Postul negru

[Moroco]

Am intrat in ultima saptamana de rugaciune si post, unii deja s-au spovedit si impartasit iar altii se pregatesc sa o faca abea acum. Se vorbeste de spovedania si impartasirea deasa sau rara. Care o fi mai buna. Unii ne spun ca aia e buna cand te impartasesti cu vrednicie, adica atunci cand in ciuda ascultarilor tale cu credinta si fara gresala te socotesti pe tine cel mai vinovat, trufash, grozav si prost, mandru ca nebunul caruia nu-i pasa vazand cum sufletul i se porceste preschimbadu-i sfintele rugaciunile in guitzari de pui de purcelashi cersetori ce nu vor sa fie stropiti cu apa si scosi din comoditatile si placerile intinarii in care sminteala-invartosarea-porceala si nerabdarea calcaitoareoare nu poate suferi altceva si alege altceva decat sa-si slujeasca si sa-si intretina boala profesionala cu pasiune purcezatoare de iubire imputziferica, din inima, vrand sa se fereasca sa nu faca rau altora din pricina sharpelui pacatului tarator in pacat cu aruncarea vinei pe victima insa nemultumirea ii invartoseaza atitudinea preschimband fereala in aruncarea vinei cu frustrare si razbunare pentru nerespectarea ferelii, culmea, de catre Domnul Iisus Hristos-Cuvantul, cel mai mare muncitor curat al tuturor timpurilor, cazand omul astfel cu alunecare si cu fapta in rusinea maxima ca cel mai de jos si din urma nerusinat ce nu se rusineaza tot aruncand vina ca orbul suparat si frustrat pe nevinovatii cei mai apropiati.
Daca te impartasesti des trebuie sa-ti tina credinta si ascultarea pana la urmatoare impartasire iar de aici rezulta ca rar ar fi mai bine sa te impartasesti pentru ca sa nu iesi des din Har si sa nu te porcesti de la atata apa sfintita devenind un purcelash purcezator de smintzisoreala sfexista lgbtista, de tip cezar mare gaozar, pentru care fraierii se sacrifica beroic ca legumele din aprozar din care se face tocana pentru gust de satana.

Deci cand ne e frica de viitor si de raul care vine si ne vedem tradarea si ca suntem tradatori de profesie ca o boala profesionala a habotniciei ce ne taraste in perfectiunea puscariei bolii profesionale atunci e momentul sa incercam sa nu punem botul la tradare peste tradare si la mai rau peste rau deznadajduind si caraind cu nemultumirea ca sa excaladam supararea si conflictul dand sa lovim gresit, invers, caci in loc sa ne razbunam sau sa ne racorim sau sa ne defrustram si sa ne satisfacem dorinta buna, defapt ne sinucidem duhovniceste facandu-ne mai raul spre raul maxim avand impresia ca asa vom scapa, de draci, de sarcini, de datorii, de grijile mantuirii, de viitor, de adevar, de lumina, de emotii si frici, de tradari si dezbinari. Nu vom scapa ci in iluzia solutiei pripite in loc sa platim azi un geamantan de datorii nu facem decat sa platim maine un vagon si poimine un tren iar raspoimaine un vapor, un titanic plin cu porci de suflet mari si grashi ce nu vor a fi taiati.

Asa ca a tine mintea la iad si a nu deznadajdui (trada) inseamna sa nu te faci frate cu sinele tau si cu dracool, muscocii shoareci cancanguru cu barsupiu, hotzii si banditzii uzi, trufashii labordelatori farisei multumitori-multumiti de lucratura lor, avand impresia ca asa, necrezand in Dumnezeu, treci mai usor puntea deoarece prin deznadejdeile cu solutie pripita nu faci altceva decat iesi dintr-o capcana si intri in alta mai groaznica dincolo.

Saptamana asta este ca o punte a suspinelor asa ca sa ne straduim sa ramanem alaturi de Mesia pana la sfarsit (Inviere) dupa indemnul sfantului Petru care a definit scopul suprem pentru un ucenic iubitor si fidel: ”Si de se vor lepada de Tine Doamne toti sfintii, ingerii si ucenicii si toata creatia si faptura io nu ma voi lepada de Tine oricate chinuri si amenintari si omorari as suferi.”

Iar daca vom cadea din pricina mandriei si nebuniei uitarii, fricii si pripelii, in rusinea maxima a nerusinarii sa nu deznadajduim tot deznadajduind la greu si vrand sa se implineasca scriptura sau proorocia ca boala profesionala ci sa ne smerim, sa ne umilim si sa ne ridicam din deznadejde si tradare plangatoare-acuzatoare avand incredere ca Domnul ne primeste pocainta sincera, inlacrimata si ne iarta chiar daca vede ca noi, apropiatii Lui, fratii si prietenii Lui, casnicii si mai micii Lui, suntem defapt, unii, nu dam nume, cei de fata se exclud, talharii cei mai ipocriti care-L rastignim si-L batjocurim batjocurindu-ne iar si iar de parca toata Invatatura ar fi fost in zadar.

