Se poate tine "post partial?"

[anna21]

În prealabil postat de fallen

Mersi pt sfaturi, dar sa stii ca minciuna, chiar si asa "motivata", nu e una din punctele mele forte. Cu toate ca in multe situatii m-ar fi salvat si cu toate ca multa lume prefera sa fie mintita decat sa stie un adevar care nu convine. Foarte rar am reusit sa mint cu convingere si cu toate astea nu sunt foarte mandra. Stiu ca nu-mi folosesc la nimic aceste "scrupule", avand in vedere restul situatiei (de compromis) dar pur si simplu nu pot si nu cred ca nici nu vreau sa ma incurajez sa invat sa mint. Mai degraba mint pentru altii. Scuze. Atata pot, atata fac.

Draga Fallen, fiecare are propriile metode de a razbi. Daca as fi necasatorita, probabil as da cu pumnul in masa si as zice "eu vreau asta!".
Si cand eram necasatorita chiar nu depindeam de nimeni cu nimic, dar imi luam eu singura obligatii imaginare fata de prieten pt ca mi se parea ca iubirea e lucru mare .
Dar obligatiile le ai fata de sotul cu care te-ai cununat in biserica. E o mare diferenta (pe care nu am constientizat-o nici eu in tinerete, desi cred ca parintii au incercat sa-mi explice ceva, dar cand ai 20 ani "parintii nu stiu mimic").

Sa nu minti este foarte foarte greu. Dar cel mai greu este sa nu te minti pe tine.
Este admirabil sa vorbesti intotdeauna adevarul, dar daca apoi cedezi si te minti pe tine ( ca nu gresesti f mult, ca vei schimba lucrurile la anu etc), nu ti-a folosit la nimic. Dimpotriva.

Revenind.. Daca spui adevarul trebuie sa ai si convingerea propriilor opinii.
Altfel vei intra in situatii sau discutii in care nu ai puterea sa razbesti (cazul de fata).

Sa-ti dau un exemplu personal pt a ma face inteleasa. In ultimele posturi mari am avut probleme cu stomacul. De cateva ori am avut dureri infernale, sotul e chirurg, ma examina si suspecta ocluzie. Dar dupa o zi- doua simptomele treceau si eram iar sanatoasa tun. La insistentele sotului am fost sa fac CT scan la spitalul unde lucreaza. A iesit ca nu am nimic. Sotul glumeste ca ma prefac, dar nu a mai glumit cand a venit scrisoare in care compania de asigurare medicala refuza plata efectuarii CT-ului (in valoare de 5mii usd!!). S-a intors catre mine si primul lucru care m-a intrebat a fost "tineai post cand ai fost bolnava?".
Daca raspund "da", el va zice "ia mataluta scrisoarea asta si du-o la duhovnicul care te invata astfel de lucruri, sa plateasca el cheltuielile medicale!".
Asa ca am raspuns ca aveam o dieta bazata pe carne si oua... El a raspuns ca foarte bine, aia de la spital sunt tampiti, dar vorbeste el. Dar nu cumva sa ma mai joc de-a postul si sa mananc prostii (deci banuia el ceva).

Mai am si alte exemple din care reiese ca e mai bine sa taci cand tii post (sau sa minti).

(In orice caz, nu vreau sa las impresie gresita: probleme medicale nu am avut intamplator ci doar cand am vrut sa mananc ceva mai deosebit sau cand am fost lacoma.. Ca daca mancam putin si modest nu as fi avut nimic.)

[AlinB]

Ai o casnicie eroica, cu accente martirice pe ici pe colo chiar :)
Povestile tale sunt ca cele spuse de bunica la gura sobei, mereu incitate, curioase, amuzante pe alocuri si pline de invataturi :)

[fallen]

