl căutau în fiecare cameră, la propriu, murind trăsnit de fulger, în Palatul lui, de la Constantinopol.
Citiţi în carte, să vedeţi cum arată Sfinţii lui Hristos ! Cum vorbesc şi ce fac.

Ăsta Sfânt! Sava al Palestinei! Doamne iartă-mă că zic "ăsta".
Nu Arsenie Boca.
Sfântul Nicolae Velimirovici Sfânt. Sfântul Vasile de la Poiana Mărului Sfânt. Sfântul Iustin Popovici Sfânt. Sfântul Paisie Velicikovski Sfânt. Şi mulţi alţii.

Asta-i cartea:



Hristos în mijlocul nostru.