[Moroco]

Am intrat in ultima saptamana de rugaciune si post, unii deja s-au spovedit si impartasit iar altii se pregatesc sa o faca abea acum. Se vorbeste de spovedania si impartasirea deasa sau rara. Care o fi mai buna. Unii ne spun ca aia e buna cand te impartasesti cu vrednicie, adica atunci cand in ciuda ascultarilor tale cu credinta si fara gresala te socotesti pe tine cel mai vinovat, trufash, grozav si prost, mandru ca nebunul caruia nu-i pasa vazand cum sufletul i se porceste preschimbadu-i sfintele rugaciunile in guitzari de pui de purcelashi cersetori ce nu vor sa fie stropiti cu apa si scosi din comoditatile si placerile intinarii in care sminteala-invartosarea-porceala si nerabdarea calcaitoareoare nu poate suferi altceva si alege altceva decat sa-si slujeasca si sa-si intretina boala profesionala cu pasiune purcezatoare de iubire imputziferica, din inima, vrand sa se fereasca sa nu faca rau altora din pricina sharpelui pacatului tarator in pacat cu aruncarea vinei pe victima insa nemultumirea ii invartoseaza atitudinea preschimband fereala in amenintzare cu aruncarea vinei cu frustrare si razbunare pripita pentru nerespectarea ferelii, culmea, de catre Domnul Iisus Hristos-Cuvantul, cel mai mare muncitor curat al tuturor timpurilor, cazand omul astfel cu alunecare si cu fapta in rusinea maxima ca cel mai de jos si din urma nerusinat ce nu se rusineaza tot aruncand vina ca orbul suparat si frustrat pe nevinovatii cei mai apropiati.
Daca te impartasesti des trebuie sa-ti tina credinta si ascultarea pana la urmatoare impartasire iar de aici rezulta ca rar ar fi mai bine sa te impartasesti pentru ca sa nu iesi des din Har si sa nu te porcesti de la atata apa sfintita devenind un purcelash purcezator de smintzisoreala sfexista lgbtista, de tip cezar mare gaozar, pentru care fraierii se sacrifica beroic ca legumele din aprozar din care se face tocana pentru gust de satana (nu poti sa nu-i zici ca e sfant desi in mod evident nu e decat un duh necurat mintzind siispitind prin alte duhuri).

Deci cand ne e frica de viitor si de raul care vine si ne vedem tradarea si ca suntem tradatori de profesie ca o boala profesionala a habotniciei ce ne taraste in perfectiunea puscariei bolii profesionale cu locuUul cel mai din afara bagat in miezul din interior atunci e momentul sa incercam sa nu punem botul la tradare peste tradare si la mai rau peste rau deznadajduind si caraind cu nemultumirea vrand sa excaladam supararea si conflictul dand sa lovim gresit, invers, caci in loc sa ne razbunam sau sa ne racorim sau sa ne defrustram si sa ne satisfacem dorinta buna, defapt ne sinucidem duhovniceste facandu-ne mai raul spre raul maxim avand impresia ca asa vom scapa, de draci, de sarcini, de datorii, de grijile mantuirii, de viitor, de adevar, de lumina, de emotii si frici, de tradari si dezbinari. Nu vom scapa ci in iluzia solutiei pripite in loc sa platim azi un geamantan de datorii nu facem decat sa platim maine un vagon si poimine un tren iar raspoimaine un vapor, un titanic plin cu porci de suflet mari si grashi ce nu vor a fi taiati.

Asa ca a tine mintea la iad si a nu deznadajdui (trada) inseamna sa nu te faci frate cu sinele tau si cu dracool, muscocii shoareci cancanguru cu barsupiu, hotzii si banditzii uzi, trufashii labordelatori farisei multumitori-multumiti de lucratura lor, avand impresia ca asa, necrezand in Dumnezeu, treci mai usor puntea deoarece prin deznadejdeile cu solutie pripita nu faci altceva decat iesi dintr-o capcana si intri in alta mai groaznica dincolo.

Saptamana asta este ca o punte a suspinelor asa ca sa ne straduim sa ramanem alaturi de Mesia pana la sfarsit (Inviere) dupa indemnul sfantului Petru care a definit scopul suprem pentru un ucenic iubitor si fidel: ”Si de se vor lepada de Tine Doamne toti sfintii, ingerii si ucenicii si toata creatia si faptura io nu ma voi lepada de Tine oricate chinuri si amenintari si omorari as suferi.”

Iar daca vom cadea din pricina mandriei si nebuniei uitarii, fricii si pripelii, in rusinea maxima a nerusinarii sa nu deznadajduim tot deznadajduind la greu si vrand sa se implineasca scriptura sau proorocia ca boala profesionala ci sa ne smerim, sa ne umilim si sa ne ridicam din deznadejde si tradare plangatoare-acuzatoare avand incredere ca Domnul ne primeste pocainta sincera, inlacrimata si ne iarta chiar daca vede ca noi, apropiatii Lui, fratii si prietenii Lui, casnicii si mai micii Lui, suntem defapt, unii, nu dam nume, cei de fata se exclud, talharii cei mai ipocriti care-L rastignim si-L batjocurim batjocurindu-ne iar si iar de parca toata Invatatura ar fi fost in zadar.

Am invatzat oare sa ne rugam mai curat si sa postim la uoua, la p-apa si la pacat, ramanand cu ceva bun din postul Pastelui si din Invierea Domnului ca sa putem si noi sa ducem mai departe lupta cea buna cu lumea legilor faradelegilor si cu pacatele pacatosilor, cu p-apa si balta, biruind toate duhurile necurate ce ne mint si ne ispitesc la necredintza prin duhurile creatiei?

[rentacarotopeni85]

Postul negru este extrem de benefic atat pentru fizic cat si pentru trup.

[Moroco]

În prealabil postat de Moroco

Am invatzat oare sa ne rugam mai curat si sa postim la uoua, la p-apa si la pacat, ramanand cu ceva bun din postul Pastelui si din Invierea Domnului ca sa putem si noi sa ducem mai departe lupta cea buna cu lumea legilor faradelegilor si cu pacatele pacatosilor, cu p-apa si balta, biruind toate duhurile necurate ce ne mint si ne ispitesc la necredintza prin duhurile creatiei?