In primul rand durerile cele mai cumplite de stomac se datoreaza stresului. Poate ca sotul chirurg ar fi trebuit sa-si dea seama si de asta, nu te doare stomacul ca tii post, ci pentru ca esti stresata de faptul ca ei nu sunt de acord cu asta. Nu zic ca nu poate exista si o cauza organica (gastrita hiperacida sau chiar ulcer ) care se precipita pe fondul consumului de produse vegetale, sau din contra la reluarea regimului cu produse animale. Astea s-ar putea tine cat de cat usor sub control cu medicatie, fie ea si naturista. trebuie sa stii insa ca daca ai facut ulcer, nu vei scapa de el niciodata, simptomele vor reveni si vor disparea de la sine cu sau fara medicatie, iar daca ai tulburari neurovegetative (traduse prin crampe, balonari, dureri abdominale) acestea pot avansa si pot afecta in timp si alte aparate si sisteme (cel mai frecvent cardiovascularul). Asa ca ar face bine dnul doctor sa se gandeasca un pic si la sanatatea ta pe termen lung inainte sa bage frica in tine, dar pentru asta ar trebui sa aiba o revelatie divina, ca altfel nu vad cum ,ca eu sunt convinsa ca si el e convins ca iti face tot binele din lume.
Chiar daca minciuna ta a fost salvatoare, e totusi regretabil ce s-a intamplat. Si e regretabil sa ai o casnicie bazata pe astfel de minciuni. Sa stii ca va trebui mereu sa o acoperi pe una cu alta, pana nu vei mai sti nici tu ce sa crezi. Eu nu stiu daca ceea ce te detrmina pe tine de fapt sa minti e credinta in Cristos ci frica de ceilalti. Poate ca postul n-ar trebui totusi sa fie un razboi cu restul lumii, ci sa fie mai mult in sufletul nostru. (si nici sa nu ne duca la imbolnaviri, caci am auzit de curand ca totusi Dumnezeu nu apreciaza cand ne batem joc de noi singuri).

[fallen]

poate va aruncati un ochi si pe topicul alaturat
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...t=12408&page=5

[Daniel_7]

Postul bisericesc,cel pe care il cere Biserica,este in primul rand o porunca.
Modul cum ne raportam noi la aceasta porunca ,arata ascultarea noastra fata de Biserica.
Eu consider ca crestinul are doua lucruri eliminatorii ,care daca nu le face ,inseamna ca nu e credincios cu adevarat :

1.Mersul duminica la Biserica

2. Postul randuit de Biserica.

Aceasta denota in primul rand gradul de asculatare care ne caracterizeaza.

Apoi vin celelalte.

Bineinteles ca (pentru cine stie matematica,sau logica) aceste lucruri sunt NECESARE,insa nu si SUFICIENTE.

NECESAR = OBLIGATORIU ....

În prealabil postat de fallen

Pentru ca intamplator nu am gasit-o azi dimineata la 4. Daca o aveti mi-o puteti spune si mie ca chiar ma intrereseaza.
Si in alta ordine de idei, "omul" chiar se considera "omul meu" iar pe mine "femeia lui", lucru care oarecum ma cam sperie, pentru ca imi limiteaza putin libertatea personala.
El "considera" ca suntem ca si casatoriti si nu "considera " ca este necesara implicarea "lui Vanghelie" (citat Mircea Badea) in relatia noastra si nici sa "dea bani la popa" . Stiu, si pe mine ma seaca la matze aceste expresii stereotipe pe care incearca sa mi le inoculeze in creier, sti vorba aia, vin cu ideile mele si plec cu ideile lui.
Cine stie, poate e adevarat ce mi-a spus un alt mascul in trecut, si anume ca nu sunt facuta sa fiu nevasta, ca sunt prea "usuratica", asa s-a exprimat acel individ.
Eu n-as zice ca sunt o astfel de persoana, si mai ales nu dpdv sexual, dar intr-adevar pretuiesc foarte mult independenta personala si mi-e f greu sa ma "supun".
Dar "omul meu" sustine ca totusi ma iubeste si ca e dispus sa ma accepte asa cum sunt chiar daca nu sunt cum ar vrea el.
Eu acum ce sa fac, sa-i cer "totul sau nimic?" Sincer as prefera sa fie el cel care sa-mi ceara asta.

Desparte-te de el.Pune-i punct, zi NU si gata. "Nu da margaritare porcilor" sau "e mai bine sa se mantuiasca macar un suflet decat nici unul".

Fructele pacatului par dulci la inceput, dar cand incepi sa gusti din ele incep sa fie amare si sa te otraveasca...

Stiu prin ce treci. Acum sau mai tarziu, tu alegi...

Se spune sa ne rugam pt cei in pacat, sa-si revina. Poti sa faci asta si departe de el.
Pt ca impreuna cu el traind nu poti sa traiesti decat in pacat...
E dificil.

Ia-ti cartea "Valoarea sufletului" de Ilie Cleopa. Cred ca motivul principal pt care multe fete tind sa dea "margaritare porcilor" e pt ca se subestimeaza teribil. "Valoarea sufletului" o sa-ti redea simtul realitatii.

