Pro si contra pedepsei cu moartea

În prealabil postat de iana

Nu m-ati plictisit deloc. Asadar, la momentul actual, doar comunitatea monahala mai traieste (sau incearca) cu adevarat. Prin urmare noi ce putem face (la nivel de comunitate)? Intoarcere in timp nu se poate, de indepartat ne-am indepartat (dupa cum ati spus si e tare adevarat) foarte tare, deci sa-mi fac un permis de port-arma si sa stau in umbra copiilor, nu stiu pana la ce varsta. Asta e realitatea. Vedem in fiecare zi ce se intampla: copii rapiti, violati.Va doresc si eu toate cele bune si spre folos.

Nu trebuie sa va pierdeti niciodata speranta,si cand erau macelariti martirii lumea din jurul lor nu parea deloc inclinata nici spre schimbare si nici spre o traire mai profunda.O Biserica situata cumva in lume dar curata,saraca,eroica,mesianica in lupta ei cu lumea si afirmand inflacarat iminenta Parusiei poate fi momentan un vis prea indepartat dar schimbarea poate incepe in inima si viata fiecaruia,exista un timp pentru fiecare,unii sunt mai inflacarati altii poate au nevoie de un brat sa-i sprijine.Schimbandu-va pe dvs veti schimba putin si lumea din jurul dvs,ca o mica samanta ce va rodi fie si dupa ce calatoria dvs in aceasta lume se va fi terminat,timpul lui Dumnezeu fiind din eternitate in eternitate.Faceti parte dintr-o biserica si dintr-o comunitate si nimic din lumenu trebuie sa va impiedice sa traiti credinta in care credeti,trebuie sa luptati pana la capat.Niciodata sa nu va pierdeti speranta, lumea,in ansamblul ei,poate nu se va schimba dar nu o lasati sa va schimbe pe dvs si cred ca atunci acei crestini din vechime,unde sunt ei acum,vor privi spre dvs cu bucuria si implinirea sperantei ca nimic din ce au crezut si nimic din ce au trait nu a fost in zadar.

Si eu va doresc toate cele bune in drumul dvs spre mantuire-n Imparatia Cerurilor care..incepe aici pe pamant,in launtrul dvs :)

[iana]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Nu trebuie sa va pierdeti niciodata speranta,si cand erau macelariti martirii lumea din jurul lor nu parea deloc inclinata nici spre schimbare si nici spre o traire mai profunda.O Biserica situata cumva in lume dar curata,saraca,eroica,mesianica in lupta ei cu lumea si afirmand inflacarat iminenta Parusiei poate fi momentan un vis prea indepartat dar schimbarea poate incepe in inima si viata fiecaruia,exista un timp pentru fiecare,unii sunt mai inflacarati altii poate au nevoie de un brat sa-i sprijine.Schimbandu-va pe dvs veti schimba putin si lumea din jurul dvs,ca o mica samanta ce va rodi fie si dupa ce calatoria dvs in aceasta lume se va fi terminat,timpul lui Dumnezeu fiind din eternitate in eternitate.Faceti parte dintr-o biserica si dintr-o comunitate si nimic din lumenu trebuie sa va impiedice sa traiti credinta in care credeti,trebuie sa luptati pana la capat.Niciodata sa nu va pierdeti speranta, lumea,in ansamblul ei,poate nu se va schimba dar nu o lasati sa va schimbe pe dvs si cred ca atunci acei crestini din vechime,unde sunt ei acum,vor privi spre dvs cu bucuria si implinirea sperantei ca nimic din ce au crezut si nimic din ce au trait nu a fost in zadar.

Si eu va doresc toate cele bune in drumul dvs spre mantuire-n Imparatia Cerurilor care..incepe aici pe pamant,in launtrul dvs :)

Adevarata traire a fost si va ramane in catacombe. Cred ca avea dreptate si "cinicul" despre care vorbeati. La nivel personal cred ca se poate, asa in pustie, dar la nivel de comunitate nu cred. Poate undeva retrasi pe un varf de munte (insa exista riscul transformarii in vreo secta, o spune istoria). Au rezistat si tibetanii pana au venit chinezii peste ei.
In continuare sustin ca este mult mai usor singur, fara familie. Poate acesta este nivelul meu de intelegere la momentul acesta. Franturi de intrezariri...