Trebuie sa incercam sa lepadam hipihotzii de balta oranj inhaitati cu muscocii doglei, duhuri rele bantuitoare, prieteni de betie aflati intru inversarea dreptei credinte, adormiti in perceptii ca sa nu traim mariti megalomanic si ingamfati labordelator in distractia scaparii la balta poftelor de sub soare ca naivii creduli ce se tzepuiesc mereu in somnul nedeosebirii sfintilor de infractori, dreptilor exemplari de idoli, Dumnezeilor Hristici de mitomanii mandrii, grozavi beroici in tradare si prosti de te sperii ce merg in pismo-gresura razbunatoare pe sfinvers spre risipire si pierzare de credinta si de viata sfanta in adevar. Trebuie sa inveti din credinta sa deosebesti toate duhurile care-ti vorbesc si cu care interactionezi ca sa stii cu ce sherporci de caine lupi cu calculator, cu ce rechini stapani-cezari si mari infractori ipocriti si ascunsi ai de a face, cu ce vicleni si desfranati, dezbinatorii distrugatori si ispititori stai inconjurat, cu ce instructori de ”incredere” te autotzepuiesti in linistirea potrivnica prin transmisii hipnotice si perverse, subtile, lasandu-te sedus si primindu-i sa te invete la toate prostiile si faradelegile lumii asa k lumea pacatului ”mantuitor” ca solutie matrimoniala mamoniaca negationista. Trebuie sa stii care-s vrajmasii ce-ti pun piedici, capcane si pietre in cale ca sa manci pangariri dupa modelul balacilor, balaamilor si baalamuncilor si sa deosebesti bine ce fapte fac fiecare, ce cred, ce marturisesc, incotro se indrepta cu viata lor, cu lucrarea lor, trebuie sa vezi si sa fii constient de realitate deosebindu-i chiar daca e porunca sa-i iubesti si pe ei asa ca pe cei sfinti dorindu-le la toti mantuirea. Nu poti cu diavolii si cu vrajmasii travestiti sau manifestandu-se clar sa te comporti avand impresia ca esti intre prieteni, intre frati, intre sfinti ingeri, intre flori, intre animale blande si jucause, intre bunatati ”milostive”! Chiar daca nu te razbuni pe ei ca sa implinesti porunca divina trebuie totusi sa fii constient si sa-ti dai seama ca in alcatrazul lumii cazute in care traiesti si te invarti esti inconjurat de cei mai temuti demoni si infractori, mari ipocriti ce se ascund sa nu-i dibui, sa nu-i demasti, care te tarasc si te imping numai la rau, la rele, la risipire si pierzare... de Credinta si de Dumnezeu, pentru o singfuratate desarta in care ti se pare ca va fi bine, ca poti sa-ti faci linistit si liber voile tale, inclusiv pe cele rele ascunzandu-te acolo in lume ca intr-o sticla, borcan, putz, badoaga, avand acolo in lumea din laguna toata libertatea la faradelegi si pacate de parca ele te-ar mantui si ferici, crezandu-le cu naivitate cai bune, ca pe niste rezolvari si solutiii bune si de dorit, mantuirea si pacea mintii tale si a sufletului tau speriat care tanjeste si voieste implinire si realizare de sine... lumeasca. Trebuie deci sa invatam sa ne trezim si sa ne pazim de toti electro-magnetii si de toate topogangurile raufamate in care ne ispitesc sa ne pierdem timpul si viata cu zambetele tampe ale naivilor ”indragostiti” din interes ce se corup cu infidelitatile relatiilor intamplatoare de tip surogat-nechezol ravnind cederea intr-o ”veselie” a mortii si incantarii deznadajdii totale ca alegere, ca inregimentare iresponsabila in cetatile de aparare de tip babilon, nepasandu-ne si plutind asa pierduti, incrancenati, nepasatori si singuri, parasiti ca intr-un somn al pacatului nesfarsit, in noaptea si neputinta vointei de deosebire sau in silnicia si autosilnicia fortzarii si autofortzarii la lipsa de deosebire intre duhurile inconjuratoare care, desi n-ai vrea, intra mereu in contact insistent cu tine ca sa le faci cererile, voile, ruga, dorinta, pofa, porunca... ispitindu-te la inconstientza sa te faca sa ravnesti fara constiintza cu incantare si la nedeosebirea faptelor, in care te delasi, ”bun” ca prostul, sa te contaminezi, socotindu-le deavalama pe toate un bine ”placut” de facut... defapt acel zambet al baltzii oranj e zmbetul pangaritor al pangaritzilor pacatosi ce se bucura ca avericanii cand ajung pe marte si scapa lumea de meteoriti prin filme, cand se intorc mereu la starea de necredinta si de lepadare de intzarcarea pe care ar fi trebuit s-o fi invatat la vremea cuvenita, adica in copilarie, avand impresia toti debilii ursuzi ca se intorc acasa, in marsupiul cancan-gurului, la tzatza si cornul abundentzei soarecelui uriash, unde ii va hrani si relaxa momona dandu-le de lucru si cale de parvenire la ciolane, unde se simt ei bine si sus ca in baltutza portocalie in care se linistesc ei canca-n jacuzzi din satelit lingusindu-se amagitor cu consolari retardate desi in mod evident au tradat crezand de atunci mereu invers si razbunandu-se cu maxima cruzime pe sfinvers ca nebunii de legat caci au ajuns ca si tocilarii ce se cred competenti desi au boli grave profesionale in loc sa creada drept adevarul Adevarat al vietii sfinte, al invierii si dainuirii Domnului, au crezut mai mult in furia marturisirii barfei mitomanilor satei satanizati plini de trufia mortii si a negarii existentei lui Dumnezeu, slujind cu lovituri la operatie lucrarea cea neagra a dezbinarii si distrugerii fara alternative, benevol, ca cica nu pot altfel, ca nu stiu altfel, ca cica n-ar fi altfel, mergand si tragand dupa ei suflete la pierzare, marturisind mereu minciuna, iresponsabili de incapatzanati pana la sfarsit, intariti in urgia din pisma si atzipitzi in dulcea stare a placerilor tamp-naive, bahice, fumatoare, desfranate la maxim, stari neputincioase de complacere cu nebunia in care nu mai vor sa stie adevarul si realitatea despre toate minciunile barfelor umilitor-asmutzatoare in care se delasa invinsi ca niste suflete ratate ce cad din cer ca mustele inghetzate, trecand gardul, zidul, calcand Cuvantul, promisiunea, increderea, spre balta, balta portocalie a hipihotzilor scurshi bantuiti de muscocii doglei luati drept ajutoare, vazuti ca sfinti ingerasi, prieteni, apropiati, in ciuda evidentei pangarismelor de la gura putzurilor tuturor simturilor cu care se ocupa nestingheriti nici macar de o raza de lumina a adevarului deosebitor din sufletele tzepuitzilor fraieriti ce se autotzepuiesc de frica lor si a cezarilor ca nu cumva sa-i deranjeze.