[mirabela]

În prealabil postat de anna21

Draga Fallen, fiecare are propriile metode de a razbi. Daca as fi necasatorita, probabil as da cu pumnul in masa si as zice "eu vreau asta!".
Si cand eram necasatorita chiar nu depindeam de nimeni cu nimic, dar imi luam eu singura obligatii imaginare fata de prieten pt ca mi se parea ca iubirea e lucru mare .
Dar obligatiile le ai fata de sotul cu care te-ai cununat in biserica. E o mare diferenta (pe care nu am constientizat-o nici eu in tinerete, desi cred ca parintii au incercat sa-mi explice ceva, dar cand ai 20 ani "parintii nu stiu mimic").

Sa nu minti este foarte foarte greu. Dar cel mai greu este sa nu te minti pe tine.
Este admirabil sa vorbesti intotdeauna adevarul, dar daca apoi cedezi si te minti pe tine ( ca nu gresesti f mult, ca vei schimba lucrurile la anu etc), nu ti-a folosit la nimic. Dimpotriva.

Revenind.. Daca spui adevarul trebuie sa ai si convingerea propriilor opinii.
Altfel vei intra in situatii sau discutii in care nu ai puterea sa razbesti (cazul de fata).

Sa-ti dau un exemplu personal pt a ma face inteleasa. In ultimele posturi mari am avut probleme cu stomacul. De cateva ori am avut dureri infernale, sotul e chirurg, ma examina si suspecta ocluzie. Dar dupa o zi- doua simptomele treceau si eram iar sanatoasa tun. La insistentele sotului am fost sa fac CT scan la spitalul unde lucreaza. A iesit ca nu am nimic. Sotul glumeste ca ma prefac, dar nu a mai glumit cand a venit scrisoare in care compania de asigurare medicala refuza plata efectuarii CT-ului (in valoare de 5mii usd!!). S-a intors catre mine si primul lucru care m-a intrebat a fost "tineai post cand ai fost bolnava?".
Daca raspund "da", el va zice "ia mataluta scrisoarea asta si du-o la duhovnicul care te invata astfel de lucruri, sa plateasca el cheltuielile medicale!".
Asa ca am raspuns ca aveam o dieta bazata pe carne si oua... El a raspuns ca foarte bine, aia de la spital sunt tampiti, dar vorbeste el. Dar nu cumva sa ma mai joc de-a postul si sa mananc prostii (deci banuia el ceva).

Mai am si alte exemple din care reiese ca e mai bine sa taci cand tii post (sau sa minti).

(In orice caz, nu vreau sa las impresie gresita: probleme medicale nu am avut intamplator ci doar cand am vrut sa mananc ceva mai deosebit sau cand am fost lacoma.. Ca daca mancam putin si modest nu as fi avut nimic.)

Raspunsul pentru durerea de stomac, il gasesti intr-o carte a parintelui arsenie boca.

[ioanna]

Doamna Fallen, n-am citit toate comentariile, doar primul post, insa vreau sa va intreb: cine gateste in familie la dumneavoastra? Daca el/ea nu tine cont sa va separe o parte din meniu, atunci poate ar fi bine sa va faceti dumneavoastra mancarea si sa luati masa impreuna, asa e frumos, nu sa fiti nevoita sa refuzati sa va alaturati lor la masa din cauza meniului servit. Daca am inteles gresit, imi cer scuze.

Din moment ce v-au cerut sa nu mai mergeti la Biserica, inseamna ca atitudinea dumneavoastra s-a schimbat , iar ei au perceput aceasta schimbare, de aceea isi fac griji in privinta dumneavoastra, sa nu cadeti in patima habotniciei. V-au spus "afurisita", deci schimbarea dumneavoastra e negativa in ochii lor, trebuie sa vedeti ce s-a schimbat in relatia cu ei, de au pararea asta si cum puteti remedia. Cat de des mergeti la Biserica?