[Marius22]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Atat Biserica Ortodoxa, cat si Biserica Catolica au marturisit de multe ori ca pedeapsa cu moartea nu este ucidere in sensul Poruncii. Dar oamenii zilelor noastre, socotindu-se deasupra Sfintilor Parinti, fiind mai catolici decat Papa sau, dupa caz, mai ortodocsi decat Patriarhii, au ajuns sa profeseze o alta invataura morala decat aceea a Bisericii.

Va apreciez spiritul ironic, desi acest subiect nu ar trebui sa ne starneasca zambete.

Sa intelegem ca Dumnezeu ne-a dat aceasta porunca, "Sa nu ucizi", intr-un mod lacunar, ca si cum ar mai necesita completari si lamuriri din partea noastra?

Daca noi nu o respectam, se intampla pentru ca raul s-a inmultit in lume, si a ajuns sa ne stapaneasca. Cain l-a ucis pe Abel, "l-a pedepsit cu moartea", print-un gest disperat de a-si face singur dreptate. Era revoltat, ranit de "nedreptatea" lui Dumnezeu. Omul si-a luat asupra sa unul din "prerogativele" lui Dumnezeu, acela de a decide asupra vietii si mortii. A devenit asemenea Lui, potrivit minciunii diavolului, iar moartea devine un potential instrument in slujba acestei "dreptati a omului".

Nu exista om care sa-si ucida semenul din iubire. Cine se uneste cu Hristos, prin Tainele Bisericii, nu ar trebui sa se faca in lume in nicio imprejurare mesager al mortii, ci doar al Vietii.

Am scris acestea fara a avea pretentia de a emite dogme "ex-catedra", avand constiinta faptului ca ma pot afla in nestiinta si inselare. Domnul stie.

În prealabil postat de iana

Adevarata traire a fost si va ramane in catacombe. Cred ca avea dreptate si "cinicul" despre care vorbeati. La nivel personal cred ca se poate, asa in pustie, dar la nivel de comunitate nu cred. Poate undeva retrasi pe un varf de munte (insa exista riscul transformarii in vreo secta, o spune istoria). Au rezistat si tibetanii pana au venit chinezii peste ei.
In continuare sustin ca este mult mai usor singur, fara familie. Poate acesta este nivelul meu de intelegere la momentul acesta. Franturi de intrezariri...

Nu sunteti singura care priveste din aceasta perspectiva,vazand prezentul pe care-l traim mai intunecat dar sa nu uitam ca intr-un anumit sens traim timpurile de pe urma,chiar daca durerea si putina noastra credinta ne fac sa ne scufundam cand dorim sa mergem spre Mantuitor pe valurile vietii.Dar cat timp va exista undeva in sufletul dvs scanteia credintei,nadejdii si a dragostei nimic nu este si nu va fi pierdut,Hristos a implinit cuvintele proorocului citate in Matei 12:18-21 si intrucat toate acestea sunt un dar de la Dumnezeu prin rugaciune veti birui lumea si nimeni nu va va desparti de dragostea Lui si sa va bucurati mult pt asta.Lumea va cunoaste iar intr-o zi incercarile de foc ale credintei botezata-n sange si prigoana dar ramane de vazut cati se vor putea boteza cu acel botez,dvs sa ramaneti tare-n credinta si curata-n traire.Puneti totul in grija lui Dumnezeu,lepadati orice grija in fata Lui si EL va va calauzi.Cuvinte mari nu? Mai ramane doar sa fie traite,nu fiti trista sau ingandurata,ajunge fiecatei zile rautatea ei,priviti prin credinta i ainte si insotiti gandul cu fapta.

Nu este bine sa va sfatuiesc eu,un izvor pictat pe un perete pt un insetat,dar aveti incredere in Dumnezeu si in puterea credintei,pare mica si neajutorata in comparatie cu falnica lume dar va invinge lumea pt ca Hristos a biruit lumea si v-a promis ca va fi alaturi pana la sfarsitul vremurilor.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Marius22

Sa intelegem ca Dumnezeu ne-a dat aceasta porunca, "Sa nu ucizi", intr-un mod lacunar, ca si cum ar mai necesita completari si lamuriri din partea noastra?