[Moroco]

În prealabil postat de Moroco

Am invatzat oare sa ne rugam mai curat si sa postim la uoua, la p-apa si la pacat, ramanand cu ceva bun din postul Pastelui si din Invierea Domnului ca sa putem si noi sa ducem mai departe lupta cea buna cu lumea legilor faradelegilor si cu pacatele pacatosilor, cu p-apa si balta, biruind toate duhurile necurate ce ne mint si ne ispitesc la necredintza prin duhurile creatiei?

”Trebuie sa incercam sa lepadam hipihotzii de balta oranj inhaitati cu muscocii doglei, duhuri rele bantuitoare, prieteni de betie aflati intru inversarea dreptei credinte, adormiti in perceptii ca sa nu traim mariti megalomanic si ingamfati labordelator in distractia scaparii la balta poftelor de sub soare ca naivii creduli ce se tzepuiesc mereu in somnul nedeosebirii sfintilor de infractori, dreptilor exemplari de idoli, Dumnezeilor Hristici de impostorii-mitomani mandrii, grozavi beroici in tradare si prosti de te sperii ce merg in pismo-gresura razbunatoare pe sfinvers spre risipire si pierzare de credinta si de viata sfanta in adevar. Trebuie sa inveti din credinta sa deosebesti toate duhurile care-ti vorbesc si cu care interactionezi ca sa stii cu ce sherporci de caine lupi cu calculator, cu ce rechini stapani-cezari si mari infractori ipocriti si ascunsi ai de a face, cu ce vicleni si desfranati, blestemati blestemaciosi, dezbinatzi dezbinatori distrugatori si ispititori stai inconjurat, cu ce instructori de ”incredere” te autotzepuiesti in linistirea potrivnica prin transmisii hipnotice si perverse, subtile, lasandu-te sedus si primindu-i sa te invete la toate prostiile si faradelegile lumii asa k lumea pacatului ”mantuitor” ca solutie matrimoniala mamoniaca negationista. Trebuie sa stii care-s vrajmasii ce-ti pun piedici, capcane si pietre in cale ca sa manci pangariri dupa modelul balacilor, balaamilor si baalamuncilor si sa deosebesti bine ce fapte fac fiecare, ce cred, ce marturisesc, incotro se indrepta cu viata lor, cu lucrarea lor, trebuie sa vezi si sa fii constient de realitate deosebindu-i chiar daca e porunca sa-i iubesti si pe ei asa ca pe cei sfinti dorindu-le la toti mantuirea. Nu poti cu diavolii si cu vrajmasii travestiti sau manifestandu-se clar sa te comporti avand impresia ca esti intre prieteni, intre frati, intre sfinti ingeri, intre flori, intre animale blande si jucause, intre bunatati ”milostive”! Chiar daca nu te razbuni pe ei ca sa implinesti porunca divina trebuie totusi sa fii constient si sa-ti dai seama ca in alcatrazul lumii cazute in care traiesti si te invarti esti inconjurat de cei mai temuti demoni si infractori, mari ipocriti ce se ascund sa nu-i dibui, sa nu-i demasti, care te tarasc si te imping numai la rau, la rele, la risipire si pierzare... de Credinta si de Dumnezeu, pentru o singfuratate desarta in care ti se pare ca va fi bine, ca poti sa-ti faci linistit si liber voile tale, inclusiv pe cele rele ascunzandu-te acolo in lume ca intr-o sticla, borcan, putz, badoaga, avand acolo in lumea din laguna toata libertatea la faradelegi si pacate de parca ele te-ar mantui si ferici, crezandu-le cu naivitate cai bune, ca pe niste rezolvari si solutiii bune si de dorit, mantuirea si pacea mintii tale si a sufletului tau speriat care tanjeste si voieste implinire si realizare de sine... lumeasca. Trebuie deci sa invatam sa ne trezim si sa ne pazim de toti electro-magnetii si de toate topogangurile raufamate in care ne ispitesc sa ne pierdem timpul si viata cu zambetele tampe ale naivilor ”indragostiti” din interes ce se corup cu infidelitatile relatiilor intamplatoare de tip surogat-nechezol ravnind cederea intr-o ”veselie” a mortii si incantarii deznadajdii totale ca alegere, ca inregimentare iresponsabila in cetatile de