Din confesiunile unui barbat:
In fine, sotia mea e non stop la Biserica, am facut dragoste ultima data in 1914 toamna, ba e post , ba e miercuri, ba o doare capu. De cativa ani a inceput sa-si puna batice pe cap si poarta doar fuste lungi si bluze lalai, o confunzi usor cu o maicuta. Nu am cu cine sa ma cert, e lipsita de viata si mereu imi intoarce spatele cand vreau sa zic ceva. M-a tarat la toate manastirile saptamana de saptamana plus ca ne spovedim , eu respectiv fortat , practic din 5 in 5 minute. E o femeie buna nu zic, dar sincer eu nu mai fac parte de mult din lumea ei , cred ca divortul o sa vina ca o eliberare pt amandoi, dar astept sa termine baiatul, nu vreau sa-l influentez.
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iub...-divortez.html

[glykys]

În prealabil postat de ioanna

Doamna Fallen, n-am citit toate comentariile, doar primul post, insa vreau sa va intreb: cine gateste in familie la dumneavoastra? Daca el/ea nu tine cont sa va separe o parte din meniu, atunci poate ar fi bine sa va faceti dumneavoastra mancarea si sa luati masa impreuna, asa e frumos, nu sa fiti nevoita sa refuzati sa va alaturati lor la masa din cauza meniului servit. Daca am inteles gresit, imi cer scuze.

Din moment ce v-au cerut sa nu mai mergeti la Biserica, inseamna ca atitudinea dumneavoastra s-a schimbat , iar ei au perceput aceasta schimbare, de aceea isi fac griji in privinta dumneavoastra, sa nu cadeti in patima habotniciei. V-au spus "afurisita", deci schimbarea dumneavoastra e negativa in ochii lor, trebuie sa vedeti ce s-a schimbat in relatia cu ei, de au pararea asta si cum puteti remedia. Cat de des mergeti la Biserica?

Din confesiunile unui barbat:
In fine, sotia mea e non stop la Biserica, am facut dragoste ultima data in 1914 toamna, ba e post , ba e miercuri, ba o doare capu. De cativa ani a inceput sa-si puna batice pe cap si poarta doar fuste lungi si bluze lalai, o confunzi usor cu o maicuta. Nu am cu cine sa ma cert, e lipsita de viata si mereu imi intoarce spatele cand vreau sa zic ceva. M-a tarat la toate manastirile saptamana de saptamana plus ca ne spovedim , eu respectiv fortat , practic din 5 in 5 minute. E o femeie buna nu zic, dar sincer eu nu mai fac parte de mult din lumea ei , cred ca divortul o sa vina ca o eliberare pt amandoi, dar astept sa termine baiatul, nu vreau sa-l influentez.
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iub...-divortez.html

Ce trist! De parca Dumnezeu o sa o intrebe prin cate manastiri a fost sau cat de lungi i-au fost fustele si nu ce s-a ales de juramantul ei din cadrul Tainei de Cununiei... prea adesea schimbam si confundam mijloacele de mantuire cu scopurile.

[fallen]

Stati putin.
Sa inteleg ca daca am fi fost casatoriti si se intamplau toate astea, nu ati fi fost de acord cu divortul?
Ar fi fost "mai ok" ca el sa-si permita toate astea?
Ar fi fost obligatia mea fata de sot mai presus decat cea fata de Dumnezeu ? (in conditiile in care el ar fi fost tot impotriva lui Dumnezeu)
Eu, una, nu cred. Ba din contra cred ca daca as fi fost casatorita, ar fi trebuit sa am mai multe drepturi, cel putin egale cu ale lui.
Iar in ce priveste cununia, nu stiu ce sa zic, dar parerea mea e ca de multe ori este fortata, cei care o fac nici macar nu stiu ce implicatii are si chiar daca stiu nu si le asuma, situatie in care nici macar Dumnezeu nu poate (si nici nu cred ca vrea neaparat) sa o tina legata "cu sila".
Dumnezeu ne-a dat liberul arbitru, ceea ce pentru unii e bine, pentru unii e rau. Deci, ca atare avem libertatea sa facem alegeri, multe dintre ele gresite. Si multi dintre noi atunci ne suparam si zicem "ce ne-ai facut, Doamne? Ti-ai batut joc de noi?" . Dar de fapt noi suntem cei care am gresit.
Alte ori zicem "Doamne, faca-se voia Ta" (= fa sa-mi fie bine, fa ce crezi ca e mai bine pentru mine). Si in atare situatie, e posibil ca ce vrem noi (ce credem ca e mai bine pentru noi) sa nu coincida cu ce vrea El (sau ce crede El ca e mai bine pentru noi); si iar nu intelegem si ne suparam ca "nu ni l-a dat pe gigel sau pe costel", sau ca ne-am rugat pentru o relatie sa mearga si ea pana la urma nu a mers, s-a stricat de tot.
Ma rog, poate asta ar trebui sa fac si eu. cum spuneam, e mai usor sa-ti dai cu parerea decat sa pui in pratica.
Toate cele bune!