Categoric. Nu numai aceasta porunca, ci TOATE poruncile Lui necesita completari si lamuriri din partea noastra. De exemplu, porunca "Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta", ori porunca "Pazeste Ziua Sabatului si sa o sfintesti" necesita lamuriri si completari din partea noastra.

Acuma, cand spunem "noastra", acest lucru necesita el insusi lamuriri si clarificari. "Noastra" nu inseamna, in niciun caz, "noi, personal". Inseamna sa intelegem, prin Decalog, acelasi lucru pe care il intelege Biserica. Sa observam, in acest sens, ca prin exprimarea "Domnul a dat poruncile Sale oamenilor" nu intelegem aceea ca ni le-a dat noua personal, ci aceea ca le-a dat lui Moise, cel chemat de El. Tot ceea ce oamenii au putut vedea din acel act a fost un nor de fum si un vartej asurzitor, din care a iesit Moise. De aceea, nu trebuie sa va luati dupa mine, Mihnea Dragomir. Luati-va dupa Moise: el, care a tinut in mana chiar tablele Legii si a auzit cuvantul Domnului, a aplicat pedeapsa cu moartea. Luati-va dupa Moise din zilele noastre: alesul Domnului ca sa explice legile Domnului si ca sa conduca Poporul Ales la mantuire.

Cain l-a ucis pe Abel, "l-a pedepsit cu moartea", print-un gest disperat de a-si face singur dreptate. Era revoltat, ranit de "nedreptatea" lui Dumnezeu.

Imi place sa cred ca, la o analiza mai la rece, va dati seama ca acesta nu e un exemplu de pedeapsa cu moartea, ci un exemplu de razbunare. Cain nu a fost un tribunal legitim. Daca nu din alt motiv, macar din acela ca nimeni nu este siesi judecator.

Nu exista om care sa-si ucida semenul din iubire.

Hotarat, nu. Insa presupun ca exista oameni, care alegand cariera de judecator spre a-i sluji pe alti oameni, sunt nevoiti sa condamne la moarte oameni ticalosi, din iubire pentru ceilalti.

Am scris acestea fara a avea pretentia de a emite dogme "ex-catedra", avand constiinta faptului ca ma pot afla in nestiinta si inselare. Domnul stie.

Foarte bine ca realizati faptul ca, singur, puteti fi in inselare si nestiinta. De aceea spun: lasati-va ghidat de ce spune Biserica, maica si invatatoarea noastra.

[bogdan81]

Domnule Dragomir, spuneti ca sunt unii judecatori care din iubire pentru ceilalti aleg sa-i condamne la moarte pe unii. Dar va intreb: de ce pedeapsa cu moartea si nu inchisoarea pe viata?

Din nefericire, și pedeapsa pe viață, sau orice pedeapsă care presupune încarcerarea sau chiar numai reținerea presupune măcar amenințarea cu moartea. Fără arme vinovații nu pot fi reținuți, iar în unele cazuri aceste arme chiar trebuie folosite.
A asculta de porunca „să nu ucizi” înseamnă, în lumea noastră, să fii ucis. Creștinul trebuie să accepte asta, într-adevăr, căci așa a făcut Hristos, așa au făcut și apostolii.
Poate că poporul care a împlinit porunca asta cel mai bine (nu știu în ce măsură) este cel nepalez, care a ales ca filozofie de viață non-violența și sărăcia. Ei și-au propus să nu adune niciodată bogății, pentru a nu atrage dușmanii. Iată că reușesc, cu mila Domnului, să supraviețuiască până azi, deși atât de loviți de chinezi, iar în istorie nu știu câte vor fi pătimit și cum se vor fi comportat.
Cred că nici popoarele creștine n-ar trebui să fie departe de această filozofie de viață. Poate părea sinucigașă; însă e doar un fel de asumare a Crucii.

Probabil greșesc, împreună cu Marius, întrucât știu că la noi au pus mâna pe armă inclusiv călugării, atunci când au trebuit să se apere, iar Biserica binecuvintează armatele și războaiele de apărare. Totuși, în inima mea nu mă pot împăca nici măcar cu uciderea unei găini, oricâte justificări raționale s-ar găsi.

Simt că a ucide nu poate fi decât păcat.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de bogdan81

va intreb: de ce pedeapsa cu moartea si nu inchisoarea pe viata?