aparare de tip babilon, nepasandu-ne si plutind asa pierduti, incrancenati, nepasatori si singuri, parasiti ca intr-un somn al pacatului nesfarsit, in noaptea si neputinta vointei de deosebire sau in silnicia si autosilnicia fortzarii si autofortzarii la lipsa de deosebire intre duhurile inconjuratoare care, desi n-ai vrea, intra mereu in contact insistent cu tine ca sa le faci cererile, voile, ruga, dorinta, pofa, porunca... ispitindu-te la inconstientza sa te faca sa ravnesti fara constiintza cu incantare si la nedeosebirea faptelor, in care te delasi, ”bun” ca prostul, sa te contaminezi, socotindu-le deavalama pe toate un bine ”placut” de facut... defapt acel zambet al baltzii oranj e zmbetul pangaritor al pangaritzilor pacatosi ce se bucura ca avericanii cand ajung pe marte si scapa lumea de meteoriti prin filme, cand se intorc mereu la starea de necredinta si de lepadare de intzarcarea pe care ar fi trebuit s-o fi invatat la vremea cuvenita, adica in copilarie, avand impresia toti debilii ursuzi ca se intorc acasa, in marsupiul cancan-gurului, la tzatza si cornul abundentzei soarecelui uriash, unde ii va hrani si relaxa momona dandu-le de lucru si cale de parvenire la ciolane, unde se simt ei bine si sus ca in baltutza portocalie in care se linistesc ei canca-n jacuzzi din satelit lingusindu-se amagitor cu consolari retardate desi in mod evident au tradat crezand de atunci mereu invers si razbunandu-se cu maxima cruzime pe sfinvers ca nebunii de legat caci au ajuns ca si tocilarii ce se cred competenti desi au boli grave profesionale in loc sa creada drept adevarul Adevarat al vietii sfinte, al invierii si dainuirii Domnului, au crezut mai mult in furia marturisirii barfei mitomanilor satei satanizati plini de trufia mortii si a negarii existentei lui Dumnezeu, slujind cu lovituri la operatie lucrarea cea neagra a dezbinarii si distrugerii fara alternative, benevol, ca cica nu pot altfel, ca nu stiu altfel, ca cica n-ar fi altfel, mergand si tragand dupa ei suflete la pierzare, marturisind mereu minciuna, iresponsabili de incapatzanati pana la sfarsit, intariti in urgia din pisma si atzipitzi in dulcea stare a placerilor tamp-naive, bahice, fumatoare, desfranate la maxim, stari neputincioase de complacere cu nebunia in care nu mai vor sa stie adevarul si realitatea despre toate minciunile barfelor umilitor-asmutzatoare in care se delasa invinsi ca niste suflete ratate ce cad din cer ca mustele inghetzate, trecand gardul, zidul, calcand Cuvantul, promisiunea, increderea, spre balta, balta portocalie a hipihotzilor scurshi bantuiti de muscocii doglei luati drept ajutoare, vazuti ca sfinti ingerasi, prieteni, apropiati, in ciuda evidentei pangarismelor de la gura putzurilor tuturor simturilor cu care se ocupa nestingheriti nici macar de o raza de lumina a adevarului deosebitor din sufletele tzepuitzilor fraieriti ce se autotzepuiesc de frica lor si a cezarilor ca nu cumva sa-i deranjeze.”

Am citit postarea de cateva ori si am audiat parintii calugari din linkuri si inca tot nu m-am saturat sa lupt contra la niusi isfidelisinfidelis ca sa nu mai hranesc fiara neascultarii, imposturii si a barfelor murmurdare ”noutati” vergane de visisub soare ce produc de frica tradare bucuroasa si incantata de trecerea de la rau la mai rau apartinand apartinatorilor lumeurilor si de la urcare la cadere prin mita minciunii maririi de sine bagata la pangarire in vrere, in cerere, in dorinti si nazuninti.. datatoare de fire subtiri de apa desarta ca buretzii pietrei ponge mari cercetatori-cunoscatori prin indoili de intelepciuda si intzelepra de tip Coarci si Pishtii mari beroi de cipciop la pootop nouis sub soare asezonat cu palinca tzuicopedofiliforma ca remediu naturistok la neputacuzacu'.

Ai dracului pui de gloome, pui de partide de farizei ipocriti ce se omoara intre ei si care se dau victime vrednice reactionand gretos de fricos la alinierea planetelor intereselor mamoniac-stiintifice antighinion incat se aliniaz ca la comanda fara greseala si fara invartosare-inadecvare asa ca o sageata ceva mai mare, ca un ban de 100x6 facut sul asa ca o barna a dreptatii, si din aceasta frica nebuna infuriindu-se de ciuda iesita din mintzi pismashe se razbuna pripit spre distrugere ambitioasa facand pe placul ispitei, pe placul sheforcilor ispitei satanice, prostie-nebunie maxima si minciuna neputincioasa sustinand si crezand in intunericul din ascunsul din ei insisi ca cica Dumnezeu ar vrea sa faca rau omului chiar daca le este Tata, asa ca, imbecilii frustrati si deznadajduiti, din disperare si ciuda, cu ura distrug si se autodistrug cu rautate si nemultumire absurda pentru interesele partidei vrajmasilor uniti cu totii din interes ca sa faca un fel de mila-pila-vila fata de tot felul de victirepetidoli vrajitorni inchipuitzi plini de parere de sine si de ura voirii rautatii care-i face mari si tari, incat tradand fraierul pierdut face pe placul lor, pe placul tradarii, pe placul hotiei strigand si e hotii, pe placul minciunii si profitului parvenit strigand mincinoshii si ipocritii cedand minciunii si lashitatii ca un tepuitor tepuit si recidivand ca un pui de sherporc-de-caine-lupui ce se crede mare autoaparator risipind si jertfind cu nesabuinta, in dispret si detestari necuvincioase orice bine de la Dumnezeu pentru a face ceva si el ceva mai rau ca blestemul, pentru a implini si el viclenia si desfranarea lumeasca oculta a ipocritilor parveniti care se toooot ereplang de Dumnezeu ca cica le ia El puterea si energia, drepturile, cand defapt El este singurul care le da tuturor viata, credinta si putere curata, vie, din belshug.

[Moroco]

Chiar daca a trecut vremea posturilor trebuie sa continuam lupta cea buna, lupta cu lumea coolta si cu cea ocoolta a badultzilor sateici "liberi", vari moralisti, si avut grija a nu ceda.

Trebuie deci post la is-mita subliminal-hipnotica transmisa prin undele baltilor incarcate de barfe de catre lupii gondolieri zburatori ce cantand cantzonete incantatoare manuie barna zburatoare ca sa-i duca pe amorezii inselaciosi ca prin vis la locul crimei, unde vor desfrana si talhari folosind darurile cele mai sfinte la rau, piratii ”bondari” baraindu-le cu lingushire mariri sa para ca te lauda ca esti un mare intzeleîmpăcapăpica bun cu ei si te lashi halit de frica mintind ca va fi bine in tradare si inghitit nestiind ce sistem imunitar corupt ai si de frica smintita te pui si-ti aperi cu violenta reactionar-turbata apartenenta la burta lor ca o autoaparare personala, beroica, iti aperi burta sherpocilor de caine lup diabolic-demoniac talhari de pestera, competenti in viclenii si desfranari acuzante, in care stai halit avand impresaia ca e de bine si ca va fi de bine de tine daca te fac sa te simti dumnezeul lor, al sateilor si satanishtishtilor talhari laudandu-te sa indraznesti tot mai mult in antihrisme si nemultumiri nesimtite de tip victima vrednica ce da, ce loveste cu vina-furtul urland si plangandu-se de parca ai fi fost furat de Hristos si iata ca iar si iar apare EL ”hotul” pe neasteptate, ca asta sustii cand de frica te lauzi ca cel mai josnic nebun in infurierea foarte speriata si disperata intelegand ca esti acuzat, ca o reactie dezlantuita, brusca si scurta, sustinand ca cica tu esti cel ce iar esti furat, inselat, dezamagit, dand pentru vina asta pe care o resimti sa lovesti de frica inarmat pana-n dintzi ca in barmaghedonul smintit cu toate armele ascutite si ingreunate, din necredinta, ca si cum ai apartine porcilor zburatori spalati bârfhalăi ce se cred mai mari si mai tari ca Dumnezeu... facandu-te sa crezi ca e bine sa te razbuni si tu ca pripitul cu nepasare si tupeu, crezand si tu ca ei ca nebunul in minciuni, asa k lumea, mintind si crezand in minciuni si lovind naprasnic si necrutator fara numar, laudandu-te, trufind si calcand ca sa distrugi fara oprelisti, facand partie alunecoasa tot aplicand mereu practic invataturi rele de parca ai sti sigur ca e bine ce stii si faci cand defapt nicicum nu simti si nu-ti dai seama ca stii prost si ca insisti sa crezi ca stii bine, nepricepand ca tocmai te lacomesti si iar furi sa-ti mai adaugi strigand ca din gura de sarpe prindeti vinovhotii si cerand ca milogul indrepatire si inca o firmitura, inca un gat, ”va rog mai dati-mi ca stiu ca-i bine inca un pic”... desi nu ti-a dat voie nimeni... sa-ti mai adaugi ceva oricat ar fi de putin si de bun crezand si ”stiind” ca e de bine si ca ”stii” bine ca e de bine, cand defapt e rau si e de rau oricat ”stii” tu ca e bun si ca va fi bine. Un pic, un pupixel in plus e de rau desi toti ceilalti pixeli anteriori au fost de bine potrivindu-se cu foamea pofticioasa de betividorl cu vorbe mari si spontane, repetate indelung dupa personajele de poveste pentru efecte scenice spontane, beroi de carti de barfa, acolo unde s-au scris cei ce se infrunta... pentru bani murdari, avand impresia ca i-a scris acolo Adevarul, precum in Cer asa si pe Pamant.

Talhareala, talhari, acuzari desfranate, nesimtirea culpelor, orbire, aduse toate astea mereu cica ca ”jertfa”... cica lui Dumnezeu. Nu aia-i solutia: sa te inghiti impreuna cu satana ca sa ajungi inapoi in burta lumii, ca insista si vrea si te sperie sa lasi dupa voia lui. Nu ceda ca nu-i va fi nici lui bine, darmite tie. Oricata unitate lipicioasa de tar-toroshu lipicioasa-roshcova iti baga pe gat nu te incanta dupa ideea ca dandu-te lui sa-i apartii ai gasit solutia cea mai simpla si pacifista care te scapa de griji. Cu satana in apartenenta si in relatie nu-ti va fi bine oricat, mituit peste satziu simtzind cum iti curge mita in saci si in pungi pana la umplerea buncarelor, nu-ti pasa de consecintele cersetoriei si alegerilor tale darnice intru risipa si pierzare. Pe scurt: de frica bine mituit cu mitobanii privilegiante se sminteste infuriindu-se iesit din minti si raneste... spre distrugere, spre autodistrugere facand pe placul care nu trebuie, cui nu trebuie. Pentru ce? Pentru mitobania mituirii cu pungi pacatoase cat china uslamista.