Cei care sustin oportunitatea pedepsei cu moartea, chiar si in zilele noastre, se bazeaza pe trei argumente ale superioritatii pedepsei capitale fata de pedeapsa cu inchisoare pe viata.
Astfel:
1) Pedeapsa cu moartea ar avea o mai mare putere de exemplu fata de cei care, eventual, ar fi inclinati sa faca ceea ce criminalii au facut.
De obicei, cei care contesta oportunitatea pedepsei cu moartea in zilele noastre, la aceasta raspund ca, astazi, valoarea de exemplu a pedepsei cu moartea e oricum mult diminuata de faptul ca nu mai exista executii publice, Pana in urma cu cateva decenii, executiile erau publice: oricine putea vedea la ce poate duce crima, iar elevii veneau cu invatatorii lor, avand o experienta de neuitat de tip "asa nu".
2) In timp ce pedeapsa cu moartea duce intotdeauna la pedepsirea faptasului, pe cate vreme inchisoarea face ca adesea faptasul sa scape fara multa pedeapsa, apeland la tot felul de subterfugii. Intr-adevar, vedem cum oameni despre care stim ca au primit sentinta cu ani grei de inchisoare ies dupa un timp scurt. Uneori, ies inainte de a intra. De exemplu, generalul acela cu piciorul in ghips, al carui nume imi scapa momentan, a iesit pe motiv ca "nu suporta regimul penitenciar".
De obicei, cei care contesta oportunitatea pedepsei cu moartea in zilele noastre, la aceasta raspund ca, in timp ce e adevarat ca pedeapsa cu moartea duce intotdeauna la pedepsirea faptasului, ea poate duce uneori si la pedepsirea unora care nu sunt faptasi, in urma unor erori judiciare. Pe nevinovat nu-l poti readuce la viata dupa ce l-ai executat, in schimb il poti elibera dupa ce l-ai inchis.
3) Pedeapsa cu moartea ar avea un mai mare caracter medicinal in comparatie cu inchisoarea pe viata. Cand stii, la modul concret, ca a inceput numaratoarea zilelor tale, ai mai mari sanse sa te pocaiesti. Dimpotriva, cand primesti o sentinta de inchisoare pe viata, esti inclinat sa faci ceea ce, in fond, ai facut si pana atunci: sa traiesti in ignorarea Legii lui Dumnezeu.
De obicei, cei care contesta oportunitatea pedepsei cu moartea in zilele noastre, la aceasta invoca timpul scurt dintre pronuntarea sentintei si executie, fata de timpul mult mai lung pe care l-ar avea la dispozitie un condamnat pe viata.

[laurastifter]

Pildele lui Solomon24, 11-12:
11.Izbăveşte pe cei ce sunt târâţi la moarte şi pe cei ce se duc clătinându-se la junghiere scapă-i! 12.Dacă vrei să spui: "Iată n-am ştiut nimic!", oare Cel ce cântăreşte inimile nu pătrunde cu privirea şi Cel ce veghează peste sufletul tău nu ştie şi nu va răsplăti omului după faptele lui?


Verbum Domini!

Revin mai tarziu.
Doamne ajuta!

[bogdan81]

Domnule Dragomir, argumentele pe care le-ati prezentat sunt inselatoare.
Sa le luam pe rand.
Primul care se refera la puterea exemplului. O simpla statistica arata ca in SUA de exemplu, unde pedeapsa cu moartea e inca in vigoare in multe state si a fost in aproape toate pana de curand (unele state americane au abolit-o de foarte curand), numarul crimelor care au loc zilnic NU e deloc mai mic decat in Europa unde pedeapsa cu moartea a fost abolita cam peste tot.
Al doilea argument referitor la pedeapsa. Domnule Dragomir, trebuie sa stiti ca scopul actului de justitie NU este pedepsirea celui care a gresit ci, pe cat posibil, indreptarea lui insotita de reabilitare si reintegrare in societate atunci cand faptasul face dovada ca s-a schimbat in bine.
Al treilea argument referitor la pocainta mi se pare atat de alambicat ca mi-e greu sa-l comentez. Oare nu sunt atatia condamnati la moarte care nu se pocaiesc deloc inainte de executie? Eu nu am auzit de nici un caz recent care sa se pocaiasca inainte de a fi executat. Poate imi dati dvs. unul.