[Moroco]

În prealabil postat de Moroco

Chiar daca a trecut vremea posturilor trebuie sa continuam lupta cea buna, lupta cu lumea coolta si cu cea ocoolta a badultzilor sateici "liberi", vari moralisti, si avut grija a nu ceda.

Trebuie deci post la is-mita subliminal-hipnotica transmisa prin undele baltilor incarcate de barfe de catre lupii gondolieri zburatori ce cantand cantzonete incantatoare manuie barna zburatoare ca sa-i duca pe amorezii inselaciosi ca prin vis la locul crimei, unde vor desfrana si talhari folosind darurile cele mai sfinte la rau, piratii ”bondari” baraindu-le cu lingushire mariri sa para ca te lauda ca esti un mare intzeleîmpăcapăpica bun cu ei si te lashi halit de frica mintind ca va fi bine in tradare si inghitit nestiind ce sistem imunitar corupt ai si de frica smintita te pui si-ti aperi cu violenta reactionar-turbata apartenenta la burta lor ca o autoaparare personala, beroica, iti aperi burta sherpocilor de caine lup diabolic-demoniac talhari de pestera, competenti in viclenii si desfranari acuzante, in care stai halit avand impresaia ca e de bine si ca va fi de bine de tine daca te fac sa te simti dumnezeul lor, al sateilor si satanishtishtilor talhari laudandu-te sa indraznesti tot mai mult in antihrisme si nemultumiri nesimtite de tip victima vrednica ce da, ce loveste cu vina-furtul urland si plangandu-se de parca ai fi fost furat de Hristos si iata ca iar si iar apare EL ”hotul” pe neasteptate, ca asta sustii cand de frica te lauzi ca cel mai josnic nebun in infurierea foarte speriata si disperata intelegand ca esti acuzat, ca o reactie dezlantuita, brusca si scurta, sustinand ca cica tu esti cel ce iar esti furat, inselat, dezamagit, dand pentru vina asta pe care o resimti sa lovesti de frica inarmat pana-n dintzi ca in barmaghedonul smintit cu toate armele ascutite si ingreunate, din necredinta, ca si cum ai apartine porcilor zburatori spalati bârfhalăi ce se cred mai mari si mai tari ca Dumnezeu... facandu-te sa crezi ca e bine sa te razbuni si tu ca pripitul cu nepasare si tupeu, crezand si tu ca ei ca nebunul in minciuni, asa k lumea, mintind si crezand in minciuni si lovind naprasnic si necrutator fara numar, laudandu-te, trufind si calcand ca sa distrugi fara oprelisti, facand partie alunecoasa tot aplicand mereu practic invataturi rele de parca ai sti sigur ca e bine ce stii si faci cand defapt nicicum nu simti si nu-ti dai seama ca stii prost si ca insisti sa crezi ca stii bine, nepricepand ca tocmai te lacomesti si iar furi sa-ti mai adaugi strigand ca din gura de sarpe prindeti vinovhotii si cerand ca milogul indrepatire si inca o firmitura, inca un gat, ”va rog mai dati-mi ca stiu ca-i bine inca un pic”... desi nu ti-a dat voie nimeni... sa-ti mai adaugi ceva oricat ar fi de putin si de bun crezand si ”stiind” ca e de bine si ca ”stii” bine ca e de bine, cand defapt e rau si e de rau oricat ”stii” tu ca e bun si ca va fi bine. Un pic, un pupixel in plus e de rau desi toti ceilalti pixeli anteriori au fost de bine potrivindu-se cu foamea pofticioasa de betividorl cu vorbe mari si spontane, repetate indelung dupa personajele de poveste pentru efecte scenice spontane, beroi de carti de barfa, acolo unde s-au scris cei ce se infrunta... pentru bani murdari, avand impresia ca i-a scris acolo Adevarul, precum in Cer asa si pe Pamant.

Talhareala, talhari, acuzari desfranate, nesimtirea culpelor, orbire, aduse toate astea mereu cica ca ”jertfa”... cica lui Dumnezeu. Nu aia-i solutia: sa te inghiti impreuna cu satana ca sa ajungi inapoi in burta lumii, ca insista si vrea si te sperie sa lasi dupa voia lui. Nu ceda ca nu-i va fi nici lui bine, darmite tie. Oricata unitate lipicioasa de tar-toroshu lipicioasa-roshcova iti baga pe gat nu te incanta dupa ideea ca dandu-te lui sa-i apartii ai gasit solutia cea mai simpla si pacifista care te scapa de griji. Cu satana in apartenenta si in relatie nu-ti va fi bine oricat, mituit peste satziu simtzind cum iti curge mita in saci si in pungi pana la umplerea buncarelor, nu-ti pasa de consecintele cersetoriei si alegerilor tale darnice intru risipa si pierzare. Pe scurt: de frica bine mituit cu mitobanii privilegiante se sminteste infuriindu-se iesit din minti si raneste... spre distrugere, spre autodistrugere facand pe placul care nu trebuie, cui nu trebuie. Pentru ce? Pentru mitobania mituirii cu pungi pacatoase cat china uslamista.

Pentru unii abea acum incepe asa ca in Cer, pentru altii e aproape de final, sfantul si marele post al Adormirii Maicii Domnului si al trecerii ei la cele vesnice fericite.

Iesind din baalamucul stabilimentelor necredintei lumii, plina de minciuna, viclenie si desfranare mandra, trufashe si batjocuritoare care in locul adevarului propaga bârficiuniuni desharpte, poate luam si noi, prin rugaciune si post, putina stare frumoasa de vietuire curata, dreapta, inteleapta, sfanta, smerita, rabdatoare cu urcus... foarte foarte buna si milostiva, intru ascultare si binecuvantare.

[Moroco]

Rugaciune in loc la pofta = post! Ori de cate ori iti vine pofta inlocuieste-o cu rugaciunea mintzii rostita din toata inima spusa pana pleaca si apare foamea. Cand foamea si setea e curata de orice pofte rele pacatoase hulpave inlocuieste-o cu cautarea cu crucea a dreptatii Domnului Iisus Hristos-Cuvantul. Poate scapi de minteresele si vicleniile trupesti in care s-a incuibat babilonul in pbersoana ca un porc. Rugaciuni si sfinte Taine = lucrare teologica duhovniceasca mantuitoare. Primirea, impartasirea si daruirea pacii divine cu respect in loc de cearta si scandal justitiar lumesc = impacare si smerire si asa te vei linistii iesind din lumea satainellor sateilor mandraci moculti ce te umlu de vrajala turnatoriei pentru scopulul mandriei mamoniace a blablatististilor!

Zic si io ca sa ma aflu in treaba, dar ascultarea se face din ce vine de la Cel de sus!... ca de aia se si numeste Iisus, ca sa credem si sa ascultam iubirea ce vine din Iiubire, de sus.

(Si strategia asta contra poftelor ar trebui aplicata si la somn, la somnul pacatului, adica sa dormi cat mai putin pe noapte ca sa stai cat mai mult cu Iisus, cu Dumnezeul celor vii si treji. Practic ti-ai putea dubla timpul de viata prin renuntarea la somn pe cat posibil fara sa-ti afecteze sanatatea si mai ales in conditiile in care n-ai un servici permanent.)

[Moroco]

Ca sa te pocaiesti priveste in jos in tine si te intristeaza de ce vezi in dragostae din inima ta, in inima ta, in matele din burta ta, in organele tale de sub burta, in coapse, gambe si calcaie, in sharpele ce se ridica din mate si-ti umple stomacul ca sa-ti placa multul, mutele, mult si ingamfat, pofticios, ca sa te multumesti in gomflatie si apoi pentru mandreaua nevazuta si neinteleasa sa vrei sa se razbune profanand prin dezbinare ca o limba bifurcata, bronhiile, amigdalele, narile, ochii, urechile, teasta, atacandu-l pe Dumnezeu cu furie si pe aproape prefacandu-se foarte suparat si nemultzumultzumit mental ca rezultat dintr-o discutie si vorbire istorica trecuta prin calculator ca sa devina o stiinta sigur credibila si sa o crezi ca prostul motivat... si de supararea asta smintita sa vrei sa otravesti ca sharpele otravitor ce baga otrava in amestec ca un anestezic dulce de ti se pare ca ti-a ajuns pbersoana incantata in rai, speriata la fiecare aparitie a unei agatari ce te poate scoate din confortul in care stai si nu faci nimic bun toata ziua si toata noaptea decat sa te dai victima vrednica acuzand si disperand ca vine viitorul (porunca) la care nu faci fata si n-ai bani, asa ca esti nevoit sa furi si sa inseli cu travestire cameleonica dandu-te nevinovat si drept ca un ”sfant” intelept si preainteligent ce se ingrijoreaza si nu stie lega doua vorbe decat pentru ca sa-si joace interesul mantuitor si sfatuitor al celor ce se cred mantuiti fugind de porunca nepricepand ei ca defapt se mandresc laudandu-se in deznadejdea lor cu care vrea sa te scape... de sharpele din burta ta incuibat in pbersonalitate aflata in crize de vrajeala de unde trufesti ca sa poftesti sa-ti faci timp sa chiulesti.

Deci incepe privind in jos cu durere si tristete, incepe privind la iubirea din inima, la burta, matze, organe, coapse-gambe, calcaie si apoi la sharpele gastroenterolog viclean sinucigash pangaritor prin stomac umflat si plamani, prin bronhii pana mai sus in bifurcatii si da-ti seama ce-i cu tine ca sa te pocaiesti si sa te linistesti, nemai acuzand si nemai stand foarte suparat ca o victima ce ataca din necredinta sa ucida cu cruzime inconstienta in sminteala apararii disperand de frica poruncii sarind la beregata si lovind la operatie, la punctul cel mai vulnerabil pentru gonflatia trufiei vietii degenerate fara Dumnezeu sau cu un ”dumnezeu” rau pe care vrei sa-l excluzi de parca ti-ai dori scaparea din sclavie si silnicie, din presiuni si din tradari neputincioase.

Priveste-te in jos cu tristete si durere cand iti dai seama ce vezi! Pricepe mai bine ce simti si ce vezi! Si te roaga in centru sa scapi nu de porunca, ci sa te scape Dumnezeu daca crezi de raiadul limbricilor pui foarte cuminti si supusi la maxim la orice altceva viclean si desfranat, duhuri necurate adica la orice e plin de vrajeala sminticioasa pe post de suflet.